1. Directii principale ale toxicologiei.

Dezvoltarea toxicologiei a inceput timpuriu si a pornit de la recunoasterea unor plante otravitoare si animale corelata cu utilizarea extractelor acestora pt vanatoare sau razboi. Conceptele fundamentale pt toxicologie au inceput sa prinda contur odata cu studiile desfasurate de Paracelsus si Orfila. Paracelsus un celebru alchimist, filozof, medic si fizician a stabilit ca subst chimice specifice sunt responsabile pt toxicitatea unei otravi de natura vegetala sau animala. Orfila - medic de origine spaniola a stabilit o corelatie sistematica intre proprietatile chimice si biologice ale otravurilor in timp. In timp s-au conturat numeroase ramuri ale toxicologiei, care nu sunt strict delimitate ci se gasesc intr-o stransa dependent, dupa cum urmeaza: a) Toxicologia chimico legala, se ocupa cu depistarea toxicilor in organe, lichide biologice, corpuri delicate. b) Toxicologia clinica, urmareste asigurarea diagnosticului corect si a tratamentului eficient in intoxicatiile acute. c) Toxicologia medicamentelor, serveste la verificarea securitatii noilor medicamente in conditii de supradoze. d) Toxicologia metabolica, studiaza procesele fiziologice si biochimice de transformare a xenobioticelor inaintea aparitiei leziunilor. e) Toxicologia industriala, se ocupa cu studiul efectului nociv al toxicilor din mediul industrial si stabileste concentratiile maxime admise si masurile de profilaxie a intoxicatiilor. f) Toxicologia poluantilor atmosferici, studiaza efectul nociv al poluantilor si stabileste limitele de tolerant, precum si masurile de combatere a poluarii atmosferice. g) Ecotoxicologia, se ocupa cu studiul efectelor nocive ale poluantilor chimici asupra ecosistemelor vegetale si animale, terestre si acvatice. h) Toxicologia alimentara. i) Toxicologia pesticidelor. j) Toxicologia cosmeticelor si a produselor menajere. k) Radiotoxicologia, se ocupa cu studiul surselor de radiatii, efectul biologic al radiatiilor ionizante, mijloacele de detectie, de masurare si de protective. l) Toxicologia de lupta, studiaza obtinerea si actiunea substantelor toxice de lupta si a antidoturilor acestora precum si metodologia de detectare.

2. Definitia toxicului, doze toxice, doze letale, concentratii maxime admise. Toxicul reprezinta orice compus chimic strain de organism capabil sa produca alterari structurale si functionale la diferite niveluri de organizare a materiei vii. Doza- calitatea de substanta care introdusa in organism produce un efect determinat. Se disting : doze terapeutice, toxice si letale. Doza toxica reprezinta cantitatea de substanta exogena capabila sa dezvolte in organismul viu, efecte toxice. Doza letala este doza minima de substanta care provoaca moartea unui adult si se stabileste experimental pe loturi de animale. Se noteaza cu DL, urmat de indici de la 1 la 100. Principalele categorii de DL: DL5 ( minima), DL50 ( medie), DL75 ( fatala) si DL100 ( maxima). Concentratia maxima admisa (CMA) reprezinta concentratia medie a substantei din aer.

3. Factorii care influenteaza toxicitatea. Substantele toxice sunt subst care au in compozitie un toxic. Toxicitatea este influentata de: doza, solubilitatea toxicului, starea de sanatate a individului, starea imunologica si fiziologica, toleranta organismului, varsta, sexul, greutatea coporala, rezistenta ereditara. Gradul de toxicitate al unei substante este dependent de numeroase conditii numite generic ,, factorii de toxicitate. Acestia sunt: natura chimica a substantei, starea de agregare, concentratia, puritatea acesteia, calea de administrare, viteza de administrare, doza administrata. Toxicitatea este influentata de expunerea la subst chimice prin modul de administrare sau modul in care substanta chimica intra in contact cu organismul, durata si frecventa expunerii. Toxicitatea este influentata de modul de hranire al organismelor care determina modificari privind compozitia, functiile fiziologice si biochimice ale acestuia. Toxicitatea unei subst chimice depinde de: compozitie, structura chimica, proprietati fizico-chimice care include solubilitatea, coeficienult de repartitie, presiunea de vapori si pH-ul. Acestia influenteaza disponibilitatea, persistenta, transformarea, distributia substantelor chimice in mediul inconjurator.

4. Relatia doza-raspuns in toxicologie. Subst toxice au efecte diferite asupra organismelor vii. Relatia doza-raspuns este unul din conceptele fundamentale ale toxicologiei. Aceasta relatie se bazeaza pe urmatoarele presupuneri: - raspunsul specific, rezultatul expunerii la o anumita subst chimica.; - severitatea raspunsului, o functie de concentratie a subst la care organismul este expus. Doza este factorul determinant in marimea actiunii toxice. Cu cat doza este mai mare, cu atat raspunsul este mai sever. Se defineste doza ca fiind gradul de expunere la toxic, iar marimea efectelor chimice induse reprezinta raspunsul. Cu cat numarul de combinatii substanta chimica-receptor este mai mare, cu atat raspunsul este mai sever. O subst poate fi medicament sau toxic in raport cu doza administrata.

