Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie N.

Testemițanu
Catedra Pediatrie
Modul ORL

Preparate ototoxice

Efectuat: Melnic Adriana ,Gr.101, Pediatrie

Coordonator: Diacova Svetlana ,conf.,univ.

Chișinău,2020
• Ototoxicitatea este o afecţiune indusă medicamentos, care poate
deteriora nervii vestibulocohleari de la nivelul urechii interne. Aceasta
poate determina apariţia unor tulburări de auz sau/şi de echilibru, în
funcţie de doza de medicamente administrată, de perioadă şi de
reacţia organismului la acestea.
• Simptomele pot fi temporare sau permanente şi constau în pierderea
parţială sau totală a auzului, dar şi în tulburări de echi
• Substanţele ce pot produce ototoxicitate cuprind antibioticele
aminoglicozidice cum ar fi :
gentamicina,
streptomicina,
 kanamicina,
 tobramicina,
neomicina,
amikacina,
 netilmicina,
 dihidrostreptomicina, sau ribostamicina.
 Mecanisme

• Toate antibioticele din această familie sunt bine cunoscute pentru capacitatea
lor cauza ototoxicitate permanentă. Ele pot ajunge la nivelul urecii interne pe
cale sangvină, prin inhalare sau prin difuziune în urechea internă de la nivelul
urechii medii. Cea mai mare concentraţie în sânge o ating atunci când sunt
administrate intravenos.
• Antibioticele aminoglicozidice s-au remarcat prin efectul ototoxic cu
aplicabilitate în tratamentul vertijului din cadrul bolii Meniere.
Gentamicina este agentul terapeutic preferat datorită preponderenţei
efectului vestibulotoxic faţă de proprietăţile sale cohleotoxice .

• Cisplatinul produce leziuni în principal celulelor ciliate externe şi, într-

o oarecare măsură, celulelor ciliate interne din organul Corti, iniţial în
tura bazală a cohleei urmate de modificări ale celulelor senzoriale din
zona apicală. Cisplatinul afectează, de asemenea, celulele de suport,
celulele marginale ale striei vasculare şi ale ligamentului spiral.
Structurile labirintului posterior sunt afectate, alături de celulele
ganglionului spiral
• Toate antibioticele din această familie sunt bine cunoscute
pentru capacitatea lor cauza ototoxicitate permanentă. Ele pot
ajunge la nivelul urecii interne pe cale sangvină, prin inhalare
sau prin difuziune în urechea internă de la nivelul urechii
medii. Cea mai mare concentraţie în sânge o ating atunci când
sunt administrate intravenos.
• Diureticele de ansă, incluzând bumetanida (Bumex), acidul etacrinic
(Edecrin), furosemidul (Lasix) sau torsemida (Demadex).
• Aceste medicamente pot produce ţiuit în urechi şi scăderea auzului ce
sunt reversibile la întreruperea administrării.
• De menţionat că hidroclortiazida (HCTZ) şi Maxidul, diuretice prescrise
în mod curent la pacienţii cu boală Meniere sau alte forme de hidrops
endolimfatic, nu sunt diuretice de ansă.

• Aspirina şi derivaţii de chinonă pot cauza ototoxicitate temporară, în

special tinitus, dar pot să reducă şi acuitatea auditivă