Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 1 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.

PROTEZAREA SURDITATII

DEFICIENTA DE AUZ PROTEZAREA SURDITATII

AUTORI: CHITARU ANDREEA CAMELIA MAXIM ELENA

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 2 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

APARATUL AUDITIV

Auzul este simtul prin care se receptioneaza lumea sonora; stimulul senzatiilor auditive il constituie undele sonore,iar senzatiile auditive sunt rezultatul integrarii informationale in plan subiectiv a proprietatilor specifice ale undelor sonore (frecventa,amplitudine si forma). Surditatea ca disfunctie auditiva nu are fect defavorabil asupra dezvoltarii psiho-fizice generale a copilului, prin ea insasi, ci prin mutitate, adica neinsusirea limbajului ca mijloc de comunicare si instrument operational pe plan conceptual. Analizatorul auditiv al omului are o organizare complexa, receptorii se afla situati in urechea interna in organul lui Corti, centrii subcorticoli se localizeaza la nivelul bulbului talamusului, iar reprezentanta corticola se afla in lobul temporal in ariile 41,22,42.In lobul temporal se afla de asemenea un centru Wernikke specializat in integrarea verbala, in decodarea limbajului oral iar cercetarile de psihoneurofiziologie au demonstrat ca de regula lezarea lui duce la pierderea capacitatii de percepere cat si de intelegere a limbajului celor din jur,deci este afectat limbajul impresiv. Urechea umana percepe unde sonore,repetate intr-o anumita ordine sau succedandu-se neregulat.Sunetele au trei proprietati fundamentale: intensitatea, determinata de amplitudinea unei sonore, inaltimea, conditionata de frecventa undei sonore si timbrul,depinzand de forma undei sonore.Experimental si prin observatii clinice s-a evidentiat la om existenta a trei sisteme functionale diferite: sistemul auditiv orientativ general, sistemul auditiv-verbal, sistemul auditiv-muzical.Aceste sisteme sunt structurate in raport cu cele trei realitati acustice specifice: realitatea ambiantelor, limbajul si muzica. Auzul orientativ este implicat in adaptare,cel verbal este specializat in perceperea limbajului articulat si cuprinde: detectarea si diferentierea caracteristicilor fizice ale sunetelor verbale, identificarea sensului cuvintelor si propozitiilor, identificarea tonusului si caracteristicilor de profunzime ale structurilor acestuia.Auzul muzical este sistemul functional specializat in perceperea sunetelor muzicii si este implicat in statutul de spectator dar mai ales de profesionist si de creator in domeniul muzicii.Auzul armonic presupune capacitatea de integrare intr-o configuratie unitara a caracteristicilor frecventei ,formei si acordurilor dintre sunetele componente ale unei melodii fara a le dizolva unele in altele.Se mai poate vorbi de auz intern ca de o capacitate de sesizare a zgomotelor interne si de identificare a caracteristicilor si locului de provenienta ale acestora.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 3 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