5. Efectul substantelor toxice asupra organismelor. Actiunea toxica pe care o subst o genereaza asupra organismelor vii, variaza in functie de: factori dependenti de substanta; factori dependenti de organismul contaminat; factori dependent de mediu. Factorii dependenti de substanta. - Structura chimica. Relatia dintre structura chimica si efectul biologic este in functie de gruparile chimice ale substantelor. Gruparile chimice determina in primul rand hidro- sau lipo- solubilitatea si in final tipul de actiune biologica. Starea de agregare. Potentialul toxic al substantelor care se gasesc in stare gazoasa este mai mare decat al celor care se gasesc in stare lichida sau solida, deoarece ele patrund rapid in organism, pe cale respiratorie. Reactivitatea substantelor chimice. Substantele puternic reactive nu produc intoxicatii acute propriu zise. Ele actioneaza asupra proteinelor membranare si citoplasmatice celulare producand leziuni directe. Puritatea. Concentratia. Interactiunea substantelor exogene. Efecte indiferente. Efecte sinergice. Efecte antagonice. Factori dependenti de organism. Acesti factori sunt: specia, rasa, varsta, masa corporala, sexul, regimul alimentar, starea de sanatate, predispozitia si sensibilitatea individuala. Factori dependent de mediu. Temperatura- frigul induce organismului o stare de stres determinand cresterea activitatii lipatice.

Presiunea atmosferica scazuta- determina scaderea capacitatii organismului de a metaboliza substantele exogene. Radiatile ionizante- produc un efect complex, concomitent cu tendinta de activare a metabolismului substantelor exogene.

6. Tipuri de intoxicatii. Intoxicatia este un ansamblu de semne si simptome ce constituie o stare patologica care se instaleaza dupa patrunderea unui toxic in organism. Exista mai multe tipuri de intoxicatii: endogene provocate de substantele nocive eliberate in diferite stari patologice de catre microorganism, paraziti.; exogene provocate de toxicii patrunsi in organism pe diferite cai. In cadrul intoxicatiilor exogene se disting: a) Intoxicatiile accidentale propriu zise, se datoresc neatentiei, nestiintei sau imprudentei.; - medicamentoase, au loc prin: eroarea medicului, eroarea farmacistului, eroarea bolnavului.; - profesionale.; - alimentare. b) Intoxicatii intentionate sau voluntare: sinuciderile prin otravire; toxicomania; fenomenul de doping. In functie de tipul de aparitie al efectelor toxice asupra organismului avem: intoxicatie acuta, intoxicatie subacuta si intoxicatie cronica.

7. Reducerea toxicitatii si combaterea efectelor toxice. Dupa ce s-a descoperit ca unele chimicale sunt toxice s-au luat mai multe masuri de prevenirea contactului cu acestea,de evitarea expunerii si s-au dezvoltat mai multe cai de limitare a expunerii pornind de la utilizarea mastilor pana la manuirea adecvata a chimicalelor. Intoxicatiile profesionale pot fi reduse ca numar si gravitateprin: -aplicarea unor masuri tehnico-organizatorice sau igienico-sanitare -examinarea toxicologica a atmosferei de lucru -inlocuirea acolo unde este posibil a substantelor chimice toxice si a proceselor tehnologice nocive, -efectuarea de instructaje,

-legiferarea manipularii substantelor toxice, -ventilatia spatiilor unde se lucreaza cu subst toxice.

8. Efectele agentilor chimici asupra sanatatii lucratorilor. Agentii chimici periculosi pot provoca unul sau mai multe din urmatoarele efecte: intoxicatii, arsuri chimice, incendii, alergii, iritatii, leziuni mecanice, explozii, cancer, mutatii genetice. Agentii chimici pot patrunde in organism pe urmatoarele rute: - prin inhalarea, inspirarea substantelor sub forma de vapori, gaze, pulberi.; - la contactul materialelor si echipamentelor individuale de protectie contaminate cu pielea si mucoasele.; - prin ingestia accidentala. Gravitatea efectului asupra personalului depinde de urmatoarele aspecte: proprietatile agentului chimic; - nivelul de expunere; - timpul; - sensibilitatea personala. Un agent chimic periculos nu poate fi folosit inainte de a fi puse la dispozitia angajatilor informatiile scrise privind riscurile produsului si protectia necesara.

