AFECTIUNILE

CRONICE A
URECHEII
 OTITA REPREZINTĂ UN PROCES
INFLAMATOR CARE SE
DEZVOLTĂ LA NIVELUL URECHII ȘI
CARE POATE CUPRINDE PAVILIONUL
URECHII, TEGUMENTUL
CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN ȘI
MUCOASA URECHII MEDII.
Tratamentul curativ este
recomandat de medicul
specialist ORL după examinarea
pacientului și a investigațiilor de
laborator. În funcție de timpul de
otită diagnosticat și tratamentul
diferă. De aceea, pentru otita
externă, tratamentul constă, în
primul rând, într-un tratament
local și unul general care se
administrează concomitent cu
cel local. În cazurile mai grave se
poate ajunge și la intervenții
chirurgicale.
 TOALETA ZILNICĂ A CONDUCTULUI PRIN ASPIRAREA SECREȚIILOR ȘI INSTILAREA DE SOLUȚII ANTISEPTICE,
ANTIEDEMATOASE (RIVANOL, ALCOOL BORICAT, BETADINĂ), ACID BORIC SAU VIOLET DE GENȚIANĂ;
MEȘĂ CU RIVANOL, BETADINĂ SAU SOLUȚIE BURROW;
SOLUȚII CU ANTIBIOTICE NU MAI MULT DE 5-7 ZILE PENTRU A NU DETERMINA O MICOZĂ SECUNDARĂ.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS SE BAZEAZĂ PE:
ANTIBIOTIC ÎN FUNCȚIE DE ANTIBIOGRAMĂ;
ANTIMICOTIC ÎN FUNCȚIE DE ANTIFUNGIGRAMĂ;
ANTIALGICE;
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL PENTRU OTITA EXTERNĂ PRESUPUNE INCIZII CARE MERG PÂNĂ LA
ÎNDEPĂRTAREA CHIRURGICALĂ A ȚESUTURILOR NECROZATE DE LA NIVELUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN,
ESTE REZERVATĂ OTITELOR EXTERNE MALIGNE, ABCESELOR SAU COMPLICAȚIILOR OTITEI EXTERNE PRECUM
STENOZA DE CONDUCT AUDITIV.
TRATAMENTUL PENTRU OTITA MEDIE ARE, DE ASEMENEA, O COMPONENTĂ LOCALĂ ȘI UNA GENERALĂ, DAR
NICIUNA DINTRE CELE DOUĂ NU TREBUIE NEGLIJATĂ.
TRATAMENTUL LOCAL CONSTĂ ÎN EFECTUAREA DE ASPIRAȚII ZILNICE CONCOMITENT CU
EVITAREA PĂTRUNDERII APEI ÎN URECHE, IAR TRATAMENTUL MEDICAMENTOS SE
INSTITUIE PENTRU O PERIOADĂ DE 7-10 ZILE ȘI VIZEAZĂ ERADICAREA INFECȚIEI ȘI
REDUCEREA
 Hipoacuzia neurosenzorială
Acest lucru se poate datora factorilor genetici sau poate fi rezultatu
l traumatismelor la nivelul capului, expunerii
la zgomote puternice sau orice alte elemente
din mediu. Hipoacuzi
a neurosenzorială este de asemenea o parte normală a procesului de
îmbătrânire.
Hipoacuzia neurală
Când nervul auditiv este deteriorat sau lipsește, acest lucru este denumit
hipoacuzie neurală. Nici protezele auditive, nici implanturile cohleare nu
pot ajuta în acest caz deoarece nervul nu poate transmite informația
sonoră către creier.
COMPLICATII A
OTITEI MEDIE
iritabilitate neobisnuita;
dificultatea de a dormi sau de a
ramane adormit;
febra, in special la sugari si copii mai
mici;
fluid/puroi care se scurge din ureche;
pierderea echilibrului;
dificultati de auz;
urechi infundate;
durere de ureche.
Afectarea auzului–infectiile recurente ale urechii sau lichidul din
urechea medie pot duce la pierderea semnificativa a auzului. Daca
exista leziuni permanente ale timpanului sau ale altor structuri ale
urechii medii, poate aparea pierderea permanenta a auzului.
Intarzieri de vorbire sau de dezvoltare la copii–daca auzul este
temporar sau permanent afectat la sugari si copii mici, acestia pot
intampina intarzieri in ceea ce priveste abilitatile de vorbire, sociale
si de dezvoltare.
Raspandirea infectiei–infectiile netratate sau infectiile care nu
raspund bine la tratament se pot raspandi in tesuturile din
apropiere. Infectia mastoidului, proeminenta osoasa din spatele
urechii, se numeste mastoidita. Aceasta infectie poate duce la
deteriorarea osului si la formarea chisturilor cu puroi. Rareori,
infectiile grave ale urechii medii se raspandesc in alte tesuturi,
inclusiv creier sau membranele din jurul creierului declansand
meningita.
Ruperea timpanului–cele mai multe leziuni se vindeca in 72 de ore.
In unele cazuri este necesara o interventie chirurgicala.
Malformaţiile congenitale sunt cele
mai importante dintre malformaţiile
urechii. Pot avea localizări şi diverse
aspecte, după elementul embrionar
care a fost oprit în dezvoltare sau care
s-a dezvoltat anormal şi momentul în
care tulburarea sau oprirea în
dezvoltare a avut loc.
Urechea medie şi urechea externă iau
naştere din prima fantă şi din primele
două arcuri branhiale.
Dintre anomaliile urechii externe
unele sunt minore şi nu afectează
cu nimic purtătorul:
relief insuficient al helixului
(cartilajul pavilionului urechii)
lobulul prea mare sau prea mic
lobulul aderent, decolat sau
bifid
exagerarea tuberculului
postero-superior
existenţa unui tubercul
supranumerar la polul superior
pavilionar
micile diformităţi ale tragusului
(parte a pavilionului urechii).
CONCLUSION
Urechea este organul de auz al
vertebratelor, la mamifere fiind și
organ de simț al echilibrului. Termenul
se poate referi la întreg sistemul
responsabil pentru colectarea și
procesarea primitivă a sunetului
(începutul sistemului auditiv), sau doar
la partea vizibilă a acestuia.