Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea Bucuresti Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Specializarea Pedagogie An I, gr.

Barbu Anca Bleotu Irina Moga Maria

Deficien ele de auz constituie obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei, tiin a interdisciplinar care studiaz particularit ile dezvolt rii psihofizice a persoanelor cu disfunc ii auditive, cauzele i consecin ele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare i educare pentru integrarea social . Deficien a de auz nu este grav att prin tipul, forma de manifestare, gradul de pierdere a auzului, ct mai ales prin influen ele negative asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare form rii i dezvolt rii normale a vorbirii, a limbajului, a gndirii copilului.

n literatura de specialitate surdopsihologia este tratata de cei mai multi specialisti ca stiinta cu obiective si sarcini proprii, dezvoltndu-se initial prin contributia unor medici si filosofi, iar apoi n cadrul psihologiei si pedagogiei ca ramuri distincte ale acestor stiinte in scopul cunoasterii sieducarii copilului cu disfunctii auditive. Surdopsihopedagogia ca stiinta independenta, studiaza particularitatile dezvoltarii psiho-fizice ale copilului cu disfunctie auditiva (surzi, hipoacuzici, asurziti) si mijloacele adecvate compensatorii, instructiv-educative si recuperatorii n vederea formarii personalitatii si ncadrarii lor depline socio-profesional.

. 1. Studiaza cauzele surditatii si particularitatile dezvoltarii psihice ale copiiilor cu deficiente de auz 2. Dezvaluie structura, tipul si gradul surditatii in vederea interventiei medicale, tehnice sicompensatorauditive 3. Elaboreaza principiile ncadrarii n sistemul de scolarizare speciala si generala, determinnd sicaile de includere a persoanei cu deficienta auditiva in societate 4. Studiaza particularitatile vietii si activitatii copilului cu deficienta de auz n familie, n mediul social si evidentiaza importanta factorilor sociali si educativi n formarea personalitatii lui, ctmai deplin posibil.

Surdopedagogia: componenta a pedagogiei speciale care se ocupa cu studiul problemelor silegitatilor educatiei si instructiei deficientilor auditivi. Ea studiaza si stabileste cauzele siconsecintele imediate si ndepartate ale pierderii auzului, principiile si metodele de demutizare nraport cu specificul dezvoltarii psiho-fizice a copilului cu disfunctie auditiva, metodologia receptieivorbirii prin labio-lectura, a emiterii si corectarii vorbirii cu si fara ajutorul aparaturii electro-acustice.Dupa Ghergut (2000) Surdopsihologia este componenta a psihologiei speciale care studiazaparticularitatile si legitatile specifice ale dezvoltarii psihice a deficientilor auditivi, precum siaspectele psihologice ale procesului de instructie si educare a acestora.

Anatomia si fiziologia urechii: urechea externa, medie si interna.Tipuri de surditate: A. de transmisie (conducere) se instaleaza datorita dificultatilor de transmisie aparute in caleaundelor sonore de la trecerea din mediul extern spre urechea interna B. De perceptie sau neuro-senzoriala, datorata in special leziunilor la nivelul urechii interne(organul lui Corti), a nervului auditiv sau la nivelul scoartei cerebraleC. Mixta ce consta intr-o combinatie a celor doua tipuri anterioare

Gradele deficitului auditiv dupa Biroul International de Audio-Fonologie: 20-40 dB hipoacuzie usoara40-70 dB hipoacuzie medie70-90 db hipoacuzie severa90-120, 130 db surditate sau cofoza Deficientele de auz mai pot fi de asemenea unilaterale, afectand o singura ureche sibilaterale afectand ambele urechi. Frecventa persoanelor cu deficienta de auz in societate difera in timp si de la o zona socio-geografica la alta in raport cu aparitia si amploarea unor factori perturbatori: eredo-familiali,encefalopatii, tratament medical inadecvat, epidemii, conflagratii sociale, traumatisme determinatede accidente, alcoolism etc. Astfel ca in acelasi timp, in spatii geografice diferite, atat cauzalitatea cat si frecventa surditatii potprezenta modificari esentiale

A. Deficiente de auz (surditate) de tip transmisie A.1. Pierderile de auz congenitale (factori etiologici in perioada vietii intrauterine) A.2 Pierderile de auz dobandite in timpul copilariei (blocarea conductului auditiv, probleme ale cavitatii urechii medii -> patologia timpanului inchis, catarul tubar, otitele)

B. Deficiente de auz (surditate) de tip perceptie B.1. Deficiente de auz congenitale de perceptie (auditive ereditare, determinate de factori prenatali, determinate de factori perinatali) B.1.2 Deficiente de auz dobandite (de la 18 luni procentul surditatilor diagnosticate creste la 1,2%.Cauzele cele mai frecvente sunt : meningite sau meningo-encefalite, maladii virale (oreion),traumatisme craniene sau acustice, maladii endocrine (hipofiza, tiroida), medicamente ototoxice(antibiotice cu aminozide).