Aparatul auditiv este format din : urechea externa,urechea medie si urechea interna.Mecanismul auzului se desfasoara astfel: vibratiile sonore sunt receptionate prin pavilionul urechii externe si transmise prin intermediul timpanului si a celor trei oscioare aflate in urechea medie,labirintul urechii interne unde produc vibratii fine ale unor fibre elastice ale membranei basilare.Aceste vibratii stimuleaza celulele senzitive din organul lui Corti ,la nivelul caruia impulsurile mecanice se transforma in excitatii nervoase care se transmit prin nervul acustico-vestibular la talamus si in continuare spre regiunea temporala a scoartei cerebrale.La nivelul fiecarei componente a urechii procesul are un anumit specific. Urechea externa, prin pavilion,capteaza si dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern,care le transmite membranei timpanului. Urechea medie este formata dintr-o cavitate a osului temporal,plina cu aer la presiunea atmosferica ,datorita trompei lui Eustachio,care comunica cu nasofaringele.Spre urechea interna se gasesc fereastra ovala si fereastra rotunda.In urechea medie se afla un lant articulat de trei oscioare ( ciocanul,nicovala si scarita) si muschii anexati lor.Articulatiile dintre aceste oscioare sunt astfel dispuse incat vibratiile ciocanului,care se insera pe fata interna a timpanului si se misca prin vibratiile acestuia ,determina o miscare de acelasi sens a talpii scaritei,care se sprijina pe membrana ce acopera fereastra ovala.Astfel,vibratia timpanului este transmisa perilimfei si endolimfei din structurile urechii interne.Lantul de oscioare nu transmite pasiv vibratiile ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetului,contractia muschiului ciocanului diminuand amplitudinea vibratiilor prea puternice,iar cea a muschiului scaritei amplificand sunetele prea slabe.Suprafata timpanului contribuie de asemenea la amplificarea sunetelor receptionate.Transmiterea undelor in urechea medie se face atat prin lantul de oscioare si prin oasele craniului,cat si pe cale aeriana,prin modificarea presiunii aerului din urechea medie sub actiunea vibratiilor timpanului.De aceea auzul nu dispare ci doar diminua in cazul perforatiilor timpanului. Urechea interna se afla in cavitatile sapate in stanca osului temporal si este alcatuita din vestibulul osos,canale semicirculare osoase si cohleea osoasa,formand labirintul osos.In labirintul osos se afla labirintul membranos,format din doua vezicule suprapuse- utricula si sacula- si canale semicirculare membranoase, formand impreuna aparatul vestibular specializat pentru echilibrul si melcul membranos ( canalul cohlear) care contine segmentul receptor al auzului.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 4 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

CAUZELE PIERDERII DE AUZ

Etiologia deficientelor de auz este deosebit de complexa.Pierderile de auz pot fi cauzate de afectiuni ale urechii externe,medii,interne sau de afectiuni ale traseului nervos sau cortexului auditiv.Exista mai multe tipuri de clasificari care au la baza criterii etiologice si temporale.Una dintre cele mai uzuale clasificari,mentionata de Pufon este cea efectuata de Bringauer,care foloseste criteriul etiologic,clasificand surditatile in ereditare si dobandire. I. Surditatile ereditare.In baza studiilor anatomo-patologice s-au evidentiat 3 tipuri:

-tipul Siebenmann,caracterizat prin lezarea capsulei osoase in care se afla componentele urechii si leziuni secundare ale celulelor senzoriale si ganglionare ale fibrei nervoase -tipul Sheibe se caracterizeaza prin atrofia nicovalei,cu leziuni ale elementelor nervoase din canalul cohlear si leziuni la nivelul saculei,labirintului, leziuni ale organului Corti -tipul Mondini,vizeaza leziuni la nivelul nervului,cu o dilatare a canalului cohlear si a ganglionilor cohleari,cu atrofia organului Corti si atrofia nervilor cohleari Din punct de vedere clinic,se disting surditati ereditare: fara malformatii asociate,care la randul sunt evolutive sau neevolutive si sindroame asociate.Dintre surditatile asociate cu alte disfunctii enumeram: -surditate asociata cu lezarea tesutului conjunctiv (sindromul lui Marfan) -surditate asociata cu disfazie moleculara sau maladie metabolica (maladia lui Hurler) -surditate asociata cu disfunctii hormonale (sindromul lui Pendred) -surditate asociata cu procese de abiotrofie (lezarea ochilor,rinichilor,tesuturilor nervoase) II. Surditatile dobandite sunt grupate in surditati prenatale,neonatale,postnatale.

Surditatile prenatale pot fi determinate de afectiuni ale mamei sau de tulburari metabolice,hormonale sau endocrine. Surditatile neonatale sunt produse de: nasteri premature,asfixieri la nastere,leziuni anatomopatologice ce apar datorita insuficientei oxigenari sau traumatisme obstretice.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 5 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

Surditatile postnatale pot fi de origine infectioasa, uneori pot apare surditati postvaccinale,de origine traumatica,provocata de intoxicatii cu antibiotice.

