AMINOGLICOZIDE

Clasificare:

a) generatia I: streptomicina,kanamicina, neomicina, paramomicina, spectinomicina

- multi germeni au devenit rezistenti

-toxicitatea systemica este crescuta

-utilitatea terapeutica este limitata in prezent (streptomicina in tuberculoza, spectinomicina -

gonoree, neomicina-exclusiv local)

b) generatia a II-a: gentamicina, tobramicina,sisomicina

-spectrul antibacterian cuprinde germeni gram negativ si sunt utilizate in infectiile sistemice

c) generatia a III-a: amikacina, dibekacina, netilmicina

-au spectru antibacterian larg

-rezistenta bacteriana se instaleaza mai lent

-toxicitatea sistemica este mai redusa

Farmacocinetica

-toate aminoglicozidele au absorbtie orala redusa

-absorbtia este complete la administrarea i.m

-se leaga in procent mic de proteinele plasmatice, T1/2 scurt

-difuziunea prin tesuturi este buna, exceptie LCR

-se concemtreaza in diverse tesuturi si eritrocite, de unde se elibereaza lent

-eliminarea se face renal, aprox 70% forma active

Farmacodinamie

-actiune bactericida

-au effect postantibiotic, ce se mentine cateva ore dupa scaderea concentratiilor plasmatice sub
valoarea CMI.

Spectrul antimicrobian:

-E.coli, Klebsiella pneumonia, Proteus, Pseudomonas, Salmonella, Seratia, Shigella, Enterobacter

-stafilococi

-Mycobacterium tuberculosis- streptomicina, kanamicina

Actiunea antibacteriana scade in prezenta puroiului deoarece o parte din molecule se leaga de
acizii nucleici eliberati prin liza celulara, pe de alta parte este inhibat mecanismul activ care
trasnporta antibioticul in interioul celulei bacteriene.

Farmacotoxicologie

-sunt antibiotice cu indice terapeutic mic

RA: ototoxicitate si nefrotoxicitate

Ototoxicitatea se manifesta prin leziuni cohleare si vestibulare (distrug celulele senzoriale si

nervul acustic).

Netilmicina are cel mai redus effect ototoxic.

Ototoxicitatea este favorizata de folosirea unor doze mari, tratament prelungit, varsta inaintata,
scaderea volumului intravascular: soc, deshidratare, febra prelungita, tratament cu diuretice.

Leziunile cohleare se manifesta prin tinnitus, senzatie de infundare a urechilor, urmate de

surditate

Leziunile vestibulare se manifesta prin: cefalee, greata, voma, tulburari de echilibru, nistagmus,
ataxie. Leziunile pot fi ireversibile.

Nefrotoxicitatea apare datorita acumularii in parenchimul renal (T1/2=35-200 ore) si depinde de

concentratie.

Scad filtrarea glomerulara.

Produc bloc neuromuscular cu relaxarea musculaturii scheletice.

Reactii alergice se produc cu frecventa redusa si se manifesta prin: eozinofilie, eruptii cutanate,
febra.

Interactiuni medicamentoase

Cresc ototoxicitatea: diureticele de ansa( furosemide, acid etacrinic, bumetanid), cisplatin

Cresc nefrotoxicitatea: cefalosporine, polimixine, cisplatin, amfotericina B, furosemide

Cresc intensitatea blocului neuromuscular: anestezice generale, miorelaxante central, sulfat de
magneziu

Farmacoterapie

- Se folosesc frecvent associate cu alte antibiotice pentru largirea spectrului antimicrobian

si pentru efectul synergic.
- In infectii grave cu Pseudomonas se asociaza cu carbenicilina sau cu alte peniciline sau
cefalosporine active
- In infectii grave cu stafilococi se asociaza cu oxaxilina
- In infectii cu Bacteroides fragilis se asociaza cu cloramfenicol, clindamicina, ticarcilina,
metronidazole