Compensarea presupune o substituire a func iei lezate prin crearea unui mod de ac iune pe baza legii unit ii i interac iunii unui sistem, pentru echilibrarea func ional aorganismului i pentru adaptarea la mediul natural i social. Stanic i Popa (1994) abordeaz compensarea din perspectiva teoriei sistemelor. Ei disting trei tipuri de compensare : organic func ional mixt

Compensarea organic : se realizeaz la nivelul fiec rui bloc sistemic iar n cazul deficien ei auditive se manifest cre terea eficien ei func iei auditive prin exersarea auzuluirezidual. Compensarea func ional se face la nivel intersistemic prin preluarea func iilor afectatede c tre analizatori valizi, precum i prin completarea nivelului senzorial-perceptiv prin suplinire mintal . Personalitatea uman fiind un sistem dinamic, deschis, func ionarea sa arela baz respectarea principiilor integr rii i ierarhiz rii, al activismului, unit ii, analizei i sintezei informa iilor.

Teoria compens rii

se refer la preluarea par ial dec tre sim urile valide a unei p r i din func iile sim ului afectat. Exist trei modalit i demanifestare prin: compensare senzorial , perceptiv i intelectual . Compensarea organic sau senzorial Privarea de un sim este nso it de osuperioritate a celorlalte sim uri. La deficien ii de auz : vederea i tactil- kinestezicul, ar avea oputere de discriminare mai mare ca la cei valizi. Gratuitatea acestei ipoteze a fostdemonstrat prin studii experimentale (Hayes, Ferray cita i de Colin, 1991). Compensarea perceptiv - Percep iile sim urilor intacte vor fi mai vii, mai precise, urmate de ovia intens a reprezent rilor. Aceast concep ie este dezmin it de cercet rile asupra imaginilor eidetice la surzi precum, i de faptul demonstrat c , percep ia i memoria surdului nu prezint superioritate dect pentru imagini familiare. Compensarea intelectual Complexitatea informa iilor pe care copilul le extrage dindate lacunare ar fi consecin a unei elabor ri intelectuale. Ins , evolu ia n timp a acestuiproces arat c perfec ionarea n citirea. labial depinde de automatizarea procesului

Speciali tii consider c n general omul g se te solu ii pentru a se acomoda cu starea de surditate. Copilul nva s fie surd, iar acest lucru ajut la mascarea deficituluisenzorial i are implica ii asupra dezvolt rii i educa iei acestor copii. Rela ia dintre defect i deficien nu este o rela ie de direct propor ionalitate. In cazul n care orient rile educative i expectan ele privind reu itele copilului surd se bazeaz doar pe o evaluare a dificult ilor perceptive, se s vr e te o eroare.

In scopul suplinirii deficitului auditiv se poate realiza protezarea auzului. Proteza auditiva are ca scop marirea intensitatii sunetului dar nu poate suplini sau minimaliza toate efectele unor tulburari. Protezele auditive nu sunt aparate de foarte mare fidelitate, chiar daca sunt capabile sa reproduca cu mare acuratete sunetele pe care le amplifica datorita in primului rand marimii lor.Pentru a fi foarte comfortabile nu trebuie sa fie de dimensiuni mari si cu cat sunt mai mici cu atat scade fidelitatea sunetelor reproduse.

Exista trei tipuri principale de sisteme de amplificare utilizate la copil: cele purtate in intregime de copil cele folosite in locuri fixe prin casti cele in care o parte a sistemului este purtata de copil iar cealalta parte de o alta persoana Multi copiii au nevoie decat de 2 asemenea proteze, cate una in fiecare urecehe. Exista trei tipuri de proteze auditive: cele care se poarta la nivelul corpului, la nivelul urechii si in ureche.

1. Caraman Al. - Metodologia procesului demutizarii, EDP Bucuresti 1983 2. Cazacu Slama T. - Limbaj si context, Ed. Stiintifica Buc. 1959 3. Manolache C. Gh. - Surdomutitatea, Ed. Medicala Bucuresti 1980 4. Mc.Cracken W. - Eficient nu deficient, Bucuresti 1996 6. Damaschin D. - Defectologie, EDP Bucuresti 1973 7. Preda V.- Elemente de psihopedagogia interventiei precoce, Colectia Psihoped Info nr.1-2 ,Cluj-Napoca 1995 8. Rozorea A. - Deficienta de vedere, Edit. Pro Humanitate 1998 9. Alois Ghergut -Psihopedagogie speciala, Polirom 2000 10. Alois Ghergut- Psihopedagogia persoanelor cu nevoi speciale, Polirom 2001 11. Vasile Preda - Interventia precoce in educatia copiilor deficienti vizuali, Presa Universitara 12. Weihs, T. -Copilul cu nevoi speciale. Elemente de pedagogie curativa. Ed. Triade, 1998