1.

INTRODUCERE

Prezența unei largi varietati de medicamente

favorizează apariția unor probleme legate de aceste
produse, reprezentând o provocare pentru sănătatea
publică în țările dezvoltate, precum și în țările în curs
de dezvoltare.Alți factori care contribuie semnificativ
la această situație sunt: slaba. reglementarea publicității
despre medicament, ușurința în achiziționarea
medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, lipsa unei
legislații specifice privind ambalarea sigură, inițiativele
limitate pentru dezvoltarea îngrijirii farmaceutice și
modelul de consum de medicamente de către populație,
caracterizat prin automedicație, polifarmacie, abuz. și
utilizarea fără discernământ, în principal de antibiotice
si psihotrope. Există mai multe circumstanțe care pot
duce la intoxicație: expunerea profesională sau
accidentală, abuz, tentativă de sinucidere și omucidere.
Intoxicațiile medicamentoase apar din cauza unor
mecanisme complexe, care pot fi legate de
caracteristicile individului, de procesele
farmacodinamice și farmacocinetice, proprietățile
farmaceutice ale produsului, interacțiunile
medicamentoase sau interacțiunile cu alte substanțe,
precum și modul de utilizare. Astfel, ceea ce
diferențiază evenimentul toxic de o reacție adversă este
faptul că în acel eveniment, afectarea biologică apare,
cel mai adesea, prin expunerea la doze excesive.Având
în vedere întregul univers al intoxicațiilor, de la ușoare
la severe, cele mai frecvente cauzate de medicamente
ca neuroleptice, antigripale si antiinflamatoare.Pentru
fiecare tip de intoxicatie exista reguli si protocoale
specifice de tratament, necesitand o anumita conduita
pentru a acorda asistenta imediata victimelor. În
intoxicațiile acute, evaluarea clinică și tratamentul
inițial ar trebui să fie primul pas către identificarea si
corectarea situatiilor de risc.Identificarea
medicamentului si determinarea concentratiei
plasmatice initiale a acestuia sunt informatii pretioase
pentru tratamentul adecvat, atunci cand este posibila
obtinerea acestora. În unele cazuri, nu este posibilă
determinarea agentului toxic implicat în episod și
identificarea semnelor și simptomelor, prin
recunoașterea sindroamelor neurotoxice, permite
monitorizarea stării clinice a pacientului, urmărirea
tratamentului și considerațiile speciale adecvate. Prin
recunoașterea sindroamelor se încearcă să cauta
orientarea catre teste de diagnostic și tratament.
Sindroamele neurotoxice sunt definite ca un set
complex de semne și simptome produse de doze
toxice de substanțe chimice care, deși sunt diferite,
au efecte similare. Acestea sunt clasificate în funcție
de observațiile semnelor vitale ale pacientului,
modificări ale mărimii pupilei, temperatura
corpului, starea de hidratare a pielii și mucoaselor,
peristaltism și starea psihică, precum și cele legate
de clase specifice de medicamente: sindrom de
depresie neurologica,sindrom serotoninergic,
sindrom simpatomimetic. , sindromul
extrapiramidal și sindromul methemoglobinemic.