CRITERIUL CAUZALITATII ANATOMO-FIZIOLOGICE A SURDITATII

Toate surditatile sunt consecinta unor malformatii sau dereglari anatomofiziologice.Cea mai frecventa clasificare,ce tine seama de cauzele anatomofiziologice,imparte surditatile in: Surditatea de transmisie este rezultatul unor obstacole,a unor dificultati ivite in calea sunetului in trecerea de la exterior spre urechea interna ,aparand ca o surditate de baraj.Acest tip de surditate apare ca urmare a afectarii urechii externe si urechii medii.Cauzele ce determina aceasta surditate localizate la nivelul urechii externe sunt : ceara in exces, otite externe,inflamarea canalului auditiv,deformarea acestuia, deficiente ce se rezolva pe cale chirurgicala in buna parte.Dereglarile urechii medii se datoreaza celor 3 oscioare care pot fi atrofiate din nastere sau pot fi dislocate datorita unor infectii. Surditatea de perceptie este cauzata de afectiuni ale urechii interne ,ale nervului VIII sau ale cortexului auditiv.Aceasta surditate nu poate fi tratata chirurgical,intervenindu-se pentru prevenire si nu pentru inlocuire.Acest tip se poate asocia cu afectiuni la nivelul urechii externe sau urechii medii.Surditatea de perceptie poate duce la pierderi grave de auz sau la incapacitatea perceptiei totale a lumii sonore.Cauzele acestei surditati pot fi multiple.Cele congenitale prenatale au cauze ereditare cromozomiale sau suferinte materne.Surditatile de perceptie mai pot fi provocate de unele afectiuni la nastere precum : prematuritate,anoxie, toxemia gravidei.Altele se datoreaza unor boli ale copilului: de natura bacteriana,virala,toxica,fracturi de craniu sau expunere indelungata la zgomote foarte puternice.Surditatea de perceptie mai poate apare si datorita imbatranirii si sclerozarii componentelor urechii interne. Surditatea centrala ia nastere prin lezarea nervului auditiv datorita unor traume sau tumori ale nervului sau altor tumori ce,prin compresiuni asupra nervului,sau asupra anumitor zone din cortex producand leziunea acestuia.Unele boli ca encefalita,hemoragiile cerebrale,traumatismele craniene duc la leziunile nervului auditiv,si pot produce surditate centrala.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 6 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

DEPISTAREA SI DIAGNOSTICAREA PIERDERILOR DE AUZ

In multe cazuri pierderea de auz ramane timp indelungat nedetectata mai ales in cazul copiilor cand contactul dintre adult si copil este intim iar copilul poate reactiona la stimulii vizuali si nu la cei auditivi.Acest tip de interactiune inseala vigilenta parintelui care observa in ultima instanta intarzierea in comunicarea verbala a copilului fara a fi constient de existenta deficitului de auz. In general,auzul este testat prin teste comportamentale in care copilului i se cere sa reactioneze intr-un anumit mod la producerea unui sunet.Medicii si surdopsihologii recomanda depistarea precoce a pierderii de auz pentru interventia recuperatorie timpurie,care sa faciliteze procesul de educatie al copilului. In selectarea si aplicarea testelor de auz se iau in considerare trei principii esentiale: simplitate,flexibilitate si adecvare.Acestea presupun aplicarea individualizata a unor probe in acord cu dezvoltarea copilului si cu raspunsurile pe care poate sa le dea la un moment dat,in raport cu dezvoltarea sa biologica si cu varsta mentala.Testarea auzului se face prin teste obiective si teste comportamentale. Testele obiective Acestea pun in evidenta anumite reactii electrice sau musculare la anumite sunete.Testele obiective cer un echipament costisitor si personal bine instruit.Ele dau informatii utile dar nu complete si sunt in general folosite pentru a confirma hipoacuzia suspectata prin testele comportamentale sau pentru copii care nu au reusit sa raspunda la niciun test comportamental. Dintre testele obiective amintim testul ce pune in evidenta raspunsul post-auricular miogenetic,cand aparatul inregistreaza raspunsul reflex al muschilor din spatele pavilionului urechii la sunete de o anumita intensitate. Un alt test este reactia acustica a trunchiului cerebral ce poate fi inregistrata ca un potential electric datorita faptului ca activitatea electrica din creier poate fi testata prin aplicarea unor

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 7 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

electrozi,iar la producerea unui anumit sunet impulsurile electrice transmise de la cohlee spre nervii acustici trec si prin trunchiul cerebral. Si tehnica emisiilor oto-acustice face parte din testele obiective.In acest caz se introduce o mica celula,ce produce stimuli sonori,in canalul urechii,un microfon minuscul din celula va inregistra o reactie in ureche numit ecou cohlear,care apare numai la urechea cu auz normal.O ureche cu usoara hipoacuzie nu va mai da aceasta reactie,ca atare,nu se obtin informatii cu privire la gradul hipoacuzei. Testarea impedantei sau audiometria prin impedanta,este o metoda obiectiva de diagnosticare ce masoara functionarea urechii medii.Impedanta poate fi reprezentata grafic numindu-se timpanograma si pune in evidenta mobilitatea sau rigiditatea timpanica.

