Chimioterapicele antibacterine

Quinolonele

• Acidul nalidixic

• Fluorochinolonele
o Ciprofloxacina
o Efloxacina
o Pefloxacina
o Moxifloxacina
o Levofloxacina
o Ofloxaxina

Primul reprezentant al familiei chinolonelor este acidul nalidixic, care este

excretat foarte rapid pe cale urinară şi astfel nu are efecte antibacteriene sistemice, fiind
utilizat pentru tratamentul infecţiilor urinare joase.

Pornind de la acidul nalidixic, ulterior au fost sintetizati analogi sintetici fluorinaţi

ai acestuia, cunoscuti sub denumirea de fluorochinolone. Unii autori impart chinolonele
in 2 generatii:

• generatia I cu acidul nalidixic si norfloxacina si

• generatia II cu fluorchinolonele precum ciprofloxacina, efloxacina,

pefloxacina, moxifloxacina sau levofloxacina.

Alti autori clasifica chinolonele in:

• chinolone urinare (acidul nalidixic, norfloxacina),

• chinolone sistemice (ciprofloxacina, efloxacina, pefloxacina,

moxifloxacina sau levofloxacina)

• preparate topice (ofloxacina sau ciprofloxacina).

Aceste chimioterapice au spectru larg, acţionând pe mai multe bacterii Gram-

pozitiv şi Gram–negativ.
 Chinolonele urinare actioneaza pe enterobacteriacee, E.Coli, Proteus,
Enterobacter (cocii gram pozitivi si negativi, pseudomonasul si germenii anaerobi sunt
rezistenti).

Fluorchinolonele sistemice actioneaza pe stafilococ meticilino-sensibil, neiserii,

Campylobacter, Legionella, Vibrio ch, pe micoplasme, chlamidii, ricketsii dar si pe
micobacterii atipice.

Sunt rezistenti stafilococcul meticilino rezistent (MRSA), S. Pneumoniae,

enterococcus, nocardia, listeria, sau germenii anaerobi.

Acţiunea chinolonelor este bactericidă actionand prin inhibarea ADN–girazei

bacteriene cu împiedicarea relaxării ADN-ului supraspiralat, proces necesar pentru
transcripţia şi replicarea normală. Se perturba astfel funcţionalitatea ADN–ului şi este
imposibilă segregarea normală a cromozomilor şi plasmidelor, cu oprirea diviziunii
celulare şi moartea germenilor sensibili.

Rezistenţa bacteriană este mediată cromozomial şi se datorează modificării

ADN-girazei bacteriene care devine insensibilă la acţiunea chinolonelor.

FARMACOCINETICA

• Biodisponibilitatea chinolonelor dupa administrare orala este foarte buna.

• T1/2 este in functie de compus astfel : 1-2 ore pentru acidul nalidixic, 3-5
ore pentru ciprofloxacina, 7-14 ore pentru moleculele mai recent puse pe
piata precum moxifloxacina.

• Legarea de proteinele plasmatice variaza intre 15% (pentru norfloxacina) si

65 % (pentru ciprofloxacina).

• Au o difuziune tisulara buna realizand concentratii superioare celor serice

in tractul respirator, rinichi, ficat, bila, muschi, os, tegumente.
 • Se metabolizeaza hepatic si se elimina apoi urinar (cu exceptia
moxifloxacinei).

• Ciprofloxacina se elimina biliar sub forma activa.

Norfloxacina este cea mai puţin activă asupra germenilor Gram-pozitiv şi Gram-
negativ, dar se elimină sub formă activă prin urină, de aceea este indicată în infecţiile
urinare şi prostatice cu germeni sensibili. Poate fi utilă şi în tratamentul unor infecţii
digestive. Se administrează oral 400 mg de 2 ori/ zi.

Celelalte fluorochinolone antibacteriene (ciprofloxacina, ofloxacina,

pefloxacina, mefloxacina, sparfloxacina, moxifloxacina si levofloxacina), datorită
spectrului larg de activitate şi a unei foarte bune penetrabilităţi tisulare, inclusiv osoasă
şi în lichidul cefalorahidian, sunt indicate în afara terapiei infecţiilor urinare, în
tratamentul altor infecţii sistemice cu germeni sensibili. Astfel, sunt indicate în:

• infecţiile gastrointestinale, inclusiv febra tifoida şi dizenteria bacilară acută,

• în infecţiile pulmonare,

• în osteomielită, îndeosebi cea cronică,

• în diferite infecţii ale pielii,

• în tuberculoza pulmonară (levofloxacina şi ciprofloxacina sunt

considerate antituberculoase minore).

• Ciprofloxacina este fluorochinolona de elecţie în administrare

intravenoasă în infecţiile sistemice cu determinări organice multiple
(septicemii, bronhopneumonii, infecţii cu bacterii Gram–negativ la bolnavi
neutropenici, peritonite) în asociere eventual cu antibiotice beta-lactamice
sau cu aminoglicozide.

Fluorochinolonele sunt în general bine suportate.

 În tabloul reacţiilor adverse predomină:

tulburările digestive – greaţă, disconfort abdominal, vomă, diaree

simptome nervos centrale (convulsii, delir, halucinaţii, cefalee, ameţeli,

insomnii),

reacţii alergice (fotosensibilizare pentru pefloxacină şi levofloxacină),

reacţii adverse osteomusculare (frecvent ruptură de tendon ahilian,

mialgii, artralgii),

hepatice (citoliză hepatică),

hematologice (leucopenie, trombocitopenie, hemoliză).

Ele trebuie evitate la copii deoarece pot afecta cartilajele de creştere şi

pot provoca artropatii reversibile sau tendinite cu risc de rupturi de
tendoane.

Dacă sunt asociate cu alte medicamente care alungesc intervalul QT

pot determina torsadă vârfurilor.

Pot potenţa efectul teofilinei şi al anticoagulantelor orale.

Antiacidele gastrice şi sucralfatul scad absorbţia lor intestinală.

În asociere cu antiinflamatoarele nesteroidiene pot declanşa fenomene

neurotoxice.

Sunt contraindicate în timpul sarcinii şi al alăptării, precum şi la copiii sub

7 ani, în caz de insuficientă hepatică şi renală, sau în cazul persoanelor cu
deficit de G-6-PDH.

Fluorochinolonele se administrează obişnuit pe cale orală, la distanţă de mese, dar

în infecţiile grave se pot injecta pe cale intravenoasă. Acidul nalidixic se administrează în
doze de 30-50mg/kg/zi la adult, oral, la 6 ore interval, în timp ce norfloxacina se
administrează în doze de 800mg/zi , oral la 12 ore interval. Dintre chinolonele sistemice
ciprofloxacina se poate administra atât oral 1-1,5 g/zi cât şi injectabil intravevos 400-
1200mg/zi la 12 ore interval. Moxifloxacina are avantajul administrării orale, în priză
unică de 400mg/zi, în timp ce levofloxacina se administrează în doze de 500mg/zi, oral,
în priză unică la adult şi în doză de 750mg/zi iv în infecţiile respiratorii. Dintre
preparatele topice pot fi amintite ofloxacină sau ciprofloxacină care se administrează sub
formă de soluţii pentru uz extern.