Sunteți pe pagina 1din 59

DOMENIUL : SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE FORMA DE INVATAMANT: ZI

PROIECT DE CERTIFICARE
ANTIBIOTICE MACROLIDE

COORDONATOR

..
ABSOLVENT

2011

MOTTO

,, SANATATEA ESTE COMOARA CEA MAI DEPRET DAR SI CEA MAI USOR DE PIERDUT

R.. AUGIER

MOTIVATIE
2

In utilizarea medicinei, este important sa stii ce ai de facut, dar mai important este sa stii ce nu trebuie sa faci. A fi informat inseamna a fi pe jumatate salvat. Avand in vedere faptul ca antibioticele macrolide au o digestie buna si inlocuiesc cu foarte multa eficienta penicilinele in cazul alergiilor, m-am oprit asupra lor din dorinta de a le cunoaste actiunea si de a motive alegerea lor din prescriptiile medicale. Bacteriostatic, cu spectrul asemanator Penicilinei G, antibiotic de electie la bolnavi cu alergie la peniciline, cu o actiune similara acestora in afectiuni ale aparatului respirator (cai respiratorii superioare si inferioare), cat si in afectiuni ale pielii, Eritromicina, cunoscuta sub mai multe denumiri(Eroate, Eryc, Eryhexal, Ilosone, Erythromil forte), are contraindicatii stricte in cazul afectiunilor hepatice. Ca si Eritromicina, cu o absorbtie digestiva buna si o distributie favorabila, Claritromicina se deosebeste prin faptul ca este des utilizata in stadiile terminale Sida, in infectii cu M. avium, fiind mai bine tolerata. Azitromicina(Sumamed) se administreaza in doza unica zilnica si, spre deosebire de Eritromicina, este activa si pe unii bacili gramnegativi. Datorita efectelor adverse importante, o utilizare restransa o are Lincomicina, utilizata in special in infectiile stafilococice osoase si peritonite.

Consider important de stiut ca aceste antibiotice bacteriostatice, desi atat de cunoscute si cu un rol foarte important in tratarea unor afectiuni mult intalnite, au un spectru redus de actiune sin u pot fi administrate decat in urma unui control medical minutios si de specialitate, a unei decizii bine alese se catre medical currant. Cunoscand actiunea dar si contraindicatiile, suntem totusi private de dreptul de a indica aceste medicamente celor care vin in farmacie inainte de a consulta un medic, pentru ca asa cum stim, fiecare organism reactioneaza independent de cele mai multe ori de vointa noastra. Ca urmare a acestei lucrari de diploma, in care m-am oprit cu studiul in special asupra acestor medicamente, am inteles ca antibioticele macrolide sunt cele care inlocuiesc cu foarte mult succes pe cele pe care anumite organisme, din diferite cauze nu le tolereaza.

CUPRINS:

CAP.I.

Introducere in clasa antibiotice


4

I.1. Boala infectiosa I.2. Etapele practice generale ale antibioticoterapiei I.2.1. Decizia de recurgere la antibiotice I.2.2. Alegerea antibioticelor. Criterii de alegere I.2.2.1. Diagnosticul etiologic I.2.2.2. Antibiograma I.2.2.3. Diagnosticul topografic al infectiei I.2.2.4. Proprietatile farmacologice ale antibioticelor I.2.2.5. Criteriul economic I.2.2.6. Asocierile de antibiotice I.2.3. Calea si modul de administrare I.2.4. Dozele de antibiotice I.2.5. Intervalele dintre administrari I.2.6. Durata tratamentului cu antibiotice I.2.7. Intreruperea antibioticoterapiei I.2.8. Controlul terapiei antimicrobiene I.3. Clasificarea antibioticelor CAP.II. Antibiotice macrolide CAP.III. Eritromicina CAP.IV. Spiramicina IV.1. Preparate farmaceutice IV.1.1. Spiramicinum, Rovamicinum CAP.V. Josamicina V.1. Produse pe baza de josamicina V.1.1. Wilprafen suspensie CAP.VI. Roxitromicina VI.1. Preparate pe baza de roxitromicina VI.1.1. Rulid CAP.VII. VII.1. VII.1.1. VII.1.1. Claritromicina Preparate pe baza de claritromicina Klacid- suspensie Klacid- comprimate
5

VII.1.1. CAP.VIII. CAP.IX. IX.1. IX.1.1. IX.1.2. IX.1.3. IX.1.4. CAP.X. Bibliografie

Klacid- i. v. Diritromicinum Azytromycinum Sumamed Sumamed- capsule Sumamed- tablete Sumamed- pulbere pentru suspensie orala Sumamed- forte pentru suspensie orala Concluzii

C A P I T O L U L I. Introducere in clasa antibiotice


Definitie: antibioticele sunt metaboliti biologic active (reproduse apoi prin sinteza integrala sau semisinteza), produsi de germeni ca mijloace de lupta cu concurentii lor, avand efecte bacteriostatice sau bactericide. Microorganismele pot produce antibiotice chiar in absenta concurentului biologic, acestea constituie grupul producatorilor folositi pe scara larga in industria antibioticelor. In populatiile micribiene complexe, antagonistii produc antibiotice care modifica mediul si exercita actiune asupra celorlalti germeni. Traiul in comun duce la aparitia varietatilor insensibile sau rezistente la anumite antibiotice.Rezistenta poate fi temporara,uneori se fixeaza si ereditar. S-au putut pune in evidenta si unii inhibitori ai antibioticelor si in unele cazuri s-au putut stabili chiar si proprietatile fizico-chimice, precum si formula lor de constitutie In afara de microorganisme, substantele cu activitate microbiana sunt produse de intreaga lume biologica, de organismele animale si vegetale superioare.

I.1. Boala infectiosa


Infectiile nu sunt urmate intotdeauna de boala fie manifestata clinic, sau -situatie foarte des intilnita- doar sub forma asimptomatica, inaparenta, subclinica, latenta.
7

Boala infectiosa, sub oricare dintre formele amintite, este produsa de interactiunea a doi factori principali intrinseci: - microorganismul (agresorul); - organismul gazda (victima). Exista in plus si alti factori extrinseci care pot influenta boala, cum ar fi: nutritia, mediul si mai ales terapia.

I.2. Etapele practice generale ale antibioticoterapiei


Instituirea si continuarea unei terapii cu antibiotice trebuie sa urmeze, in toate cazurile, cazurile, parcurgerea teoretica a unor etape minimale care pot justifica in mare masura aceasta optiune terapeutica Etapizarea simplificata a rationamentelor argumentative permite o desfasurare rapida a lor, chiar sumara, dar punctuala. Aceasta ofera sanse mari de ocolire a principalelor erori care au ca prima consecinta, aproape nelipsita, abuzul de antibiotice cu importantele sale neajunsuri medicale si financiare.

I.2.1. Decizia de recurgere la antibioticoterapie


Aceasta prima etapa se bazeaza pe variate date concrete, dar foarte frecvent si pe, sau numai pe prezumtii derivate din contextual clinic epidemiologic de laborator mai mult sau mai putin sugestiv si din evaluarea globala a bolnavului Sustinerea acestei decizii se face prin incercarea de a raspunde cat mai exact la cateva intrebari.

I.2.2. Alegerea antibioticelor. Criterii de alegere a antibioticelor


Din gama larga de antibiotice disponibile la ora actuala, selectarea celui mai indicat se face dupa mai multe criterii, in doua etape In prima faza a terapiei, alegerea se bazeaza de cele mai multe ori pe criteriul principal al prezumtiei etiologice tratamente probalistice sau empirice fara, sau inainte de a dispune de identificarea si studierea agentului etiologic implicat. Ulterior, alegerea poate fi, sau trebuie uneori corectata pe baza precizarii definitive a etiologiei, dar sip e aprecierea eficientei clinice si a efectelor adverse ale terapiei initiale. Conceptia recenta, aplicata mai ales in cazul infectiilor nosocomiale, a terapiei tranzitionale, secventionale sau etapizate, include trei stadii: -primul stadiu, de obicei urgent, include o terapie orientate etiologic empiric, probalistic; -al doilea stadiu, instalat dupa 3-4 zile, se bazeaza pe date microbiologice, clinice si imagistice suplimentare; -al treilea stadium incepe dupa cca. 7 zile, odata cu ameliorarea clinica si consta in inlocuirea antibioticelor parenterale cu cele orale.

I.2.2.1. Diagonsticul etiologic

Determinarea etiologiei, chiar si probalistic, permite folosirea spectrului de actiune drep principal criteriu de selectie a antibioticelor utilizate De cele mai multe ori diagnosticul etiologic este si ramane prezumtiv, aceasta situatie fiind frecventa in cazul pneumoniilor, diareelor acute, supuratiilor abdominale polibacteriene s.a. In alte boli, etiologia poate fi, de obicei bine precizata: infectii urinare, meningite purulente, endocardite bacteriene, septicemia, supuratii ale seroaselor sau ale partilor moi. O prima etapa a acestui diagnostic este diferentierea aproximativa a infectiilor bacteriene, cele accesibile antibioticoterapiei, de cele virale. Fara a exista criterii absolute certe, pentru etiologia bacteriana pledeaza tabloul clinic mai sever, febra mai mare, frisoanele, inflamatia mai accentuate, supuratiile, leucocitoza.