Exemple de medicamente si toxicitatea lor in caz de

supradozaj
BENZODIAZEPINE

Benzodiazepinele aparțin unui grup de

medicamente cu proprietăți farmacologice, fie ele
anxiolitice, sedative-hipnotice și/sau
anticonvulsivante, și cu efecte toxice rezultate din
acțiunea lor directă asupra Sistemului Nervos
Central. Acţionează prin potenţarea inhibiţiei
neuronale mediate de GABA, crescând frecvenţa
deschiderii canalelor de clor.În general, aceste
medicamente sunt absorbite rapid şi complet pe
cale orală, fiind absorbite, în principal, de tractul
gastrointestinal, într-o perioadă de 30 minute până
la 2 minute. ore. Cu toate acestea, unele precum
clordiazepoxidul și oxazepamul durează ore întregi
pentru a atinge concentrațiile sanguine maxime.
Legarea proteinelor plasmatice este variabilă și
practic toate sunt metabolizate în ficat prin oxidare
și/sau conjugare, cu formarea de metaboliți, dintre
care mulți sunt activi. Excreția se face în principal
pe cale urinară, ca subproduși conjugați inactivi sau
liberi (aproximativ 2% nemodificați).Se clasifică în
mai multe grupe, după timpul de înjumătățire prin
eliminare, pot fi:
Acțiune foarte scurtă Midazolam (Dormonid);
Acțiune scurtă - Alprazolam (Frontal), Lorazepam
(Lorax, Mesmerim), Oxazepan (Clizepină);
Cu acțiune prelungită - Clordiazepoxid (Psicosedin,
Limbitrol, Relaxil), Diazepam (Calmocitene,
Diazepam, Diempax, Kiatrium, Valium),
Flurazepam (Dalmadorm, Lunipax).
Anumite benzodiazepine sunt asociate în cazurile de
utilizare continuă cu dependență și unele produc
sevraj și toleranță, reactii.. Au un indice terapeutic
ridicat, iar copiii și vârstnicii sunt mai susceptibili
la orice efecte toxice.
Toxicologie-
Manifestări clinice absorbția supradozajului este de
obicei asociată cu somnolență, letargie, sedare,
ataxie, confuzie mentală, dificultăți de vorbire,
hipotonie, hiporeflexie și amnezie.Pot să apară
depresie respiratorie și hipotensiune arterială.
Ritmul cardiac, diametrul și reflexul pupilar rămân
normale în absența hipoxiei. În majoritatea
cazurilor evoluția este benignă, dar există raportări
de depresie respiratorie severă și comă și chiar
cazuri rare de deces după utilizarea
benzodiazepinelor, mai ales atunci când sunt
administrate cu alte deprimante ale SNC. Unele
deprimante ale SNC precum alcoolul, barbituricele,
opioidele, antidepresivele, fenotiazinele, anestezicele
etc - potenteaza efectele SNC crescand riscul de
depresie respiratorie si hipotensiune arteriala.
Anumiți inhibitori de enzime(P450), cum ar fi
cimetidina, eritromicina, blocantele canalelor de
calciu, contraceptivele orale, disulfiramul și
ciprofloxacina, reduc clearance-ul BZD.
Tratament
Asistența respiratorie, menținerea semnelor vitale și
a căilor respiratorii, oxigenul dacă este necesar este
esențială. Monitorizați respirația, tensiunea
arterială. Pentru decontaminare în caz de ingestie:
pentru BZD cu acțiune foarte scurtă, nu induceți
niciodată vărsăturile, debutul depresiei și comei pot
fi rapid. Pentru BZD cu acțiune prelungită, induceți
vărsăturile numai în câteva minute de la ingestie.
Pacient conștient, administrați oral cărbune activat,
cathartice. Pacient inconștient și/sau supradozaj:
lavaj gastric cu intubare prealabilă pentru a
preveni aspirația.Se administrează antidotul
Flumazenil pentru inversarea completa sau partiala
a efectelor sedative centrale ale bezodiazepinelor.
Flumazenil este utilizat pentru diagnosticul si
tratamentul intoxicatiilor sau supradozajului cu
benzodiazepine Există o îmbunătățire parțială a
efectelor respiratorii, dar nu înlocuiește asistența
respiratorie. Iar în cazuri de hipotensiune arterială
trebuie administrate lichide intravenoase,
menținerea lichidului vasopresor și a echilibrului
electrolitic, dacă este necesar. Pentru abstinență:
scăderea dozelor de diazepină cu acțiune scurtă.
Continuați tratamentul cu măsuri simptomatice și
de întreținere.

2.2 ANALGEZICE (ACID ACETILSALILIC ȘI

PARACETAMOL)
Analgezicele sunt clasa de medicamente care au ca
scop reducerea sau întreruperea căilor de
transmisie nervoasă, suprimând durerea.
Medicamentele analgezice includ medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cum ar fi
salicilații, medicamentele narcotice precum morfina
și medicamentele sintetice cu proprietăți narcotice,
cum ar fi tramadolul și demerolul.
Atât acidul acetilsalicilic, cât și paracetamolul fac
parte din grupul de medicamente numite
analgezice.
2.2.1 ACID ACETILSALILIC (AAS)
Inregistrat comercial ca Aspirina, este cel mai
folosit medicament din lume. Este un analgezic
(combate durerea) si antipiretic (combate febra), cu
proprietati antiinflamatorii (combate
inflamatia).Farmacodinamica, conform
prospectului AAS, se spune că efectele sale
analgezice, antipiretice și antiinflamatorii se
datorează asocierii porțiunilor acetil și salicilat ale
moleculei intacte, precum și acțiunii metabolitului
activ salicilat. Efectul antiplachetar se datorează
capacității de a dona grupa acetil membranei
trombocitelor și inhibării ireversibile a enzimei
ciclooxigenază. Inhibă activitatea enzimei
ciclooxigenazei care scade formarea precursorilor
prostaglandinelor și tromboxanilor din acid
arahidonic.
Deși cele mai multe dintre efectele sale terapeutice
se pot datora inhibării sintezei prostaglandinelor în
diferite țesuturi, există și alte acțiuni care
contribuie.În ceea ce privește farmacocinetica, se
știe că absorbția este rapidă și completă după
administrarea orală; alimentele incetinesc dar nu si
gradul de absorbtie. Legarea sa de proteine
(albumina) este mare, dar scade pe masura ce
concentratia plasmatica creste, cu concentratii
scazute de albumina in disfunctia renala si in timpul
sarcinii.In ceea ce priveste distributia, se stie ca
timpul de injumatatire este de 15 pana la 20 de
minute (pentru intact moleculă) deoarece se
hidrolizează rapid până la salicilat.
Concentrarea
Analgezicul și antipireticul plasmatic terapeutic este
de 2,5 până la 5 mg per 100 ml, obținut de obicei cu
doze unice. Ca antiinflamator/antireumatic la 15
până la 30 mg la 100 ml, deși pentru a obține un
efect maxim ca antireumatic, pot fi necesare 2 până
la 3 săptămâni de tratament continuu.În ceea ce
privește biotransformarea, se știe că este rapid și
parțial hidrolizat de esterazele conținute în tractul
gastrointestinal, ficat și eritrocite la acid salicilic,
care este legat în proporție de 70% până la 90% de
proteine și conjugat cu glicină (formând acid
saliciluric) și acid glucuronic (dând
salicilglucuronide acil și fenolice); o mică fracțiune
din acidul alicilic este hidroxilat în acid gentisic și
acizi dihidroxi și trihidroxibenzoic.În cele din urmă,
excreția medicamentului intact și a metaboliților săi
se realizează în principal prin urină. De asemenea,
este excretat în laptele matern, cu concentrații
maxime de salicilat de 173 până la 483 mg/mL
detectate după ingestia unei doze unice de 650 mg.
Toxicologie- Manifestări clinice pe lângă tulburarea
echilibrului acido-bazic și electrolitic (pierderea de
potasiu), hipoglicemie, erupție cutanată și sângerare
gastrointestinală, simptomele pot include
hiperventilație, tinitus, greață, vărsături, tulburări
vizuale și auditive, dureri de cap, amețeli și
confuzie. În intoxicația severă pot apărea delir,
tremor, dispnee, transpirație, hipertermie și comă.
Tratament
Tratamentul intoxicației cu acid acetilsalicilic
depinde de amploarea, stadiul și simptomele clinice
ale afecțiunii. Se recomandă măsuri obișnuite
pentru a reduce absorbția ingredientelor active, a
accelera excreția și a monitoriza echilibrul fluidelor
și electroliților, a normaliza temperatura și
activitatea respiratorie.

