CUPRINS

ARGUMENT …………………………………………………………………………………..2
Capitolul 1………………………………………………………………………………………4
Notiuni de baza………………………………………………………………………………..4
Definitii………………………………………………………………………………………..4
Compartimentele toxilcologieie clinice.....................................................................................4
Clasificarea toxicelor.................................................................................................................5
Clasificarea intoxicatiilor..........................................................................................................7

Capitolul II……………………………………………………………………………………..10
Principiile de diagnostic ale intoxicatiilor acute......................................................................10
Diagnosticul clinic si instrumental...........................................................................................10
Diagnostic de laborator.............................................................................................................11
Diagnostic morfopatologic.......................................................................................................11

Capitolul III…………………………………………………………………………………….12
Tratamerntul intoxicatiilor acute..............................................................................................12
Metode de detoxifiere activa a organismului …......................................................................12
Metode de stimulare a proceselor naturale de detoxifiere.........................................................12
Metoda de infuzie masiva cu diureza fortata…………………………………………….........13
Detoxifierea …………………………………………………………………………………..17
Problema reversibilitatilor functiilor deteriorarte ale organelor si sistemului organismului …19
Particularitaile raenimatiei si terapiei intensive a intoxicatiilor exogene la copii.....................19
Particualritetile reanimatiei si terapiei intensive a intoxicatiilor acute la pacientii in etate …..20

Capitolul IV……………………………………………………………………………………..22
Terapia de urgenta a intoxicatiilor.............................................................................................22
Exemple de mediamente si efectele edverse toxice. Reactii simptome, tratament……………23

Concluzii.......................................................................................................................................46

Bibliografie………………………………………………………………………………………47

1
 ARGUMENT

Prezența unei largi varietati de medicamente favorizează apariția unor probleme legate de
aceste produse, reprezentând o provocare pentru sănătatea publică în țările dezvoltate, precum și
în țările în curs de dezvoltare.
Alți factori care contribuie semnificativ la această situație sunt:
- slaba reglementare a publicității despre medicament si ușurința în achiziționarea
medicamentelor;
- eliberare de medicamente fara rețetă, cu prescriptie medicala;
- lipsa unei legislatii specifice privind ambalarea sigură;
- inițiativele limitate pentru dezvoltarea îngrijirii farmaceutice și modelul de consum de
medicamente de către populație, caracterizat prin automedicație, polifarmacie, abuz și utilizarea
fără discernământ, în principal de antibiotice si psihotrope.
Există mai multe circumstanțe care pot duce la intoxicație:
- expunerea profesională sau accidentală;
- abuz, tentativă de sinucidere și omucidere.
Intoxicațiile medicamentoase apar din cauza unor mecanisme complexe, care pot fi legate de
caracteristicile individului, de procesele farmacodinamice și farmacocinetice, proprietățile
farmaceutice ale produsului, interacțiunile medicamentoase sau interacțiunile cu alte substanțe,
precum și modul de utilizare.

Astfel, ceea ce diferențiază evenimentul toxic de o reacție adversă este faptul că în acel
eveniment, afectarea biologică apare, cel mai adesea, prin expunerea la doze excesive. Având în
vedere întregul univers al intoxicațiilor, de la ușoare la severe, cele mai frecvente cauzate de
medicamente ca neuroleptice, antigripale si antiinflamatoare. Pentru fiecare tip de intoxicatie
exista reguli si protocoale specifice de tratament, necesitand o anumita conduita pentru a acorda
asistenta imediata victimelor.
În intoxicațiile acute, evaluarea clinică și tratamentul inițial ar trebui să fie primul pas către
identificarea si corectarea situatiilor de risc. Identificarea medicamentului si determinarea
concentratiei plasmatice initiale a acestuia sunt informatii pretioase pentru tratamentul adecvat,
atunci cand este posibila obtinerea acestora. În unele cazuri, nu este posibilă determinarea
agentului toxic implicat în episod și identificarea semnelor și simptomelor. Prin recunoașterea
sindroamelor neurotoxice, permite monitorizarea stării clinice a pacientului. Urmărirea

2
tratamentului și considerațiile speciale adecvate, prin recunoașterea sindroamelor se încearcă
orientarea catre teste de diagnostic și tratament.
Sindroamele neurotoxice sunt definite ca un set complex de semne și simptome produse de
doze toxice de substanțe chimice care, deși sunt diferite, au efecte similare.
Acestea sunt clasificate în funcție de:
a) Observațiile semnelor vitale ale pacientului:
- modificări ale mărimii pupilei;
- temperatura corpului;
- starea de hidratare a pielii și mucoaselor;
- peristaltism și starea psihică.
b) Clasele specifice de medicamente:
- sindrom de depresie neurologica;
- sindrom serotoninergic;
- sindrom simpatomimetic;
- sindromul extrapiramidal;
- sindromul methemoglobinemic.

3
 CAPITOLUL I
Notiuni de baza

Definitii.
TOXICOLOGIA CLINICĂ - este un compartiment al medicinei clinice, care studiaza
interactiunea organismului viu cu preparatele toxice. Particularitetile declansarii si evoluției
clinice a procesului patologic (intoxicatiei), elaboreaza si aplica in practica metode moderne de
diagnostic, asistenta medicala de urgenta, tratament complex si profilaxia intoxicatiilor exogene
acute.
TOXICUL - este un compus chimic ori biologic străin, care patrunznd in organism,
deregleaza procesele biochimice, conditionand tulburari periculoase și grave a functiilor
fiziologice a organelor si sistemelor (de la usoare pana la letale).
INTOXICAȚIA ACUTĂ - este un proces patologic sever, care se declanseaza in urma
actiunii asupra organismului asupra preparatelor toxice patrunse din exterior compusi chimici,
medicamente toxice de origine vegetala si animala, in doze capabile de a deteriora functiile vitale
ale organismului uman.

Compartimentele toxicologiei clinice

Toxicologia intoxicatiilor acute, care se dezvolta in urma patrunderii intr-o singura repriza a
dozei toxice in compus chimic in organism.
Toxicologia intoxicatiilor chimice cronice, care se dezvolta in urma interactiunii repetate si
indelungate a toxicului cu organismul omului.
Toxicologia narcologica, care studiaza mecanismele de instalare a dependentei patologice a
omului de unele preparate toxice, numite narcotice si elaboreaza masurile de lupta cu aceasta
dependenta.
Toxicologia medicamentoasa, care studiaza indicele terapeutice a preparatelor
mediicamentoase, reactiile adverse si actiunea lor nociva asupra organismului, si elaboreaza
masuri de profilaxie si tratament a intoxicatiilor medicamentoase.

4
 Sarcinile toxicologiei clinice
Sarcinile diagnostice – se refera la elaborarea si studierea metodelor de dioagnostic clinic de
laborator a intoxicatiilor exogene cu interpretarea clinica a rezultatelor obtinute.
Sarcinilie curative – constau in elaborarea si aplicarea metodelor complexe de tratament a
intoxicatiilor, cu includerea masurilor de eliminare accelerata a toxicelor din organism,
diminuarea toxicitatii lor prin utilizarea preparatelor antidot si aplicarea terapiei simtomatice,
orientata la colectia si sustinerea functiilor vitale ale organismului, care in mare masura au fost
deteriorate de actiunea toxicului.
Sarcinile profilactice - includ studierea epidemiologiei intoxicatiilor, cauzelor lor si
elaborarea masurilor de prevenire.

Clasificarea toxicelor
Clasificarea toxicelor dupa sfera de utilizare
Pe larg se utilizeaza clasificarea chimica, dupa care toxicele se divizeaza in organice,
neorganice si elementoorganice.
Dar o insemnatate mai mare pentru profilaxia intoxicatiilor are clasificarea practica a
preparatelor toxice, si anume:
- Toxice industriale – solventi organici (dicloretan), combustibili (metan, propan, butan),
reagenti chimici (alcool metilic), plastificatori, etc.
- Toxice utilizate in gospodaria sateasca – pesticide cloroganice (hexacloran,
policlorpinen.etc.), insecticide organofosforice (carbofos, clorofos, letafos, fosfatid, etc.),
preparate mercurorganicegranozan); etc.
- Preparate medicamentoase care au clasificarea lor farmacologica.
- Preparate chimice de menaj - ingrediente alimentare (acid acetic), mijloace sanitare, igiena
personala si cosmetica; mijloace pentru ingrijirea hainelor, mobilei, automombilelor;
- Toxice de origine vegetala si animala, continute in diferite plante si ciuperci, animale si
insecte otravitoare.
- Preparate toxice de lupta, utilizate ca arma chimica (zarin, zoman, iprin, fosgen, etc.).

5
 Clasificarea toxicelor dupa ,, toxicitatea selectiva ”

1. Cardiotoxine - cu tulburari de ritm si conductibilitate, distrofie toxica a miocardului.

Reprezentanti:
- glicozidele cardiace (digitalice, digoxin, lantozid, s.a.);
- antidepresive triciclice (imipramin, amitriptilin);
- toxice vegetale (aconit, veratrin, chinin, s.a.);
- toxice animale (tetrodotoxin);
- saruri de bariu kaliu.

2. Neurotoxine - cu tulburari ale activitatii psihice, coma toxica, hiperchinezie si paralizii

toxice.
Reprezentanti:
- preparatele psihotrope (narcotice, analgetice, tranchilizanti, somnifere);
- insecticidele organofosforice;
- oxidul de carbon;
- derivatii izoniazidei ( ubazid, ftivazid);
- alcoolul si surogatele lui.

3. Hepatotoxine - cu distrofie toxica a ficatului.

Reprezentanti:
- hidrocarburile aromatice clorate (dicloretan s.a.);
- ciupercile otravitoare (ciuperca alba);
- fenoli;
- aldehide.

4. Nefrotoxine - produc nefropatie toxica.

Reprezentanti:

6
 - compusii metalelor grele:
- etilenglicol;
- acidul oxalic.

5. Hemotoxine - produc hemoliza, methemoglobinemie.

Reprezentanti:
- anilina si derivatele ei;
- nitritii;
- hidrogenul arsenicos.

6. Toxice gastro – intestinale - produce gastroenterita toxica.

Reprezentanti:
- preparate corozive;
- compusii metalelor grele si a arsenicului.

Clasificarea intoxicatiilor:
Principiile de clasificare :
- etiopateogenetic;
- clinic;
- nosologic.

a) Clasificarea etiopatologica :
Intoxicatii intamplatoare:
- Accidete de productie ori in conditii de menaj;
- Intoxicatii alcoolice ori narcotice;
- Supradozarea preparatelor medicamentoase.

7
Intoxicatiile intentionate:
- Criminale – cu tel de omor, ori imobilizare a jertfei;
- Tentative suicidale – veridice, ori demonstrative;
- Intoxicatii ,, politienesti”;
- Aplicarea armei chimice (preparate toxice de lupta).

