DISFUNCTIA AUDITIVA

BUDUI ANDREEA-MIHAELA
CAPOTA CRISTINA
DIMA STEFANIA-STELUTA
PACLEANU OANA-CAMELIA
TURLUI CRISTINA-MARIA
2. CAUZELE PIERDERII DE AUZ
Pierdera auzului are foarte multe cauze. In unele cazuri, pierderea
auzului este doar una din urmarile unei afectiuni sau a unui sindrom, iar
alte cauze pot fi genetice. Exista si alte motive, cum ar fi faptul ca in
multe situatii calitatea auzului scade pe masura ce inaintam in varsta.
Cauzele pierderii auzului la copii
Sugarii si copii mici fie se nasc cu probleme auditive fie le
dobandesc, devreme, in timpul copilariei. Care sunt principalele cauze
ale surditatii la copii?
- Pierderea auzului ca simptom al unor afectiuni - Copii care au
deficiente de auz pot manifesta rareori doar acest simptom; la acesta se
adauga si altele;
- Sindromul BOR (Branhio oto renal) implica pierderea auzului ca
urmare a prezentei unei gene anormale si riscul dezvoltarii unor
probleme renale;
- Sindromul Charge este o boala genetica destul de rar intalnita care
afecteaza ochii, urechile, inima;
- Citomegalovirusul congenital este una din cele mai des intalnite
cauze de surditate si are urmari asemanatoare cu cele provocate
de rubeola;
- Sindromul Goldenhar este o malformatie congenitala care include o
multitudine de anomalii cranio-faciale, iar scaderea auzului este una
dintre caracteristicile sale;
- Sindromul Treacher Collins este o afectiune destul de rar inalnita
care determina atat pierderea auzului cat si desfigurare faciala;
- Sindromul Usher poate provoca alaturi de diminuarea auzului si
pierderea vederii;
- Sindromul Waardenburg este una dintre cauzele genetice ale
surditatii, care afecteaza ochii si parul, alaturi de urechi.
 Multi dintre copiii care au auzul diminuat, mostenesc gene anormale
de la parinti, care declanseaza acest simptom.

Pierdera auzului cauzata de tratamente medicamentoase

- Ototoxicitatea - Anumite medicamente pot provoca pierderea
auzului. In tarile mai putin dezvoltate rata de pierdere a auzului poate fi
ridicata din cauza utilizarii unor medicamente care au printre efectele
secundare si afectarea auzului, din lipsa unor alternative mai bune.
Pierdera auzului la persoanele in varsta
- Scaderea auzului se poate instala o data cu inaintarea in varsta
(prezbiacuzia);
- Boala Meniere are printre simptome si pierderea auzului;
- Zgomotele puternice pot reprezenta o cauza majora de surditate la
persoanele de toate varstele. Unul dintre exemple il reprezinta
bombardamentele, iar altul muzica ascultata la maxim, mai ales de catre
adolescenti;
- Otoscleroza este o boala asociata cu scadera auzului, care ar putea fi
tratata in urma interventiei chirurgicale;
- Uneori pierdera auzului se poate instala fara nici un avertismen, de
orice fel;
- Una dintre cauzele afectarii auzului poate fi si tulburarea
temporomandibulara.
Alte cauze ale pierderii auzului
Exista si alte cauze care duc la scaderea auzului, care nu sunt
genetice.
Printre acestea se enumera si urmatoarele:
- Neurinomul acustic (boala mai putin cunoscuta);
- Boli autoimune ale urechii interne;
 - Neuropatia auditiva;
- Tulburari de auz care implica perceptia sunetelor;
- Colesteatomul (excrescente la nivelul urechi care pot provoca pierderea
auzului);
- Apeductul vestibular largit;
- Prezenta cerumenului (este o cauza de pierdere temporara a auzului);
- Meningita (boala care poate fi fatala, al carei tratament presupune
utilizarea de medicamente care pot cauza surditate);
- Sindromul Mondini (malformatie a cohleei).