I.2.2.6. Antibiograma
Antibiograma poate adduce informatii pretioase asupra sensibilitatii microbului la antibiotice, dar ea poate prilejui si numeroase surse de eroare si de ghidare gresita a terapiei, conferind o falsa senzatie de certitudine stiintifica.

10

I.2.2.3. Diagnosticul topographic al infectiei


Diagnosticul anatomo-clinic de ,,boala ( meningita, endocardita, infectie urinara, septicemia etc. ) are o dubla importanta. El este unul din criteriile principale de gravitate care determina urgenta instituirii terapiei si constituie un motiv de selectare a antibioticelor in functie de caracterele lor farmacocinetice. Precizarea topografiei infectiei este, de obicei, usoara, evidenta, dar alteori dificila, lenta, imprecise (de exemplu febra la neutropenici, infectiile la imumodeprimati, supuratiile profunde, infectiile sistemice, etc.). In acelasi sens, diferentierea infectiilor fe bolile febrile, deseori prelungite, neinfectioase este deseori foarte dificila.

I.2.2.4. Proprietatile farmacologice ale antibioticelor


Farmacocinetica ( absorbtia, distributia, penetratia celulara, biodisponibilitatea, biotransformarea, eliminarea ) antibioticelor, foarte diferita chiar in acelasi grup de droguri, influenteaza mult alegerea lor.

I.2.2.5. Criteriul economic


Raportul cost-eficienta reprezinta un criteriu important de alegere a antibioticului, folosit chiar in tarile dezvoltate. Multe dintre antibioticele nou aparute ( cefalosporine, fluorochinolone, azalide, combinatii de peniciline cu inhibitori
11

de betalactamaze, ureidopeniciline, glicopeptide, carbapenemi) sunt foarte scumpe si deseori sunt folosite abuziv in locul altor antibiotice clasice cu efecte asemanatoare si mult mai ieftine. Disponibilitatea limitata, deseori, a unor antibiotice noi, rar folosite si cu preturi prohibitice, constituie binenteles, un obstacol important in utilizarea lor.

I.2.2.6. Asocierile de antibiotice


Exista, mai ales in cazurile grave si in pediatrie, tendinta de a folosi, nu rareori exagerat, asocieri de antibiotice care prezinta avantaje, dar si dezavantaje, conform tabelului urmator: AVANTAJE Largesc spectrul antibacterian (de cele mai multe ori) Maresc si grabesc efectul bactericid ( sinergia este relativ rara ) Intarzie aparitia rezistentei la antibiotice in cursul terapiei DEZAVANTAJE Sinergia este rara si greu previzibila, fiind inlocuita de efect aditiv, indiferent Efectele adverse cresc si toleranta scade

Raportul cost eficienta este deseori defavorabil Confera deseori medicului o Imbunatatesc rezultatele falsa senzatie de siguranta care clinice (deseori in cazurile poate duce la minimalizarea critice) altor terapii eficiente Tabelul nr. 1. Asocierile de antibiotice, avantaje si dezavantaje

I.2.3. Calea si modul de administrare


12

Gravitatea, topografia infectiei, etiologia, caracterul acut sau subacut, tipul antibioticului, toleranta, complianta (acceptibilitatea de catre bolnav ), dotarile tehnice sunt doar cateva din criteriile alegerii caii de administrare. Calea orala este tot mai folosita, cu precadere pentru infectiile care nu necesita spitalizarea si sunt sensibile la cefalosporine orale, fluorochinolone, chimioterapice urinare, dar si pentru tratamentul de cateva saptamani, dupa o faza parenterala, a osteomielitelor. Este tratamentul de electie al tuberculozei si al infectiei cu HIV. Permisiunea administrarii concomitente cu alimentele variaza cu medicamentul si poate contribui la eficienta acestuia. Calea intramusculara realizeaza pentru cele mai multe antibiotice nivele mai mari ( nu si pentru cloramfenicol si fluorochinolone ) si o garantie mai mare a administrarii. Este contraindicata la pacientii trombocitopenici, aflati sub terapie anticoagulanta, sau la obezi. Unele cefalosporine produc dureri la injectare intramusculara si de aceea au o solutie diluanta care contine lidocaina, contraindicate a fi administrate intravenous. Calea intravenoasa este de electie pentru cazurile grave, realizand rapid nivele inalte de antibiotic. In cazurile unor antibiotice, administrarea se poate face in bolus ( 3-5 minute ), iar in cazul altora in perfuzie de 15-30-60 de minute ( de exemplu: clindamicina, ciprofloxacina, vancomicina, amfotericina B si altele ). Trebuie respectate strict recomandarile prospectului privitoare la diluantul initial ( de obicei apa distilata ), solutie cu care poate fi diluat ulterior pentru perfuzie, permisiunea pentru administrare intravenoasa a preparatului, timpul de administrare. Un principiu general valabil pentru antibioticele injectabile este de a nu se amsteca antibioticul in aceeasi seinga sau in
13

interiorul aceluiasi flacon cu nici un alt medicament, inclusive un alt antibiotic. Calea locala este variata : cutanata, nazala, oculara, subarahnoidiana, intraventriculara, in seroase ( pleura, pericard, articulatii ), respiratorie ( aerosoli, instilatii ), etc. si aici trebuie respectate intocmai prescriptiile prospectului fiecarui preparat.

I.2.4. Dozele de antibiotice


Alegerea dozelor se face in functie de mai multi factori si obiective care sunt deseori in interdependenta (vezi si tabelul 2). Gravitatea bolii pretinde de obicei o amplificare direct proportionala a dozelor in scopul enei penetratii mai bune la nivelul infectiei si al obtinerii, pe cat posibil, de nivele mari bactericide care sunt indispensabile in endocarditele infectioase, meningitele bacteriene si in infectiile la imunodeprimatii severi. Unele antibiotice sunt bactericide, altele doar bacteriostatice, dar unele din acestea din urma pot deveni si ele bactericide la concentratii mari sit imp prelungit de contact. La unele antibiotice efectul bactericid este dependent de concentratie ( aminoglicozide, fluorochinolone, imipenem polimixina, metronidazol, pristinamicina ) si in unele cazuri sunt preferabile doze mai mari administrate mai rar. La unele antibiotice efectul bactericid este dependent de timpul de contact ( betalactomine, glicopeptide, cloramfenicol, tetracycline, macrolide ), situatie in care dozele mari nu au justificare constanta, efectele fiind chiar dejavantajoase uneori. Dozele mari realizeaza de obicei penetratii mai bune in anumite zone mai greu accesibile (lichidul cefalorahidian, infectii inchistate, etc). Dozajul depinde de gradul de sensibilitate al microbului, fapt valabil mai ales pentru bacteriile multirezistente (stafilococi
14

rezistenti la meticilima, unii pneumococi, Pseudomonas aeruginosa, unele microbacterii ). Dozajul va fi adaptat si la starea functionala renala si hepatica.
Medicament Claritromicina Diritromicina For- Came le tb. tb. p.o. Doza/24h Copii Adulti mg/kg 0,5-1g 7,5-15 Nr. Efecte adverse Prize / principale 24h Greturi, 2 varsaturi Intoleranta 1 digestive, cefalee 4 2 2 Greturi, varsaturi, flebita Alergie Intoleranta digestive, alergie Greturi, varsaturi Greturi, varsaturi, iritatii venoase, alergie

p.o. 500 mg

caps. p.o. 1-2 g fiole i.v. 1-4 g Eritromicina loc ung. al Roxitromicina tb. p.o. 300 mg Spiramicina

20-40

Azitromicina

150000 600000 tb. p.o. 0 u.i. 300000 u.i. kg 500 10-12 / mg-1 zi 1 zi tb. p.o. 250 apoi 1susp. mg-4 5 4 zile zile fiole i.v. 8-24 g 100150

Tabelul nr. 2. Posologia si efectele adverse ale antibioticelor macrolide.