Testele comportamentale In aceasta categorie sunt incluse testele screening sau testele de triere,ce sunt destinate verificarii capacitatii de auz a copilului foarte mic,fara a da informatii precise asupra tipului de pierdere de auz,pentru acestea fiind necesara efectuarea altor analize mai complexe.Ele dau primul semnal asupra unor eventuale disfunctii auditive si sunt diversificate in functie de dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Printre testele folosite in perioada 6 si 18 luni amintim testul de distragere a atentiei si testul Boille.Primul test se foloseste in perioada 6-18 luni, atunci cand copilul poate sta fara sprijin in sezut si poate intoarce capul pentru a localiza diferite sunete.Modul de aplicare este urmatorul : copilul sta in poala mamei,cei doi practicieni sunt asezati unul in fata copilului si celalalt in spatele copilului,cel din fata se joaca cu o jucarie in fata copilului,la un moment dat acopera jucaria iar cel din spatele copilului emite sunete de tril de frecvente si intensitati diferite.Se inregistreaza valorile pentru care copilul a reactionat prin desprinderea privirilor de pe mainile ce ascund jucaria sau prin tresarire,intorcand capul.Testul Boille este un test pentru aceeasi categorie de copii si testeaza raspunsurile la anumite sunete emise de clipotel,de clinchetul unei lingurite in cana,la murmur, tonul de tril. Intre 18-30 luni se utilizeaza testele de cooperare.Testul de cooperare foloseste limbajul verbal implicat in instructiuni verbale simple,la nivelul de intelegere al copilului.Cel mai jos nivel la care copilul poate raspunde este de 40 decibeli. De la 2 la 4 ani se aplica testele ce folosesc ilustratii.Testul auditiv cu ilustratii este format din cuvinte monosilabice ce definesc obiectele ilustrate.Acestea trebuie sa fie familiare copilului.Cuvintele de pe o pagina contin aceeasi vocala.Alegerea cuvintelor s-a facut in ideea ca exista o pierdere de auz.In general se observa o incapacitate de a diferentia consoanele.Specialistul care sta in spatele copilului, ii cere copilului sa arate pe planse imaginea indicata.Criteriul de trecere a testului consta in identificarea dintr-un sir de 5 imagini a cel putin 4 imagini.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 8 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

Cea mai folosita metoda comportamentala de diagnosticare a pierderii de auz este audiometria de ton pur.Acesta este un test comportamental pentru ca se asteapta o reactie din partea subiectului la sunet.Prin aceasta metoda se procedeaza la gasirea pragului audibilitatii.Audiometria se realizeaza la ambele urechi succesiv.Sunetul este generat ca un curent electric de catre audiometru si este convertit in unde sonore de catre receptori (casti sau vibratorul de conductie osoasa a audiometrului).Castile sunt folosite pentru a transmite sunetul pe cale aeriana si permite astfel masurarea pragului de conductibilitate a aerului.Vibratorul este folosit pentru a masura pragul de conductibilitate osoasa.Audiometrele au in alcatuire doua componente electronice de baza: un oscilator ce produce sunete de frecvente diferite si au atenuator ce produce sunete de intensitati diferite.Se folosesc butoane specifice pentru frecventa si pentru intensitate.Raspunsul subiectului este observat pe cadranul audiometrului prin aprinderea unui beculet,evidentiind faptul ca subiectul a receptionat semnalul sonor dat de experimentator.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 9 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