3. CRITERIUL CAUZALITATII ANATOMO-FIZIOLOGICE A

SURDITATII

Toate surditatile sunt consecinta unor malformatii sau

dereglari anatomo-fiziologice.
Cea mai frecventa clasificare, ce tine seama de cauzele
anatomo-fiziologice, imparte surditatile in:
-surditate de transmisie sau de conducere;
-surditate de perceptie sau neurosenzoriala;
-surditate centrala.
Diminuarea sau incetinirea functiei auditive atrage dupa sine
o reorganizare perceptive in vederea unei utilizari mai bune a celorlalte
simturi valide.
Surditatea de transmisie este rezultatul unor obstacole, a unor
dificultati ivite , in calea sunetului in trecerea de la exterior spre urechea
interna , aparand ca o surditate de baraj. Acest tip de surditate apare ca
urmare a afectarii urechii externe si urechii medii. Majoritatea
pierderilor de auz de conducere sunt probleme ce se rezolva chirurgical,
avand natura mecanica.Acest tip poate duce la o surditate fluctuanta sau
prelungita si afecteaza frecventele joase; din punct de vedere al receptiei
vorbirii determina nedistingerea vocalelor si a diftongilor.Poate avea
efecte semnificative in dezvoltarea limbajului copilului si in progresul
educatiei lui.
Cauzele ce determina aceasta surditate localizata la nivelul
urechii externe sunt : ceara in exces , otite externe, inflamarea canalului
auditiv, stenoza canalului auditiv, lipsa canalului auditiv extern ,
deformarea acestuia, deformarea pavilionului sau lipsa pavilionului;
deficiente ce se rezolva pe cale chirurgicala , in buna parte .
Dereglarile urechii medii se datoreaza celor 3 oscioare care pot
fi atrofiate din nastere sau pot fi dislocate datorita unor infectii( otitele
acute din urechea medie); in cazul otitei medii secretante, caz in care
urechea medie este plina cu lichid, iar timpanul este refractal; otitei
medii cornice suppurate cand timpanul si oscioarele sunt distruse de
infectie; otosclerozei, caz in care scarita se fixeaza rigid de fereastra
ovala si distorsioneaza transmiterea undei sonore perturband presiunea
din urechea medie prin blocarea trompei lui Eustachio.
Surditatea de perceptie este cauzata de afectiuni ale urechii
interne, ale nervului VIII sau ale cortexului auditiv . Aceasta surditate
nu poate fi tratata chirurgical, intervenindu-se pentru prevenire si nu
pentru inlocuire. Acest tip se poate asocia cu afectuni la nivelul urechii
externe sau urechii medii. In unele cazuri unele persoane aud
zgomote(sunete stridente, continue, variate) sindrom cunoscut sub
numele de tinitis, mai frecvent intalnit la adulti. Aceste sunete false sunt
deranjante pentru subiect si pot deregla intreaga viata psihica, provocand
iratabilitate, nervozitate, nesiguranta. Zgomotele mai apar ca urmare a
unor interventii chirurgicale(plastii, interventii la nivelul urechii medii
sau urechii interne)c are duc la un alt tip de rezonanta a fluxului sonor in
comparatie cu cea data filogenetic de componentele aparatului auditiv.
In cazul surditatii profunde, poate aparea senzatia falsa de auz
continuu a ceva.
Surditatea de perceptie poate duce la pierderi grave de auz sau
de incapacitatea perceptiei totale a lumii sonore. Aceasta tacere nu este
intotdeauna absoluta si definitive deoarece unele persoane mai pot
percepe definitive unele sunete foarte tari sau pot sa fie ajutate cu
proteze auditive sau cu ajutorul implantului cohlear, sa fie din nou
impresionati de lumea Sonora. Cauzele acestei surditati pot fi multiple.
Cele congenitale prenatale au cause erditare cromozomiale sau
incompatibilitatea factorului Rh sau suferinte materne.
Surditatile de perceptive mai pot fi provocate de unele afectiuni la
nastere precum; prematuritate , anorexie, toxemia gravidei, anumite
afectiuni cerebrale ale copilului.
Altele se datoreaza unor boli ale copilului: de natura
bacteriana(meningita); virala (oreion, pojar); de natura toxica (difterie,
febra tifoida); febra foarte mare; unii corpi straini ce pot leza urechea
interna;antibiotice ce lezeaza partea nervoasa a urechii interne,
traumatisme cu lezarea cohleei, fracture de craniu, expunere indelungata
la zgomote foarte puternice.
Surditatea de perceptie mai poate aparea si datorita imbatranirii si
sclerozarii componentelor urechii interne.
De asemenea aceasta poate fi provocata si de antibiotic , diuretice,
chinina, salicilina, clorochinina.
 Surditatile mixte includ trasaturi ale surditatii de transmisie si de
receptie si se intalnesc in cazul olospongiozei, a olosclerozei juvenile
sau otosclerozei senile.
Surditatea central ia nastere prin lezarea nervului auditiv datorita
unor trauma sau tumori ale nervului sau altor tumorice , prin
compresiuni asupra nervului, sau asupra anumitor zone din cortex
producand leziunea acestuia. Unele boli ca encefalita, hemoragiile
cerebrale , traumatismele craniene duc la leziunile nervului auditiv si pot
produce surditate central. De asemenea in urma leziunii bulbului
rahidian poate aparea surditate centrala.