GLICOPEPTIDE

Reprezentanti: vancomicina si teicoplanina

Vancomicina
- se absoarbe limitat din intestine si se elimina prin scaun dupa administrarea orala
- distributie larga in tesuturi cu realizarea de concentratii eficace in plamani, inima, rinichi,
oases i in lichidele biologice: pleural, peritoneal, pericardic si synovial.
- Difuziune redusa in umoarea apoasa si LCR
- -eliminarea dupa admin sistemica se face prin urina

Farmacodinamie:
Mecanismul este bactericid prin inhibarea consolidarii peretelui celulei bacteriene, inhiba
si sinteza ARN citoplasmatic.
Farmacotoxicologie
-are efect ototoxic, ireversibil la doze mari
-nefrotoxicitate la doze mari: precautie la varstnici si bolnavi cu IR
- la administrarea injectabila rapida sau in solutie concentrata poate produce reactive
anafilactoida trecatoare caracteristica “sindrom om rosu”.
-solutiile insufficient diluate pot produce febra locala, nu se admin i.m din cauza actiunii
iritante
-alte reactii: anemie, neutropenia,trombocitopenie, febra medicamentoasa, eruptii
cutanate,reactii anafilactice, stop cardiac.
Farmacoterapie:
-antibiotic de rezerva utilizat in:
-infectii cu stafilococi rezistenti la meticilina
 -infectii cu pneumococci rezistenti la peniciline si cefalosporine
-endocardite date de streptococci sau enterococci
-antibiotic de alternative in infectii grave cu bacterii gram pozitiv, la bolnavi cu alergie la
AB betalactamice.
-profiacticin cadrul interventiilor cardiovasculare sau ortopedice pentru implante
protetice.
Se asociaza cu o aminoglicozida pentru a extinde spectrul pe bacilli gram negativ si
potentarii efectului vancomicinei pe enterococci
-oral la pacientii cu diaree si colita produse de Clostridium difficile.

ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

TETRACICLINE

Clasificare:
a) Dupa origine:
- Substante naturale: tetraciclina
- Substante de sinteza: administrate oral:- semiretard (durata 12 ore): metacilina,
minocilina
- retard (durata 24 ore): doxiciclina
administrate injectabil: rolitetraciclina
b) Dupa generatii:
 Generatia I: tetraciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina, demeclocilina
 Generatia a II-a: doxiciclina, minociclina

Farmacocinetica

Generatia a II-a ( doxiciclina, miniciclina) sunt mai lipofile.

Absorbtia tetracicinelor se face in stomac si duoden. Biodisponibilitatea tetraciclinei dupa

administrare orala este mai mica de 80% iar la doxiciclina si minociclina este de 90-100%.

Alimentele (mai ales lactatele), medicamentele antiacide cu Ca, Mg, Al, Fe, formeaza chelati si
scad biodisponibilitatea orala a acestora.

Legarea de proteinele plasmatice este medie la tetraciclina (65%) si mare la doxiciclina (peste
80%).

Difuziunea in tesuturi este buna pentru in mod special pentru doxiciclina si minociclina,
realizeaza concentratii mari in plamani,sputa, saliva, bila, organe genitale feminine si prostata.
In LCR doar miniciclina realizeaza concentratii active. Trec bariera placentara si in laptele
matern.

Tetraciclinele se acumuleaza in oase si in dinti.

Farmacodinamie

- Actiune bacteriostatica, se leaga de subunitatile ribozomale 30S, cu inhibarea sintezei

proteice bacteriene
- Spectrul antimicroban este larg si cuprinde:
- -coci gram pozitiv: streptococci, stafilococi, pneumococci
- Coci gram negativ: gonococ, meningococ
- Bacilli gram pozitiv: B. antrachis, Listeria
- Bacilli gram negativ: Brucella, Vibrio cholera, Yersinia, Francisella tularensis, Legionella
- Spirochete: Treponema palidum, Leptospira
Rezistenta bacteriana se instaleaza lent si este mediate plamidic.