Conform circumstantelor deosebim:

- intoxicatii la productie;
- intoxicatie de menaj.

b) Clasificarea clinica:
- Intoxicatii acute – se dezvolta acut, dupa patrunderea toxicului in organism intr.o singura
repriza. Au un debut acut cu o simtomatologie clinica specifica pronuntata.
- Intoxicatii coronice _ conditionate de interactiunea indelungata si repetatata a organismului
cu doze mici de toxic. Au un debut lent, cu simtomatologie putin specifica pentru toxicul dat.
- Intoxicatiile subacute – sunt mai putin raspandite. Toxicul patrunde in organism intr-o
repriza, debutul este lent se constata tulburari de lunga durata a starii sanatatii. De obicei se
trateaza ca fiind mai apropiate de intoxicatiile acute dupa patogeneza si simtomatologie.

Dupa gravitatea manifestarii tabloului clinic deosebim:

Intoxicatii de gravitate usoara, de gravitate medie, grave, foarte grave si letale.
Dupa fazele evolutiei intoxicatiei deosebim:
- faza toxicogena, cand toxicul persista in organism, conditionand manifestari clinice
specifice;
- faza somatogena, cand toxicul este eliminat din organism, iar manifestarile clinice au un
caracter nespecific pentru toxicul in cauza.
In mare masura prognosticul intoxicatiilor depinde nu atat de doza toxicului patruns in
organism cat de expozitie, operativitatea acordarii asistentei medicale de urgenta, complexitatea
tratamentului in etapa de spital, de alipirea diferitelor complicatii, care agraveaza starea
pacientului, deseori fiind o cauza nemijlocita a decesului.

8
 c) Clasificarea nosologica
Se efectueaza in corespundere cu grupele concrete de toxice, care au provocat intoxicatia.
- antidepresive (pacientii sunt predispusi la suicid, si cand antidepresantele sunt accesibile,
sunt utilizate in doze toxice);
- AINS (in practica se uitilizeaza peste 50 AINS, aspirina cel mai vandut preparat de pe
planeta);
- sedative- hipnotice;
- droguri on strada;
- remedii cardiovasculare (Clonidin, Digitalice, Beta- Blocheri);
- alcooli (etanol, methanol, etilnglicol);
- gaze si fumuri toxice
- reagenti chimici;
- antiasmatice (teofilina);
- remedii chimice de menaj (acizi, baze).

Simtomatologie:
- Semne vitale hipertermie cu agentul potential: Anticolinergice, Pehncisclideine, Fe;
- Semne vitale hipotermie si tahicardie cu agenti potentiali: Amphetamine, IMAO,
Barbiturate, etanol, opioizi, Anticolinergice, monoxid de Carbon, Cianuri;
- Bradicardie si hipoventilare cu agentul patogen: Theophiline, Digoxin, B-blocanti, FOS,
Amanita muscaria, barbiturate, opioizi, benzodiazepine sau Antidepresanti triciclici, Etanol;
- Hipertensiune cu agentul patogen: IMAO, Amphetamine, Cocaina, Phenicilidine;
- Tegumente Hipersudoratie: FOS, Salicilati, IMAO, Amanita muscaria;
- Semne oculare, Midriaza cu agentul patogen: Anticolinergice, Amphetamine, Cocaina,
Simpatomimetice, Phenotiazine, Antidepresante;
- Mioza si tonus muscular redus cu agentul patogen: triciclice, opioizi, FOS, Benzodiazepine,
Barbiturate, Etanol, opioizi;
- Hipereflexie neuroliogica cu agentul patogen: Beta-blocante, Anticolinergice,
Amphetamine, IMAO, Phenicilidine, Antidepresante triciclice, Litium
9
 CAPITOLUL II
Principiile de diagnostic al intoxicatiilor acute

Diagnostic clinic si instrumental

Diagnosticul se face dupa:
,, Sindroamele mediatoare “:
- Alfa - adrenergic, Beta - adrenergic, alfa- beta- adrenergic (amphetamine, IMAO);
- Simpaticolitic (clofelina, rezerpina, heroina);
- N-, M-, M-N- colinergic (FOS);
- Anticolinergic (atropina, ciclodolul, dimedrolul);
- Serotoninergic, GABA-ergic (Benzodiazepine, Na oxibutirat).
Caracterul maselor vomitive:
- Violet -KMn04, Cobal;t
- Albastru - Cu;
- Galben - ac. Picric, azotic, remedii adrenomimetice, glicozidecardiace;
- Negru - Fe, xanthine;
- Rosu - ac azotic.
Acest diagnostic se face pe baza datelor de anamneza, studierii circumstantelor intoxicatiei la
locul accidentului, observarii in dinamica a evolutiei tabloului clinic cu scop de evidentiere a
simtomelor specifice pentru un oarecare toxic. Este asigurat de medicii clinicieni.
Un aport esential in diagnoticul intoxicatiilor este asigurat si de metodele instrumentale
(functionale) de diagnostic:
Electroencegalografia (EEG) - permite determinarea dereglarior activitatii bioelectrice a
creerului, de a efectua diagnosticul diferentiat mai ales la pacientii in stare de coma, de a stabili
gravitatea si prognosticul intoxicatiei.
Electrocardiografia (ECG) - permite stabilirea si aprecierea caracterului si gradului de
lezare toxica a miocardului: tulburari de ritm si conductibilitate, distrofia miocardului s.a.
Electropletismografia - o metoda neinvaziva, care permite determinare indicilor principali ai
hemodinamicii centrale si periferice si aprecierea gradului de lezare functionala a sistemului
cardio - vascular.

10
 Oxihemometria si spirografia - permite determinarea gradului de lezare a functiei sitemului
respirator.
Fibriscopia, Roentghenografia - permite determinarea gradului combustiei cailor respiratorii
si tractului digestiv in cazul intoxicatiilor cu preparate corozive, depistarea pneumoniilor si
gradului de hidratare a organismului.
Diagnosticul cu radioizotopi - permite determinarea tulburarilor functiei ficatului si
rinichilor.
Diagnosticul de laborator
Ajuta la identificarea calitativa si cantitativa a preparatelor toxice in medii biologice ale
organismului (sange, urina, lichidul cefalorahidian s.a.). Este asigurat medicii laboranti chimisti.
Diagnosticul de laborator are trei orientari principale:
- Cercetarile toxicologice specifice - pentru identificarea precoce calitativa si cantitativa a
preparatelor toxice in mediile biologice ale organismului;
- Cercetarile biologice specifice - pentru determinarea schimburilor biochimice a
componenetei sangelui, caracteristice pentru un anumit gen de intoxicatie;
- Cercetarile biochimice nespecifice - pentru diagnosticul gradului de lezare toxica a functiei
ficatului, rinichilor, cat si al altor siteme si organe.
Dereglare ca diagnostic avand:
- Acidoza respiratorie, alcaloza respiratorie la toxicul potential: barbiturice, benzodiazepine,
opioizi, salicilate;
- Acidoza metabolica la toxicul potential: Metanol, Ethilenglicol, salicilate, cianuri;
- Hipocalcemie la toxicul potential: Monoxid de carbon, Teofilin, salicilate;
- Hipercaliemie de la Digoxin;
- Hipocalcemie de la Etilenglicol;
- Hipoglicemie de la Insulin, antidiabetice orale, salicilate, amphetamine, IMAO.
Diagnostic morfopatologic
Cu tel de identificare postmortem a unor semne specifice pentru anumite preparate toxice.
Este asigurat medicii experti legisti.

11
 CAPITOLUL III
Tratamentul intoxictiilor acute

Principii generale
Toate masurile terapeutice sunt orientate spre intreruperea contactului toxicului cu sitemele
functionale ale organismului, cat si la protectia de lezarea toxica posibila.
Metode de detoxifiere activa organismului
Clasificare
- Metodele de detoxificare activa se divizeaza in urmatoarele grupe:
- Metode de simulare a preceselor naturale de detoxificare;
- Metode de terapie antidot (farmacologica);
- Metode de detoxificare artificiala.
Metode de stimulare a proceselor naturale de detoxifiere:
Sanarea tractului gastro - intestinal:
Provocarea reflexului de vomă. Aceasta metoda este contraindicata in cazul intoxicatiilor cu
preparete corozive, deoarece trecerea repetata a toxicului prin esofag poate agrava gradul de
combustie. La fel este prezent si pericolul aspiratiei continutului stomacal in caile respiratorii, cu
toate complicatiile posibile.
Lavajul gastric cu sonda groasa. In cazul starilor comatoase lavajul gastric se efectueaza dupa
intubarea preventiva a traheei pentru excluderea aspiratiei maselor vomitive. Este de mentionat
ca in cazul intoxicatiilor cu preparate corozive este inadmisibila utilizarea bicarbonatului de
sodiu, deoarece bioxidul de carbon care se formeaza in acest caz provoaca dilatarea acuta a
stomacului, sporeste hemoragia si sindromul dureros. In cazul intoxicatiilor grave cu toxice
narcotice, insecticide organofosforice se recomanda lavajul gastric repetat la fiecare 4 - 6 ore.
Necesitatea acestei produceri se explica prin patrunderea repetata a preparatelor toxice din
intestine in stomac in cazul antiperistaltismului si prin eliminarea cu bila a unei cantitati de
toxice nemetabolizate. Este de mentionat necesitatea si eficacitatea efectuarii lavajului gastric la
etapa preclinica. Fapt care esential conditioneaza micsorarea concentratiei preparatelor toxice in
sange. Dupa lavajul gastric se recomanda administrarea purgativelor si aplicarea ulterioara a
clismelor evacuatoare.
Lavajul intestinal este o metoda eficace de sanare a intestinului prin sondarea lui directa cu o
sonda bicanala si lavajul lui cu solutii de componenta speciala.

12
 Metoda de infuzie masiva cu diureza fortata
Efectul curativ al infuziei masive cu alcalinizarea plasmei in cazul intoxicatiilor grave, este
diminuata de micsorarea diurezei, conditionata de sporirea secretiei hormonului antidiuretic, de
hipovolemie si hipotonie. Acest fapt necesita administrarea unor diuertice mai active, care ar
micsora reabsorbtia si ar spori diureza si eliminarea preparatelor toxice din organism. Acestui
scop corespund in mai mare masura diureticele osmotice - ureea, manitolul, trisamina.

