FARMACOLOGIA

MEDICAMENTELOR
CHIMIOTERAPICE
ANTIBACTERIENE
• Antibacteriene steroidice – acid fusidic
(dermatite, conjunctivite)
• Alte antibacteriene
– Fosfomicin – MONURAL (infecţii urinare)
– Linezolidin (pneumonie şi infecţii cutanate)
– Daptomicina (infecţii cu Staphylococcus
aureus)
FARMACOLOGIA
CHINOLONELOR
ANTIBACTERIENE
 BAZE FARMACOLOGICE
• Chinolonele sunt compuşi cu nucleu 4-oxo-1,4 dihidrochinoleina
• Fluorochinolone sunt derivaţi 6 fluoruraţi ai chinolonelor
• Clasificare după momentul apariţiei:
– Generaţia I: acid nalidixic
– Generaţia II: acid oxolinic, rosoxacina
– Generaţia III: ciprofloxacina, ofloxacina, norfloxacina, levofloxacină,
movifloxacina
• Clasificare:
– Chinolone vechi: acid nalidixic, acid oxolinic (generaţiile I şi II)
– Chinolone noi: fluorochinolone (generaţia III)
• Monofluorochinolone: ciprofloxacina, ofloxacina, norfloxacina
• Difluorochinolone: difloxacina, lomefloxacina, sparfloxacina
• Trifluorochinolone: fleroxacina
• Mecanism de acţiune – bactericid prin inhibarea ADN-
topoizomerazelor
 Spectrul antibacterian
• Chinolonele vechi – spectru antibacterian îngust
– Bacili gram - aerobi
• Fluorochinolonele – spectru antibacterian larg
– Coci şi bacili gram+
– Bacili gram- aerobi
– Chlamidii
– Mycoplasme
– Ricketsii
– Ureaplasma
 ACIDUL NALIDIXIC
• Farmacocinetica
– Absorbţie digestivă şi biodisponibilitate p.o. de 90%
– Legare înaltă de proteine – concentraţii tisulare ineficiente
– Metabolizat la acid hidroxinalidixic mai activ
– Eliminat renal 90% în 24 h
• Farmacodinamie
– Spectru antibacterian: coci şi bacili gram-
– Efect antibacterian mai intens la pH acid 5-6
– Rezistenţa se dezvoltă rapid
• Farmacotoxicologie:
– greaţă, vărsături, diaree, cefalee, fotosensibilizare
• Farmacoepidemiologie: CI în sarcină, alăptare, copii, insuficienţă renală şi
hepatică
• Farmacoterapie
– Indicat exclusiv în infecţii urinare acute şi cronice recidivante
– Profilactic pre- şi postoperator
• Interacţiuni:
– CI asocierea cu nitrofurantoin, tetraciclină, cloramfenicol – antagonism de acţiune
– Cu anticoagulantele orale – risc de hemoragii
 FLUOROCHINOLONE
• Farmacocinetica
– Absorbţie digestivă şi biodisponibilitate p.o. de 70-100%
– Legare medie de proteine – concentraţii tisulare ineficiente
– Epurare renal sau hepatică
• Farmacodinamie
– Spectru antibacterian larg
– Rezistenţa se instalează lent
• Farmacotoxicologie
– RA rare datorită toleranţei bune
• Farmacoterapie
– Infecţii genito-urinare
– Infecţii gastro-intestinale
– Infecţii pulmonare
– Infecţii ale pielii
• Interacţiuni
– Antiacidele cu ioni metalici scad absorbţia fluorochinolonelor
– Fluorochinolonele scad epurarea teofilinei cu apariţia RA
 REPREZENTANŢI
• CIPROFLOXACINA
– Bd orală medie
– Nu realizează concentraţii eficinte în LCR
– Eliminare preponderent renal
• OFLOXACINA
– Bd orală 100%
