24.

CLASIFICAREA ȘI SIMPTOMATOLOGIA DISLALIEI

LA PERSOANELE FĂRĂ DIZABILITĂȚI

La copii apar relativ frecvent tulburări de pronunție (articulație), constând în deformarea,

substituirea, omiterea și inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană și cea reprodusă.
CLASIFICĂRI GENERALE:
Dislalie=când este o formă ușoară;

Dislalie simplă sau monomorfă = când se manifestă doar la nivelul unor sunete izolate sau la
nivelul familiei unor sunete (suflante și șuierătoare) sau la cuvintele care apar mai târziu în
ontogeneză
Dislalie polimorfă = când tulburările se extind asupra mai multor sunete sau majorității sunetelor
Dislalie generală sau totală = când sunt afectate toate sunetele
După criteriul etiologic: dislalie mecanică (disglogie) și dislalie funcțională
După criteriul tipului de apariție: dislalie congenitală și dislalie dobândită
După criteriul dominanței în raport cu alte dizabilități: dislalie primară și dislalie secundară

Dislalia polimorfă:
-tulburări de articulație sau sonorizare a unor foneme sau a combinațiilor dintre ele
-vorbirea devine mai greu accesibilă pentru interlocutor, iar subiectul își exprimă greu gândurile

-în cazuri grave, dificultățile dislalicului se extind asupra înțelegerii vorbirii celor din jurul său, ca
rezultat al unui vocabular sărac

-sunetele care apar primele în vorbire(ex:a,e,u,b,d,t,m,n etc) sunt afectate mai rar, iar dacă apar
tulburări asupra lor se corectează ușor; siflantele s-z, șuierătoarele ș-j și vibranta r apar în vorbire
mai târziu și sunt cele mai frecvent afectate

Sigmatisme și parasigmatisme: sunetele siflante, șuierătoare și africate s, ș, z, j, ț, ce, ci, ge, gi

sunt înlocuite adeseori între ele, dar și cu alte sunete, în special cu t, d.

-apar în urma unei deficiențe de auz, unei anomalii dentomaxialre și despicături de văl și buze,
creșterea deficitară a dinților, lipsa acestora, mușcătura deschisă etc
FORME DE SIGMATISM:

-interdental: pronunțarea sunetelor siflate cu limba între dinți; cea mai frecventă formă de
sigmatism
-lateral:
Lateral dexter: ieșirea jetului de aer prin dreapta, în loc să se producă prin mijloc
Lateral sinister: ieșirea jetului de aer prin stânga, în loc să se producă prin mijloc

-bilateral: când jetul de are iese prin ambele părți(stanga si dreapta), în loc să se producă prin
mijloc

-addental: vârful limbii se sprijină pe dinți și aceștia sunt prea apropiați, nepermițând aerului să
iasă prin spațiul interdental
-palatal: retragerea vârfului limbii mult spre bolta palatină

-strident: articulația este atât de puternică încât supără pe ascultător (din cauza unor deficiențe ale
aparatului auditiv)

-labial: pronunția se realizează cu participarea proeminentă a buzelor și fără sprijinul incisivilor

inferiori

-labio-dental: producerea siflantelor se face cu ajutorul incisivilor superiori și a buzei inferioare

care acoperă dinții inferiori

-nazal: când palatul moale, din cauza unor deficiențe, nu-și poate îndeplini funcția sa normală;
transformarea sunetelor siflante într-un fel de ng; despicături palatale, imobilitatea palatului etc
Nazal parțial: orificiul faringo-nazal nu se poate închide decât parțial
Nazal total: în situații mai dificile când jetul de aer se scurge numai prin nas
-laringal: când un sunet se produce între coardele vocale, având o rezonanță guturală

Rotacism și pararotacism: sunetul r apare după sunetele suflante și șuierătoare, iar deformările,
înlocuirile și omisiunile sale sunt frecvente, deoarece pronunția sa presupune o anumită dezvoltare
a aparatului fonoarticulator și mișcări de sincronizare fină. Dacă omisiunea, inversarea,
deformarea sau substituirea lui r persistă și după 3 ani, atunci se impun exerciții logopedice pentru
corectarea rotacismului sau pararotacismului.
FORME DE ROTACISM:

-interdental: vibrarea vârfului limbii se produce pe sprijinit pe incisivii superiori sau prin atingerea
de către limbă a buzei superioare
-labial: când sunetul r se produce prin vibrarea buzelor, iar limba are un joc ușor

-labiodental: când vibrează buza superioară atingând incisivii inferiori sau vibrează buza
inferioară atingând incisivii superiori

-apical: când limba este strâns lipită de alveole sau vârful limbii este curbat în timpul sprijinirii pe
bolta palatină
-velar: nu vibrează vârful limbii, ci vălul palatin

-nazal: când orificiul palato-faringian nu se închide complet, iar vibrațiile se realizează la nivelul
părții posterioare a palatului moale și peretelui posterior farineglui
-bucal: scurgerea aerului printre limbă și obrajii ce intră in vibrație

ALTE DISLALII mai rare:

Lambdacismul: deformarea, omisiunea și înlocuirea sunetului L.

 Interdental: introducerea vârfului limbii între dinți

 Nazal: coborârea vălului palatin astfel încât facilitează ieșirea aerului prin
nas (frecvent în despicăturile palatine)
 Afon: coardele vocale participă prea puțin sau deloc
-la paralambdacism sunetul L este înlocuit frecvent prin dublarea vocalei pe care o urmează
în cuvânt, dar și cu sunetele n, t, i, y, d, g, r.
Betacismul și parabetacismul: când este afectat sunetul B
Capacismul și paracapacismul: când este afectat sunetul c
Gamacismul și paragamacismul: tulburarea sunetului g
Fitacismul și parafitacismul: tulburarea sunetului f
Nutacismul și paranutacismul: tulburarea sunetului n