15

I.2.5. Intervalele dintre administrari


Ritmul administrarilor constituie o problema tot mai controversata fata de care exista doua tipuri de atitudini diferite. Conceptia clasica, inca preponderenta, ar putea fi numita a terapiei continue ( sau relative continue ) in care antibioticele se administreaza la intervale mici ( de aproximativ trei ori timpul de injumatatire ), in perfuzii prelungite sau chiar continue. Se realizeaza astfel, pe toata, sau pe cea mai mare parte a perioadei terapiei, nivele de antibiotic eficiente ( de cateva ori mai mari decat CMI,sau chiar decat CMB, al bacterei implicate ). Experienta clinica a dovedit eficienta si avantajele terapiei discontinue ( de obicei cu doua administrari in 24 ore ) in multe infectii de gravitate medie ( urinare, respiratorii, enterale, cutanate etc), dar si in unele infectii grave, sub control adecvat ( endocardite subacute, sepsis, meningite, osteomielite, etc). In prezent, se indica tot mai multe administrari aminiglicozidelor in doza unica zilnica.Aceasta scade mult riscul reactiilor adverse oto- si nefrotoxice, fara a elimina eficienta terapiei. Exista la ora actuala o tendinta in crestere de a trata parenteral la domiciliu ( atunci cand conditiile permit ) unele infectii care necesita o terapie prelungita ( endocardite, osteomielite etc ). Pentru acestea se folosesc antibiotice cu eliminare lenta ( de exemplu ceftriaxon ), sau se poate folosi terapia discontinua amintita, bazata pe efectul postantibiotic.

I.2.6. Durata tratamentului cu antibiotice


16

De cele mai multe ori aceasta se determina clinic, de la caz la caz, urmarind sa depaseasca cu cateva zile normalizarea clinica si sterilizarea produselor patologice implicate ( LCR, urina, puroi, etc). In unele infectii durata are o programare fixa, independenta in mare masura de alte criterii clinice sau de laborator ( endocardite, osteomielite, infectiile cu sreptococi grup A, tuberculoza, infectie cu HIV, malaria si alte boli parazitare etc ).

I.2.7. Intreruperea antibioticoterapiei


In cazul monoterapiei, se scad putin dozele cu cateva zile inaintea intreruperii tratamentului, dar fara a cobori sub nivelul considerat ca minimal active. In cazul asocierilor, se intrerup pe rand antibioticele, incepand cu cele considerate mai putin importante.

I.2.8. Controlul terapiei antimicrobiene


Trebuie sa existe un control complex pe tot parcursul antibioticoterapiei. Controlul eficientei se face clinic urmarind retrocedarea manifestarilor clinice ( febra, expectoratie, secretii purulente ), imagistic si prin metode de laborator nespecifice ( biochimice, hematologice etc ) sau specifice ( culture, teste imunologice ).

I.3. Clasificarea antibioticelor


17

Clasificarea cea mai folosita este aceea in familii de antibiotice grupate pe patru criterii intricate in parte: -structura chimica; -spectrul de actiune; -unele proprietati farmacocinetice; -unele domenii de utilizare (de exemplu ,,antisepticele urinare). De asemenea, medicamentele antiinfectioase se clasifica si in functie de grupele mari de agenti patogeni asupra carora sunt active: bacterii, virusi, fungi, paraziti. I. BETACLATAMIDE a) Peniciline peniciline naturale (numite si generatia intaia): -penicilina G (benzilpenicilina); -benzatin penicilina G; -procain penicilina G; -penicilina V. b) Peniciline rezistente la penicilinaze stafilococice (numite si de generatia a doua): -oxacilina, -cloxacilina, -dicloxacilina, -metilcilina, -nafcilina. c) Peniciline cu spectru larg (aminopenicilinele, numite si de generatia a treia): -ampicilina, -amoxicilina. d) Peniciline cu spectru extins (anti-Pseudomonas, numite si peniciline de generatia a patra). Sunt impartite in doua subfamilii: CARBOXIPENICILINE
18

-carbenicilina, -carbenicilina indanil-carindacilina, -ticarcilina. UREIDOPENICILINE -azlocilina, -nezlocilina, -piperacilina. ASOCIERI DE PENICILINE CU INHIBATORI DE BETALACTAMAZE: -Amoxicilina+acid clavulanic (coamoxiclav) -Ampicilina+sulbactam -Ticarcilina+acid clavulanic -Piperaciclina+tazobactam e) Cefalosporine Cefalosporine de generatia I: Parenterale: Orale: -cefalotin; -cefalexin; -cefazolin; -cefradin; -cefradin; -cefradroxil. -cefapirin. Cefalosporine de generatia a II-a sunt doua subgrupe: - cefalosporine propriu-zise (subgrupul cefuroximei): Parenterale: Orale: -cefuroxin; -cefaclor; -cefamandol; -cefuroxim axetil; -cefaranid; -cefprozil; -cefonicid. -cefatrizin; -foracarbef (este un carbacefem). -Cefamicine ( subgroup asemanator cu cefalosporinele ): Parenterale : -cefoxitin;
19

-cefotetan; -cefmetazol; Cefalosporinele de generatia a III-a sunt doua subgrupe: -cefalosporine 3 foarte active pe bacilli gram-negativi nepiocianici: Parenterale: Orale: -ceftriaxon; -ceftibuten; -cefotaxim; -cefpodoxim proxetil; -ceftizoxim; -cefixim; -moxalactam ( latamoxff ) -cefalosporine 3 active pe pseudomonas: Parenterale: -cefoperazon; -ceftazidim. Cefalosporine de generatia a IV-a: Parenterale: -cefepim; -cefpirom. -Carbepeneme ( tienamicine ); -Imipenem+cilastatin; -Meropenem. -Monobactame : -Aztreonam. II. AMINOGLICOZIDE -Streptomicina; -Kanamicina; -Amikacina; -Gentamicina; -Tobramicina; -Sisomicina; -Netilmicina;
20

-Spectinomicina; -Neomicina; -Paromomicina; -Isepamicina. III.POLIPEPTIDE CICLICE Sunt doua subgrupe specializate exclusive: a) active numai pe bacilli gram-negativi aerobi: -colistina; -polimixina B. b) active numai pe bacterii gram-pozitive: -bacitracina; -tirotricina. IV.MACROLIDE: Orale: -Eritromicina: -baza;capsule orale; -saruri ( stearat ); tablete; -esteri (etilsuccinat, estolat=proprionil laurelsulfat); b. -Spiramicina; -Josamicina. Parenterale: -Eritromicina, saruri ( lactobionat, gluceptat ).

V.AZALIDE (macrolide de sinteza ): Sunt foarte inrudite cu eritromicina. -Azitromicina;


21

-Roxitromicina; -Claritromicina; -Diritromicina.

VI.LINCOSAMIDE: -Lincomicina; -Clindamicina. VII.SINERGISTINE: -Pristamicina; -quinupristin+dalfopristin. VIII.GLICOPEPTIDE: -Vancomicina; -Teicoplanina. IX.TETRACICLINE: -Tetraciclina; -Oxitetraciclina; -Rolitetraciclina; -Doxiciclina; -Minociclina. X.CLORAMFENICOLI: -Cloramfenicol;
22

-Cloramfenicol hemisuccinat; -Tiamfenicol. XI.RIFAMPICINE: -Rifampicina; -Rifabutin. XII.FLUOROCHINOLONE: -Norfloxacin; -Ofloxacin; -Ciprofloxacin; -Pefloxacin; -Lomefloxacin; -Levofloxacin; -Sparfloxacin; -Gryafloxacin; -Trovafloxacin. XIII.SULFAMIDE SI ASOCIERI CU ANTIFOLATI: -Sulfizoxazol; -Sulfadiazina; -Sulfametoxidiazina; -Sulfametoxazol +trimetoprim ( cotrimoxazol )

XIV.FOSFOMICIN: Este unicul antibiotic dintr-o familie neinrudita cu altele, bactericid.


23

-Fosfomicin ( parenteral ) -Fosfomicin trometamin ( per os ) XV.NITROIMIDAZOLI: -Metronidazol; -Ornidazol; -Tinidazol. XVI.NITROFURANI: -Nitrofurantoin; -Furazolidon (pentru diaree acuta ) XVII.ACID FUSIDIC: Este singurul antibiotic cu structura steroidiana. XVIII.MUPIROCIN ( acid pseudomonic )

CAPITOLUL II Antibiotice macrolide


24

Antibioticele macrolidice cuprind in structura un inel aliphatic lactonic de dimensiuni mari.Unele au proprietati antibacteriene, altele sunt antifungice (macrolide polienice). Diversele antibiotice cuprinse in aceasta grupa au in comun spectrul de actiune cuprinzand indeosebi bacterii gram-pozitive. 1) Macrolide naturale: a)orale: -Eritromicina: -baza:capsule; -saruri ( stearat ): tablete; -esteri ( etilsuccinat, estolat=proprionil, laurel sulfat);tablete; -Eritromicina: -baza: capsule; -saruri ( stearat ) :tablete; -esteri ( etilsuccinat, estolat=propionil, laurel sulfat);tablete; -Spiramicina. b) parenterale: -eritromicina, saruri ( lactobionat, gluceptat ) 2) Macrolide de sinteza ( Azalide ): -orale; -parenterale. -Azitromicina; -Roxitromicina; -Calritromicina; -Diritromicina. In tabelul urmator sunt redate toate antibioticele macrolide cu denumirea comerciala, forma de prezentare, concentratii, mod de administrare (tab. nr. 3)
Nr . Crt 1. D.C.I. Eritromicina Forma Concenfarmaceu tratii tica Eritromicina compri- 200 mg Denumirea comerciala
25

Observatii contin

mate Eritromicina suspensie suspensie Suspensie fl.inj. unguent sol. uz. ext. capsule suspensie capsule capsule filmate suspensie fl.inj. 6. 7. Diritromicina Azitromicina Dynabac Sumamed drajeuri capsule

250 mg 200 mg/ 5ml 125,250, 400 mg/ 5ml 125, 250 mg/ 5ml 300 mg

Eritro-teva Ilosne Eritrolactobionat Eritroacnol Eryfluid 2. 3. 4. Spiramicina Josamicina Roxitromicina Rowamicina Wilprafen Reelid

propionil eritromicin la copii se prepara in mom.utiliz. cont. etilsuccinat de eritromic cont. estolat de eritromicina strict i.v. dilutie mare trat. acneei trat. acneei antib.de electie in paradontop. 2 doze/zi 2 doze/zi 2 doze/zi claritromicina lactobionat doza unica 500 mg 1 doza/zi

5.