Manitolul

Este o solutie pentru diureza osmotica.Nu se absoarbe digestiv. Dupa injectie i.v. este filtrata
la nivelul glomerulilor si nu se absoarbe in tubii renali, eliminandu - se prin urina, nemetabolizat
80% din doza dupa 3 ore. Se raspandeste numai in spatiul extracelular, nu se metabolizeaza, nu
se reabsoarbe in canaliculele renale. Se administreaza i.v. sol. 15 – 20% in doza de 1,0 - 1,5 g/kg.
Doza 24 ore la 180 g.
Indicat:
In profilaxia anuriei la bolnavii cu soc, arsuri transfuzie etc. Intoxicatii acute cu substante
toxice renale. Util in hipertensiunea intracraniana si spinala, edem cerebral, glaucom acut
congestiv, preventiv inaintea interventiilor chirurgicale pe creier si ochi. Masurarea filtrului
glomerular.
In cazuri de anurie, blocaj renal, insuficienta cardiaca decompensata, edem pulmonar,
hemoragie cerebrala, sarcina.
Administrare:
Intra venos lent sau in perfuzie. Doza zilnica de 50 - 200 g manitol precedata de o doza test de
200 mg/kg injectie i.v. lent. Doza maxima zilnica la adulti este de 1 - 1,5 g/kg manitol. Ritmul
perfuziei maxim 40 picaturi/ minut. Se recomanda controlul diurezei si electrolitilor serici.
Viteza de perfuzie trebuie ajustata incat sa se obtina o diureza de cel putin 30 - 50 ml/ora.
Reactii adverse: Greturi, cefalee, ameteli, frison, febra.

Furosemidul (lazix)

Este un puternic diuretic (saluretic), actiunea acestuia este legata de deprimarea reabsorbtiei
ionilor de Na+ si Cl-, si in mai mica masura a K+.
Pentru corectia tulburarilor posibile ale echilibrului electrolitic se administreaza solutii de
elctroliti.Varianta optimala: Kaliu clorid - 13, 5 mmoli/l si Natriu clorid - 120 mmoli/l sub

13
controlul ionogramei. Înafară de aceasta la fiecare 10 l de urina eliminate se administreaza 1- ml
-10% de Calciu clorid.
Are absorbtie digestiva rapida dar incompleta (pic. plasmatica dupa 30 - 60 min). Excretie
renala in primele 24 ore, partial biliara. Efectul diuretic apare in 30 - 60 de minute, este in maxim
2 -3 ore si dureaza 4 - 6 ore. Dupa i. v. intervalele respective sunt 5 - 15 minute, 15 - 30 minute ,
2 - 3 ore. Antihipertensiv.
Indicat:
In toate tipurile de edeme. Hipertensiune arteriala. Recomandat in hipokaliemie, ciroza
decompensata, alcaloza, hipovolemie, intoxicatie cu digitalice.
Precautii:
In diabet, guta, hipertrofia prostata.
Administrare:
Diuretic. Oral.
Adulti. Initial 20 -100 mg/zi, in 1 - 2 prize. Intretinere 20 - 40 mg de 2 - 3 ori pe saptamana.
Copii 1 - 3 mg/kg/zi.
In hipertensiune. Oral 40 - 80 mg/zi.
In crize hipertensive 40 - 80 mg i.v. lent. Calea i.v. este recomandata in urgente (edem
pulmonar acut, edem cerebral), administrandu- se 20 - 400 mg in 1 - 3 prize zilnice (20 -40 -
120 mg odata, repetate la 2 - 3 ore).
Reactii adverse:
Greturi, voma, diaree, icter, leucopenie, trombopenie, favorizarea trombozelor, dezechilibre
hidro - electrolitice, hiepruricemie, hiperazotemie, hiperlipemie, tulburari de vedere, ameteli
cefalee, parestezii.

Hiperventilarea curative

Hiperventilarea curativa poate fi asigurata prin inhalarea de carbogen ori prin conectarea
pacientului la aparatul de ventilare mecanica, fapt ce permite marirea volumului/minut de
respiratie de 1, 5 - 2 ori. Metoda este efectiva in cazul intoxicatiilor cu hidrogen sulfurat,
hidrocarburi aromatice chlorate, oxid de carbon, care se elimina prin plamani. Insa
hiperventilarea indelungata duce la tulburari ale componentei gazelor in sange (hipocapnie si a
echilibrului acido -basic alcaloza respiratorie). Sub controlul acestor indici se efectueaza
hiperventilarea fractionata cate 15 - 20 min peste 1-2 ore.

14
 Reglarea activitatii fermentative

Biotransformarea prepratelor toxice este o cale esentiala de detoxifiere naturala a

organismului. In practica clinica se utilizeaza preparate - inductor ori inhibitori ai fermentilor,
care influenteaza asupra biotransformarii xenobioticelor in scop de a diminua efectul lor toxic.
Ca inductor ai activitatii fermentative pot fi mentionati: zixorin 50 - 100 mg/kg 4 ori/24 ore:
benzonal 20 mg/kg 3 ori/24 ore: fenobarbital - 4mg/kg 4 ori/24ore peroral.
Ca inhibitori - nialamid (inhibitor al monoaminoxidazei), levomicetina, teturam.

Hemodializa precoce

Este metoda de hemodializa efectuata in faza toxicogena precoce. Eficacitatea hemodializei

precoce este conditionata in primul rand de capacitatea preparatelor toxice de a trece liber din
sange prin porii membranei semipermeabile a dializatorului in lichid dializant.
In practica clinica actuala hemodializa precoce se aplica in cazul intoxicatiilor grave cu
barbiturice, compusii metalelor grele si aresenicului, diclortetan, alcool metilic, etilenglicol,
insecticide organofosforice. In rezultat se obtine posibilitatea de a preantampina dezvoltarea
complicatiilor grave din partea organelor si sistemelor vitale, care deseori sunt o cauza a
decesului in faza somatogena.
Eficacitatea dializei precoce in mare masura depinde de operativitatea efectuarii ei.
Contraindicatii - hipotensiunea persistenta 80 - 90 mmHg.

Dializa peritoneala

Este o metoda de purificare extrarenala a sangelui accesibila si tehnic simplu

executabila.Tehnic se realizeaza prin doua variante: continua si fractionate. Efectul de dializa se
bazeaza pe faptul, ca peritoneul are o suprafata mare (circa 20000 cm2) si prezinata o membrana
semipermeabila.
Contraindicatii – proces aderential pronuntat, graviditate in termen mare.
In cazul intoxicatiilor grave cu manifestari de soc exotoxic, care exclude aplicarea altor
metode active de detoxifiere, dializa peritoneala este practic unica metoda de detoxifiere active
accesibila.

15
 Dializa intestinala

In cazul aplicarii acestei metode de detoxificare, functia de membrane semipermeabila

naturala o indeplineste mucoasa intestinului subtite.
Se utilizeaza o sonda bicanala cu lungimea de 2 m cu mandren, care sub controlul
gastroscopului se introduce in intestine cu 40 – 50 cm mai distal de segmental pyiloric al
stomacului. Cu o pompa speciala prin sonda de introducere lichidul dializant, hipertonic in raport
cu plasma cu viteza de 3-4 l/ora. Durata dializei este de circa 2- 3 ore, cu utilizarea a 8 - 12 l de
solutie cu component speciala.
Este o metoda accesibila de purificare extrarenala a sangelui in cazul intoxicatiilor per orale,
dar cedeaza prin viteza de detoxificare altor metode de dializa. Un alt neajuns este
imposibilitatea de aplicare in cazul parezei intestinale functionale (spre exemplu - intoxicatii
grave cu somnigere).
Hemosorbtia detoxifianta

Este o metoda care modeleaza artificial procesul de absorbire a preparatelor toxice pe

macromoleculele organismului, si prezinta un mecanism esential de detoxificare.Tehnic se
realizeaza prin utilizarea unui aparat portativ special cu pompa de perfuzie si a coloanelor cu
carbine activat de diversa origine si componenta. Efectele curative ale hemosorbtiei consta din
trei factori principali:
- Etiogenospecific - Inlaturarea din sange a preparatelor toxice (fractia libera);
- Patogenospecific - Inlaturarea din sange a toxinelor endogene (urea, creatinina, bilirubina,
etc.);
- Nespecific - ameliorarea calitatilor reologice a sangelui, microcirculatiei etc.
- Complicatiile tehnice de obicei sunt legate cu lacune tehnice a metodei, pregatirea
insuficienta a pacientulu catre manipulatie, indicatiile incorecte.
- Complicatiile hemodinamice sunt legate de hipotonia cauzata de hipovolemia relativa,
centralizarea hemodinamicii.
- Complicatiile neurovegetative sunt legate cu excitarea receptorilor endovasculari de catre
particulele de sorbent, de produsele destructiei celulelor sangelui si albuminelor.
- Complicatiile imunologice depind de cantitatea de imunoglobuline absorbite, de
imunosupresia cauzata de intoxicatie, cat si de posibilitatea compensatorii ale organismului.
- Contraindicatie absoluta catre efectuarea hemosorbtiei este scaderea persistenta a presiunii
arteriale. Indeosebi cand este micsorata presiunea vasculara periferica: tulburari severe ale
homeostazei cu semne de fibrinoliza, trombocitopenie si anemie.

16
 Enterosorbtia
Este cea mai accesibila metoda de detoxificare artificiala, care consta in administrarea per
orala a carbunelui activat (SCT -6a, CAN, carbamid, carbolen s.a.) cate 80 -100 g in suspensie cu
100 - 150 ml apa.
Este mai comod de administrat sorbentul imediat dupa lavajul stomacal prin aceeasi sonda.
Cea mai mare eficacitate se constata la introducearea sorbentului in primele 12 ore dupa otravire.
Complicatii nu se inregistreaza.

Fiziohemoterapia
Mai accesibila si mai bine studiata este metoda de iradiere ultraviolet a sangelui, care pe langa
efectul bactericid, poseda o actiune de stimulare a factorilor nespecifici de detoxificare, de
ameliorare a calitatilor reologice a sangelui si a microcirculatiei. Pe langa aceasta sporeste
activitatea unor fermenti (peroxidase s.a.), saturatia sangelui cu oxigen si activitatea lui
antioxidanta, fapt care in general contribuie la cresterea capacitatilor de detoxicare a
organismului.
In faza somatogena a intoxicatiei, in rezultatul cresterii numarului de limfocite si eozinofile, a
activitatii metabolice a fagocitilor, iradierea ultraviolet a sangelui contribuie la profilaxia si
tratamentul complicatiilor din contul stimularii reactiilor imunologice depresate. Pentru
realizarea metodei se utilizeaza un aparat special ,, Izolda,, si se efectueaza in doua variante:
continuu si dependent.
In faza toxicogena deobicei se aplica varianta continua in combinare cu hemosorbtia in faza
somatogena - varianta dependenta. Complicatiile: hipertermiile, hemoliza, hipertensiune - sunt
legate cu supradozarea iradierii sangelui.
Contraindicatii - hemoliza si tulburari homeostatice, care nu permit utilizarea heparinei, cat si
maladii concomitente ca boala hipertonica, maladii oncologice s.a.