2.2.2. PARACETAMOL

Este un medicament cu proprietăți analgezice, dar

fără proprietăți antiinflamatorii semnificative
clinic. Actioneaza prin inhibarea cascadei acidului
arahidonic, impiedicand sinteza prostaglandinelor,
mediatori celulari proinflamatori, responsabili de
diverse manifestari ale inflamatiei, precum aparitia
durerii.Această substanta are si efecte antipiretice
(combate febra). Se foloseste sub urmatoarele forme
de prezentare: capsule, tablete, picaturi, siropuri si
injectabile.
In prezent este unul dintre cele mai folosite
analgezice, dar este foarte periculos pentru ficat
datorita potentialului sau hepatotoxic ridicat, si nu
trebuie folosit mai mult peste 4000 mg pe zi (8
comprimate de 500 mg). Copiii cu greutatea mai
mică de 37 kg au doza limită zilnică de 80 mg/kg. La
adulți, toxicitatea poate apărea în doze unice de 10 -
15 g (20 până la 30 comprimate de 500 mg) (150-
250 mg/kg) și o doză de 20 până la 25 g (40 până la
50 comprimate de 500 mg) pot duce la deces.Din
informațiile extrase din prospectul pentru
Paracetamol, în raport cu farmacocinetica, se știe
că absorbția are loc dupa administrare orala.