INTERVENTIA COMPENSATOR-RECUPERATORIE

Interventiile compensator-recuperatorii,in deficientele de auz,sunt de trei feluri: Interventii chirurgicale au drept scop remedierea sau ameliorarea deficientelor cu origine organica precizata,ceea ce inseamna ca posibilitatile de interventie sunt limitate si depinde de o serie de factori.In principiu,surditatile de transmisie sunt operabile,daca nervul auditiv este indemn iar procesele inflamatorii sau degenerative otice lipsesc.Interventia chirurgicala este recomandata si in cazul implantului cohlear,metoda de protezare ce da rezultate abia dupa derularea unui program de educare a auzului fonematic si de imbunatatire a pragului diferential acustic. Interventii protetice constau fie in metoda mai sus amintita a implantului cohlear,fie in purtarea unei proteze,tipul si configuratia acesteia fiind stabilite in urma unui consult de specialitate.Proteza in sine nu imbunatateste automat auzul.Este necesara o perioada de acomodare cu aceasta,iar apoi un program de educare a ascultarii.Ceilalti factori ce influenteaza randamentul ascultarii tin de cadrul didactic stilul sau de predare- si de natura activitatilor de invatare. Interventii psihopedagogice sunt de mai multe feluri si ele trebuie imbinate intr-o strategie compensator-recuperatorie care sa fructifice restantul auditiv si sporul in amplificare oferit prin protezare.Fundamental este sistemul de activitati cunoscut sub numele de demutizare.Demutizarea se defineste ca fiind un ansamblu de activitati de invatare (de formare si de dezvoltare a comunicarii prin limbaj) a copiilor cu insuficiente grave de auz,aceste activitati fiind individuale si de grup,cu continuturi si tehnici de lucru specifice si diferentiate,ce se desfasoara pe tot parcursul programului zilei,in context situational variat,in orele de clasa si in afara acestora,in scoala si in familie.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 10 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

PROTEZA AUDITIVA

Caracteristici Protezele auditive maresc presiunea sunetului in organul auditiv prin captarea sunetului cu un microfon,amplificarea si transmiterea sunetului amplificat la un receptor sau la o casca atasata de ureche,cu ajutorul unei olive.Ele nu pot corecta deficientele analizatorului auditiv,dar pot suplini sau minimaliza unele din efectele acestor tulburari.Pentru ca ele sunt formate din elemente plastice sau metalice care vibreaza si modifica sunetul,nu sunt aparate de inalta fidelitate si nu reproduc fidel sunetele.Fiecare tip de proteza distorsioneaza intr-o anumita forma sunetul ce il transmit urechii.Tendinta spre deformare se datoreaza si dimensiunilor aparatului.Daca aparatul este mai mic,este mai usor, mai confortabil,dar este foarte dificila reproducerea cu acuratete a sunetelor.Nici chiar amplificatoarele cu casti nu ajung la o reproducere de inalta fidelitate a sunetelor.Progresele stiintifice in acest domeniu au fost rapide astfel incat,la inceputul mileniului trei,aceste probleme sunt foarte ameliorate. Este necesar sa se cunoasca performantele aparatului auditiv din punct de vedere al capacitatii de amplificare a sunetului si al acuratetei redarii lui.Mai ales in cazul deficientilor copii,trebuie cunoscut tipul pierderii de auz,caracteristicile audiogramei lui,pentru a alege exact tipul protezei auditive care sa suplineasca auzul deficitar.Protezele auditive au putere de amplificare diferita. Un aparat de amplificare se compune din : microfon,care colecteaza sunetele si le converteste in impulsuri electrice, amplificator, care mareste energia sonora, receptor,care schimba impulsul electric in unde sonore, oliva, care conecteaza proteza auditiva cu urechea.Toate acestea sunt activate de o baterie sau un acumulator.In cazul protezelor auditive de corp,receptorul este despartit de corpul protezei. Cand se face masurarea electroacustica a performantelor protezei se urmaresc cativa parametri: 1.Castigul in amplificare gain este volumul cu care proteza amplifica un anumit sunet.Daca se masoara presiunea la intrarea in microfon si se compara cu nivelul la iesirea din