Detoxificarea antidote (farmacologica) si

Particularitatile terapiei antidote
Studierea proceselor toxicocineticii preparatelor chimice in organism, cailor lor de
biotransformare, si a realizarii actiunii lor toxice, a permis o apreciere mai reala a posibilitatilor
terapiei antidote si determinarea aportului ei in diferite faze ale intoxicatiilor acute.
a) Terapia antidote pastreaza eficacitatea sa numai in faza toxicogena precoce, durata careia
depinde de particularitatile toxicocinetice a toxicului concret. Cea mai lunga durata aceasta faza,
o are in cazul intoxicatiilor cu compusi ai metalelor grele (8 -12 zile); cea mai scurta - in cazul

17
intoxicatiilor cu preparate de toxicitate inalta si metabolizare (cianide, hidrocarburi aromatice
chlorate s.a.).
b) Terapia antidote se caracterizeaza printr-o specificitate inalta, si deci poate fi aplicata
numai dupa concretizarea veridica clinico - laboratorica a genului intoxicatiei acute. In caz
contrat se poate manifesta actiunea toxica asupra organismului a insusi antidotului.
c) Eficacitatea terapiei antidote considerabil scade in perioada terminal a intoxicatiilor acute,
cu tulburari severe ale sistemului circulator si a schimbului de gaze, care necesita aplicarea in
paralel a masurilor de resuscitare.
d) Terapia antidote are un rol essential in profilaxia starilor ireversibile in cazul intoxicatiilor,
dar nu poseda effecte curative cand ele sunt deja declansate, mai ales in faza somatogena.

Detoxificarea antidote si varietatilor de baze a antidotilor

Antidoti chimici (toxicotropi)
a) Antidoti care actioneaza asupra starii fizico - chimice a preparatelor toxice in tractul
gastro- intestinal - antidotici chimici de contact (TUM, antidotul metalelor, antidotul Srigevski
s.a.). In present acesti antidote si-au pierdut insemnatatea practica, deoarece mai accesibila si
mai simpla este aplicarea lavajului gastric si a enterosorbtiei.
b) Antidoti care realizeaza o intercatiune fizico - chimica specifica cu preparatele toxice in
mediul umoral al organismului (antidote chimici de actiune parenterala).
Reprezentanti: compusii de tiol (unitiol, lecaptid) - utilizati in tratamentul intoxicatiilor cu
compusi ai metalelor grele si arsenicului: si helatizantele (sarurile EDTA, tetacin) - care
formeaza in organsm compusi netoxici - helaticu sarurile unor metale grele (plumb, cobalt,
cadmiu s.a.).
Antidoti biochimici (toxico - cinetici)
Acestia asigura efectul curative prin antagonismul farmacologic, actionand asupra acelorasi
sisteme functionale a organismului, ca si preparatele toxice.
In toxicologia clinica mai pe larg se utilizeaza antagonismul farmacologic intre atropine si
acetilcolina – in cazul intoxicatiilor cu compusi organofosforici; inte prozerina si pahicarpina;
intre cloridul de kaliu si glicozidele cardiace.
Utilizarea lor permite jugularea multor simtome periculoase cu preparate de acest gen, dar
nu asigura efectul curative complectamente.
Imunoterapia antitoxica
Aceasta se utilizeaza la necesitate in cazul intoxicatiilor cu toxice de origine animala
(muscaturi de serpi si insecte veninoase), in calitate de seruri antitoxice un neajuns esentil al

18
imunoterapiei antitoxice este eficacitatea redusa in cazul utilizarii tardive (peste 3 - 4 ore dupa
intoxicare), cat si probabilitatea anafilaxiei.

Problema reversibilitatilor functiilor deteriorate

ale organelor si sistemelor organismului

Faza ireversibila - este faza de evolutie a lezarii toxice grave a organismului, cand metodele
contemporane de asistenta reanumatologica sunt neeficiente. Ea corespunde tulburarilor severe
ale proceselor metabolice in organism, cu declansarea insuficienetei functionale grave a
organelor, lezate morphologic. O trasatura caracteristica este si dererglarea nemijlocita a
metabolismului celular.
Ireversibilitatea functiilor lezate a organelor si sistemelor in cazul intoxicatiilor este
conditionata de trei factori esentiali:
- Actiunea lezata propriu zisa a preparatelor toxice;
- Hipoxia tesuturilor si organelor, cauzata de intoxicatie;
- Tulburarile survenite in faza somatogena, ca resultat al lezarii asociate a organelor si
sistemelor.
Acesti factori in complex impiedica includerea mecanismelor compensatorii, si deci starea de
irevesibilitate se dezvolta foarte rapid, conditionand o letalitate majora, mai ales in faza precoce
a intoxicatiei.
Clinic satrea de ireversibilitate se manifesta prin tulburari sisteme a functiilor sistemului
nervos central, cardio vascular, respirator, etc.
Un factor esential, care conditioneaza starea de ireversibilitate este socul exotoxin, de aceeea
metodele contemporane de detoxicare si terapia de corectie la aceasta etapa prezinta bazele
profilaxiei ireversibilitatii functiilor lezate ale organelor si sistemelor.

Particularitatile reanimatiei si terapiei intensive

a intoxicatiilor exogene acute la copii

Particularitatile reanimatiei si terapiei intensive in cazul intoxicatiilor la copii, sunt

conditionate de deosebirile cantitative si calitative a organismului minor fata de cel matur (mai
ales pana la varsta de 5 ani) - particularitati ale proceselor metabolice (echilibrul hidro
electrolitic): permeabilitatea sporita membranelor (a barierei hematoencefalice si a endoteliului

19
vaselor sanguine); a reglarii neuroumorale a functiilor sistemului cardio - vascular si excretor
(ficatul, rinichii).
Dintre factorii mai esentiali care conditioneaza o evolutie mai grava a intoxicatiilor la copii,
necesita sa fie mentionati:
Toleranta scazuta a copiilor, indeosebi catre preparatele de actiune psihotropa, care
actioneaza depresiv asupra sistemului nervos central si vegetative (circa 90% intoxicatii la copii
sunt cu medicamente);
Posibilitatea redusa de diacnostic precoce, care conditioneaza o expozitie mai mare, cat si
acordarea tardiva a asistentei medicale (parintii tarziu clarifica circumstantele intoxicatiei);
Caracterul intensiv al reactiilor somatogene la trauma chimica, in legatura cu reactivitatea
sporita a organismului minor, si denclansarea precoce a unor complicatii – edemul toxic cerebral,
intoxicatia endogena cu catecolamine.
Masurile terapeutice in principal nu difera de complexul de tratament al intoxicatiilor la
copii. O atentie deosebita se acorda eliminarii precoce a toxicelor din organism prin sanarea
tractului gastro - intestinal si detoxificarii active (hemodializa, dializa peritoneala, hemosorbtia,
exsanguinotransfuzia).
Terapia specifica cu antidote, terapia de infuzie si simtomatica se aplica dupa principii
generale, cu dozarea conform varstei si masei corpului a preparatelor medicamntoase. Este
necesar un control de laborator strit al echilibrului hidro - electrolitic si acido - basic in cazul
diurezei fortate si ventilarii mecanice prelungite a plamanilor.

Particularitatile reanimatiei si terapiei intensive

a intoxicatiilor acute la pacientii in etate

Pentru pacinetii in etate este caracteristica evolutia mai lenta a sindroamelor patologice de
baza ale intoxicatiei, asocierea frecventa a maladiilor concomitente si actualizarea celor cornice
(pneumonie, insuficienta cardio - vasculara acuta ,, colaps somatogen secundar,, ). La fel mai
lent decurge procesul de insanatosire (deseori cu cronizarea proceselor patologice).
In acelasi timp starile acute de stres la pacientii in etate se manifesta mai rar si in termeni mai
tardivei. O atentie deosebita se va atrage tolerantei scazute a pacientilor, in etate catre diverse
preparate toxice.
Metodele de tratament se selecteaza individual. Terapia de infuzie se aplica cu precautie -
pericolul hiperhidratarii, edemului pulmonar, insuficientei cardio - vasculare acute (micsorarea
capacitatii de contractibilitate a miocardului, scaderea functiei de filtrare renala).

20
 Terapia de infuzie se aplica sub controlul minutios al indicilor hemodinamicii, echilibrului
hidro - electrolitic si acido basic, cat si al diurezei ( viteza de infuzie in primele 2 -3 ore 5- 6
ml/min; apoi pana la 15 - 20 ml/min cu mentinerea PVC la nivelul 80 -90 mm col.de apa).
Dintre diuretice este preferabila furosemida Lazix in doze fractionate 50 – 80 mg de 3 – 4 ori
cu interval de o ora; cu mentinerea diurezei la nivelul 300 - 500 ml/ora ( 4 -5 1/24 ore). In
component infuzatului se include sol. de panangina, glicozide cardiace pentru profilaxia
insuficientei cardiace.
Dintre metodele extrarenale de detoxificare este preferabila dializa peritoneala, care fiind
realizata corect, nu provoaca tulburari hemodinamice esentiale.

21
 CAPITOLUL IV
Terapie de urgenta a intoxicatiilor

Algoritm de management al pacientului intoxicat

- Controlul caii aeriene, ventilere si oxigenare, stabilizarea coloanei cervicale daca e cazul (in
cazul problemelor respiratorii).
- Monitorizarea semelor vitale: monitorizare cardiaca, ECG, pulsoximetrie, analiza gazelor
sanguine (sange arterial sau venos), oxigen, linie venoasa, glicemie (glucotest); sange pentru
laborator (glicemie, electroliti) si alte teste ulterioare.
- Administrare empirica de glucoza hipertona, tiamina, naloxone.
- Tratamentul convulsiilor, agitatiei psihomotorii, aritmiilor cardiace, anomaliilor metabolice
severe.

- Istoric examen clinic.

- Tratamentul convulsiilor, agitatiei psihomotorii, aritmiilor cardiace, anomaliilor metabolice
severe.
- Se poate identifica cu toxidrom, in acest caz se da tratament specific.
- Istoric detaliat: reexaminare clinica complete, sange (glicemie, electroliti, hemograma
complete, gazometrie sanguine, toxice).
- Lavaj gastric.
- Prevenirea absorbtiei toxicului (doze repetate de carbune activat, alcalinizarea urinii,
eliminare extracorporeala - dializa, hemoperfuzie, exsanguinotransfuzie).
- Evaluare pentru transfer in ATI sau continuarea managementului in UPU; evaluare
psihiatrica.

22
 Exemple de medicamente si toxicitatea lor in caz de supradozaj

BENZODIAZEPINE

Benzodiazepinele aparțin unui grup de medicamente cu proprietăți farmacologice, fie ele

anxiolitice, sedative-hipnotice și/sau anticonvulsivante. Si au efecte toxice rezultate din acțiunea
lor directă asupra Sistemului Nervos Central.
Acţionează prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de GABA, crescând frecvenţa
deschiderii canalelor de clor.
În general, aceste medicamente sunt absorbite rapid şi complet pe cale orală, fiind absorbite,
în principal, de tractul gastro-intestinal, într-o perioadă de 30 minute până la 2 minute. ore. Cu
toate acestea, unele precum clordiazepoxidul și oxazepamul durează ore întregi pentru a atinge
concentrațiile sanguine maxime.
Legarea proteinelor plasmatice este variabilă și practic toate sunt metabolizate în ficat prin
oxidare și/sau conjugare, cu formarea de metaboliți, dintre care mulți sunt activi. Excreția se face
în principal pe cale urinară, ca subproduși conjugați inactivi sau liberi (aproximativ 2%
nemodificați). Se clasifică în mai multe grupe, după timpul de înjumătățire prin eliminare, pot fi:
- Acțiune foarte scurtă Midazolam (Dormonid);
-Acțiune scurtă - Alprazolam (Frontal), Lorazepam (Lorax, Mesmerim), Oxazepan
(Clizepină);
- Cu acțiune prelungită - Clordiazepoxid (Psicosedin, Limbitrol, Relaxil), Diazepam
(Calmocitene, Diazepam, Diempax, Kiatrium, Valium), Flurazepam (Dalmadorm, Lunipax).