Absorbția în tractul gastrointestinal este rapidă și

practic totală, iar administrarea împreună cu
alimentele întârzie absorbția medicamentului.În
ceea ce privește distribuția, se știe că Paracetamolul
traversează bariera hemato-encefalică și
placentară. Se găsește în laptele matern la
concentrații de 10-15mcg/mL, la una până la două
ore după ingerarea unei doze de 650 mg.În ceea ce
privește biotransformarea, Paracetamolul este
metabolizat în principal la nivel hepatic (90-
95%),prin conjugare cu acid glucuronic, acid
sulfuric și cisteină. Are un timp de înjumătățire
plasmatică în fază terminală la om de 1 până la 4
ore; nu se modifică în cazurile de insuficiență renală
dar poate fi prelungită în cazul supradozajului acut.
Timpul de înjumătățire plasmatică este puțin mai
mare la nou-născuți, hepatopati și vârstnici. Timpul
de înjumătățire în laptele matern este de 1,35 până
la 3,5 ore.Acțiunea are loc la aproximativ 30 de
minute după ingestia orală. Timpul până la
atingerea concentrației maxime variază între 0,5 și
2 ore după administrare și durata de acțiune a
acestuia poate varia de la 4 până la 6 ore.
În ceea ce privește eliminarea, se știe că
aproximativ 90% dintr-o doză terapeutică este
excretată prin urină în decurs de 24 de ore. Din
materialul excretat, 1 până la 4% este paracetamol
nemodificat, 20-30% sunt metaboliți conjugați cu
sulfat și 40-60% sunt metaboliți conjugați cu acid
glucuronic.
În acest scenariu, acest medicament are un indice
terapeutic foarte ajustat. Aceasta înseamnă că doza
normală este apropiată de doza la care este
considerată a fi supradozată, făcându-l un
medicament relativ periculos. O doză unică de
acetaminofen de zece grame sau doze continue de
cinci grame/zi la un băutor nealcoolic, în stare bună
de sănătate, sau patru grame/zi la un consumator
obișnuit de alcool, poate provoca leziuni hepatice
semnificative. Fără un tratament adecvat la
momentul potrivit, supradozajul cu acetaminofen
poate duce la insuficiență hepatică urmată de
moarte în câteva zile. Datorită achiziției ușoare fără
prescripție medicală, acetaminofenul este utilizat în
multe tentative de sinucidere.Acetaminofenul nu
trebuie luat atunci când se consumă băuturi
alcoolice, deoarece ficatul, atunci când
metabolizează alcoolul, nu poate metaboliza
simultan alcoolul.Paracetamol, crescând astfel
riscul de hepatotoxicitate.
Dacă este utilizată corespunzător, această substanță
este unul dintre cele mai sigure tratamente pentru
analgezie.
Compusul nu are efecte asupra sistemului
ciclooxigenazei, prin urmare, nu are efecte negative
asupra esofagului, stomacului, intestinului subțire
sau intestinului gros, spre deosebire de AINS. În
plus, pacienții cu probleme renale pot lua
paracetamol, în timp ce AINS pot provoca
insuficiență renală acută la anumiți pacienți. Ca să
nu mai vorbim că paracetamolul nu are problema
de a interacționa cu majoritatea celorlalte
medicamente.

Toxicologie
Manifestări clinice

În ceea ce privește supradozajul cu paracetamol,

prospectul medicamentului recomandă ca semnele
și simptomele inițiale în urma ingerării unei doze
masive, eventual hepatotoxice, de Paracetamol să
fie: greață, vărsături, durere sau sensibilitate la
durere în zona abdomenului superior sau
„umflarea” zonei abdominale, transpirație intensă
și rău-fiind generala.Se mai observa hipotensiune
arteriala, aritmie cardiaca, icter, insuficienta
hepatica si renala. Semnele clinice și de laborator de
toxicitate hepatică pot să nu fie prezente până la 48
până la 72 de ore după ingestia unei doze masive.

Tratament

Prospectul informează că stomacul trebuie golit

imediat, fie prin lavaj gastric, fie prin inducerea
vărsăturilor cu sirop de ipeca.
Determinarea nivelurilor plasmatice de
paracetamol trebuie asigurată în centre cu
metodologie și echipamente adecvate. Testele
funcției hepatice trebuie efectuate inițial și repetate
la fiecare 24 de ore până la normalizare.
Indiferent de doza masivă menționată, antidotul
considerat eficient, N-acetilcisteina 20%, trebuie
administrat imediat, cu condiția să nu fi trecut mai
mult de 16 ore de la ingerare.
 N-acetilcisteina se administrează pe cale orală, la o
doză de încărcare de 140 mg/kg greutate, urmată la
fiecare 4 ore de o doză de întreținere de 70 mg/kg
greutate, până la maximum 17 doze, în funcție de
evoluție. a cazului. N-acetilcisteina 20% trebuie
administrată după o diluție de 5% în apă, suc sau
sifon, preparată în momentul administrării. Pe
lângă administrarea de N-acetilcisteină, pacientul
trebuie urmărit cu măsuri generale de susținere,
inclusiv menținerea echilibrului hidric și electrolitic,
corectarea hipoglicemiei, administrarea de vitamina
K, atunci când este necesar și altele. După
recuperarea pacientului, nu mai rămân sechele
hepatice, anatomice sau funcționale.

