Geana Vetuta-Roxana

ANTIBIOTICELE IN ENDODONTIE

Infecțiile endodontice, care au ca rezultat pulpită sau parodontită apicală, sunt

polimicrobiene, implicând o combinație de anaerobi Gram-pozitivi, Gram-negativi, facultativi și
bacterii anaerobe stricte . Majoritatea infecțiilor endodontice sunt limitate în dinte și pot fi
gestionate cu succes prin tratament operativ local stabilit, drenaj sau extracție dentară fără a fi
nevoie de antibiotice locale sau sistemice. Cu toate acestea, atunci când există dovezi ale
implicării sistemice și a răspândirii brute, rapide și difuze a infecției, antibioticele pot fi indicate
ca adjuvant la tratamentul local.
Prevenirea contaminării bacteriene în leziunile traumatice influenteaza prognosticul
dinților afectați. Minimizarea încărcăturii bacteriene în timpul fazei de vindecare este benefică în
gestionarea leziunilor, iar antibioticele sistemice sau topice pot juca un rol important.
Utilizarea antibioticelor pentru dezinfectarea sistemului canalului radicular a fost
obișnuită în procedurile endodontice regenerative (REP) la dinții imaturi cu pulpe necrotice și
parodontită apicală. Cu toate acestea, utilizarea lor continuă este pusă la îndoială .
La persoanele sănătoase, orice bacteriemie generată de tratamentele endodontice este
rapid eliminată și nu provoacă complicații , dar la persoanele susceptibile, antibioticele pot fi
administrate profilactic pentru a preveni infecțiile postoperatorii locale și răspândirea metastatică
a infecției.

Antibiotice sistemice în endodonție

Indicații pentru antibiotice sistemice în endodonție

Tratamentul antibiotic sistemic adjuvant în asociere cu terapia endodontică este indicat în
următoarele:

 Abces apical acut la pacienții cu compromisuri medicale;

 Abces apical acut cu afectare sistemică (umflături fluctuante localizate,
temperatură corporală crescută> 38 ° C, stare de rău, limfadenopatie, trismus;
 Infecții progresive (debut rapid al infecției severe în <24 ore, celulită sau o
infecție răspândită, osteomielită) în care poate fi necesară trimiterea către
chirurgii orali;
 Replantarea dinților permanenți avulși (Hinckfuss & Messer 2009, Segura-Egea și
colab. 2017). În aceste cazuri, poate fi indicată și administrarea locală de
antibiotice (Andersson și colab. 2012).
 Traumatismele țesuturilor moi care necesită tratament (de exemplu, suturi,
debridare) (Diangelis și colab. 2012).

Contraindicații pentru antibiotice sistemice în endodonție

Majoritatea infecțiilor endodontice sunt limitate în dinte și pot fi gestionate cu succes prin
tratament operativ local stabilit, drenaj sau extracție dentară fără a fi nevoie de antibiotice locale
Geana Vetuta-Roxana

sau sistemice. Astfel, tratamentul antibiotic sistemic adjuvant în timpul terapiei endodontice nu
este indicat în următoarele:

 Pulpită ireversibilă simptomatică (durere, fără alte simptome și semne de

infecție);
 Necroza pulpei;
 Parodontita apicală simptomatică (durere, durere la percuție și mușcături și
lărgirea spațiului ligamentului parodontal);
 Abces apical cronic (dinți cu tract sinusal și radiolucență periapicală);
 Abces apical acut fără implicare sistemică (umflături fluctuante localizate).
 Din cunoștințele actuale (Segura-Egea și colab. 2017) și pe baza ghidurilor
Asociației Internaționale de Traumatologie Dentară (IADT) (Andersson și colab.
2012), administrarea de antibiotice nu este indicată în tratamentul fracturilor
dentare, contuzie, subluxație, luxație leziuni și extrudare.