Claritromicina

Klacid

1.5 mil, 3 mil. u.i. 160 mg/5ml 150 mg 250 mg 500 mg 125 mg/5ml 0.5 g 250 mg 262.5 mg

Tabelul nr. 3. Antibiotice macrolide

CAPITOLUL III. ERITROMICINA


26

Sinonime: Erytromicinum (DCI ), Propionileritromicina, Eritromicina lactobionat, Erytromid, Iloticine, Lubomycine. Proprietati fizico-chimice.Antibiotic din culturile de Streptomyces erytreus cu caracter basic.Putin solubila in apa. Solutii apoase putin stabile. Lactobionatul contine 60 % eritromicina, avand activitatea microbiologica de cel putin 630 Pulbere alba sau alb-galbuie, fara miros, solubila in apa. Solutiile au pH 6,5-7.5. Propionatul de eritromicina contine 85%eritromicina, are activitate microbiologica de cel putin 850. Pulbere alba, fara miros, cu gust amarui, foarte greu sulubila in apa. Are urmatoarea structura chimica:

N O A B

O C

A = inel lactonic (macrolidic) B = inel aminoglucinic C = inel glucidic


27

Proprietati farmacocinetice . Eritromicina este instabila in mediul acid din stomac, dar administrate oral, in forme enterodolubile, are o biodisponibilitate in jurul a 35% ( cu variatii mari). Disponibilitatea poate fi redusa prin prezenta alimentelor. Doza de 250 mg realizeaza, dupa 4 ore, o concentratie plasmatica maxima de 0,3-0,7; pentru doza de 500mg nivelul maxim este de 0,3-1,9. Se fixeaza de proteinele plasmatice in proportie de 84%. Timpul de injumatatire este de 1,6 ore. Antibioticul patrunde bine in majoritatea tesuturilor si compartimentelor lichidiene, cu exceptia lichidului cefalorahidian. Trece prin placenta si in laptele matern. Se concentreaza in ficat si se elimena prin bila in concentratii de pana la 50 de ori fata de cele plasmatice ( daca caile biliare sunt libere ). Este inactivata in mica masura prin demetilare la nivelul ficatului. Eliminarea urinara, in forma nemodificata, cuprinde 4% din doza administrate oral si 15% din cea injectata. Proprietati farmacodinamice. Preparatul natural consta dintr-un complex de trei substante asemanatoare notate A, B, C cu predominenta eritromicinei A. Nucleul lactonic cuprinde 14 atomi si este substituit cu o hexoza si o aminohexoza specifice. Spectrul antibacterian, relative ingust, este intrucatva asemanator cu cel al benzyl-penicilinei.Majoritatea cocilor gram-pozitivi sunt sensibili. Pneumococul si streptococul piogen reactioneaza la concentratii foarte mici de antibiotic, tulpinile rezistente fiind rare (CMI medie 0,4 0,5).Stafilococii sunt mai putin sensibili (CMI 0,4 0,6); riscul dezvoltarii rezistentei de catre acesti germeni este relative mare; stafilococii din spital sunt deseori rezistenti. Cocii gram-negativi sunt moderat sensibili. Antibioticul este eficace fata de bacilii gram-pozitivi: bacilul difteric este foarte sensibil (CMI 0.02), Clostridium tetani, Listeria monocytogenes ceva mai putin (CMI 0,3 0,8). Enterobacteriile
28

sunt in general rezistente, dar pot deveni sensibile la pH alcalin. Alti germeni, a caror sensibilitate este semnificativa therapeutic, sunt: Bordetella pertussis (CMI 0,3), Legionella pneumophila (CMI 0,12), Mycoplasma pneumoniae (CMI 0,005), unele micobacterii atipice, Treponema pallidum, unele ricketsii si chlamidii. Eritromicina are proprietati bacteriostatice sau bactericide, in functie de concentratia antibioticului, specia microbiana, faza de crestere, densitatea inoculului. Este active si fata de germenii intracelulari. Actiunea este sporita la pH alcalin -medicamentul, cu un pH de 8,8, se prezinta in mediu alcalin sub forma neionizata, care trece cu usurinta prin membrane celulelor microbiene. Antibioticul patrunde in bacteriile gram-pozitive in concentratii mult mai mari decat cele realizate in bacteriile gram-negative. Intoxicarea microorganismelor se datoreste fixarii de subunitatea ribozomala 50 S, cu blocarea reactiilor de transpeptidare si/sau translocare si impiedicarea formarii de polypeptide. Legarea de ribozomi este reversibila.Procesul este competitive pentru eritromicina, clindamicina si cloramfenicol; competitia pentru locul de legare poate determina interactiuni de tip antagonic, dar acestea sunt putin semnificative clinic. Rezistenta stafilococilor, streptococilor si pneumococilor la eritromicina este mediata plasmidic. Ea se explica prin interventia unor enzyme metilante ( de regula inductibile, rareori constitutive ), care modifica specific ARN-ul ribozomial. Rezistenta este incrucisata pentru antibioticele macrolidice si cele lincosomidice. Proprietati farmacotoxicologice. Eritromicina provoaca, relative frecvent, fenomene de iritatie digestive: neplacere epigastrica, greata, voma, diaree. In rest, reactiile adverse sunt rare si, de regula, putin importante.Ocazional se produc reactii foarte rare de hepatita colestatica ( probabil de patogenie alergica ). Colita pseudomembranoasa este o complicatie se
29

exceptie. Dozele mari pot cauza hipoacuzie tranzitorie, accident toxic, de asemenea foarte rar. Indicatii si mod de administrare. Eritromicina se administreaza oral sub forma de drajeuri enterosolubile sau comprimate. Doza utila la adult este de 1-2 g/zi, fractionat la 6 ore. La copii se administreaza 30 -50 mg/kg/zi, fractionat la 4-6 ore. Indicatiile ca antibiotic de prima alegere sunt relative putine, dar si-au sporit importanta prin includerea unor sindroame clinice definite in ultimul timp. Eritromicina constituie o alternativa importanta a penicilinei, cand aceasta nu poate fi folosita. Eritromicina reprezinta medicatia de ales in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae, in care, administrate in doza de 0,5 g de 4 ori pe zit timp de 7 zile ( la nevoie pana la 21 zile ), grabesc vindecarea clinica si radiological. De asemenea este antibioticul principal pentru tratamentul bolii legionarilor, al pneumoniei cu Chlamydia trachomatis la sugar, al formelor grave de enterocolita cu Campylobacter fetus jejuni. Alte indicatii de prima alegere sunt difteria ( eritromicina este foarte eficace pentru eradicarea bacilului la purtatori ), tusea convulsive, eritrasma. Eritromicina este indicata, in locul penicilinei, la bolnavii alergici la aceasta, suferind de infectii streptococice ( faringita, scarlatina, otita medie, erizipel ) sau pneumococice ( pmeumonie, otita medie ). Poate fi utila si pentru profilaxia recaderilor de rheumatism poliarticular acut. Valoarea ca alternative a penicilinei in infectiile stafilococice este mai mica din cauza eficacitatii limitate in cazurile grave, a frecventei crescande a tulpinilor rezistente si a disponibilitatii altor antibiotice, mai avantajoase ( peniciline rezistente la penicilinaza, cefalosporine, vancomicina, rifampicina, totusi eritromicina ramane utila in infectiile stafilococice usoare sau
30