Farmacotoxicologie

 Aparat digestiv: iritatie gastrica, greata, voma, dureri epigastrice (frecvent oxitetraciclina
si doxiciclina)
-mai rar ulcere esofagiene – se admin cu multa apa si se evita administrarea inainte de
culcare
-disbacterioza intestinalap prin favorizarea dezvoltarii infectiilor enterice cu Candida.
-stomatita, rectita, iritatie perianala complicata cu suprainfectii si hipovitaminoza
 Nivel hepatic: infiltrarea grasa a ficatului, efectul este favorizat de IR, boli hepatice,
malnutritie, sarcina
 Nivel renal – afectare toxica a rinichiului cu degenerescenta grasa a celulelor tubulare
-diabet insipid nefrogen rezistent la vasopresina (demeclocilina)
- preparatele cu termenul de valabilitate produc o tubulopatie proximala de tip
sindrom Fanconi, manifestat prin poliurrie, polidipsie, proteinuria,aminoaciduria,
glicozurie, acidoza, greturi, varsaturi
 Fotosensibilizare
 La nivel de oase si dinti: se acumuleaza si formeaza chelate de tetraciclina cu ortofosfat
de calciu. Se produce colorarea in brun a dintilor cu hipoplazia smaltului dentar. Acest
fenomen afecteaza dentitia de lapte daca se asministreaza tetracycline in a doua jumatate a
sarcinii si a dentitiei definitive daca se administreaza la copii pana la 8 ani.
Prin depunerea in oase pot produce inhibarea cresterii la copii, ireversibil la doze mari si
pe termen lung.
 La nivel SNC: reactii toxice vestibulare manifestate prin greata si vertij ( minociclina)
 Flebita locala la administrare i.v.
Contraindicatii
 -IR ( exceptie dociciclina), deoarece se acumuleaza si produc fenomene toxice
-gravide
-copii mai mici de 8 ani
-asocierea cu peniciline –au effect antagonic.
Interactiuni
-scad concentratia plasmatica a estrogenilor conjugate si scad eficacitatea contraceptivelor

AMFENICOLI

Reprezentanti: cloramfenicol, tiamfenicol

Au utilitate terapeutica restransa din cauza reactiilor adverse grave: deprimarea maduvei
hematoformatoare ireversibil.

Spectrul de actiune este larg.

Cloramfenicolul

-are liposolubilitate mare, difuziune buna in toate tesuturile, inclusiv LCR

-traverseaza placenta, realizand la fat concentratia egala cu cea maternal.

-IH duce la cresterea T1/2, a nivelului plasmatic activ si toxic

Mec de actiune: bacteriostatic, prin fizarea de subunitatea 50 S a ribozomilor, inhiba sinteza

proteinelor bacteriene.

Spectrul antibacterian este larg:

-E.coli, Klebsiella, Proteus, Salmonella, Pseudomonas, Enterobacter, Haemophillus influenza

-gonococ, meningococ

-ricketsii

Rezistenta bacteriaza se instaleaza lent.

Farmacotoxicologie

 Reactii hematologice:
-deprimarea hematopoezei: anemie aplastica, leucopenie, agranulocitoza,
trombocitopenie, manifestarile clinice constau in hemoragii si infectii. Fenomenul este
ireversibil si poate apare in cursul tratamentului sau dupa incetarea lui la diferite interval
de timp. Este favorizat de cure prelungite si repetate, fiind independent de doza.
 -anemie (benigna), insotita de leucopenie si trombocitopenie; normalizarea tabloului
sanguin se face la 1-3 saptamani dupa oprirea tratamentului.
 Aparat digestive
-diaree, varsaturi, dureri de defecatie
-hemoragii intestinale
-enterita stafilococica severa manifestata prin diaree, hipotensiune cu tendinta de colaps,
soc
-pe mucoase: glosite, stomatite, limba neagra, anorectite (pot sa apara si dupa oprirea
administrarii) si sunt frecvente la subnutriti,anemic, femei, copii
 Tulburari neuropsihice de ordin toxic: nevrita optica, confuzie, delir
Fenomene toxice acute, de tip ‘sindrom-cenusiu” apar la nou-nascuti si se manifesta prin
anorexie, voma, distensie abdominala, diaree cu scaune verzi, tahipnee, cianoza, colorarea
cenusie a pielii, letargie. Moartea survine la 3 zile de la debutul simptomelor. Fenomenul
este datorat deficitului de epurarea hepatica prin glucuronoconjugare si renala.