Tipuri de antibiotice, dozele recomandate și durata

Antibioticele beta-lactamice (penicilina V și amoxicilina) sunt recomandate pentru

tratamentul infecțiilor endodontice. Antibioticele trebuie prescrise la frecvența, doza și durata
corecte, astfel încât să se depășească concentrația minimă inhibitoare și să se prevină efectele
secundare și selectarea bacteriilor rezistente. Dozele de încărcare recomandate sunt 1000 mg de
penicilină V administrate oral urmate de 500 mg la fiecare 4-6 ore sau 1000 mg amoxicilină, cu
sau fără acid clavulanic, urmate de 500 mg la fiecare 8 ore. Dacă se utilizează penicilina V și
terapia este ineficientă, se recomandă asocierea penicilinei V cu metronidazol (doză de încărcare
1000 mg urmată de 500 mg la fiecare 6 ore) sau amoxicilină cu acid clavulanic. Atunci când nu
apare nici un răspuns, va fi necesară consultarea cu un specialist (microbiolog clinic, specialist în
boli infecțioase).
Antibioticele beta-lactamice pot provoca alergie. Dacă se confirmă o adevărată alergie la
penicilină, se înlocuiesc alternative:

 clindamicină (doză de încărcare de 600 mg urmată de 300 mg la fiecare 6

ore),
 claritromicină (doză de încărcare de 500 mg urmată de 250 mg la fiecare
12 ore) sau
 azitromicină (doză de încărcare de 500 mg urmată cu 250 mg o dată pe
zi).

Îmbunătățirea clinică a simptomelor trebuie să fie ghidul pe durata tratamentului cu

antibiotice. De îndată ce simptomele au dispărut și există dovezi clinice de vindecare, terapia cu
antibiotice ar trebui întreruptă (American Association of Endodontists (AAE) 1999). Durata
tratamentului de 3-7 zile este adesea suficientă pentru a controla infecția, dar pacienții ar trebui
să fie văzuți după 2 sau 3 zile pentru a determina dacă tratamentul trebuie oprit sau continuat
(Dar-Odeh și colab. 2010). Ca parte a administrării generale a antibioticelor, în prezent se
recomandă prescrierea de antibiotice timp de 3 zile și revizuirea pacientului; alte antibiotice
trebuie prescrise numai dacă sunt indicate clinic.
Geana Vetuta-Roxana

Profilaxia antibioticelor în endodonție

Utilizarea antibioticelor profilactice la pacienții cu compromisuri medicale supuse

terapiei endodontice este controversată și ar trebui luată în considerare numai atunci când
beneficiul a fost demonstrat sau când există un consens pentru o astfel de utilizare; În toate
situațiile de tratament, în special în tratamentul chirurgical endodontic, o evaluare medicală
generală trebuie să se bazeze pe caz individual, având în vedere starea și controlul bolii, riscul de
complicații legate de infecție și riscul unui medicament reacţie. În caz de îndoială, tratamentul
pacientului trebuie discutat cu un medic înainte de tratamentul endodontic.
Profilaxia antibiotică ar trebui luată în considerare la persoanele cu risc de a dezvolta
endocardită infecțioasă după o procedură dentară invazivă, cum ar fi pacienții cu defecte cardiace
congenitale complexe, valvele cardiace protetice sau antecedente de endocardită infecțioasă.
Definiția procedurilor dentare invazive include toate tratamentele dentare care necesită
manipularea regiunii gingivale sau periapicale a dinților sau perforarea mucoasei bucale și a
procedurilor canalului radicular.
Profilaxia cu antibiotice înainte de terapia endodontică nu este indicată în mod obișnuit la
pacienții sănătoși după înlocuirea articulației protetice. Cu toate acestea, în primele 3 luni după
operațiile comune, trebuie luată în considerare profilaxia antibioticelor.
Tratamentul endodontic la pacienții ale căror os maxilare sunt expuse la iradiere cu doze
mari pentru tratamentul cancerului la nivelul capului și gâtului trebuie să fie precedat de
profilaxie cu antibiotice.
Pacienții care primesc tratament intravenos cu bifosfonat justifică profilaxia antibiotică în
procedurile invazive osoase, cum ar fi chirurgia endodontică.