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 11 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

amplificator,se poate determina cu cat a crescut sunetul,ca atare castigul in amplificare.Proteza nu reproduce sunetul cu acuratete dupa cum am spus,ea creste in mod inegal intensitatea pe anumite frecvente de aceea cand ne referim la castig,trebuie sa indicam si frecventa la care se refera. 2.Iesirea maxima se refera la nivelul maxim de presiune a sunetului pe care il poate da o proteza.La o proteza nu se poate mari volumul la nesfarsit acesta fiind limitat de particularitatile de fabricatie.Variaza si in functie de frecvente,de aceea cand se masoara trebuie specificata frecventa.Butoanele de control ale protezei permit reglarea sunetului care iese din receptor pentru a veni in intampinarea necesitatilor purtatorului de proteza.De regula sunt patru tipuri de baza de butoane de control: -buton de control al castigului regleaza volumul sunetului si se prezinta sub forma unei rotite cu gradatii,poate exista un buton intern prefixat care poate sa limiteze domeniul in care poate opera butonul extern -buton de control al tonului schimba raspunsul de frecventa al protezei si poate fi extern sau intern,este marcat cu HNL si regleaza frecventele inalte,normale si joase -butonul de control al iesirii maxime limiteaza nivelul de presiune al sunetului,la unele proteze acest control poate fi combinat cu controlul de volum -buton de conectare la putere are forma unei mici rotite marcate cu : O, N, T, fiind un buton pentru activarea si dezactivarea protezei. Vom descrie in continuare urmatoarele componente ale protezei: Microfonul este un traducator de energie de la o sursa la alta.El converteste energia sonora in impulsuri electrice.Trebuie sa fie sensibil la o cat mai larga gama de frecvente.Cel mai comun microfon dispune de raspunsuri pentru o gama extinsa de frecvente,are o sensibilitate foarte mare,produce zgomot foarte putin,produce doar un mic semnal electric,de vibratie,la iesire; reduce problema hainelor,a tuburilor cu care este prevazut aparatul si reduce feedback-ul mecanic ( tiuitul pe care unele proteze le genereaza la frecarea de haine). Microfoanele pot fi: omnidirectionale si convertesc energia din tot mediul sau unidirectionale,caz in care colecteaza sunetele doar pe o arie restransa.Majoritatea protezelor sunt inzestrate cu microfoane omnidirectionale.Microfonul directional este mai sensibil la sunetele care vin din fata.Pozitionarea lui poate fi diferita.La microfonul protezei de corp,cea mai buna pozitie este cea de deasupra,comparativ cu cel care este in fata.Dezavantajul celui asezat deasupra este ca poate fi obturat de diferite obiecte. Amplificatorul este asezat in partea centrala a aparatului.El este situat in partea cea mai mare a aparatului,la protezele retroauriculare acesta este situat in corpul protezei.Este dotat cu cipuri de silicon si poate produce un castig de 70-90 decibeli.Are rotite pentru controlul volumului si tonului si o rotita pentru inchidere/deschidere.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 12 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

Receptorul sau traducatorul,schimba energia electrica in unde sonore.La protezele de corp,receptoarele sunt separate,inglobate in oliva si este absolut necesar sa nu se mixeze cu alte receptoare de la alti copii.Tuburile nu trebuie sa se sparga sau sa crape pentru ca unda sonora nu se mai poate transmite,acestea nu trebuie sa fie nici prea scurte,nici prea lungi,sa nu se infasoare in jurul corpului central al protezei,ci trebuie sa se plieze usor.Trebuie de asemenea sa nu se produca condens pe tuburi,pentru ca acesta poate denatura sunetul sau il poate bloca. Olivele sunt parti adiacente protezei auditive,fabricate din materiale sintetice, cu duritati diferite,unele rigide,altele flexibile.Sunt de transparenta diferita si unele sunt colorate la nivelul culorii pielii.Olivele sunt formate dintr-o parte mai voluminoasa care ramane in cochilia urechii externe si un varf care se introduce pe conductul auditiv.Varful olivei nu trebuie sa fie foarte lung pentru a nu produce durere,si pentru a nu bloca urechea.Oliva este perforata pentru a putea trece un tub prin care se transmite sunetul amplificat. Pentru ca olivele sunt individuale si nu se transmit de la o persoana la alta,ele se fabrica in urma amprentarii si executarii unui mulaj personal.Olivele trebuie reinnoite in functie de modificarile in dezvoltarea copilului aproximativ din 3 in 3 luni.