moderate, indeosebi infectii ale pielii si plagilor. Alte indicatii ca alternative a penicilinei sunt: antraxul, infectiile cu Listeria monocytogenes, actinomicoza, sifilisul recent. Infectiile urinare cu bacilli gram-negativi, la care bolnavii nu pot fi tratati cu antibiotice mai eficace, dar toxice, beneficiaza uneori de eritromicina, in conditiile alcalinizarii urinei; administrate mult timp poate fi eficace in prostatita bacteriana cronica. Este din ce in ce mai putin folosita in gonoree ( ca alternative a penicilinei ) din cauza frecventei mari a recaderilor. Au fost semnalate rezultate bune ale tratamentului topic cu eritromicina in acneea vulgaris. Contraindicatii. Eritromicina, ca si alte macrolide, este contraindicate in caz de insuficienta hepatica; la nevoie se poate administra in doze mai mici sub supravegherea testelor hepatice. In insuficienta renala este recomandabila cresterea intervalului intre doze (din cauza riscului de ototoxicitate). Interactiuni. In folosirea eritromicinei trebuie avute in vedere unele interactiuni medicamentoase. Antibioticul inhiba citocromul P 450, diminuand procesul de metabolizare a unor medicamente, cu cresterea consecutive a concentratiei plasmatice a acestora, teofilina, anticoagulante orale, digoxina, carbamazepina, ciclofosfamida. Pentru a evita reactiile toxice, asemenea asociatii trebuie evitate sau dozele trebuie ajustate corespunzator. Administrarea concomitenta cu ergotamine sau alti compusi inruditi cu proprietati vasoconstrictoare este contraindicate din cauza riscului mare de ischemii grave. Eritromicina poate interfera unele examene de laborator: catecolaminele si 17-hidroxicosteroizii in urina ( crestere falsa ), SGOT ( crestere falsa in cazul folosirii metodei calorimetrice pentru dozare ), folatul seric ( niveluri mai mici cand dozarea se face biologic ), estriolul in urina ( scadere falsa ). Exemple:
31

1) Eritromicina stearat ( erythromycin stearate ). Este mai stabile la acidul clorhidric. Disociaza in duoden, absorbindu-se sub forma de baza. Disponibilitatea este superioara, daca se administreaza pe stomacul gol. Realizeaza concentratii plasmatice asemanatoare celor obtinute prin preparatele de eritromicina baza, avand proprietati similare. 2) Eritromicina propionate si eritromicina estolat. Sarea lauril sulfat a eritromicinei propionate, sunt preparate stabile fata de acidul clorhidric din stomac. Propionil esterul, inactive ca atare, se absoarbe, apoi este hidrolizat eliberand eritromicina baza active. Disponibilitatea nu este modificata de alimente. Dupa administrarea orala a unei doze de 250 mg ( socotit in eritromicina baza ) se realizeaza o concentratie plasmatica maxima de 1,41,7; pentru doza de 500 mg concentratia maxima este in jurul a 4,2. Aceste valori, superioare, includ atat esterul ( in proportie de 70% - 80% ), cat si forma hidrolizata, concentratia antibioticului active fiind in realitate apropiata de cea obtinuta cand se administreaza eritromicina baza. Proprietatile eritromicinei propionate si eritromicinei estolat sunt in rest similare cu cele ale eritromicinei baza. Se administreaza in aceleasi doze. In cazul estolatului, a fost semnalata o frecventa mai mare a hepetitei colestatice. Sindromul, considerat ca allergic, se manifesta dupa 10- 20 zile de tratament, incepand cu greata, voma colici, urmate de icter, cu valori crescute ale transaminazelor plasmatice, febra, leucocitoza. Ficatul prezinta colestaza, cu infiltratie celulara periportala. Fenomenele sunt reversibile la oprirea medicatiei. Produse farmaceutice sinonime: Eriro 200 tablete, Eritromagis comprimate, Eritromicina lactobionat flac. inj, Ilosone liquid susp. Propionil eritromicina prezentare farmaceutica comprimate continand eritromicina propionate 271 mg
32

eritromicina baza, comprimate suspendabile continand eritromicina propionate echivalent cu 100 mg eritromicina baza. 3) Eritromicina etilsuccinat. Eritromicina eilsuccinat este stabile la acidul clorhidric, se absoarbe ca atare, eliberand eritromicina baza prin hidroliza in organism. Disponibilitatea este crescuta de catre alimente. Dozele uzuale sunt de 400 600 mg la intervale de 6 ore. Realizeaza niveluri plasmatice ceva mai mici decat estolatul. Produse farmaceutice: Eryhexal- substanta active etil succinat de eritromicina. COMPOZITIE: substanta active o lingurita masura (5 ml) din suspensia orala preparata contine 235 mg etilsuccinat de eritromicina, echivalentul a 200 mg eritromicina, substante auxiliare carmelaza, celuloza, citrate de sodium, dioxid de siliciu, xilitol, aromatizanti. Forma de prezentare: ambalajul original contine o lingurita masura cu gradatii pentru 2,5 si 5 ml, corespunzator la 100 mg si respevtiv 200 mg eritromicina. Informatie pentru diabetici: o lingurits masura ( 5 ml ) din suspensia orala preparata contine 0,1 BE. Erythrodar: Forma de prezentare: Erythrodar 250 mg tablete; cutii cu 20, 500 tablete, fiecare tableta continand eritromicina etil-succinat USP, echivalent cu 250 mg eritromicina. 4) Eritromicina lactobionat si eritromicina gluceptat.Sunt preparate destinate introducerii intravenoase. Realizeaza concentratii superioare fata de preparatele prale. Sunt de ales in infectiile grave cu germeni sensibili, de exemplu Mycoplasma si cele cu pneumococ, care prezinta o evolutie severa. Dozele recomandate sunt de 0,5 1 g la intervale de 6 ore. Perfuzia se face in volum mare, pentru a micsora actiunea iritanta, respective riscul de tromboflebita locala. Dozele mari pot provoca, ocazional, hipoacuzie tranzitorie, mai ales la bolnavii cu insuficienta renala. Eritromicina in solutie
33

perfuzabila este incompatibila cu vitaminele din complexul B, acid ascorbic, cefalotina, tetraciclina, cloramfenicolul, colistina, metaraminolul, heparina, fenitoina. Produse farmaceutice: Eritromicina lactobionat: Forma farmaceutica flacoane continand eritromicina lactobionat in cantitate echivalenta cu 300 mg eritromicina baza, sub forma de pulbere pentru preoararea de solutie injectabila. 5) Eryfluid.Solutie 4% eritromicina, de uz extern. Compozitie: eritromicina baza 4 g, excipienti q.s.ad. 100 ml. Forma de prezentare: flacon de 100 ml 66 ml alcool etilic o 95 pe flacon; flacon de 30 ml 19,8 ml alcool etilic 95o pe flacon. Indicatii: tratamentul acneei ( in particular al formelor inflamatorii papulo-pustuloase ). Contraindicatii: alergie la eritromicina sau la familia macrolidelor si a compusilor inruditi. Precautii: Eryfluid este destinat uzului extern. A se evita contactul cu mucoasele si cu zonele sensibile: regiunea subclaviculara, gatul, conturul ochilor ( excipient alcoholic ). Daca acest contact s-a produs, clatiti cu apa. Efecte secundare: reactii cutanate si alergice (iritatii, prurit, eritem), senzatie de uscaciune a pielii la inceputul tratamentului. Mod de administrare: se urmeaza indicatiile medicului currant; in general, una sau doua aplicatii zilnic.Se aplica fara a se freca, cu ajutorul unei bucati de vata,pe pielea curatata in prealabil si uscata. 6) Eritroacnol: Prezentare farmaceutica: unguent continand la 100 g, eritromicina 1,2 g si extract de calendula in propilenglicol 10 g ( tub cu 60 g ).
34

Actiune terapeutica: unguent dermatologic eficace in acne prin continutul de eritromicina; antibiuotiv macrolidic active fata de Propionbacterium acnes; extractul de calendula asociat actioneaza ca antiseptic si cicatrizant. Indicatii: acne, mai ales forme medii, cu inflamatie, noduli si pustule. Mod de administrare:aplicatii locale de 2 ori pe zi ( dupa spalarea si uscarea zonei de piele interesata ). Reactii adverse: uneori fenomene de iritatie locala, cu senzatie de arsura, eritem, uscaciunea pielii, descuamare; rareori suprainfectii cu germeni rezistenti; foarte rar reactii alergice.contraindicatii: alergie la eritromicina, prudenta in timpul sarcinii si alaptarii, se vor pazi ochii, tratamentul se intrerupe in caz de suprainfectii. Nu se asociaza cu medicamente topice ieitante sau keratolitice.