Interactiuni
-cloramfenicolul este inhibitor enzymatic si creste conc. plasmatica pentru anticoagulante
cumarinice,fenitoina, sulfamide
-fenobarbitalul este inductor enzymatic si creste epurarea cloramfenicolului prin
metabolizare

Contraindicatii
- Nu se admin in infectii cu germeni sensibili la alte AB si CT
- -nu se fac serii repetate de tratament
In timpul tratamentului se fac examene hematologice si se opreste administrarea la
primele semne de deprimare medulara

Farmacoterapie

Antibiotic de rezerva, utilizat in infectii grave pentru care nu exista alternative terapeutica:

- Febra tifoida
- Meningite
- Abcese cerebrale
- Septicemia de origine abdominala
- Tifos, bruceloza
- Infectii cu stafilococ penicilinazo-pozitiv

ANTIBIOTICE POLIPETIDICE

Contin 2 grupe:
 a) Polimixinele: active pe bacilli gram negativ: E.coli, Klebsiella, Salmonella,
Enterobacter, Bordetella
b) Bacitracina –activa pe coci gram pozitiv: streptococ, stafilococi,, bacilli gram pozitiv:
Clostridii, bacil difteric si pe coci gram negative: gonococi, meningococi

Polimixinele
Caracteristici
-altereaza membrane citoplasmatica ireversibil, avand actiune bactericida absoluta
-au toxicitate sistemica mare (nefrotoxice, neurotoxice, produc dezechilibre
electrolitice, paralizia musculaturii striate), se utilizeaza systemic in infectii foarte
grave
- Rezistenta se instaleaza lent.
Polimixina B poate produce- dezechilibe electrolitice: hiponatremie,
hipopotasemie,hipocloremie

-efect neurotoxic : vertij, tulburari de vedereparestezii periorale

-paralizia musculaturii striate cu oprirea respiratiei

-au effect irritant local, cu aparitia de durere la locul injectarii

-la aplicare topica poate produce senzatie de arsura, intepatura, edem local

-la folosirea abuziva: infectii micotice, dezvoltarea rezistentei

Farmacoterapie

-oral in dispepsii colibacilare la copii si sugari si in dizenteria colibacilara

-aplicatii locale in otita externa, ulcere corneene, infectii ocular

-profilactic si curative in interventii chirurgicale

-ca aerosoli in infectii traheobronsice cu bacilli gram negative

-intrarahidian in meningite cu Pseudomonas, E coli, H.influenzae

-sistemic numai in infectii grave aociat cu cotrimoxazol (pentru cresterea eficacitatii)

Colistina

-nu trece in creier si LCR

-se elimina renal

-spectrul antimicrobian si mecanismul de actiune sunt similar polimixinei B

-efectele adverse sunt mai reduse ca intensitate si frecventa

Se utilizeaza

a )oral: -gastroenterite cu germeni sensibili

-pregatire pentru interventii chirurgicale pe colon

b) topic – instilatii articulare si oftalmice

- spalaturi vezicale

- injectii intraarticulare si pleurale ( dupa punctie evacuatorie)

Bacitracina

-este un antibiotic natural

-specctrul antimicrobian cuprinde streptococci, stafilococi, bacil difteric, clostridia, meningococ,

gonococ, Treponema palidum

-are actiune bactericida de tip degenerative

-se utilizeaza exclusive local deoarece are nefrotoxicitate mare

-se utilizeaza local sub forma de unguente, pulberi sau solutii

Preparatele locale contin asocieri de bacitracina polimixina sau/si neomicina.