– Concentraţii tisulare mari, inclusiv în LCR
– Eliminare preponderent renal sub formă activă
• PEFLOXACINA
– Bd orală 95-100%
– Concentraţii tisulare medii inclusiv în LCR
– Epurare preponderent prin metabolizare hepatică
• FLEROXACINA
– Administrare la 24 h
• NORFLOXACINA
FARMACOLOGIA
SULFAMIDELOR
ANTIMICROBIENE
 BAZE FARMACOLOGICE
• Sulfamidele antibacteriene sunt substanţe de sinteză derivaţi de
sulfanilamidă
• Clasificare după structura chimică
– N1 derivaţi – substituiţi la gruparea amidică: sulfatiazol
– N4 derivaţi – substituiţi la gruparea aminică
– N1 şi N4 derivaţi – substituiţi la gruparea amidică şi aminică: ftalilsulfatiazol
• Clasificare după modul de utilizare
– Sulfamide sistemice
• Cu durată scurtă: sulfafurazol, sulfatiazol
• Cu durată medie: sulfafenazol, sulfametoxazol
• Cu durată lungă: sulfametoxidiazina
– Sulfamide intestinale: ftalilsulfatiazol, salazosulfapiridina
– Sulfamide locale: sulfacetamida, mafenid
 FARMACOCINETICĂ
• Sulfamide sistemice cu durată de acţiune scurtă
– Absorbţie orală bună
– Legare medie de proteinele plasmatice
– Metabolizare hepatică la metaboliţi greu solubili în apă – produc cristalurie
• Sulfamide sistemice semiretard
– Absorbţie orală bună
– Legare mare de proteinele plasmatice (70%)
– T 1/2 peste 10 h
• Sulfamide sistemice retard
– Absorbţie orală bună
– Legare foate mare de proteinele plasmatice (95%)
– Metabolizare hepatică la metaboliţi solubili în apă cu eliminare uşoară
– T 1/2 peste 24 h
• Sulfamide intestinale
– Absorbţie redusă din tubul digestiv – concentraţii mari la nivel intestinal
– Se elimină prin fecale
 FARMACODINAMIE
• Spectru antimicrobian – larg dar au rămas sensibile doar:
– Nocardia
– Micoplasmele
– Chlamidiile
– Toxoplasmele
– Plasmodiile
• Mecanism de acţiune
– Bacteriostatic la doze terapeutice şi bactericid la doze mari
– Interferă cu procesul de sinteză a acidului folic datorită asemănării de
structură cu PAB pe care îl antagonizează competitiv, cu blocarea sintezei
AND-ului bacterian
• Rezistenţa bacteriană apare datorită:
– Apariţiei unor enzime insensibile la sulfamide
– Sinteza bacteriană de PAB
– Substituirea căii metabolice a acidului folic
– Scăderea permeabilităţii învelişului bacterian
 FARMACOTOXICOLOGIE
• RA frecvente
• SNC: astenie, cefalee, ameţeli
• Aparat digestiv: greaţă, vomă
• Aparat excretor: cristalurie la administrarea de sulfamide cu
durată de acţiune scurtă (se evită prin consum crescut de lichide şi
alcalinizarea urinii)
• Sânge:
– Cianoză prin met- şi sulf-hemoglobinemie
– Tulburări de coagulare prin hipovitaminoza K (dismicrobism)
– Anemie hemolitică la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza
• RA alergice:
– Febră, erupţii, fotosensibilizare
– Icter nuclear la nou-născuţi şi prematuri
 FARMACOEPIEMIOLOGIE
• CI:
– Alergie la sulfamide
– Insuficienţă renală şi hepatică
– Nou-născuţi

INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
• Cresc efectul şi toxicitatea anticoagulantelor orale şi antidiabeticelor
prin deplasarea de pe proteinele plasmatice şi inhibiţia metabolizării
• Antagonism de efect cu acidul folic, procaina, PAB
• Medicamentele acide cresc toxicitatea renală

FARMACOTERAPIA
• Folosite rar
• Infecţii urinare în asociere cu trimetoprim
• Nocardioză – medicaţie de elcţie
• Conjunctivite – sulfamidele locale
 TRIMETOPRIM

• Asociere trimetoprim:sulfametoxazol = 1:5

– Acţiune bactericidă
– Spectru antibacterian larg
– Indicaţii
• Infecţii urinare
• Dizenterie bacilară la copii
• Salmoneloze
• Nocardioză
• Otite
• Gonoree
– Administrare – la 12 h
 FARMACOLOGIA
NITROFURANILOR
 REPREZENTANŢI
• NITROFURANTOINA
– Absorbţie crescută din tubul digestiv
– Eliminare renală prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară
– Indicaţii: infecţii urinare acute, cronice şi recidivante cu colibacil,
tricomoniază
• FURAZOLIDONA
– Absorbţie scăzută după administrare p.o.
– Se elimină prin fecale cu concentraţii eficiente în intestin
– Indicaţii: enterite, enterocolite, toxiinfecţii alimentare, tricomoniază,
giardioză
• NIFUROXAZID
– Nu se absoarbe după administrare p.o.
– Indicaţii: diaree acute de cauză bacteriană
CHIMIOTERAPIA ACTIVĂ ÎN
TUBERCULOZĂ
 BAZE MICROBIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
• Tuberculoza – boală cu agent patogen Mycobacterium
tuberculosis (Bacilul Koch)
• Clasificarea tuberculozei
– TBC primară
• Infecţie asimptomatică ce poate evolua spre boala cronică
– TBC reactivată
• Boală cronică cu simptome ca pierdere în greutate, transpiraţii
nocturne, febră
– TBC pulmonară
• Boală cu debut insidios cu simptome ca tuse cu expectoraţie redusă,
hemoptizie
– TBC extrapulmonară
• Extinderea infecţiei la nivelul altor organe: genito-urinar, ocular,
meningeal, gastrointestinal, cutanat
 BAZE FARMACOLOGICE
• Medicamentele antituberculoase sunt substanţe naturale, de
semisinteză sau de sinteză active în infecţiile pulmonare şi
extrapulmonare produse de micobacterii
• Clasificare
– Chimioterapice antituberculoase majore, de primă alegere
• Izoniazida, rifampicina, etambutol, pirazinamida, streptomicina
– Chimioterapice antituberculoase minore, de rezervă
• Etionamida, cicloserina, kanamicina, ofloxacina, ciprofloxacina
• Mecanism de acţiune
– Inhibiţia sintezei acizilor graşi, precursori ai acidului micolic, constituent al
peretelui celular
– Inhibiţia sintezei proteice prin:
• Complexarea ARN-polimerazei
• Fixarea pe subunitatea ribozomală 30S
– Inhibiţia sintezei peretelui bacterian
– Inhibiţia sintezei ADN-girazei bacteriene
– Împiedicarea sintezei acidului folic
 BAZE FARMACOTERAPICE
• Program naţional antituberculos – medicaţie şi servicii medicale
gratuite
• Reguli privind chimioterapia antituberculoasă
– Se aplică polichimioterapie, sub supraveghere strict medicală
– Se ţine seama de tipul populaţiei micobacteriene
– Medicaţia de primă alegere - antituberculoasele majore
– Durata tratamentului – 6-8 luni
• Tratament continuu 6/7 în primele 2 luni
• Tratament intermitent 3/7 în următoarele luni
– Monitorizarea tratamentului pe baza examenului bacteriologic
– Scheme de tratament
• Regim de tratament antituberculos I – forme contagioase – tratament 6-7 luni
cu 4 chimioterapice asociate
• Regim de tratament antituberculos II – forme uşoare – tratament 4-6 luni cu 3
chimioterapice asociate
• Retratament – recăderi – tratament 8 luni cu 5 chimioterapice asociate
CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE
MAJORE
• IZONIAZIDA
– Bd orală mare
– Nu se leagă de proteinele plasmatice
– Difuzează bine în lichidul pleural
– Mecanism bactericid
• RIFAMPICINA
– Mecanism bactericid
– Colorează urina în roşu
• ETAMBUTOL
– Mecanism bacteriostatic
– Preferat la vârstnici
– Obligatoriu control oftalmologic datorită RA nevrită optică
• PIRAZINAMIDA
– Mecanism bactericid
• STREPTOMICINA
– Mecanism bactericid
CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE
MINORE
• ETIONAMIDA
• ACID AMINOSALICILIC
• CICLOSERINA
• CAPREOMICINA
• RIFABUTIN
CHIMIOTERAPIA ACTIVĂ ÎN
LEPRĂ
 BAZE MICROBIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
• Lepra (boala Hansen) – infecţie cronică, granulomatoasă,
care atacă pielea şi nervii periferici şi este produsă de
Mycobacterium leprae
• Perioada de incubaţie este de 3-5 ani
• Clasificarea leprei
– Lepra precoce sau nedefinită – senzaţie de anestezie sau
parestezie
– Lepra tuberculoidă – durere nevritică
– Lepra lepromatoasă – hipoestezie difuză
 BAZE FARMACOLOGICE