CAPITOLUL IV. Spiramicina ( Spiramycin, Rovamycine )


Spiramicina este, de asemenea, o macrolida antibacteriana, mai rezistenta la acidul clorhidric decat eritromicina, dar mai putin eficace.Se foloseste limitat. Produsul izolat de S.L. Pinocert Sindico ( 1954 ) din mediile de cultura de Streptomyces ambofaciens si folosit in terapeutica sub numele de spiramicina ( D.C.I. ), Rovamicina, este o pulbere alba, amorfa, cu gust amar, nehigroscopica, stabile la aer, putin solubila in apa, usor sulubila in alcool, benzene si chloroform. La putin timp dupa izolare s-a constatat
35

ca nu este un produs unitar, ci un amestec de trei antibiotice in urmatoarele proportii: -60% spiramicina I; -aproximativ 25% spiramicina II; -15% spiramicina III. Structura lor glicozidica macrolidica a fost stabilita de M.E. Kuehne si B.W. benson ( 1965 ). Spectrul de activitate al spiramicinei este asemanator cu al eritromicinei. Este indicate in tratamentul cu coci gram-pozitivi si in special cu stafilococi rezistenti la penicilina si la alte antibiotice. Se absoarbe repede pe cale orala. Concentrandu-se in cantitati mari in sputa, antibioticul este foarte active in infectii ale cavitatii bucale, in infectiile dentare si ale cailor respiratorii. Se administreaza 2-5 g/zi, in doze fractionate, la interval de 6 ore.

IV.1. Preparate farmaceutice IV.1.2. Spiramicinum, Rovamicinum


Prezentare farmaceutica. Comprimate filmate de 3.000.000.U.I., cutie cu 10 comprimate; comprimate filmate de 1.500.000.U.I.,cutie cu 16 comprimate; falcoane de 5 ml cu adipat de spiramicina, pulbere liofilizata pentru uz parenteral corespunzator la 1.500.000.U.i. Actiune terapeutica. Spiramicina este un antibiotic din clasa macrolidelor cu actiune bactericida, realizata printr-o concentratie tisulara superioara celei serice ( 10 40 ori concentratia serica ). Specii obisnuit sensibile: Streptococcus, Staphylococus, Staphylococcus meticilin sensibili, Branhamella catarrhalis, bordetella pertusis, corynebacterium diphteriae, Mycoplasma pneumoniae, Legionella pneumophila, Chlamidia
36

trachomatis, Chlamidia spittacii, Lysteria monocytogenes, Toxoplasma gondii, Neisseria gonorrheae, Neisseria meningitides, treponeme, leptospire, bacteroides, clostridia. Spiramicina ajunge la nivelul tesutului infectat atat pe cale sanguina, cat si transportata de polimorfonucleare exact la locul inflamatiei. O alta caracteristica este faptul ca o parte din spiramicina se elimina ca forma active prin saliva, realizand concentratii bactericide la nivelul cavitatii bucale. Indicatii. Angine streptococice, sinuzite acute si cronice, laringite, tuse convulsive, pneumopatii acute, infectii bronhopulmonare din colectivitati, pneumonii atipice, bronsite acute si cornice, BPCO acutizat, astm bronsic, stomatite, gingivite, paradontoza, ( in asociere cu Flagyl ) impetigo streptococci, prostatite, chlamidioza, toxoplasmoza mamei si a fatului, toxoplasmoza congenitala, profilaxia meningitelor meningococice,(spiramicina nu traverseaza BHE, nefiind un agent curative al meningitelor bacteriene ), profilaxia recidivelor de RAA la pacientii alergici la penicilina. Mod de administrare. Forma orala: -la adulti 1 comp. de Rovamycin de 3.000.000.U.I. la 8-12 ore; -la copii peste 20 kg -1.500.000.U.I. / 10 kg / zi in 2-3 prize. Profilaxia meningitelor meningococice: -la adulti: 3.000.000.U.I. / 12ore; -la copii: 75000 U.I. /kg / 12ore, timp de 5 zile. Forma injectabila se administreaza numai la adulti 1.500.000.U.I. / 8 ore; doza se poate dubla in caz de infectii severe. Reactii adverse. Cazurile in care s-au semnalat reactii adverse sunt rare, ele se manifesta ca alergii cutanate, greturi, varsaturi, diaree. Contraindicatii. Este contraindicate pacientilor care sunt alergici la spiramicina.
37

CAPITOLUL V. Josamicina (Josamicina, Josacin, Wilprafen)


Josamicina are proprietati asemanatoare eritromicinei. Disponibilitatea dupa administrarea orala este superioara de 60 %. Concentratia plasmatica maxima de 0,6-2,5/ml, se realizeaza la 1-2 ore de la administrare, repetarea dozelor determina cresterea nivelului plasmatic. Ea este metabolizata in ficat in proportie de 40-50%, cu formarea unor metabolite avtivi. Se elimina 90% prin bila si scaun, mai putin de 10% prin urina. Timpul de injumatatire este de 2 ore.Se administreaza oral 1,5-2g/zi ( in 3-4 prize ), in infectiile grave se poate creste la 3 g/zi. Este relative bine tolerat; tulburarile digestive sunt minore, reactiile alergice sunt rare. La bolnavii cu insuficienta hepatobiliara poate inrautati probele hepatice. Asocierea cu alcaloizii din ergot este contraindicate ( risc de ischemie ); nu au fost semnalate interactiuni cu teofilina.

V.1. Produse pe baza de baza de Josamicina V.1.1. Wilprafen ( Josamycinum )


Substanta activa: josamicina, antibiotic macrolid.
38

Compozitie: componenta active therapeutic , 5 mg suspensie = o lingurita mensura si contine 160,2 mg propionate de josamicina. Excipienti: Hidroxipropilmetilceluloza, triolat sorbitol, celuloza microcristalina, carboximetilceluloza sodica, citrate de sodium, clorura de celilpiridiniu, dimetilpolisiloxan, bioxid de siliciu supradispersat, substante aromatizante, vanilina, zaharoza ( 3,25g/5ml suspensie , coresponzand la 0,27 BE ), apa purificata. Indicatii: -infectii acute si cornice provocate de germeni la josamicina, cum ar fi: infectii la nivelul ORL, angina si inflamatii ale mucoasei faringiene ( faringite ) cauzate de streptococci, otite medii, sinuzite, laringite precum si difteria, scarlatina; -in cazuri de alergii si intoleranta la peniciline; -infectii ale cailor respiratorii: tuse convulsive, bronsita acuta, bronhopneumonie, pneoumonie, pneumonii atipice, spitacoza; -infectii ale cavitatii bucale 9 stomatologice ): gingivite, abcese dentare; -infectii ale pielii si ale tesuturilor moi, precum si ale cailor urinare si ale organelor sexuale: piodermita, inflamatii purulente ( furunculoza ), antrax, erizipel, limfoandenite, prostatita, gonoree si sifilis ( in cazurile de alergie sau intoleranta la penciline ). Contraindicatii: Wilprafen nu trebuie administrat la persoanele care prezinta hipersensibilitate fata de eritromicina si alte antibiotice din grupa macrolidelor si nici la cele cu leziuni hepatice grave. Desi pana in present nu au fost semnalate efecte teratogene la cercetarile experimentale, se recomanda ca produsul Wilprafen san u fie administrat in timpul sarcinii si alptarii si nici la premature.
39

Administrarea josamicinei concomitant cu antihistaminicile care contin terfenadin sau astemizol este contraindicate. Reactii adverse. Tulburari ale tractului gastrointestinal, ca de exemplu anorexie, pirozis, greata si diaree sunt rareori semnalate. Diareea persistenta grava poate indica o colita pseudomembranoasa provocata de antibiotice. In astfel de cazuri, tratamentul cu wilprafen trebuie interrupt imediat si instituita o terapie adecvata (ex. Vancomicina oral 4x250mg/zi). Medicamentele care inhiba motilitatea intestinala sunt contraindicate.In astfel de cazuri trebuie anuntat imediat medical currant. Reactiile cutanate sunt deosebit de rare. In cazuri izolate apar modificari trecatoare ale enzimelor hepatice. La pacientii sensibili la clorura de cetilpiridiniu agentul conservant al suspensiei de Wilprafen, pot apare reactii alergice. Nu au fost constatate semen de hipoacuzie tranzitorie pana in present la Wilprafen, semnalate la alte macrolide in cazurile de supradozare. Interactiuni medicamentoase. Posibilitatea cresterii nivelului de teofilina in sange datorita prelungirii timpului de injumatatire la o administrare simultana, trebuie avuta in vedere, cu toate ca rezultatele experimentelor au demonstrat ca acest fenomen este cu mult mai redus in cazul josamicinei decat in cazul altor antibiotice din grupa macrolidelor.La o administrare concomitenta cu alcaloizi din ergot, trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei unei vasoconstrictii potentate. Din cauza unei posibile scaderi reciproce a eficacitatii nu se recomanda administrarea simultana cu Lincomicina. Josamicina administrate concomitant cu antihistaminice care contin Terfenadina sau Astemizol intarzie eliminarea acestora provocand tulburari foarte grave ale ritmului cardiac.josamicina produce de asemenea, o crestere a nivelului plasmatic al ciclosporinei administrate simultan, ceea ce impune
40

controlul regulat al acestuia.Acelasi control se recomanda si in cazul administrarii concomitente a josamicinei cu Digoxin, deoarece creste concentratia plasmatica a Digoxinei.