23
 Anumite benzodiazepine sunt asociate în cazurile de utilizare continuă cu dependență și unele
produc sevraj și toleranță, reactii.. Au un indice terapeutic ridicat, iar copiii și vârstnicii sunt mai
susceptibili la orice efecte toxice.
Toxicologie
Manifestări clinice:
Absorbția supradozajului este de obicei asociată cu somnolență, letargie, sedare, ataxie,
confuzie mentală, dificultăți de vorbire, hipotonie, hiporeflexie și amnezie.
Pot să apară depresie respiratorie și hipotensiune arterială. Ritmul cardiac, diametrul și
reflexul pupilar rămân normale în absența hipoxiei. În majoritatea cazurilor evoluția este
benignă, dar există raportări de depresie respiratorie severă și comă și chiar cazuri rare de deces
după utilizarea benzodiazepinelor, mai ales atunci când sunt administrate cu alte deprimante ale
SNC.
Unele deprimante ale SNC precum:
-alcoolul, barbituricele, opioidele, antidepresivele, fenotiazinele, anestezicele etc - potenteaza
efectele SNC crescand riscul de depresie respiratorie si hipotensiune arteriala.
Anumiți inhibitori de enzime (P450), cum ar fi cimetidina, eritromicina, blocantele canalelor
de calciu, contraceptivele orale, disulfiramul și ciprofloxacina, reduc clearance-ul BZD.

Tratament
Asistența respiratorie, menținerea semnelor vitale și a căilor respiratorii, oxigenul dacă este
necesar este esențial. Monitorizați respirația, tensiunea arterială.
Pentru decontaminare în caz de ingestie:
- pentru BZD cu acțiune foarte scurtă, nu induceți niciodată vărsăturile, debutul depresiei și
comei pot fi rapid.
- pentru BZD cu acțiune prelungită, induceți vărsăturile numai în câteva minute de la ingestie.
pacient conștient, administrați oral cărbune activat, cathartice.
- pacient inconștient și/sau supradozaj: lavaj gastric cu intubare prealabilă pentru a preveni
aspirația.
Se administrează antidotul Flumazenil pentru inversarea completa sau partiala a efectelor
sedative centrale ale bezodiazepinelor.
Flumazenil este utilizat pentru diagnosticul si tratamentul intoxicatiilor sau supradozajului cu
benzodiazepine.
Există o îmbunătățire parțială a efectelor respiratorii, dar nu înlocuiește asistența respiratorie.
Iar în cazuri de hipotensiune arterială trebuie administrate lichide intravenoase, menținerea

24
lichidului vasopresor și a echilibrului electrolitic, dacă este necesar. Pentru abstinență: scăderea
dozelor de diazepină cu acțiune scurtă. Continuați tratamentul cu măsuri simptomatice și de
întreținere.

ANALGEZICE (ACID ACETILSALILIC ȘI PARACETAMOL)

Analgezicele sunt clasa de medicamente care au ca scop reducerea sau întreruperea căilor de
transmisie nervoasă, suprimând durerea. Medicamentele analgezice includ medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cum ar fi salicilații, medicamentele narcotice precum
morfina și medicamentele sintetice cu proprietăți narcotice, cum ar fi tramadolul și demerolul.
Atât acidul acetilsalicilic, cât și paracetamolul fac parte din grupul de medicamente numite
analgezice.

ACID ACETILSALILIC (AAS)

Inregistrat comercial ca
Aspirina, este cel mai folosit medicament din lume. Este un analgezic (combate durerea) si
antipiretic (combate febra), cu proprietati antiinflamatorii (combate inflamatia).
Farmacodinamica, conform prospectului AAS, se spune că efectele sale analgezice,
antipiretice și antiinflamatorii se datorează asocierii porțiunilor acetil și salicilat ale moleculei
intacte, precum și acțiunii metabolitului activ salicilat. Efectul antiplachetar se datorează
capacității de a dona grupa acetil membranei trombocitelor și inhibării ireversibile a enzimei de
ciclooxigenaza.
Inhibă activitatea enzimei ciclooxigenazei care scade formarea precursorilor
prostaglandinelor și tromboxanilor din acid arahidonic. O singura doza terapeutica inhiba
ireversibil functia plachetara pentru 8 - 10 zile, interferand cu hemostaza si preungind timpul de
sangerare.

25
Indicat:
In profilaxia recidivei infarctului miocardic. Infarct miocardic acut. Angina pectorala
instabila. Mentinerea revascularizarii dupa angioplastie si bypass coronarian. Accident vascular
cerebral ischiemic acut (confirmat prin tomodensiometrie). Profilaxia accidentelor ischiemice
cerebrale tranzitorii si infarctul cerebral. Reducerea ocluziilor vasculare in arterita obliteranta.
Deși cele mai multe dintre efectele sale terapeutice se pot datora inhibării sintezei
prostaglandinelor în diferite țesuturi, există și alte acțiuni la care contribuie. În ceea ce privește
farmacocinetica, absorbția este rapidă și completă după administrarea orală; alimentele
incetinesc dar nu si gradul de absorbtie. Legarea sa de proteine (albumina) este mare, dar scade
pe masura ce concentratia plasmatica creste, cu concentratii scazute de albumina in disfunctia
renala si in timpul sarcinii. In ceea ce priveste distributia, se stie ca timpul de injumatatire este de
15 pana la 20 de minute (pentru intact moleculă) deoarece se hidrolizează rapid până la salicilat.
Concentrarea
Analgezicul și antipireticul plasmatic terapeutic este de 2,5 până la 5 mg per 100 ml, obținut
de obicei cu doze unice. Ca antiinflamator/antireumatic la 15 până la 30 mg la 100 ml, deși
pentru a obține un efect maxim ca antireumatic, pot fi necesare 2 până la 3 săptămâni de
tratament continuu.
În ceea ce privește biotransformarea, se știe că este rapid și parțial hidrolizat de esterazele
conținute în tractul gastrointestinal, ficat și eritrocite la acid salicilic, care este legat în proporție
de 70% până la 90% de proteine și conjugat cu glicină (formând acid saliciluric) și acid
glucuronic (dând salicilglucuronide acil și fenolice); o mică fracțiune din acidul alicilic este
hidroxilat în acid gentisic și acizi dihidroxi și trihidroxibenzoic.
În cele din urmă, excreția medicamentului intact și a metaboliților săi se realizează în
principal prin urină. De asemenea, este excretat în laptele matern, cu concentrații maxime de
salicilat de 173 până la 483 mg/mL detectate după ingestia unei doze unice de 650 mg.
Toxicologie
Manifestări clinice pe lângă tulburarea echilibrului acido-bazic și electrolitic (pierderea de
potasiu), hipoglicemie, erupție cutanată și sângerare gastrointestinală, simptomele pot include
hiperventilație, tinitus, greață, vărsături, tulburări vizuale și auditive, dureri de cap, amețeli și
confuzie. În intoxicația severă pot apărea delir, tremor, dispnee, transpirație, hipertermie și comă.
Tratament
Tratamentul intoxicației cu acid acetilsalicilic depinde de amploarea, stadiul și simptomele
clinice ale afecțiunii. Se recomandă măsuri obișnuite pentru a reduce absorbția ingredientelor
active, a accelera excreția și a monitoriza echilibrul fluidelor și electroliților, a normaliza
temperatura și activitatea respiratorie.
Reactii adverse: Hemoragie, Ulcer gastro - duodenal, alergii (cutanate, respiratorii, edem angio
neurotic).

26
 PARACETAMOL

Este un medicament cu proprietăți analgezice (combate durerea) si antipiretice (combate

febra) dar fără proprietăți antiinflamatorii semnificative clinic. Actioneaza prin inhibarea
cascadei acidului arahidonic, impiedicand sinteza prostaglandinelor, mediatori celulari
proinflamatori, responsabili de diverse manifestari ale inflamatiei, precum aparitia durerii.
Se foloseste sub urmatoarele forme de prezentare: capsule, tablete, perfuzabil, siropuri si
injectabile.
Indicat:
In toate tipurile de dureri, inclusiv postoperatorii, colici renale si biliare.
Administrare:
Adulti. Oral, 0,5 g de 2 - 3 ori pe zi. Intra muscular 1 g de 1 - 2 ori pe zi. Supozitoare 1g de 2
-3 ori pe zi.
Nu trebuie folosit mai mult peste 4000 mg pe zi (8 comprimate de 500 mg). Copiii cu
greutatea mai mică de 37 kg au doza limită zilnică de 80 mg/kg. La adulți, toxicitatea poate
apărea în doze unice de 10 - 15 g (20 până la 30 comprimate de 500 mg) (150- 250 mg/kg) și o
doză de 20 până la 25 g (40 până la 50 comprimate de 500 mg) pot duce la deces.
Absorbția în tractul gastrointestinal este rapidă și practic totală, iar administrarea împreună cu
alimentele întârzie absorbția medicamentului.
În ceea ce privește distribuția, se știe că Paracetamolul traversează bariera hemato-encefalică
și placentară. Se găsește în laptele matern la concentrații de 10-15mcg/mL, la una până la două
ore după ingerarea unei doze de 650 mg. În ceea ce privește biotransformarea, Paracetamolul
este metabolizat în principal la nivel hepatic (90-95%), prin conjugare cu acid glucuronic, acid
sulfuric și cisteină. Are un timp de înjumătățire plasmatică în fază terminală la om de 1 până la 4

27
ore. Nu se modifică în cazurile de insuficiență renală dar poate fi prelungită în cazul
supradozajului acut.
Timpul de înjumătățire plasmatică este puțin mai mare la nou-născuți, hepatopati și vârstnici.
Timpul de înjumătățire în laptele matern este de 1,35 până la 3,5 ore. Acțiunea are loc la
aproximativ 30 de minute după ingestia orală. Timpul până la atingerea concentrației maxime
variază între 0,5 și 2 ore după administrare și durata de acțiune a acestuia poate varia de la 4 până
la 6 ore.
În ceea ce privește eliminarea, se știe că aproximativ 90% dintr-o doză terapeutică este
excretată prin urină în decurs de 24 de ore.
Din materialul excretat:
- 1 până la 4% este paracetamol nemodificat;
- 20-30% sunt metaboliți conjugați cu sulfat;
- și 40-60% sunt metaboliți conjugați cu acid glucuronic.
În acest scenariu, acest medicament are un indice terapeutic foarte ajustat. Aceasta înseamnă
că doza normală este apropiată de doza la care este considerată a fi supradozată, făcându-l un
medicament relativ periculos.
De exemplu, o doză unică de acetaminofen de 10 g sau doze continue de 5 grame/zi la un
băutor nealcoolic, în stare bună de sănătate, sau patru grame/zi la un consumator obișnuit de
alcool, poate provoca leziuni hepatice semnificative.
Fără un tratament adecvat la momentul potrivit, supradozajul cu acetaminofen poate duce la
insuficiență hepatică urmată de moarte în câteva zile.
Datorită achiziției ușoare fără prescripție medicală, acetaminofenul este utilizat în multe
tentative de sinucidere. Acetaminofenul nu trebuie luat atunci când se consumă băuturi alcoolice,
deoarece ficatul, nu - l poate metaboliza simultan, crescând astfel riscul de hepatotoxicitate.
Dacă este utilizată corespunzător, această substanță este unul dintre cel mai sigure tratament
analgezic.
Compusul nu are efecte asupra sistemului ciclooxigenazei, prin urmare, nu are efecte negative
asupra esofagului, stomacului, intestinului subțire sau intestinului gros, spre deosebire de AINS.
În plus, pacienții cu probleme renale pot lua paracetamol, în timp ce AINS pot provoca
insuficiență renală acută la anumiți pacienți. Ca să nu mai vorbim că paracetamolul nu are
problema de a interacționa cu majoritatea celorlalte medicamente.