2.3. BARBITURICELE

Barbituricele este numele dat unor compusi chimici

organici sintetici derivati din acidul barbituric și a
fost descoperit la începutul secolului al XX-lea de
Adolf von Baeyer.
Istoria relatează că într-un bar, pentru a sărbători
pentru prima dată sinteza unuia dintre aceste
medicamente, în căldura entuziasmului, numele
făcea referire la o chelneriță frumoasă pe nume
Barbara. În 1903, Veronal a fost lansat pe piața
farmaceutică, care s-a dovedit a fi un hipnotic
promițător pentru a înlocui remediile mai puțin
eficiente existente anterior. După cum s-a văzut,
această clasă a fost utilizată pe scară largă ca
hipnotice până la apariția benzodiazepinelor în anii
1960 și indicațiile lor au fost limitate.
Barbituricele sunt substanțe care acționează ca
depresive ale sistemului nervos central, deprimând
cortexul senzorial, reducând activitatea motrică și
modificând funcția cerebeloasă. Prin urmare,
produc un spectru larg de efecte, de la sedare
usoara pana la anestezie, sunt eficiente si ca
anxiolitice, hipnotice si anticonvulsivante. Potrivit
Secretarului de Sănătate al statului Paraná, aceste
medicamente nu au analgezice și, în doze
terapeutice mari, apare anestezia. În plus,
utilizarea continuă poate provoca toleranță și
dependență, ceea ce justifică ratele mari de
intoxicație.
Clasificare și utilizări.
Aceste produse sunt împărțite în ultrascurt, scurt,
intermediar și lung, în funcție de timpul de
înjumătățire. Utilizarea poate fi orală,
intramusculară, intravenoasă sau rectală;
independent de calea de administrare, acestea sunt
distribuite uniform prin țesuturi. După absorbție, se
leagă de proteinele din sânge și acționează în
principal în creier, datorită fluxului sanguin
ridicat.
Efectele depresive apar între 30 de secunde și 15
minute, în funcție de tipul de barbituric utilizat.Deși
au fost folosite de multă vreme ca anxiolitice și
hipnotice, benzodiazepinele au înlocuit în mare
măsură această clasă de medicamente, așa cum am
menționat mai sus. Acest lucru se datorează
potențialului mai mic de supradozaj fatal pe care îl
au. Mai jos sunt câteva medicamente cu denumirile
lor generice și comerciale și durata acțiunilor lor.
Nume generic
Denumire comercială si durata acțiunii:
Amobarbital ,Amytal, Barbital cu actiune scurta
până la intermediar
Veronal durata prelungita de actiune
Butabarbital, Butisol,durata scurta si intermediara
de actiune
Fenobarbital, Gardenal, Luminal durata
prelungita
Hexobarbital ,Evipal durata scurta intermediara
actiune
Mefobarbital,Mebaral,Pentobarbital,Nembutal
durata cu efect scurt intermediar
Secobarbital,Seconal actiune scurta si intermediara
Tiamilal,Surital ultra scurta actiune
Tiopental Delvinal actiune scurta si intermediara.
Ultimele doua cu actiune scurta si ultra scurta sunt
injectabile si utilizate in mediul spitalicesc, precum
centre chirurgicale sau centre de terpie intensiva.
Se administrează ca anticonvulsivant la persoanele
care au tulburări care provoacă convulsii. De
asemenea, a fost folosit în tratamentul sevraj(tip de
psihoză) în timpul detoxifierii cu alcool. Cu toate
acestea, benzodiazepinele sunt considerate mai
sigure și sunt utilizate mai frecvent.În plus,
fenobarbitalul și metilfenobarbitalul sunt utilizate
din două motive principale: în timpul nopții pentru
a trata insomnia și în zilei ca sedativ pentru a trata
tensiunea și timpul anxietatea. În plus, este
interesant de observat timpul lung de înjumătățire
al fenobarbitonei (de la 80 la 120 de ore)

Mecanism de acțiune
Aceste medicamente se leagă alosteric de receptorul
GABA-A, într-o locație diferită de benzodiazepine,
crescând afinitatea neurotransmițătorului față de
locul său activ de pe receptor. Când GABA se leagă
de receptor, are loc un aflux de clorură, care
generează hiperpolarizarea membranei și, drept
consecință, are loc o scădere a conducerii
neuronale, determinând inhibarea sistemului
nervos central (SNC).
Toxicologie- Manifestări clinice.
În comparație cu alte medicamente, acestea
constituie grupul de medicamente cu cea mai mare
morbiditate și mortalitate. Ca urmare, combinată
cu lipsa de specificitate a efectelor SNC, indicele său
terapeutic scăzut (în comparație cu
benzodiazepinele) și numărul mare de interacțiuni
medicamentoase, utilizarea barbituricelor ca
sedative hipnotice a avut a scăzut considerabil
Din punct de vedere didactic, intoxicația cu aceste
medicamente poate fi împărțită în ușoară, moderată
și severă.
Primul are ca caracteristici clinice debutul
depresiei la nivelul conștiinței, cu somnolență și
confuzie psihică, modificări ale mersului, debut de
ataxie și modificări ale echilibrului; limbajul poate
fi de neînțeles și pot apărea modificări vizuale
subiective. Pacientul reacționează la întrebarea, dar
într-un mod mai puțin intens. Reflexele pot fi
diminuate și se observă modificări pupilare sau
respiratorii.
În al doilea tip, o mai mare deprimarea nivelului de
conștiență al pacientului, cu somn profund sau
somnolență, răspuns redus la stimuli dureroși, lipsă
de răspuns la comenzi verbale, reflexe diminuate și
tulburări respiratorii ușoare.
În intoxicația severă, pacientul se află de obicei într-
o comă profundă, cu modificări pupilare precum
midriaza sau mioza, sau alternarea acestor stări,
pupile fixe sau pupilele fotoreactive. Pacientul nu
reacționează la durere, reflexele tendinoase le scad,
nu există deglutiție și pot fi găsite diferite grade de
depresie respiratorie. Această stare poate evolua
spre midriază bilaterală fără reacție la lumină, stop
respirator, respirație Cheyne-Stokes, secreție
bronșică excesivă, evoluând cu bronhopneumonie,
hipoxie și hipercapnie, hipotensiune și șoc și moarte.