CAPITOLUL VI. Roxitromicina (Roxitromicin, Cloramid, Rulid)


Roxitromicina este o macrolida semisintetica recenta. Specrtul antimicrobian, in vitro, este similar celui al eritromicinei, cu particularitatea unei penetrabilitati ridicate in microfage si leucocite, ceea ce creste eficacitatea in infectii cu germeni ca Legionelle sau Chlamidia, care se pot dezvolta intracelular.CMI 90 pentru germenii sensibili sunt cuprinse intre 0,02 si 2g/ml. Roxitromicina este stabila la acidul clorhidric si se absoarbe bine din intestin, realizand concentratii plamatice de 4x mai mari decat eritromicina. Nivelul plasmatic mediu dupa doua ore de la administrarea a 150 mg este de 6,6-7,9g/ml. Absorbtia nu este modificata de alimente si lichidele organismului. Concentratia in tesutul pulmonar este de 5,6g/ml la 6 ore dupa o doza de 150 mg ( fata de 4,2g dupa 3 ore de la administrarea a 1 g de eritromicina ). Se elimina nemodificata in proportie de 50% in special prin scaun.Timpul de injumatatire este mai lung decat pentru
41

celelalte macrolide, valoarea medie fiind de 12 ore ( 8,4-15,5 ), ceea ce permite administrarea a 2 doze pe zi. Roxitromicina se administreaza oral, dozele uzuale fiind de 150 mg/zi, la intervale de 12 ore. Dozele recomandate la copii sunt de 2,5-5 mg/kg de 2 ori /zi. Este indicata in infectii cu germeni sensibili; infectii respiratorii, amigdalite, faringite, otite, sinuzite, uretrite acute si cornice, cervico-vaginite si alte infectii negonococice transmise sexual, piodermite si alte infectii cutanate. Comparativ cu alte antibiotice este bine suportata. Frecventa globala a reactiilor adverse este de circa 4% iar a celor care oblige la oprirea tratamentului de mai putin de 1%. Poate provoca greata, voma, dureri abdominale, diaree, rareori reactii alergice si cresterea trecatoare a transaminazelor, foarte rar hepatita colestatica. Este contraindicata sau se administreaza sub control si in doze mici in prezenta insuficientei hepatice. Ca interactiuni medicamentoase poate creste modest teofilinemia (nu oblige la scaderea dozei). Ca si alte macrolide mareste riscul accidentelor ischemice cand se asociaza cu ergotamina.

VI.1. Preparate pe baza de Roxitromicina (Roxithromicinum) VI.1.1.Rulid


Prezentare farmaceutica. Medicamentul se prezinta sub forma de tablete de 150 mg, si 300 mg in cutie cu 10 tablete.
42

Compozitie. Fiecare tableta contine o doza de 150 mg sau 300 mg roxitromicina ca principiu activ. Farmacocinetica.Antibiotic macrolid asemanator eritromicinei. Mod de administrare. La adult oral, inainte de mese 300 mg /zi in 2 prize, la 12 ore.

CAPITOLUL VII. Claritromicina (DCI) Klacid


Actiune terapeutica. Claritromicina este un antibiotic care apartine familiei macrolidelor. Claritromicina isi exercita activitatea antibacteriana prin inhibarea sintezei proteice legate de subunitatea ribozomala 50 S. Klacid este activ in vitro impotriva microorganismelor urmatoare: -Streptococcus agalactiae; -Streptococcus pyogenes; -Streptococcus viridans; -Streptococcus pnumoniare; -Haemophilus influenzae; -Haemophilus parainfluenzae; -Neisseria gonorhoeae; -Listeria monocytogenes;
43

-Leginella pnumophila; -Mycoplasma pnumoniae; -Campylobacter pylori; -Camylobacter jejuni; -Chlamydia trachomatis; -Brahmanella catarrhalis; -Bordetella pertusis; -staphylococcus aureus; -Propionibacterium acnes. Studii clinice au demonstrat aparitia nivelelor plasmatice maxime la 2 ore de la administrarea orala a unei doze unice de claritromicina, cu valori de 0,35 g/ml dupa o doza de 100 mg, si respective de 3,97g/ml dupa o doza de 1200 mg. Timpul de injumatatire a drogului pare a fi dependent de doza. Mai mult,alimentatia nu s-a dovedit a avea o influenta semnificativa asupra biodisponibilitatii acestei forme farmaceutice. Dupa absorbtie, claritromicina difuzeaza rapid in majoritatea tesuturilor, mai putin in SNC, fara diferente semnificative de concentratie. Claritromicina este metabolizata de ficat, metabolitul cel mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele plasmatice maxime de 0,5g/ml si de 1,2g/ml la 2-4 ore dupa administrarea unei doze de 250 si respective 1200 mg. Numai dupa administrarea unei doze de 1200 mg au putut fi identificate nivele plasmatice scazute de descladinozilclaritromicina. Procesul metabolic tinde la saturatie la doze mari. La 5 zile de la administrarea orala sau intravenoasa de claritromicina marcata cu C 14, 35% din doza a fost excretata in urina si 52% in materiile fecale.

VII.1.Preparate pe baza de claritromicina VII.1.1.Klacid


44

Forma farmaceutica. Medicamentul se prezinta ca suspensie pentru uz intern. Compozitie. 5ml suspensie reconstituita contine 125 mg de claritromicin.

VII.1.2.Klacid
Forma farmaceutica: comprimate filmate Compozitie: 1 comprimat filmat contine 250 mg claritromicina.

VII.1.3.Klacid i.v.
Prezentare farmaceutica: pulbere pentru solutie injectabila. Compozitie: 1 flacon contine 0,5 g claritromicina lactobionat. Pastrare: A se pastra la temperatura sub 5oC, ferit de lumina. Instructiuni de utilizare: Perfuzie intravenoasa. Prepararea solutiei de perfuzat si preparea solutiei de baza: in flaconul de pulbere se introduce 10 ml de apa distilata; se agita foarte bine pana la obtinerea solutiei incolore si clare. Pentru obtinerea solutiei de baza se foloseste exclusive apa distilata. Solutia de baza se prepara proaspat pentru a fi utilizata imediat. Prepararea solutiei de perfuzat: solutia de baza (10 ml) se dilueaza cu 250 ml de solutie compatibila. Solutiile compatibile cu solutia de baza sunt: -ser fiziologic; -solutia de glucoza 5%; -solutia de Ringer-lactat;
45

-glucoza 5% in solutie ringer-lactat. Este interzisa folosirea pentru dizolvare a altor solutii. Solutia de perfuzat se utilizeaza imediat dupa preparare. Pentru fiecare perfuzie se utizeaza solutie proaspata.Se pot administra numai solutii clare sau slab galbui in extremis. Indicatii terapeutice.Tratamentul infectiilor cu fermeni sensibili la claritromicina; infectiile tractului nazofaringian (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale; infectii ale tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene, pneumonii atipice; infectii ale pielii: impetigo, foliculite, furunculoze si plagi septice. Contraindicatii. Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina, alaptarea, insuficienta hepatica severa sunt alte contraindicatii stricte. La pacientii cu alterari medii ale functiei renale este necesara atentie, iar la pacientii cu alterari severe ale functiei renale este necesara adaptarea dozelor. Dozare si mod de administrare. Suspensia pentru uz intern are doza zilnica recomandata in mod usual de 15 mg /kg corp/zi, fractionate la 12 ore. Claritromicina poate fi administrata fara ajustarea dozei in prezenta afectiunilor hepatice, daca functia renala este normala. Cu toate acestea, in situatia unei afectari renale grave, cu sau fara afectari hepatice coexistente, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare. Pentru comprimate filmate: Dozele recomandate pentru adulti sunt de 250 mg la 12 ore. In caz de infectii severe, doza poate fi marita la 500 mg la 12 ore. Administrarea trebuie sa fie continuata, dupa severitatea infectiei, pana la 6-14 zile. La pacientii cu afectari renale cu un clearance al creatininei mai mic de 30 mg /min., doza trebuie redusa la jumatate. Administrarea nu trebuie continuata la acesti pacienti mai mult de 14 zile.
46