Sisteme de amplificare auditiva Exista mai multe sisteme de amplificare ,si anume: -aparate purtate in intregime de deficient -aparate fixate in anumite locuri -sisteme de amplificare cu casti -proteze auditive radio,purtate o parte de copii si alta parte parte de o alta persoana

Protezele purtate de deficitul de auz Unele proteze se ataseaza de corpul copilului avand receptorul inclus in oliva si fixat in cochilia urechii externe.Altele se ataseaza la nivelul urechii externe retroauricular sau intracanal si se fixeaza cu ajutorul olivelor. a.Protezele auditive atasate de corp Sunt cele mai puternice si sunt folosite de copiii mici cu deficienta de auz profunda,dar in trecut erau folosite si de adultii cu pierderi severe de auz.Sunt formate dintr-o cutie,ce contine partile electronice,care se fixeaza intr-un buzunar ,in partea anterioara a corpului.Din cutie pornesc doua tuburi de plastic care conduc sunetul la receptor care se introduce in

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 13 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

oliva.Aceste proteze pentru ca sunt mai mari,dau un raspuns pe frecventa mai bun si o distorsionare mai mica pe frecventele joase. Pentru a fixa proteza si a proteja tuburile de plastic,copilul trebuie sa poarte un ham special.Tuburile trebuie verificate permanent.Purtarea protezei auditive de corp trebuie sa fie lejera pentru copil,pentru ca aceasta este purtata permanent.Aceste tipuri de proteze sunt mai bune pentru copiii mici pentru ca in ureche ajunge doar receptorul asigurandu-se o fixare buna in urechea mica a copilului.

b.Protezele retroauriculare Se poarta de adulti cat si de copiii mici,mari.Se aseaza dupa ureche si se leaga de oliva printrun tub de plastic care penetreaza oliva si se fixeaza in urechea externa.Partile electrice sunt montate intr-o singura cutie.Sunetul amplificat este trecut printr-un tub,conectat cu tubul de la oliva.Acestea sunt mai apreciate decat cele de corp si mai putin expuse deteriorarii.In ultima perioada de timp aceste proteze pot satisface cele mai exigente necesitati,avand mare putere de amplificare,insa pot avea si ele,probleme de feed-back. c.Proteza purtata in ureche Aceasta proteza se fixeaza in urechea externa.Unele tipuri se fixeaza numai in conductul auditiv,altele ocupa si cochilia urechii externe.Toate partile electronice precum si oliva sunt combinate intr-o singura piesa.Aceste aparate sunt utilizate mai mult in Sua,incepand sa fie apreciate si in tarile dezvoltate din punct de vedere economic.Desigur prin dimensiunea lor mica,puterea lor este limitata,daca le comparam cu protezele de buzunar,ele fiind preferate insa din punct de vedere estetic.Aceste proteze fiind proiectate individual sunt mai scumpe. d.Implantul cohlear Implantul cohlear este un tip special de proteza auditiva,destinata persoanelor total surde care nu pot auzi nimic chiar cu cele mai puternice proteze conventionale.In general se compune din parti exterioare( microfon,procesorul verbal si transmitatorul) si parti interioare(decodorul sau receptorul si electrozii). Semnalele electrice din microfon sunt transformate la nivelul procesorului verbal intr-un cod special si trimise catre transmitator care se prezinta sub forma unui disc mic amplasat in spatele urechii externe.Semnalul este transmis de obicei prin unde radio,prin piele,catre receptor care este fixat sub piele si are dimensiunile unei monede mici.Semnalul din receptor trece prin conductori la electrozi care pot fi plasati in cohlee sau pe suprafata acesteia.Cu ajutorul electrozilor trece un flux de curent prin cohleea spre nervul auditiv ce poarta spre cortex impulsul nervos.Se formeaza astfel in cortexul auditiv senzatia de auz.Implantul cohlear ii permite posesorului sa isi auda propria voce si deci sa o poata modela ceea ce face comunicarea mai usoara.