Toxicologie

28
 Manifestări clinice
Reactii adverse:
Efecte alergice cutanate, soc anafilactic, leucopenie, agranulocitoza, noduli locali, porfirie,
iritarea venei si hipotensiune pe cale i. v.
In prezent este unul dintre cele mai folosite analgezice, dar este foarte periculos pentru ficat
datorita potentialului sau hepatotoxic ridicat.
În ceea ce privește supradozajul cu paracetamol, prospectul medicamentului recomandă ca
semnele și simptomele inițiale în urma ingerării unei doze masive, eventual hepatotoxice, de
Paracetamol sunt: greață, vărsături, durere sau sensibilitate la durere în zona abdomenului
superior sau „umflarea” zonei abdominale, transpirație intensă și senzatie de rău fiind generala.
Se mai observa hipotensiune arteriala, aritmie cardiaca, icter, insuficienta hepatica si renala.
Semnele clinice și de laborator de toxicitate hepatică pot să nu fie prezente până la 48 până la
72 de ore după ingestia unei doze masive.

Tratament
Prospectul informează că stomacul trebuie golit imediat, fie prin lavaj gastric, fie prin
inducerea vărsăturilor cu sirop de ipeca.
Determinarea nivelurilor plasmatice de paracetamol trebuie asigurată în centre cu
metodologie și echipamente adecvate. Testele funcției hepatice trebuie efectuate inițial și
repetate la fiecare 24 de ore până la normalizare.
Indiferent de doza masivă menționată, antidotul considerat eficient este N-acetilcisteina
20%, trebuie administrat imediat, cu condiția să nu fi trecut mai mult de 16 ore de la ingerare.

ACETILCISTEINA

29
 Indicatii: Reducerea vascozitatii sputei si favorizarea expectoratiei in afectiuni bronho –
pulmonare acute sau cronice, atelectazie, emfizem pulmonar (adjuvant). Mucoviscidoza.
Cistinurie.
Administrare:
Oral afectiuni acute:
Copii sub - 2 ani , 50 mg de 2 ori pe zi;
2 – 6 ani 100 mg de 3 ori pe zi;
6 – 14 ani 200 mg de 2 ori pe zi;
Adulti 200 mg de 3 ori pe zi.
Durata tratamentului este de 5 – 7 zile.

In afectiuni cronice:
Copii 6 – 14 ani 100 mg de 3 ori pe zi;
Adulti 200 mg de 2 ori pe zi.
In mucoviscidoza:
Copii sub 2 ani 50 mg de 3 ori pe zi;
2 – 6 ani 100 mg de 4 ori pe zi;
Peste 6 ani 200 mg de 3 ori pe zi.
Durata tratamentului mai multe saptamani. Aerosoli (sol. 1g/5ml intratraheal 1 – 2 ml.In
cistinurie, perfuzie asociat cu bicarbonat de sodiu.
Reactii adverse: greturi, urticarie, bronhospasm, fenomene asfixice, prin fluidificare intensa
si expectoratie redusa (bronhoaspiratie).
- Antioxidant puternic care susține sănătatea ficatului și căile de detoxifiere.
- Susține eliminarea toxinelor de mediu și a poluanților
- Susține funcția respiratorie sănătoasă
- Susține activitatea antioxidantă celulară
Mod de administrare: 1 capsula/zi

Suplimentul nutrițional N Acetil Cisteină (de asemenea NAC) este un compus cunoscut sub
numele de aminoacid neesențial. Găsită în multe alimente bogate în proteine, cum ar fi carne,
pește, ouă și produse lactate, N Acetil Cisteină este, de asemenea, disponibilă din aportul de

30
diverse surse vegetale, cum ar fi broccoli și usturoi. Fabricat în mod natural, N Acetil Cysteineis,
sau NAC, este raportat a fi un supliment alimentar eficient utilizat în susținerea și menținerea
unui ficat sănătos și a sistemului imunitar.
Ca antioxidant, capsulele de acetilcisteină pot fi benefice pentru
- Suport pentru sistemul imunitar.
- Menținerea sănătății ficatului.
- Sprijinirea luptei organismului împotriva radicalilor liberi.
N-acetilcisteina se administrează pe cale orală, (ofera cisteina care va fi folosita in sinteza
glutationului, acesta facand parte din mecanismele enzimatice de detoxifiere hepatica), la o doză
de încărcare de 140 mg/kg greutate, urmată la fiecare 4 ore de o doză de întreținere de 70 mg/kg
greutate, până la maximum 17 doze, în funcție de evoluție. a cazului.
N-acetilcisteina 20% trebuie administrată după o diluție de 5% în apă, suc sau sifon, preparată
în momentul administrării.
Pe lângă administrarea de N-acetilcisteină, pacientul trebuie urmărit cu măsuri generale de
susținere, inclusiv menținerea echilibrului hidric și electrolitic, corectarea hipoglicemiei,
administrarea de vitamina K, atunci când este necesar și altele. După recuperarea pacientului, nu
mai rămân sechele hepatice, anatomice sau funcționale.

ACC

Acc 200 mg se pot gasi sub capsule, comprimate efervescente, solutii injectabile, pulbere
pentru solutie orala si solutie orala.
Indicatii: Utilizat in afectiuni bronsice si puilmonare acute insotite de tulburari ale secretiei
bronsice.

31
 Compozitie: O capsula contine 200 mg acetilcisteina, manitol, acid stearic, colorant E 171.
Administrare : Continutul unui plic se dizolva intr - un pahar cu apa.
Pulbere pentru solutie orala de 100 - 200 mg acetilcisteina:
Dozaj:
Adulti, adolescenti si copii cu varsta peste 7 ani doza recomandata este de 600 mg/zi in trei
prize a cate 200 mg la fiecare 8 ore.
Copii cu varsta intre 2 - 7 ani doza recomandata este de 400 mg/zi in doua prize a 200 mg la
fiecare 12 ore.
Copii cu varsta intre 1 luna si 2 ani doza recomandata este de 200 mg/zi in doua prize a 100
mg la fiecare 12 ore.
In complicatii ale mucoviscidozei:
Adulti, adolescenti si copii cu varsta peste 7 ani doza recomandata este de 200 - 400 mg/
8 ore.
Copii cu varsta intre 2 - 7 ani doza recomandata este de 200 mg/8 ore.
Copii cu varsta intre o luna si 2 ani doza recomandata este 100 - 200 mg/2 ore.
La copii cu avrsta intrr 1 luna si 2 ani tratamentul se face sub supravegherea medicului.

Comprimate efervescente 600 mg acetilcisteina

Indicatii:
Pentru fluidizarea mucusului si pentru a facilita expectoratia in bronsitele induse de raceala, la
adulti si adolescenti cu varsta peste 14 ani.
Administrare: Se dizolva comprimatul intr-un pahar cu apa, si consumata in decurs de cateva
minute.
Dozaj:
Adulti si adolescenti cu avrsta peste 14 ani 1 comprimat o data pe zi.(de preferat seara).
Capsule de acetilcisteina 200 mg
Indicatii:
In tratamentul afectiunilor bronsice, atunci cand este necesara reducerea vascozitatii secretiei
bronsice, pentru a usura expectoratia, in special in cursul afectiunilor bronsice acute(bronsita
acuta), in acualizarile bronhomneumopatiei cronice si in mucoviscidoza.
Dozaj:

32
 Nerecomandata copiilor sub varsta de 6 ani din cauza concentratiei si formei farmaceutice, si
din cauza refluxului redus al copilasilor de a elimina prin tuse secretiile bronsice acumulate.
Copii si adolescenti cu varstacuprinsa intre 6 – 14 ani recomandata 1 capsula de 2 ori /zi
(echivalent cu 400 mg acetilcisteinape zi).
Adolescenti cu varsta peste 14 ani si adulti 1 capsula de 2 – 3 ori/zi(echivalent cu 400 – 600
mg acetilcisteina pe zi).

BARBITURICELE

Barbituricele este numele dat unor compusi chimici organici sintetici derivati din acidul
barbituric și a fost descoperit la începutul secolului al XX-lea de Adolf von Baeyer.
Istoria relatează că într-un bar, pentru a sărbători pentru prima dată sinteza unuia dintre aceste
medicamente, în căldura entuziasmului, numele făcea referire la o chelneriță frumoasă pe nume
Barbara.
În 1903, Veronal a fost lansat pe piața farmaceutică, care s-a dovedit a fi un hipnotic
promițător pentru a înlocui remediile mai puțin eficiente existente anterior. După cum s-a văzut,
această clasă a fost utilizată pe scară largă ca hipnotice până la apariția benzodiazepinelor în anii
1960 și indicațiile lor au fost limitate.
Barbituricele sunt substanțe care acționează ca depresive ale sistemului nervos central,
deprimând cortexul senzorial, reducând activitatea motrică și modificând funcția cerebeloasă.
Prin urmare, produc un spectru larg de efecte, de la sedare usoara pana la anestezie, sunt
eficiente si ca anxiolitice, hipnotice si anticonvulsivante. Potrivit Secretarului de Sănătate al
statului Paraná, aceste medicamente nu au analgezice și, în doze terapeutice mari, apare
anestezia.
În plus, utilizarea continuă poate provoca toleranță și dependență, ceea ce justifică ratele mari
de intoxicație.