• DAPSONA
– Medicaţie exclusiv în tratamentul leprei
– Mecanism de acţiune – scade sinteza de acid folic
– Tratament 6 luni-2 ani
• CLOFAZIMINA
– Se acumulează mai ales în ţesutul gras subcutanat şi în
sistemul reticuloendotelial
CHIMIOTERAPIA ANTIMICOTICĂ
 BAZE MICROBIOLOGICE ŞI
FIZIOPATOLOGICE
• Micoze superficiale
– Epidermofiţii
– Onicomicoze
– Pilomicoze
– Candidoze
• Candidozele mucoaselor
• Candidozele cutanate
• Micoze profunde
– Sporotricoza
– Micetomul
 BAZE FARMACOLOGICE
• Antimicoticele (antifungicele) sunt fungicide sau fungistatice
în funcţie de mecanismul lor de acţiune
• Funcţie de micoze (superficiale sau profunde) antimicoticele
se administrează:
– Topic (local)
– Pe cale generală (sistemic)
• Clasificarea după provenienţă şi structura chimică
– Antibiotice: amfotericina B, griseofulvina, nistatina
– Azoli: ketoconazol, miconazol, clotrimazol, fluconazol
– Alilamine: terbinafina, naftifina
– Alte structuri: flucitozina
• Calea de administrare:
– Exclusiv local: econazol, tioconazol
– Exclusiv sistemic: griseofulvina, fluconazol
– Local şi sistemic: amfotericina B, nistatin, ketoconazol, miconazol,
clotrimazol
CHIMIOTERAPIA
ANTIPARAZITARĂ
 ANTIPROTOZOARICE

• ATIMALARICE
– CLOROCHINA
• Malarie
– HIDROXICLOROCHINA
• Poliartrita reumatoidă
– CHININA
• Malarie severă
• CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN TRICOMONAZĂ,
GIARDIOZĂ ŞI AMEBIAZĂ
– METRONIDAZOL
– CLORCHINALDOL
 ANTIHELMINTICE