4. Gradele deficitului auditiv

Deficitul de auz se diferentiaza de la un subiect la altul in raport cu

locul si profunzimea leziunii. Deficitul auditiv se poate stabili cu
ajutorul unor aparate speciale electroacustice numite audiometre. Prin
masuratorile audiometrice se stabilesc pragurile sensibilitatii auditive
pentru diferite intensitati, exprimate in decibeli si pentru diferite inaltimi
exprimate in herti.
Tabel cu gradele de pierdere a auzului :
Auzul normal percepe sunetele la o intensitate de la 0 20 si chiar 30
dB. Perceperea sunetelor la intensitati de peste 20 dB indica pierderi
usoare, medii si severe ale auzului, iar pierderile profunde se produc la
peste 90 dB.(decibili)
Dupa Biroul International de Audiofonologie, se estimeaza urmatoarele :
- intre 0 20 dB - auditia este normala ( poate auzi o conversatie
fara dificultati ) ;
- intre 20 40 dB deficit de auz lejer sau hipoacuzie usoara ( poate
auzi conversatia daca nu este indepartata sau stearsa ) ;
- intre 40 + 70 dB - deficit de auz mediu sau hipoacuzie medie ( poate
auzi conversatia de foarte aproape si cu dificultati. Necesita proteza.
- intre 70 90 dB dificultate de auz severa sau hipoacuzie severa
(poate auzi zgomote, vocea si unele vocale, fara a intelege vorbirea)
- peste 90 dB avem un deficit de auz profund- surditate (aude
unele sunete foarte puternice dar provoaca si senzatii dureroase ).

Sunt si alte tipuri de surditate, utilizate in egala masura in

surdopsihopedagogie.
Alte tipuri de deficienta de auz sunt raportate la locul instalarii
traumei cum sunt urmatoarele:
1). surditate de transmisie. Aceasta consta in diminuarea auzului la
o intensitate de pana la 60-70 dB. Se opereaza si apoi se protezeaza cu
rezultate foarte bune. Perceperea este mai buna pentru sunetele inalte in
raport cu cele grave :
2). surditate de perceptie. Nu se opereaza si necesita protezare cu
aparate speciale, cat si educatie ortofonica clasica. Pierderea auzului
poate depasi 120 dB. Perceperea sunetelor acute este defectuoasa. Sunt
diminuate si vocea soptita si vocea tare.
3). Surditate mixta. Prezinta atat caracteristici de transmisie
(protezabile ), cat si de perceptie.
5. IMPLICATIILE PIERDERII DE AUZ ASUPRA DEZVOLTARII
COPILULUI CU DEFICIENTA DE AUZ

