Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
2.2.2. PARACETAMOL
Toxicologie
Manifestări clinice
Tratament
2.3. BARBITURICELE
Mecanism de acțiune
Aceste medicamente se leagă alosteric de receptorul
GABA-A, într-o locație diferită de benzodiazepine,
crescând afinitatea neurotransmițătorului față de
locul său activ de pe receptor. Când GABA se leagă
de receptor, are loc un aflux de clorură, care
generează hiperpolarizarea membranei și, drept
consecință, are loc o scădere a conducerii
neuronale, determinând inhibarea sistemului
nervos central (SNC).
Toxicologie- Manifestări clinice.
În comparație cu alte medicamente, acestea
constituie grupul de medicamente cu cea mai mare
morbiditate și mortalitate. Ca urmare, combinată
cu lipsa de specificitate a efectelor SNC, indicele său
terapeutic scăzut (în comparație cu
benzodiazepinele) și numărul mare de interacțiuni
medicamentoase, utilizarea barbituricelor ca
sedative hipnotice a avut a scăzut considerabil
Din punct de vedere didactic, intoxicația cu aceste
medicamente poate fi împărțită în ușoară, moderată
și severă.
Primul are ca caracteristici clinice debutul
depresiei la nivelul conștiinței, cu somnolență și
confuzie psihică, modificări ale mersului, debut de
ataxie și modificări ale echilibrului; limbajul poate
fi de neînțeles și pot apărea modificări vizuale
subiective. Pacientul reacționează la întrebarea, dar
într-un mod mai puțin intens. Reflexele pot fi
diminuate și se observă modificări pupilare sau
respiratorii.
În al doilea tip, o mai mare deprimarea nivelului de
conștiență al pacientului, cu somn profund sau
somnolență, răspuns redus la stimuli dureroși, lipsă
de răspuns la comenzi verbale, reflexe diminuate și
tulburări respiratorii ușoare.
În intoxicația severă, pacientul se află de obicei într-
o comă profundă, cu modificări pupilare precum
midriaza sau mioza, sau alternarea acestor stări,
pupile fixe sau pupilele fotoreactive. Pacientul nu
reacționează la durere, reflexele tendinoase le scad,
nu există deglutiție și pot fi găsite diferite grade de
depresie respiratorie. Această stare poate evolua
spre midriază bilaterală fără reacție la lumină, stop
respirator, respirație Cheyne-Stokes, secreție
bronșică excesivă, evoluând cu bronhopneumonie,
hipoxie și hipercapnie, hipotensiune și șoc și moarte.
14 Tratament
Initial este necesara asistenta respiratorie cu
aspirarea secretiilor cailor respiratorii, intubatie
endotraheala, ventilatie mecanica, monitorizare
respiratorie si cardiovasculara, impreuna cu
corectarea hipovolemiei cu perfuzie de lichide
cristaloide si amine vasoactive.
În plus, este necesar să se restabilească
temperatura normală și să se verifice posibilitatea
de infecție.
Măsurătorile specifice variază în funcție de indicații.
Prin urmare, voma este indicată doar la câteva minute
după ingestie. Lavajul gastric cu intubare (previne
aspiratia) se poate face pana la 24 de ore sau mai mult
dupa ingestie. Se recomandă utilizarea cărbunelui în
serie de până la doi aliați cu utilizare catartică
salină.În ceea ce privește informațiile complementare
necesare, pH-ul sângelui ar trebui să fie în jur de 7,4-
7,45, ceea ce crește excreția de fenobarbital de cinci
până la zece ori. Trebuie evaluate funcția renală,
electroliții, gazele din sânge și pH-ul urinar. În cazul
unui pacient cu insuficiență renală, poate fi
necesară hemodializa.
2.4. ANTIDEPRESIVE
Depresia este una dintre cele mai frecvente
tulburări psihice. Aproximativ 5-6% din
populație suferă de aceasta și se estimează că
10% dintre oameni pot avea prevalență pe tot
parcursul vieții.Este în general deprimat în
dispoziție, interes scăzut pentru activitățile
normale, anorexie, insomnie, oboseală și
incapacitate de concentrare.
La sfârşitul anilor '50, a medicamentelor
antidepresive, împreună cu utilizarea lor în
practica clinică, a adus un progres important
în tratamentul tulburărilor depresive. Până în
anii 1980, existau două clase de antidepresive:
triciclice (ADT) și inhibitori de
monoaminooxidază (IMAO).
În ciuda faptului că erau foarte eficiente, au
avut efecte secundare nedorite cauzate de
natura nespecifică a acțiunii lor farmacologice
și au fost potențial letale în cazuri de
supradozaj. In ultimele doua decenii au aparut
noi clase, diferentiindu-se de clasicele ADT si
IMAO, ireversibile prin selectivitatea lor
farmacologica, modificand si atenuand
efectele secundare.
ANTIDEPRESIVE TRICICLICE
Tratament
Tratament
Depinde de tipul și severitatea reacției. Intoxicația
acută poate necesita lavaj gastric și sprijinirea
funcției cardiovasculare. Menținerea echilibrului
electrolitic este esenţiala. Stimularea centrală,
atunci când este intensă, poate necesita
întreruperea tratamentului. În fața hepatotoxicității
și a apariției unei crize hipertensive, trebuie
efectuată imediat suspendarea.
2.4.3. ANTIDEPRESIVE NE -TRICICLICE ȘI NE-
MAO
Acestea sunt a doua categorie de
antidepresive, care sunt
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS);
inhibitori ai recaptării serotoninei și
norepinefrinei (SNRI);
antidepresive noradrenergice și
serotoninergice specifice (ANASE);
inhibitori selectivi ai recaptării norepinefrinei
(NSRI);
inhibitori ai recaptării noradrenalinei
edopaminei (IRND)
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS)
Toxicologie
Tratament
Măsuri generale de sprijin și monitorizare a
funcțiilor vitale.
Pot fi utilizate măsuri de reducere a absorbției,
cum ar fi inducerea vomei și spălarea gastrică
urmată de administrarea de cărbune activat.
Inhibitor selectiv al recaptării noradrenalinei
(ISRS)
Toxicologie
Manifestări clinice.
Poate apărea cu doze terapeutice sau
supradozaj. În sistemul cardiovascular: apar
blocaj alfa-adrenergic periferic, vasodilatație
directă, depresie vasomotorie reflexă și
deprimare a miocardului drept. În sistemele
gastrointestinale și genito-urinar, receptorii
colinergici și muscarinici sunt blocați. În
sistemul endocrin, există blocarea
receptorului dopaminergic, rezultând
hiperprolactinemie.
În raport cu SNC, aceste medicamente au un
efect inhibitor asupra mai multor receptori.
Când activitatea dopaminergică depășește
colinergica, rezultă distonia.Când activitatea
colinergică depășește dopaminergica, are ca
rezultat reacții extrapiramidale mai mari și
parkinsonism. Poate să apară diskinezie
tardivă, care este prezentată prin
suprasensibilitatea receptorilor dopaminergici,
cu secreție crescută de dopamină.
Tratament