• Vermifuge – inhibă motilitatea helminţilor prin afectarea

structurilor neuromusculare urmată de eliminarea prin
scaun (spontan sau în urma administrării unui purgativ)
• Vermicide – acţionează prin creşterea permeabilităţii
ţesutului cutanat cu moartea parazitului şi eliminarea lui
• Clasificare:
– Antihelmintice active faţă de nematode
– Antihelmintice active faţă de cestode
– Antihelmintice active faţă de trematode
 REPREZENTANŢI
• Antihelmintice active faţă de nematode:
– Utile în ascaridoză, oxiuroză
– MEBENDAZOL
– ALBENDAZOL
– TIOBENDAZOL
– LEVAMISOL
• Antihelmintice active faţă de cestode
– Utile în teniază, botriocefaloză, boala hidatică
– NICLOSAMIDA
– MEPACRINA
• Antihelmintice active faţă de trematode
– Utile în fascioloză
– PRAZIQUANTEL
– NIRIDAZOL
CHIMIOTERAPIA
ANTIVIRALĂ
 BAZE VIRUSOLOGICE
• Virusurile sunt paraziţi intracelulari nedecelabili prin
microscopia optică, care se multiplică dependent de
procesele de sinteză ale celulei gazdă
• Virusul
– Acid nucleic (ADN sau ARN)
– Capsida virală (înveliş de natură proteică)
• Clasificarea virusurilor – funcţie de natura genomului:
– Virusuri ADN – genom ADN monocatenar sau bicatenar
– Virusuri ARN – genom alcătuit din ARN
– Retrovirusuri – conţine ARN care prin revers-transcriptaza
se transformă în ADN
• Virusuri ADN
– Adenovirusuri grupele I, II, III
– Herpesvirusuri: Herpes simplex, varicelo-Zosterian, cetomegalic
– HepaDNAvirusuri: virusul hepatitic B
– Papilomavirusuri: virusul verucii vulgare
– Poxvirusuri: virusul variolei
• Virusuri ARN
– Picornavirusuri: enterovirusuri (poliomielitei), virusul hepatitic A,
rhinovirusuri
– Orthomyxovirusuri: virusuri gripale
– Paramyxovirusuri: virusuri paragripale, virusul rujeolei, virusul
urlian
– Rhabdovirusuri: virusul rabiei
– Coronavirusuri: virusuri ale căilor respiratorii, gastrointestinale
– Flavivirusuri: virusul hepatitic C
– Togavirusuri: virusul rubeolei
– Retrovirusuri: HIV, virusuri oncogene
 STADIILE CICLULUI DE VIAŢĂ A
VIRUSURILOR
• Absorbţia în celula gazdă
• Intrarea acidului nucleic în celula gazdă
• Transcripţia, translaţia şi replicarea virală
• Maturarea particulelor virale
• Eliberarea particulelor virale
 CLASIFICAREA AGENŢILOR ANTIVIRALI
DUPĂ MECANISMUL DE ACŢIUNE
• Inhibitori ai intrării virusului în celulă
• Inhibitori ai transcrierii genomului viral
• Inhibitori ai procesului de maturare a ARNm viral
• Inhibitori ai translaţiei ARNm viral
• Inhibitori ai modificărilor posttranslaţionale
• Inhibitori ai asamblării componentelor virale şi
eliberării virusului
• Inhibitori ai maturării virale
 CLASIFICAREA AGENŢILOR ANTIVIRALI
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
• Analogi nucleozidici/nucleotidici
• Alţi analogi structurali
• Antivirale cu structură chimică diversă
• Proteine
CLASIFICAREA AGENŢILOR ANTIVIRALI DUPĂ TIPUL DE VIRUSURI
SENSIBILE
• Agenţi antivirusuri herpex simplex, varicelo-zosterian
– Aciclovir
• Agenţi antivirus cetomegalic
– Ganciclovir
• Agenţi antivirusuri gripale
– Amantadina
• Agenţi antivirus hepatitic B
– Interferon alfa-2b, PEG interferon
• Agenţi antivirus hepatitic C
– Interferon alfa-2b, PEG interferon, ribavirina, intreneron-free (Dasabuvirum)
• Agenţi antivirus sinciţial respirator
– Ribavirina, Ig anti VSR
• Agenţi antiretrovirusuri – anti HIV
– Zidovudina; Abacavirum; Lamivudina
• Agenţi antipapilomavirusuri
– Afovirsen
• Agenţi antienterovirusuri
– Pleconaril
• Agenţi antivirali cu spectru larg – interferoni şi ribavirina
 CHIMIOTERAPIA
ANTINEOPLAZICĂ
 BAZE FARMACOLOGICE
• Antineoplazicele sunt medicamente capabile să:
– Reducă volumul tumorii
– Amelioreze starea clinică
– Prelungească supravieţuirea
– Să inducă vindecarea bolnavilor
• Farmacoterapie
– Asocierea terapiei farmacologice cu tratament chirurgical
şi/sau radioterapie sau imunoterapie
– Scop:
• Curativ
• Paliativ
– Principii de chimioterapie:
• Asociere de chimioterapice pentru rezultate superioare monoterapiei
• Iniţierea precoce a tratamentului
CLASIFICARE FUNCŢIE DE MODUL DE ACŢIUNE
• Agenţi alchilanţi (alchilarea ADN celular) - ciclofosfamida
• Antimetaboliţi şi analogi structurali ai
– acidului folic – metotrexat
– purinelor – mercaptopurina
– pirimidinelor – fluorouracil
• Toxice ale fusului d diviziune – alcaloizi din Vinca
• Inhibitori ai ADN-topoizomerazei – podofilotoxina şi etoposid
• Antibiotice – doxorubicina, daunorubicina
• Enzime – L-asparaginaza
• Alte antineoplazice – cisplatina
• Anticorpi monoclonali – rituximab
• Agenţi fotosensibilizanţi – utili în degenerescenţa maculară
• Agenţi hormonali – în cazul tumorilor steroid-sensibile