Functia specifica a analizatorului auditiv analizeaza seriile de sunete

verbale, ce sunt purtatoarele celei mai importante forme de informative.
Limabjul este instrumental ce asigura dezvoltarea spiritual a individului.
Sistemul auditiv, in comparatie cu celelalte sisteme senzoriale, nu reda
decat insusirile vibratorii ale sunetelor. Dar sistemul auditiv are
privilegiul de a reception si prelucra adecvat sunetele verbale si muzica.
Influenta diferitelor grade si tipuri de pierdere a auzului va fi studiata
sub raportul inflentei asupra dezvoltarii psiho-fizice a copilului, in
special si in raport cu influenta mediului familial, scolar, social, prin
raportarea membrilor familiei, a celorlalti factori sociali fata de persona
deficienta de auz.
1 Repercursiunea surditatii de transmisie dobandite in copilarie
asupra dezvoltarii copilului.
In cazul surditatii de transmisie se interpun perioade in care copilul aude
relativ bine, cu perioade in care intervin diversi factori in calea
transmisiei. Unele cercetari au dus la concluzia ca nu exista o influenta
asupra dezvoltarii copilului cand se produce o asemenea tulburare de
auz. Altele arata ca se produc tulburari asupra achizitionarii limbajului si
vorbirii, fiind asociate cu problem pe termen lung in dezvoltarea
intelectului, in achizitionarea cunostintelor, toate acestea concomitant cu
deficienta de auz de transmisie
Studiile efectuate intre 1984-1986 de Webster, Banford si Sanders, arata
ca, atunci, cand copiii au suferit de otite medii inca din primul an de
viata, au fost afectate laturi ale fiziologiei vorbirii, bogatia
vocabularului, maturitatea gramaticala, intelegerea, expresivitatea,
memoria auditiva, deprinderile de a asculta. Aceste studii evidentiaza,
de asemenea, si o anumita deficient in comportamentul social si in
adaptarea sociala. Acei copii care nu aud sunetele vorbirii in copilarie
vor avea dificultati in a interpreta si produce sunetele contrastante,
fricative, siflante, nazale din vorbire.
2 Pierderea de auz de perceptie moderata si efectele ei asupra
dezvoltarii copilului.
In comparatie cu auzitorul, cel cu pierdere de auz de perceptie moderata
(60dB) se caracterizeaza prin imaturitate in vorbire, in vocabular, in
concepte lingvistice, in sintaxa; consoanele (in special cele finale), sunt
omise, consoanele contrastante sunt achizitionate cu intarziere;
discriminarea vorbirii este afectata; in limbajul expresiv sunt folosite
predominant propozitiile scurte si simple pentru ca nu poseda reguli de
construire a frazelor.
Rezultatele unor studii evidentiaza ca progresul spre un limbaj mai
complex este limitat pe masura ce copilul se maturizeaza si, de aceea,
aceasta nu poate tine pasul cu colegii auzitori.

3 Surditatea de perceptie profunda (80 dB) influenteaza, de

asemenea, dezvoltarea copilului.
Copiii surzi proveniti din familii de surzi prezinta mai putine dificultati
de natura emotionala si au mai putine probleme decat cei proveniti din
familii de auzitori.
Pierderea de auz neurosenzoriala profunda este prezenta din prima
copilarie si in general nu se asociaza cu alte deficiente sau
afectiuni.Nevoile speciale ale acestor copii sunt mai numeroase decat in
cazul pierderii de auz moderate.
Capacitatea de receptive a copilului este afectata de zgomote si vibratii.
In cadrul familial trebuie sa se acorde o atentie sporita copilului deficient
de auz ,pentru ca intampina dificultati in receptionarea
mesajelor.Astfel,trebuie sa se vorbeasca in apropierea copilului,trebuie
ca deplasarea sursei sonore sa se produca spre urechea neafectata;copilul
va fi invatat sa se aseze cu urechea neafectata spre partenerul de dialog.
4 Implicatiile pierderii de auz in mediul social si scolar
Copiii cu deficiente de auz nu pot asculta si scrie in acelasi
timp.Astfel,dictaraea si lectura sunt activitati foarte dificile.Profesorii
pentru surzi deprind o anumita tehnica pentru dictrae.Daca un copil cu
deficiente de auz se integreaza intr-o clasa de auzitori ,el trebuie sa aiba
un prieten,un coleg de banca care sa-I repete ce spune profesorul.
Multe cuvinte pot fi receptate gresit datorita dependentei de labio-lectura
a copilului deficient de auz.Greselile de receptive se repetta si in forma
scrisa a limbajului,ceea ce face ca lucrarile scrise ale copilului deficient
de auz sa aapara asemeni cu ale copiilor cu deficient de intellect.
Progresul in achizitionarea cunostinetelor scolare,in formarea
deprinderilor sociale,in dezvoltarea emotivitatii,depend foarte mult de
dezvoltarea lingvistica a acestuia.
Increderea in sine se va dezvolta incet,copilul deficient de auz
manifestand o nesiguranta emotional.Trebuie evitata izolarea de
grup,discriminarile care ar putea conduce la insuccese sau la sentimente
de frustrare/Copilul deficient de auz va trebui sa invete sa traisasca cu
deficient sa in societate.
Trecerea din ciclul primar in cel gimnazial implica noi dificultati legate
de vorbirea,ritmul,pronuntia noilor profesori.Pentru ccopiii cu deficient
de auz inclusi in invatamantul public,studierea unei limbi straine creeaza
greutati si bariere ce necesita o metodologie speciala pentru a fi depasite.