14 Tratament
Initial este necesara asistenta respiratorie cu
aspirarea secretiilor cailor respiratorii, intubatie
endotraheala, ventilatie mecanica, monitorizare
respiratorie si cardiovasculara, impreuna cu
corectarea hipovolemiei cu perfuzie de lichide
cristaloide si amine vasoactive.
În plus, este necesar să se restabilească
temperatura normală și să se verifice posibilitatea
de infecție.
Măsurătorile specifice variază în funcție de indicații.
Prin urmare, voma este indicată doar la câteva minute
după ingestie. Lavajul gastric cu intubare (previne
aspiratia) se poate face pana la 24 de ore sau mai mult
dupa ingestie. Se recomandă utilizarea cărbunelui în
serie de până la doi aliați cu utilizare catartică
salină.În ceea ce privește informațiile complementare
necesare, pH-ul sângelui ar trebui să fie în jur de 7,4-
7,45, ceea ce crește excreția de fenobarbital de cinci
până la zece ori. Trebuie evaluate funcția renală,
electroliții, gazele din sânge și pH-ul urinar. În cazul
unui pacient cu insuficiență renală, poate fi
necesară hemodializa.

2.4. ANTIDEPRESIVE
Depresia este una dintre cele mai frecvente
tulburări psihice. Aproximativ 5-6% din
populație suferă de aceasta și se estimează că
10% dintre oameni pot avea prevalență pe tot
parcursul vieții.Este în general deprimat în
dispoziție, interes scăzut pentru activitățile
normale, anorexie, insomnie, oboseală și
incapacitate de concentrare.
La sfârşitul anilor '50, a medicamentelor
antidepresive, împreună cu utilizarea lor în
practica clinică, a adus un progres important
în tratamentul tulburărilor depresive. Până în
anii 1980, existau două clase de antidepresive:
triciclice (ADT) și inhibitori de
monoaminooxidază (IMAO).
În ciuda faptului că erau foarte eficiente, au
avut efecte secundare nedorite cauzate de
natura nespecifică a acțiunii lor farmacologice
și au fost potențial letale în cazuri de
supradozaj. In ultimele doua decenii au aparut
noi clase, diferentiindu-se de clasicele ADT si
IMAO, ireversibile prin selectivitatea lor
farmacologica, modificand si atenuand
efectele secundare.
ANTIDEPRESIVE TRICICLICE

ADT urile pot fi periculoase dacă sunt utilizate în

cantități excesive, deoarece sunt antagoniști
puternici ai receptorilor colinergici muscarinici.
Tentativele de sinucidere sunt adesea fatale cu doze
mari si in lipsa unui tratament precoce.

Toxicologie- Manifestări clinice

Reacțiile toxice rezultă în primul rând din

acțiunile acestor agenți asupra SNC și a
sistemului cardiovascular. SNC prezinta:
psihoze toxice observate mai ales la pacientii
varstnici, pe langa confuzia psihica la aceasta
grupa de varsta.
Amitriptilina
poate provoca somnolență și sedare excesivă.
Ele pot provoca insomnie, neliniște și
tremurături fine. În ceea ce privește sistemul
nervos autonom, datorită acțiunii
anticolinergice, se observă uscăciunea gurii,
dilatarea pupilei, vedere încețoșată, glaucom,
polakiurie, retenție urinară, constipație,
scăderea performanței sexuale (ejaculare
întârziată și dificultate în erecție) și rar, ileus
paralitic.
In ceea ce priveste aparatul cardiovascular,
aceste medicamente sunt indioscutabil cardiotoxice
in supradozaj.
Tahicardia și hipotensiunea ortostatică sunt
frecvente, aceasta din urmă putând determina
căderi cu fractură, infarct miocardic și mai rar,
moarte subită.
Ele produc, de asemenea, modificări ale conducerii
electrice cardiace, care pot fi observate pe ECG:
creșterea intervalului QT, deprimarea ST și
aplatizarea undei T, iar astfel de modificări pot
precede apariția tahicardiei ventriculare. De
asemenea, uneori, se observă reacții alergice ale
pielii (mâncărime, urticarie, eritem) și transpirație
excesivă, ceea ce este un efect uzual.
Agranulocidoza este rar descrisăsi eventual icterul
colestatic .

Tratament

Efectele anticolinergice grave pot fi tratate prin

fizostigmină (1-3 mg) în perfuzie IV lentă cu
monitorizare cardiacă. Simptomele ușoare, cum ar
fi uscăciunea gurii, se pot ameliora în timp.
Constipatia raspunde la o dieta laxativa si, in
cazurile mai intense, sunt indicate laxativele. In
cazul retentiei urinare se foloseste betancol, 10 -25
mg, de 3-4 ori pe zi. În caz de psihoză toxică,
antidepresivele trebuie întrerupte, astfel de
complicații necesită tratament cu neuroleptice.
Efectele adverse autonome se pot îmbunătăți în
timp.