9. Principii generale de prevenire a riscurilor legate de agentii chimici. Peste 2500 de subst sunt deja clasificate la nivelul UE ca fiind periculoase. Pt aproape 600 de subst sunt stabilite valori limita de expunere profesionala care nu pot fi depasite in nici o situatie. Pt a preveni riscurile legate de agentii chimici este obligatorie respectarea principiilor generale de prevenire a riscurilor datorate agentilor chimici. Prevederile legislative vizeaza urmatoarele aspecte: - evitarea situatiilor generatoare de riscuri; - evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; combaterea riscurilor la sursa; - adaptarea la procesul etnic; - prevederea de instructiuni corespunzatoare pentru angajati. Masurile de prevenire a riscurilor pentru persoane expuse la agenti chimici pot fi de natura colectiva sau individuala, dupa cum urmeaza: a) Protectie colectiva: - eliminarea/ reducerea riscului; -reducerea nr de angajati expusi; - reducerea timpului de expunere; - reducerea nivelului de expunere. b) Protectie individuala: - dotare cu echipament de lucru; - separarea hainelor de lucru de cele de strada; - instruire si formare profesionala; - respectarea masurilor de igiena.

10. Substante din sfera de aplicare REACH. Regulamentul REACH se refera la productia, importul, introducerea pe piata si utilizarea substantelor de sine statatoare in preparate si articole. Substantele din sfera de aplicare REACH sunt de regula produsul unei reactii chimice din procesul de productie si pot contine mai multe elemente component distincte. Pentru identificarea si denumirea substantelor in sistemul REACH ele sunt repartizare in : - substante bine definite, substante cu o compozitie calitativa si cantitativa clara.; - substante CNVC, substante cu compozitie necunoscuta sau variabila. Atunci cand este necesara inregistrarea unei substante bine definite, aceasta va include compozitia chimica a substantei, identitatea chimica si continutul din fiecare element component in cadrul substantei.

11. Restrictii privind inregistrarea. Obligativitatea inregistrarii se aplica substantelor produse sau importate in cantitati mai mare sau egal cu 1 tona pe an pe producator/importator. a) Substante scutite de la inregistrare. Anumite substante sunt complet excluse din regulamentul REACH si de asemenea de la inregistrare: substante radioactive, substantele aflate sub supraveghere vamala, substantele intermediare neizolate si substante folosite in scop de aparare. Scutire se aplica si substantelor folosite in produse farmaceutice, in alimente, substante ce provin din anumite procese, identificate, polimerilor, substante reciclate sau recuperate si substante reimportate. b) Substante considerate drept inregistrate: - substante active din produse biocide; substante active din produse de protective a plantelor; - substante notificate drept substante noi. c) Substante cu regim special: - substante intermediare isolate; - substante produse sau importate pt cercetare si dezvoltare.

12. Termene limita pt inregistrare. Exista insa un regim special de tranzitie pt substantele care au fost deja produse sau importate, in anumite conditii, inainte de intrarea in vigoare a regulamentului REACH la 1 iunie 2007. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de ,,substante in curs de introducere, deoarece sunt supuse sistemului de inregistrari in etape diferite de-a lungul timpului. O conditie prealabila pt a beneficia de amanarea inregistrarii a constituit-o preinregistrarea ,, substantelor in curs de introducere in intervalul 1 iunie 2008 si 1 ndecembrie 2008. Incepand cu data de 1 iunie 2008 ,, substantele neintroduse sau ,, substantele in curs de introducere care nu au fost preinregistrate trebuie inregistrate inainte de a se putea demara productia sau importul lor. 13. Implementarea sistemului REACH in Romania. Ritmul sustinut din ultimii 3 ani a condus la transpunerea legislatiei referitoare la produse chimice in proportie de peste 90% , iar incepand din 2007 s-a pus in practica si implementarea ei. Legislatia romaneasca referitoare la substante si preparate chimice periculoase reglementeaza cerintele specifice privind conditiile de punere in circulatie pe piata a substantelor si preparatelor chimice periculoase de catre agentii economici.Agentia Nationala pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase este responsabila pentru controlul respectarii prevederii tuturor reglementarilor din domeniul substantelor si preratelor chimice periculoase. Sistemul REACH se contureaza ca un sistem de reglementare unic si coerent atat pentru substantele existente pe piata inainte de 1981 cat si pentru cele noi. Termenul de implementare pt sistemul REACH se estimeaza a fi intre 20072018.Legislatia cadru pt chimicale in Romania este asigurata de legea 360/2003.Directive corespunzatoare chimicalelor: - Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ai Parlamentului European si al Consiliului;-Directiva Consiliului 67/548/CEE;-Directiva Consiliului 79/117/CEE;-Directiva Consiliului 91/414/CEE a Consiuliului

14. Substante si preparate chimice periculoase Evaluarea riscului este un proces care se initiaza cu ocazia producerii de noi subst chimice si pt altele care sunt deja in mediu, avand drept scop elaborarea de reglementari privind regimul acestora.Scopul evaluarii riscului este cel al protejarii omului si mediului inconjurator. Riscul se defineste ca o consecinta nedorita a unei anumite activitati in functie de probabilitatea ca el sa apara. Riscul are trei variabile: tipul, marimea si probabilitatea producerii unui eveniment nedorit. Frazele de risc si siguranta vizeaza recomandari de prudenta la utilizarea de substante si preparate chimice periculoase. Acestea sunt de fapt avertizari codificate pt anumite subst, elemente sau grupari chimice periculoase, ce servesc celor care manipuleaza sau efectueaza lucrari experimentale.