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 14 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

e.Proteza cu conductie osoasa Protezele de pana acum conduceau sunetul cu ajutorul olivei in canalul auditiv.Pentru unii copii acest lucru nu este posibil deoarece au pavilioanele deformate si nu pot suporta oliva sau nu au canal auditiv sau anumite boli cronice impiedica fixarea olivei in ureche.In aceste conditii copilul poate fi dotat cu o proteza cu conductie osoasa.Cand o persoana aude normal,unele sunete produc vibratii in osul craniului.Proteza auditiva cu transmisie osoasa foloseste acest efect transferand energia sunetului direct la oasele craniului printr-un vibrator special.Acest vibrator este o mica piesa ce se fixeaza pe osul mastoid,in spatele urechii cu o banda metalica ce trece peste cap.Vibratorul este conectat cu o proteza post aurala sau cu o proteza de corp.Acest tip de proteza poate fi foarte folositoare in cazul copiilor care nu au pierderea de auz prea mare de natura senzorio-neurala. f.Amplificatoare auditive cu casti Copiii,in special, folosesc si alte tipuri de proteze auditive decat cele personale.Pentru cei cu pierderea de auz de natura senzoriala,amplificatoarele cu casti sunt de o mare importanta.Exista doua tipuri: Amplificatoarele auditive de grup- acestea sunt folosite in clase speciale unde invata copii cu deficiente de auz si se prezinta sub forma de aparatura fixata intr-un anumit loc,conectata la tensiune inalta.Toti copiii poarta casti si au un microfon propriu putand sa isi auda propria voce si pe a altora,fiind interconectati.Se considera ca protezele auditive de grup ofera cea mai buna informatie acustica in cazul unor discutii desfasurate in grup,iar controlul parametrilor acestora se realizeaza cu mai mare acuratete in comparatie cu protezele personale. Amplificatoare pentru antrenament verbal- aceste aparate au calitati acustice la fel de bune cu cele de grup,dar sunt destinate a fi folosite individual.Apar ca module separate dintr-un sistem de amplificare de grup,sunt mai mici,folosind baterii puternice si putand fi conectate la tensiune inalta.Sunt folosite pentru conversatie,citire cu voce tare si munca individuala,in general. g.Protezele auditive sistem radio Zgomotul din ambianta sonora precum si cresterea distantei fata de ascultator sunt factori care diminueaza performantele unei proteze personale.Aceste aparate sunt frecvent folosite de catre copiii cu deficiente de auz integrati in clasele din scoala obisnuita sau in mediile foarte zgomotoase.Trebuie specificat ca ceea ce determina superioritatea protezelor auditive sistem radio nu este calitatea mai buna a sunetului,ci reducerea interferentelor provocate de zgomotul din jur,datorita posibilitatii vorbitorului de a avea microfonul aproape de gura,deci se reduce distanta de microfon.Cand functioneaza,transmitatorul trimite semnalele radio fm pe masura ce profesorul sau parintele vorbeste,catre receptorul purtat de copil. h.Sistemul de transmitere prin raze infrarosii

UNIVERSITATEA BUCURESTI, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI 15 STIINTELE EDUCATIEI DEFICIENTA DE AUZ.PROTEZAREA SURDITATII

Mecanismul de functionare a acestui sistem este similar cu cel al sistemului radio,fiind proiectate raze infrarosii.Vorbitorul poarta un transmitator iar copilul un receptor.Aceste piese nu trebuie acoperite de haine,deoarece lumina proiectata de transmitator nu poate penetra obiectele precum undele radio.Acest sistem este eficient doar in interiorul camerei.De asemenea in sali foarte mari puterea razei proiectate poate fi insuficienta pentru a oferi o calitate buna a semnalului.Acest neajuns poate fi depasit prin instalarea in asemenea sali a unor proiectoare speciale de infrarosii.

BIBLIOGRAFIE

BUICA, C. ( 2004), Bazele defectologiei, Ed. Aramis, Bucuresti MAESCU-CARAMAN, L., CARAMAN, A. ( 1983), Metodologia procesului demutizarii, Ed. D.P., Bucuresti POPA, M. ( 2002), Deficienta de auz.Repere psihologice si metodologice, Ed. D. Cantemir, Targu Mures TUCKER, I., POWELL, C. (1993), Copilul cu deficiente de auz si scoala, Ed. Charme-Scott, Bucuresti