2.4.2. INHIBITORI DE MONOAMINOOXIDAZĂ

(IMAO)

IMAO de prima generatie, ireversibili si nespecifici

in ceea ce priveste inhibarea diferitelor subtipuri de
monoaminoxidaza (MAO), au avut utilizarea
limitata de multi ani, din cauza efectelor adverse.
Acestea au inclus crize hipertensive, cazuri de
necroză hepatică acută și interacțiuni adverse cu
alte medicamente. După dezvoltarea inhibitorilor
specifici, în raport cu diferitele subtipuri de MAO,
sa înregistrat o scădere a efectelor adverse.
Toxicologie

Manifestări clinice in utilizarea IMAO în doze mari

poate fi asociată cu numeroase efecte adverse care
se pot manifesta în câteva ore. Majoritatea
cazurilor este relationata cu pacienți care nu au
urmat restricții alimentare, cu niveluri circulante
mari de tiramină, care vor fi libere să interacționeze
cu terminalele nervoase simpatice
noradrenergice,interferand cu conducerea la
frecvența cardiacă.
Printre cele mai importante reacții toxice se
numără „efectul de brânză”, care este o reacție de
incompatibilitate, rară, caracterizată prin
hipotensiune arterială și cefalee cu debut brusc de
localizare occipitală, vărsături , hiperpirexie, dureri
toracice, fasciculații musculare și nerăbdare. Acest
sindrom poate dispărea în câteva ore sau poate fi
complicat de hemoragie intracraniană.
In plus, se datorează creșterii conținutului
plasmatic de tiramină, așa cum s-a menționat deja,
indusă de ingestia de alimente care conțin această
amină, precum brânza nepasteurizată. Tiramina
are concentrația crescută atunci când se utilizează
IMAO.Alte manifestări implică participarea
hidrazimei, care are un potențial rar de a produce
sindrom asemănător lupusului și hepatotoxicitate.
Discraziile de sânge sunt rare. Reacțiile cutanate,
cum ar fi o erupție cutanată macopapulară, pot
apărea rar.

Tratament
Depinde de tipul și severitatea reacției. Intoxicația
acută poate necesita lavaj gastric și sprijinirea
funcției cardiovasculare. Menținerea echilibrului
electrolitic este esenţiala. Stimularea centrală,
atunci când este intensă, poate necesita
întreruperea tratamentului. În fața hepatotoxicității
și a apariției unei crize hipertensive, trebuie
efectuată imediat suspendarea.
2.4.3. ANTIDEPRESIVE NE -TRICICLICE ȘI NE-
MAO
Acestea sunt a doua categorie de
antidepresive, care sunt
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS);
inhibitori ai recaptării serotoninei și
norepinefrinei (SNRI);
antidepresive noradrenergice și
serotoninergice specifice (ANASE);
inhibitori selectivi ai recaptării norepinefrinei
(NSRI);
inhibitori ai recaptării noradrenalinei
edopaminei (IRND)
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS)

Toxicologie

Manifestări clinice Tulburări gastro

iintestinale, cefalee, agitație, panică, insomnie.
În supradozaj, are toxicitate scăzută, sigur
pentru pacienții cu ideație suicidară
Tratament in caz de supradozaj cu ISRS, se
poate oferi numai tratament de susținere,
deoarece volumul mare de distribuție
împiedică îndepărtarea prin dializă. În plus,
decontaminarea gastrointestinală este
indicată în primele 24 de ore după intoxicație,
care utilizează tehnici de lavaj gastric și
utilizarea cărbunelui activat.
Noradrenergic și antidepresiv serotoninergic
specific (ANASE)
Toxicologie
Manifestări clinice Mirtazapina are o oarecare
siguranță în cazuri de intoxicație (raport de
aport de până la 30 de ori doza recomandată),
fiind mai sigură decât imipramina. Semnele și
simptomele prezente în cazurile de intoxicație
cu acest medicament includ dezorientare,
amețeli, tulburări de memorie, tahicardie,
sedare excesivă.

Tratament
 Măsuri generale de sprijin și monitorizare a
funcțiilor vitale.
Pot fi utilizate măsuri de reducere a absorbției,
cum ar fi inducerea vomei și spălarea gastrică
urmată de administrarea de cărbune activat.
Inhibitor selectiv al recaptării noradrenalinei
(ISRS)

Toxicologie

Manifestări clinice. Printre efecte, se numără

gură uscată, constipație, insomnie,
transpirație, creșterea ritmului cardiac,
amețeli, retenție urinară, impotență. Când se
administrează peste 12 mg, poate provoca
hipotensiune ortostatică, anxietate,
hipertensiune arterială, așa cum se observă cu
medicamentul Reboxetine.
Toxicologie