Indicații pentru profilaxia antibioticelor în endodonție

Indicații de grup de pacienți:

Pacienti cu funcția imunologică afectată (Leucemie, HIV / SIDA, boală renală în

stadiul final, dializă, diabet necontrolat, chimioterapie, steroizi sau medicamente
imunosupresoare post-transplant sau defecte genetice moștenite):
 Tratamentul nechirurgical al canalului radicular și, în special, chirurgia
endodontică, având în vedere:
 Starea și controlul bolii
 Riscul de complicații legate de infecție
 Risc de reacție adversă la medicament
 În caz de nesiguranta, tratamentul pacientului trebuie discutat cu un medic

Pacienti cu risc de a dezvolta endocardită infecțioasă (Pacienți cu defecte cardiace

congenitale complexe, valvulă cardiacă protetică sau antecedente de endocardită infecțioasă)

 Tratamentul canalului radicular nechirurgical

 Chirurgie endodontică
Pacienții ale căror os maxilare sunt expuse la iradiere cu doze mari
Geana Vetuta-Roxana

 Tratament nechirurgical al canalului radicular

 Chirurgie endodontică
Pacienții cărora li se administrează tratament intravenos cu bifosfonat
 Chirurgie endodontică

Grup tinta Antibiotice Rout Doza Timp

e inainte de
Adulti Copii procedur
a

Profilasie standard generala Amoxicilina PO 2 g 50 mg kg− 1 h

1

Inapt medicatie orala Ampicilina IV 2 g 50 mg kg− 30 min

/IM 1

Alergic la penicilina Clindamicina PO 600 m 20 mg kg− 1 h

g 1

Cefalexina/ PO 2 g 50 mg kg− 1 h

cefadroxil 1

Azitromicina/ PO 500 m 15 mg kg− 1 h

claritromicin g 1

Alergic la Clindamicina IV 600 m 20 mg kg− 30 min

penicilina/amoxicilina/ampicilin g 1

a si inacapabil de a lua

medicamente orale Cefazolin IV 1 g 25 mg kg− 30 min

1

Antibiotice topice în endodonție

Geana Vetuta-Roxana

Nu există dovezi științifice care să susțină utilizarea antibioticelor topice în procedurile

de acoperire a pulpei sau în dezinfecția canalului radicular. Mai mult, microorganismele izolate
din canalele radiculare sunt rezistente la tetracicline și utilizarea lor poate favoriza creșterea
fungică) și poate provoca decolorarea dinților atunci când este utilizată ca intracanal
medicamente topice.

Amestecul de antibiotice compus din ciprofloxacină, metronidazol și minociclină (100 μg

mL − 1 din fiecare antibiotic, 300 μg mL − 1 de amestec) cunoscut sub numele de pastă de
antibiotice triple (TAP) sau „3mix” a fost utilizat ca terapie intracanală pentru a realiza
dezinfecția și rezolvarea infecției în procedurile endodontice regenerative. Cu toate acestea,
utilizarea TAP care conține minociclină ca pansamente intracanale în REP poate provoca
decolorarea dentinei. Înlocuirea minociclinei cu cefaclor poate reduce riscul decolorării. Cu toate
acestea, declarația de poziție ESE cu privire la procedurile de revitalizare recomandă utilizarea
hidroxidului de calciu în locul antibioticelor pentru a evita decolorarea. În absența unor dovezi
puternice care să susțină utilizarea antibioticelor în procedurile endodontice regenerative,
utilizarea acestora ar trebui evitată.

După avulsia dinților imaturi cu vârfurile deschise, aplicarea topică a tetraciclinelor

(minociclină sau doxiciclină, 1 mg pe 20 ml de soluție salină timp de 5 minute) pe suprafața
rădăcinii înainte de reimplantare crește șansa revascularizării canalului radicular și a vindecării
parodontale, reducând incidența resorbția dentară.

Bibliografie

1. AgnihotryA, FedorowiczZ, vanZuurenEJ, FarmanAG, Al-LangawiJH (2016) Antibiotic use
for irreversible pulpitis. Cochrane Database Systematic Reviews.
2. Al-AhmadA, AmeenH, PelzKet al. (2014) Antibiotic resistance and capacity for biofilm
formation of different bacteria isolated from endodontic infections associated with root-filled
teeth. Journal of Endodontics
3. BaumgartnerJC, SmithJR (2009) Systemic antibiotics in endodontic infections. In A Fouad,
ed. Endodontic Microbiology. Iowa, IA: Wiley - Blackwell.
4. European Society of Endodontology (2016) European Society of Endodontology position
statement: revitalization procedures. International Endodontic Journal
5. Segura-EgeaJJ, GouldK, Hakan-SenBet al. (2017) Antibiotics in Endodontics: a
review. International Endodontic Journal
6. European Society of Endodontology, https://m.youtube.com/watch?v=Bzu67SQc-TY&t=6s
Antibiotics in Endodontics.