Clasificare și utilizări
Aceste produse sunt împărțite în ultrascurt, scurt, intermediar și lung, în funcție de timpul de
înjumătățire.
Utilizarea poate fi orală, intramusculară, intravenoasă sau rectală.
Independent de calea de administrare, acestea sunt distribuite uniform prin țesuturi. După
absorbție, se leagă de proteinele din sânge și acționează în principal în creier, datorită fluxului
sanguin ridicat.

33
 Efectele depresive apar între 30 de secunde și 15 minute, în funcție de tipul de barbituric
utilizat.Deși au fost folosite de multă vreme ca anxiolitice și hipnotice, benzodiazepinele au
înlocuit în mare măsură această clasă de medicamente, așa cum am menționat mai sus. Acest
lucru se datorează potențialului mai mic de supradozaj fatal pe care îl au. Mai jos sunt câteva
medicamente cu denumirile lor generice și comerciale și durata acțiunilor lor.
Nume generic:
Denumire comercială si durata acțiunii:

- Amobarbital ,Amytal, Barbital cu actiune scurta până la intermediar;

- Veronal - durata prelungita de actiune
- Butabarbital, Butisol -durata scurta si intermediara de actiune;
- Fenobarbital, Gardenal, Luminal - durata prelungita.

- Hexobarbital ,Evipal -durata scurta intermediara; -

Mefobarbital,Mebaral,Pentobarbital,Nembutal - durata cu efect scurt intermediar;
- Secobarbital,Seconal - actiune scurta si intermediara;
- Tiamilal,Surital - ultra scurta actiune;
- Tiopental Delvinal - actiune scurta si intermediara.
- Tiamilal, Surital, Tiopental Delvinal- cu actiune scurta si ultra scurta sunt injectabile si
utilizate in mediul spitalicesc, precum centre chirurgicale sau centre de terpie intensiva.
- Se administrează ca anticonvulsivant la persoanele care au tulburări care provoacă convulsii.
De asemenea, a fost folosit în tratamentul sevraj (tip de psihoză) în timpul detoxifierii cu
alcool. Cu toate acestea, benzodiazepinele sunt considerate mai sigure și sunt utilizate mai
frecvent.

34
 În plus, fenobarbitalul și metilfenobarbitalul sunt utilizate din două motive principale: în
timpul nopții pentru a trata insomnia și în timpul zilei ca sedativ pentru a trata tensiunea si
anxietatea.
În plus, este interesant de observat timpul lung de înjumătățire al fenobarbitonei (de la 80 la
120 de ore)

Fenobarbital

Ca exemplu.
Este un medicament antiepileptic, care face parte din grupul de medicamente barbiturice. In
doze mici produce sedare (efect de calmare, de reducere a excitatiei), iar la doze mari produce
succesiv: hipnoza, anestezie,coma, moarte. Astfel, gradul de deprimare a activitatii sistemului
nervos central depinde de doza. Fenobarbitalul stimuleaza secretia biliara, marind volumul
acesteia si eliminarea de saruri biliare.
Fenobarbital este utilizat:
- ca antiepileptic;
- ca sedativ si hipnotic;

35
 - ca inductor enzimatic hepaticsi coleretic.
Administrare:
Se face cu supraveghere si sub stricta supraveghere medicala (in special la pacientii cu
tulburare depresiva, dureri acute).
Consumul de alcool este interzis in timpul tratamentului (din cauza potentarii reciproce a
efectelor neurologice centrale).
Alaptarea contraindicata in tratamentul cu fenobarbital.
Conducerea de autovehicule si folosirea de utileje nu este recomandata,deoarece
fenobarbitalul poate provoca tulburari incompatibile cu abilitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.

Adulti:
In epilesie – doza ajustata in functie de necesitatile individuale ale pacientului, pana se ajunge
la o concentratie pălasmatica eficienta de 10 – 40 micrograme/ml (65 – 170 micromoli/litru).
Doza recomandata este 50 – 200 mg fenobarbital(0,5 – 2 ml solutie injectabila) administrat
intramuscular, repetat la nevoie la 6 ore, pana la maximum 600 mgfenobarbital (6 ml sol.
Injectabila) pe zi in status epilepticus.
Doza unica recomandata este de 300 mg fenobarbital (3 m l sol.injectabila).
In malarie:
Doza recomnadata este 3,5 mg/kg, aproximativ 200 mg fenobarbital la adultii peste 60 kg.
Utilizarea la copii si adolescenti
Doza recomandata depinde de greutatea corporala, dupa cum urmeaza:
- Sub 20 kg: 5 mg/kg si zi
- Intre 20 – 30 kg: 3 – 4 mg/kg si zi
- Peste 30 kg: 2- 3 mg/kg si zi.
Se recomanda reducerea dozelor administrate la pacientii varstnici.

Reactii adverse
- Tulburari psihice,
- tulburari cardiace,
- tulburari vasculare,
- tulburari gastro – intestinale,
- tulburari hepato – biliare,

36
 - tulburari endocrine,
- tulburari hematologice si limfatice,
- afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat,
- tulburari musculo – scheletice si ale tesutului conjunctiv.

Mecanism de acțiune
Aceste medicamente se leagă alosteric de receptorul GABA-A, într-o locație diferită de
benzodiazepine, crescând afinitatea neurotransmițătorului față de locul său activ de pe receptor.
Când GABA se leagă de receptor, are loc un aflux de clorură, care generează hiperpolarizarea
membranei și drept consecință, are loc o scădere a conducerii neuronale, determinând inhibarea
sistemului nervos central (SNC).

Toxicologie- Manifestări clinice

În comparație cu alte medicamente, acestea constituie grupul de medicamente cu cea mai
mare morbiditate și mortalitate.
Ca urmare, combinată cu lipsa de specificitate a efectelor SNC, indicele său terapeutic scăzut
(în comparație cu benzodiazepinele) și numărul mare de interacțiuni medicamentoase, utilizarea
barbituricelor ca sedative hipnotice a scăzut considerabil.
Din punct de vedere didactic, intoxicația cu aceste medicamente poate fi împărțită în ușoară,
moderată și severă.
Intoxicatia usoara are ca si caracteristici clinice -debutul depresiei la nivelul conștiinței,
- cu somnolență ,
- confuzie psihică,
- modificări ale mersului,
- debut de ataxie,
- modificări ale echilibrului.
Limbajul poate fi de neînțeles și pot apărea modificări vizuale subiective. Pacientul
reacționează la întrebare, dar într-un mod mai puțin intens. Reflexele pot fi diminuate și se
observă modificări pupilare sau respiratorii.
În al doilea tip si anume intoxicatia moderata este -mai mare deprimarea nivelului de
conștiență al pacientului,
- cu somn profund sau somnolență,
- răspuns redus la stimuli dureroși,

37
- lipsă de răspuns la comenzi verbale,
- reflexe diminuate și
- tulburări respiratorii ușoare.
În intoxicația severă, pacientul se află de obicei într-o
- comă profundă,
- cu modificări pupilare precum midriaza sau mioza ( sau alternarea acestor stări),
- pupile fixe sau pupilele fotoreactiv
- nu reacționează la durere,
- reflexele tendinoase scad,
- nu există deglutiție
- pot fi găsite diferite grade de depresie respiratorie.
Această stare poate evolua spre midriază bilaterală:
- fără reacție la lumină,
- stop respirator,
- respirație Cheyne-Stokes,
- secreție bronșică excesivă,
- evoluând cu bronhopneumonie,
- hipoxie și hipercapnie,
- hipotensiune și
- șoc și moarte.

Tratament
Initial este necesara asistenta respiratorie cu
- aspirarea secretiilor cailor respiratorii,
- intubatie endotraheala,
- ventilatie mecanica,
- monitorizare respiratorie si cardiovasculara,
- corectarea hipovolemiei cu perfuzie de lichide cristaloide si amine vasoactive.

38
 În plus, este necesar să se restabilească temperatura normală și să se verifice posibilitatea de
infecție.
Măsurătorile specifice variază în funcție de indicații. Prin urmare, voma este indicată doar la
câteva minute după ingestie.
Lavajul gastric cu intubare (previne aspiratia) se poate face pana la 24 de ore sau mai mult
dupa ingestie.
Se recomandă utilizarea cărbunelui în serie de până la doi aliați cu utilizare catartică salină. În
ceea ce privește informațiile complementare necesare, pH-ul sângelui ar trebui să fie în jur de 7,4
- 7, 5, ceea ce crește excreția de fenobarbital de cinci până la zece ori. Trebuie evaluate funcția
renală, electroliții, gazele din sânge și pH-ul urinar. În cazul unui pacient cu insuficiență renală,
poate fi necesară hemodializa.

ANTIDEPRESIVE

Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări psihice. Aproximativ 5-6% din populație
suferă de aceasta și se estimează că 10% dintre oameni pot avea prevalență pe tot parcursul
vieții.Este în general deprimat în dispoziție, interes scăzut pentru activitățile normale, anorexie,
insomnie, oboseală și incapacitate de concentrare.
La sfârşitul anilor '50, a medicamentelor antidepresive, împreună cu utilizarea lor în practica
clinică, a adus un progres important în tratamentul tulburărilor depresive. Până în anii 1980,
existau două clase de antidepresive: -triciclice (ADT) și inhibitori de monoaminooxidază
(IMAO).
În ciuda faptului că erau foarte eficiente, au avut efecte secundare nedorite cauzate de natura
nespecifică a acțiunii lor farmacologice și au fost potențial letale în cazuri de supradozaj. In
ultimele doua decenii au aparut noi clase, diferentiindu-se de clasicele ADT si IMAO,
ireversibile prin selectivitatea lor farmacologica, modificand si atenuand efectele secundare.

ANTIDEPRESIVE TRICICLICE

ADT urile pot fi periculoase dacă sunt utilizate în cantități excesive, deoarece sunt
antagoniști puternici ai receptorilor colinergici muscarinici. Tentativele de sinucidere sunt adesea
fatale cu doze mari si in lipsa unui tratament precoce.

39
 Toxicologie- Manifestări clinice

Reacțiile toxice rezultă în primul rând din acțiunile acestor agenți asupra SNC și a sistemului
cardiovascular. SNC prezinta: psihoze toxice observate mai ales la pacientii varstnici, pe langa
confuzia psihica la aceasta grupa de varsta.

Amitriptilina

Poate provoca somnolență și sedare excesivă. Ele pot provoca insomnie, neliniște și
tremurături fine.
În ceea ce privește sistemul nervos autonom, datorită acțiunii anticolinergice, se observă:
- uscăciunea gurii,
- dilatarea pupilei,
- vedere încețoșată,
- glaucom,
- polakiurie,
- retenție urinară,

40
 - constipație
- scăderea performanței sexuale (ejaculare întârziată și dificultate în erecție)
- ileus paralitic (rar).
In ceea ce priveste aparatul cardiovascular, aceste medicamente sunt indiscutabil cardiotoxice
in supradozaj, prezentand:
- tahicardia și hipotensiunea ortostatică (frecvente),
- putand determina căderi cu fractură,
- infarct miocardic
- moarte subită(mai rar).
Ele produc, de asemenea, modificări ale conducerii electrice cardiace, care pot fi observate
pe ECG: creșterea intervalului QT, deprimarea ST și aplatizarea undei T, iar astfel de modificări
pot precede apariția tahicardiei ventriculare.
De asemenea, uneori, se observă reacții alergice ale pielii (mâncărime, urticarie, eritem) și
transpirație excesivă, ceea ce este un efect uzual.
Agranulocidoza este rar descrisă si eventual icterul colestatic .