Manifestări clinice.
Poate apărea cu doze terapeutice sau
supradozaj. În sistemul cardiovascular: apar
blocaj alfa-adrenergic periferic, vasodilatație
directă, depresie vasomotorie reflexă și
deprimare a miocardului drept. În sistemele
gastrointestinale și genito-urinar, receptorii
colinergici și muscarinici sunt blocați. În
sistemul endocrin, există blocarea
receptorului dopaminergic, rezultând
hiperprolactinemie.
În raport cu SNC, aceste medicamente au un
efect inhibitor asupra mai multor receptori.
Când activitatea dopaminergică depășește
colinergica, rezultă distonia.Când activitatea
colinergică depășește dopaminergica, are ca
rezultat reacții extrapiramidale mai mari și
parkinsonism. Poate să apară diskinezie
tardivă, care este prezentată prin
suprasensibilitatea receptorilor dopaminergici,
cu secreție crescută de dopamină.

Tratament

In tratarea episoadelor psihotice se incepe de obicei

cu doze mici, crescand treptat in functie de
toleranta la efectele secundare, pana la atingerea
dozelor medii zilnice recomandate.
Preferința actuală este pentru cele atipice (cu
excepția clozapinei) pentru că sunt mai bine
tolerate, la fel sau mai eficiente în raport cu cele
tradiționale. Prezintă și mai puțin risc de a provoca
diskinezie tardivă și provoacă mai puține vătămări,
pe de altă parte, sunt medicamente mai scumpe..
La pacientii cu simptome psihotice severe, agitatie,
sau ostilitate, oferind un risc pentru ei sau membrii
familiei lor, eventual dozele initiale ar trebui sa fie
mai mari sau administrate intramuscular, pentru
sedare imediata.Se pot folosi haloperidolul sau cele
atipice: risperidona si olanzapina.
Efect terapeutic, atunci când antipsihoticul care
este administrat oral poate dura între 3 și 9
săptămâni. Ar trebui să așteptați această perioadă,
folosind doze eficiente, pentru a decide asupra
continuității tratamentului: întreținere, creșterea
dozei sau modificarea medicației.Când răspunsul
este parțial, Prima strategie recomandată este
creșterea dozei la nivelurile maxime recomandate și
menținerea acestor niveluri pentru încă două
săptămâni, reevaluând situația după această
perioadă. Unii pacienți pot răspunde la această
strategie, care va depinde și de acceptarea și
toleranța reacțiilor adverse.Dacă nu există
ameliorare, alternativele sunt modificarea
medicației, combinația de medicamente, utilizarea
clozapinei sau terapia electroconvulsivă. La
schimbarea medicamentelor, se recomandă
înlocuirea unei clase diferite de antipsihotice (de
exemplu, o butirofenonă cu o fenotiazină sau un
medicament atipic).
CONCLUZIE

Analizând datele epidemiologice care relevă

prevalența ridicată a intoxicației cu droguri, este
necesar să se stabilească măsuri educaționale și
politici publice menite să disemineze formele și
procedurile corecte de manipulare, depozitare și
utilizare a medicamentelor.
Medicamentele trebuie păstrate sau ținute departe
de copii. , în locuri înalte, evită oferirea de
recipiente cu medicamente pentru ca copiii să se
joace, precum și să evite consumul de droguri în
fața lor, pentru a evita imitarea acțiunii. Sub nici o
formă nu practicați automedicația și nu utilizați
medicamente orientate de către profani.
De asemenea, subliniază-i întotdeauna copilului că
medicamentul este un medicament și poate fi luat
numai atunci când este indicat de medic. Trebuie avut
grijă când un medicament cade pe podea, pentru a nu-
l lăsa în locul în care a căzut.
Verificați întotdeauna doza în momentul
administrării, folosind un contor pentru medicamente
lichide și acordați atenție verificării denumirii
produsului achiziționat, dacă acesta corespunde
denumirii de pe rețetă. În acest context, fiecare
prescripție este individuală și are considerații diferite
pentru fiecare caz.
Atentie la medicamentele la pret promotional,
respectand intotdeauna data de expirare si nu
acceptandu-le sau ingerand niciodata cu data expirata.
Nu acceptați substituții de rețetă fără autorizația
medicului. Este extrem de important să acordați
atenție condițiilor ambalajului: nu-l cumpărați dacă
este stricat, cu capacul spart, cu scurgeri sau cu
modificări de decor. Dacă medicamentul poate avea o
utilizare în viitorul apropiat sau dacă medicul vă
recomandă să îl utilizați din nou, trebuie să îl
păstrați într-un mediu adecvat și să verificați
valabilitatea acestuia înainte de a-l lua din nou. În
special, nu păstrați antibiotice care au un termen
scurt de valabilitate după deschidere.
În ceea ce privește cadrele medicale, este esențial să
prescrieți prescripția în scris lizibil și să îndrumați
pacientul cu privire la denumirea, utilizarea,
efectele secundare, intervalele de dozare și
păstrarea medicamentului. medicament.