Tratament

Efectele anticolinergice grave pot fi tratate prin fizostigmină (1-3 mg) în perfuzie IV lentă cu
monitorizare cardiacă.
Simptomele ușoare, cum ar fi uscăciunea gurii, se pot ameliora în timp. Constipatia raspunde
la o dieta laxativa si, in cazurile mai intense, sunt indicate laxativele.
In cazul retentiei urinare se foloseste betancol, 10 -25 mg, de 3-4 ori pe zi.
În caz de psihoză toxică, antidepresivele trebuie întrerupte, astfel de complicații necesită
tratament cu neuroleptice. Efectele adverse autonome se pot îmbunătăți în timp.

INHIBITORI DE MONOAMINOOXIDAZĂ (IMAO)

IMAO de prima generatie, ireversibili si nespecifici in ceea ce priveste inhibarea diferitelor

subtipuri de monoaminoxidaza (MAO), au avut utilizarea limitata de multi ani, din cauza
efectelor adverse.

41
 Acestea au inclus crize hipertensive, cazuri de necroză hepatică acută și interacțiuni adverse
cu alte medicamente. După dezvoltarea inhibitorilor specifici, în raport cu diferitele subtipuri de
MAO, s-a înregistrat o scădere a efectelor adverse.

Toxicologie
Manifestări clinice in utilizarea IMAO în doze mari poate fi asociată cu numeroase efecte
adverse care se pot manifesta în câteva ore. Majoritatea cazurilor este relationata cu pacienți care
nu au urmat restricții alimentare, cu niveluri circulante mari de tiramină, care vor fi libere să
interacționeze cu terminalele nervoase simpatice noradrenergice, interferand cu conducerea la
frecvența cardiacă.
Printre cele mai importante reacții toxice se numără „efectul de brânză”, care este o reacție de
incompatibilitate, rară, caracterizată prin hipotensiune arterială și cefalee cu debut brusc de
localizare occipitală, vărsături , hiperpirexie, dureri toracice, fasciculații musculare și nerăbdare.
Acest sindrom poate dispărea în câteva ore sau poate fi complicat de hemoragie intracraniană.
In plus, se datorează creșterii conținutului plasmatic de tiramină, așa cum s-a menționat deja,
indusă de ingestia de alimente care conțin această amină, precum brânza nepasteurizată.
Tiramina are concentrația crescută atunci când se utilizează IMAO.
Alte manifestări implică participarea hidrazimei, care are un potențial rar de a produce
sindrom asemănător lupusului și hepatotoxicitate. Discraziile de sânge sunt rare. Reacțiile
cutanate, cum ar fi o erupție cutanată macopapulară, pot apărea rar.

Tratament
Depinde de tipul și severitatea reacției. Intoxicația acută poate necesita lavaj gastric și
sprijinirea funcției cardiovasculare.
Menținerea echilibrului electrolitic este esenţiala. Stimularea centrală, atunci când este
intensă, poate necesita întreruperea tratamentului. În fața hepatotoxicității și a apariției unei crize
hipertensive, trebuie efectuată imediat suspendarea.

ANTIDEPRESIVE NE -TRICICLICE ȘI NE- MAO

Acestea sunt a doua categorie de antidepresive, care sunt

- inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS);
- inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI);

42
 - antidepresive noradrenergice și serotoninergice specifice (ANASE);
- inhibitori selectivi ai recaptării norepinefrinei (NSRI);
- inhibitori ai recaptării noradrenalinei edopaminei (IRND);
- inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

Toxicologie

Manifestări clinice:
- tulburări gastro intestinale,
- cefalee,
- agitație,
- panică,
- insomnie.
În supradozaj, are toxicitate scăzută, sigur pentru pacienții cu ideație suicidară.
Tratament in caz de supradozaj cu ISRS, se poate oferi numai tratament de susținere,
deoarece volumul mare de distribuție împiedică îndepărtarea prin dializă. În plus,
decontaminarea gastrointestinală este indicată în primele 24 de ore după intoxicație, care
utilizează tehnici de lavaj gastric și utilizarea cărbunelui activat.
Noradrenergic și antidepresiv serotoninergic specific (ANASE)

Mirtazapina

Manifestări clinice Mirtazapina are o oarecare siguranță în cazuri de intoxicație (raport de

aport de până la 30 de ori doza recomandată), fiind mai sigură decât Imipramina. Absorbtie buna
43
orala, biodisponibilitate 50%.Pic sericla 2 ore.T ½ 20 – 40 ore.Starea de echilibru dupa 3- 4 zile.
Eliminare prin urina si fecale in cateva zile. Antagonist al receptorilor alfa 2 presinaptici. Creste
neurotransmisia noradrenergica si serotonergica la nivelul SNC.Sedativ prin blocarea
receptorilor H1.
Indicat: in episoade depresive majore.
Administrare: Oral 15 – 45 mg/zi, intr- o priza preferabil seara. La nevoie in 2 prize,
dimineata si seara.Doza de intretinere zilnica 30 mg( 25 – 45 mg).Varstnici aceleasi doze.
Reactii adeverse
- astenie,
- edeme,
- tulburari sanguine,
- crestere ponderala,
- somnolenta,
- hiponatremie, uneori severa (confuzie,slabiciune,letargie,convulsii, coma)(mai ales la varsnici
femei, asociere cu medicamente care produc hiponatremie).
Semnele și simptomele prezente în cazurile de intoxicație cu acest medicament includ -
dezorientare,
- amețeli,
- tulburări de memorie,
- tahicardie,
- sedare excesivă.

Tratament
Măsuri generale de sprijin și monitorizare a funcțiilor vitale.
Pot fi utilizate măsuri de reducere a absorbției, cum ar fi inducerea vomei și spălarea gastrică
urmată de administrarea de cărbune activat. Inhibitor selectiv al recaptării noradrenalinei (ISRS)

Toxicologie

Manifestări clinice. Printre efecte, se numără:

- gură uscată,

44
 - constipație,
- insomnie,
- transpirație,
- creșterea ritmului cardiac,
- amețeli,
- retenție urinară,
- impotență.
Când se administrează peste 12 mg, poate provoca hipotensiune ortostatică, anxietate,
hipertensiune arterială, așa cum se observă cu medicamentul cu substanta activa Reboxetina.

REBOXETINA

Toxicologie

Manifestări clinice.
Poate apărea cu doze terapeutice sau supradozaj.
În sistemul cardiovascular:
- apar blocaj alfa-adrenergic periferic, -vasodilatație directă,
- depresie vasomotorie reflexă și
- deprimare a miocardului drept.

45
 În sistemele gastrointestinale și genito-urinar, receptorii colinergici și muscarinici sunt
blocați.
În sistemul endocrin, există blocarea receptorului dopaminergic, rezultând hiperprolactinemie.
În raport cu SNC, aceste medicamente au un efect inhibitor asupra mai multor receptori.
Când activitatea dopaminergică depășește colinergica, rezultă distonia.Când activitatea
colinergică depășește dopaminergica, are ca rezultat reacții extrapiramidale mai mari și
parkinsonism. Poate să apară diskinezie tardivă, care este prezentată prin suprasensibilitatea
receptorilor dopaminergici, cu secreție crescută de dopamină.

Tratament

In tratarea episoadelor psihotice se incepe de obicei cu doze mici, crescand treptat in functie
de toleranta la efectele secundare, pana la atingerea dozelor medii zilnice recomandate.
Preferința actuală este pentru cele atipice (cu excepția clozapinei) pentru că sunt mai bine
tolerate, la fel sau mai eficiente în raport cu cele tradiționale. Prezintă și mai puțin risc de a
provoca diskinezie tardivă și provoacă mai puține vătămări, pe de altă parte, sunt medicamente
mai scumpe.
La pacientii cu simptome psihotice severe, agitatie, sau ostilitate, oferind un risc pentru ei sau
membrii familiei lor, eventual dozele initiale ar trebui sa fie mai mari sau administrate
intramuscular, pentru sedare imediata.
Se pot folosi haloperidolul sau cele atipice: Risperidona si Olanzapina.

Concluzie
Analizând datele epidemiologice care relevă prevalența ridicată a intoxicației cu droguri, este
necesar să se stabilească măsuri educaționale și politici publice menite să disemineze formele și
procedurile corecte de manipulare, depozitare și utilizare a medicamentelor.
Medicamentele trebuie păstrate sau ținute departe de copii, în locuri înalte, evită oferirea de
recipiente cu medicamente pentru ca, copiii să se joace, precum și să evite consumul de droguri
în fața lor, pentru a evita imitarea acțiunii. Sub nici o formă nuse folosete automedicația și nu
utilizarea medicamentelor orientate de către profani.
De asemenea, subliniază-i întotdeauna copilului că medicamentul este un medicament și
poate fi luat numai atunci când este indicat de medic. Trebuie avut grijă când un medicament
cade pe podea, pentru a nu-l lăsa în locul în care a căzut.
Este esentiala intotdeauna verificarea dozei în momentul administrării, folosirea unui contor
pentru medicamente lichide și verificarea denumirii produsului achiziționat, dacă acesta

46
corespunde denumirii de pe rețetă. În acest context, fiecare prescripție este individuală și are
considerații diferite pentru fiecare caz.
Atentie la medicamentele la pret promotional, respectand intotdeauna data de expirare si nu
acceptandu-le sau ingerand niciodata cu data expirata. Iar substituții de rețetă fără autorizația
medicului este nerecomandabila.
Este extrem de importanta acordarea atenției condițiilor ambalajului: a nu fi cumpărat dacă
este stricat, cu capacul spart, cu scurgeri sau cu modificări de decor. Dacă recomandarea
medicului implica utilizarea în viitorul apropiat sau o reutilizare a medicamentului, atunci este
important pastrarea acestuia într-un mediu adecvat și verificarea valabilitatii acestuia înainte de a
fi readministrat. În special, nu se păstreaza antibiotice care au un termen scurt de valabilitate
după deschidere.
În ceea ce privesc cadrele medicale, este esențial scrierea lizibila pe prescriptia
medicamentoasa și îndrumarea pacientului cu privire la denumirea, utilizarea, efectele
secundare, intervalele de dozare și păstrarea medicamentului.

Bibliografie

1 .Internet.
2. Cratea MEMO MED editia 24 (2018), Eeditura Universitara
3. Dr.P.Simici: ,, ELEMENTE DE SEMIOLOGIE CLINICA,,, Editura Medicala 2002
4. C. Mozes: TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI,editura Medicala – Buc. 2002
5. George Mogos – Intoxicatii Acute Diagnostic Tratament

47