Pentru solutia intravenoasa: Doza zilnica recomandata este cuprinsa intre 8 si 16 mg/kg corp.In general, pentru adulti cu greutate corporala medie, este recomandata o doza zilnica de 1 g claritromicina. Doza zilnica se imparte in doua doze, o doza la 12 ore. Durata perfuziei este de 60 minute. Claritromicina se administreaza parenteral, timp de 2-5 zile. Imediat ce starea pacientului o permite, se trece la terapia orala: a) la pacientii cu functie hepatica alterata si functie renala normala, nu se adapteaza doza, deoarece aceasta substanta se metabolizeaza cu preponderenta in ficat; pacientii cu tulburari ale functiei hepatice usoare si medii trebuie atent supravegheati, iar pacientii cu tulburari hepatice severe nu se vor trata cu claritromicina; b) dozarea la pacientii cu functii renale alterate, al caror clearance la creatinina este sub 30 ml/min. se face administrand doza standard numai ca doza initiala; urmatoarele doze vor fi jumatate din doza standard; c) dozarea la pacientii varstnici: concentratia sanguina si timpul de injumatatire sunt modificate, in sensul cresterii lor, probabil din cauza micsorarii clearance-ului la creatinina. O modificare a dozei nu este necesara. Atunci cand clearance-ul la creatinina scade sub 30 ml/min. trebuie modificata doza asa cum a fost descries anterior. Atentionari si precautii speciale. Deoarece claritromicina se metabolizeaza preponderant hepatic, administrarea ei la pacientii cu functii hepatice alterate se face sub supravegherea testelor hepatice. La pacientii cu tulburari medii ale functiei renale este necesara prudenta, iar la pacientii cu tulburari severe ale functiei renale este necesara adaptarea dozelor. Ca si alte antibiotice, se poate ajunge dupa persistente si repetate terapii la aparitia de germeni rezistenti (insensibili) sau la micoze. In aceste cazuri preparatul trebuie inlocuit.In cazul unei diaree severe si trenante trebuie suspectata o colita pseudomembranoasa conditionata de antibiotic care poate
47

ameninta viata. De aceea, in aceste cazuri se renunta imediat la medicament si se face o antibiograma, introducandu-se tratament specific (de exemplu Vancomicina oral 4x250 mg /zi. Sunt contraindicate preparate care inhiba peristaltica. Sarcina si alptarea. Unele cercetari experimentale pe animale au aratat pentru doze mari prezenta anomaliilor fetale. De aceea, claritromicina nu se administreaza gravidelor.Deoarece claritromicina trece in laptele matern, nu se administreaza in alaptare. Reactii adverse: -ocazional pot apare tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, dispepsie, dureri gastrice sau intestinale, scaune moi sau diaree; -glosita, stomatita, colorari ale mucoasei bucale, limbii sau dintilor. Colorarea dintilor poate fi indepartata de medical stomatolog. -reactii de hipersensibilitate pot apare exceptional. Aceasta variaza intre urticarie si examente usoare, pana la sindromul Steven-Johnson si anafilaxie; -cefalee, modificari de gust sau de miros; modificarile de miros apar frecvent in legatura cu modificarile de gust; -modificari tranzitorii ale SNC ca: teama, ameteli, insomnii, halucinatii, cosmaruri, confuzie, psihoze; o legatura cauzala, totusi cu claritromicina nu poate fi stabilita. S-au descris si tulburari ale auzului care se remit odata cu incheierea terapiei. La nivelul ficatului si a cailor biliare s-au descris cresteri tranzitorii ale concentratiilor serice ale transaminaza (TGO, TGP), fosfatae alkaline, ca si ale bilirubinei. Ca si la alte macrolide, s-au descris tulburari ale functiilor hepatice, ca de exemplu hepatita hepato-celulara si/sau colestatica cu sau fara icter. Pot apare tulburari associate ca: indispozitie, greata, varsaturi, colici abdominale si febra. Extrem de rar pot apare
48

acuze abdominale care pot mima o colica biliara, pancreatita, ulcer perforat sau abdomen acut. Tulburarile functiei hepatice, desi grave, sunt reversibile. In cazuri rare s-au descris hipoglicemii in legatura cu administrarea concomitenta cu antidiabetice orale sau terapie cu insulina. In caz unic s-a descries trombocitopenie. La perfuzia de claritromicina lactobionat pot apare in mod exceptional la locul injectarii iritatii venoase ca: inflamatie, durere, sensibilitate locala sau flebita. Supradozare. Dupa administrarea unor doze mari de claritromicina(supradozare) sunt de asteptat acuze gastrointestinale severe. In cazul complicatiilor determinate de supradozare, perfuzia cu claritromicina se intrerupe imediat si se i-au masuri de protectie. Ca si alte macrolide, claritromicina nu este hemodializabila.

CAPITOLUL VIII. Diritromicinum Dynabac


Descrierea produsului. Diritromicina este un antibiotic cu administrare orala, care face parte din clasa macrolidelor. Diritromicina are urmatoarea formula chimica: C42H78N2O14. Greutatea moleculara a produsului este de 839,09.
49

Substanta activa este diritromicina. Substanta de baza este putin solubila in apa si usor solubila in solventi organici. Diritromicina este hidrolizata in solutii apoase de acizi; hidroliza este completa in doua ore. Drajeurile de diritromocina sunt acoperite cu un invelis special care le protejeaza de actiunea sucului gastric si permite absortia in intestinal subtire. Fiecare drajeu de diritromicina contine 250 mg substanta active si este destinat administrarii orale Indicatii terapeutice. Diritromicina este indicata in tratamentul urmatoarelor infectiilor cauzate de germeni sensibili la acest produs: faringite si amigdalite cauzate de S. Pyogenes (streptococi hemolitici grup A). Penicilina este antibioticul de electie in tratarea si prevenirea infectiilor streptococice, inclusiv in profilaxia RAA(poliarticular). Diritromicina este eficienta in distrugerea streptococilor din orofaringe, cu toate acestea, nu exista informatii referitoare la eficacitatea diritromicinei in prevenirea reumatismului poliarticular acut. Bronsite acute si acutizari ale bronsitelor cronice cauzate de S. Pneumoniae, S. Pyogenes, Streptococi (grupa viridans), S. Aureus si M. Catarrhalis. Pneumonii cauzate de S. Pneumoniae, M. Pneumoniae, L. Pneumophila si M. Catarrhalis, infectii cutanate produse de S. Aureus, S. Epidermidis si S. pyogenes (streptococii hemolitici grup A). Dozare si administrare. Diritromicina se administreaza pe cale orala.Dynabac se administreaza indiferent de orarul meselor. De altfel, alimentele pot creste biodisponibilitatea sistemica a diritromicinei. Doza pentru adulti este de 500mg(2drajeuri de 250mg) o data/zi. In tratamentul infectiilor cauzate de S. Pyogenes(streptococi hemolitici grup A) se administreaza o doza terapeutica de diritromicina timp de cel putin 10 zile. Pe baza studiilor farmacocinetice, nici o ajustare a dozelor nu va fi necesara la pacientii in varsta sau la pacientii cu disfunctie renala sau insuficienta hepatica usoara.
50

La copii nu se recomanda administrarea diritromicinei, deoarece siguranta si eficienta produsa la copii sub 12 ani nu au fost inca stabilite. Contraindicatii.Hipersensibilitate cunoscuta la diritromicina sau alte macrolide. Precautii speciale.Inainte de initierea terapiei cu diritromicina va trebui facuta o cercetare amanuntita a hipersensibilitatii la macrolide sau la alte medicamente. Diritromicina va trebui administrata cu atentie la pacientii care prezinta manifestari alergice in antecedente. Aparitia colitei pseudomembranoase a fost raportata la utilizarea majoritatii antibioticelor cu spectru larg. Acest diagnostic va putea fi luat in considerare la pacientii care dezvolta diaree in cursul terapiei cu antibiotice. Aceste colite pot fi de intensitati diferite, de la usoare la grave, chiar letale. Sarcina si alptare.Siguranta utilizarii acestui produs in cursul sarcinii nu a fost inca stabilita. Studiile efectuate pe animale nu indica vreun efect negativ direct sau indirect asupra acestora, el reprezentand atat embrionul, fatul, cursul sarcinii, precum si dezvoltarea peri- si postnatala.Acest medicament va fi utilizat in sarcina numai daca exista o indicatie absoluta. Nu se cunoaste daca diritromicina este excretata in laptele matern si de aceea administrarea acesteia la mamele care alapteaza se va face cu atentie. Efecte asupra capacitatii de conducere si utilizare a masinilor. Diritromicina nu afecteaza capacitatea de conducere sau de utilizare a masinilor. Reactii adverse. Efectele adverse aparute ocazional includ : dureri abdominale, diaree, greturi, cefalee. Alte efecte adverse rare sunt: varsaturile, dispepsia, flatulenta, anorexia, asthenia, cefaleea, ametelile, insomnia, somnolenta, pruritul, vaginitele si monodialiaza vaginala.

51

Supradozare. Pot sa apara dureri abdominale, greturi, varsaturi, epigastralgie, diaree. Ca tratament se administreaza carbine active si/sau lavaj gastric. Proprietati farmacodinamice.Diritromicina apartine clasei macrolidelor. Se considera ca inhiba sinteza proteinelor bacteriene prin legarea subunitatii 50S a ribozomului microbian. Diritromicina are un spectru de actiune foarte larg in vitro. Este activa impotriva majoritatii urmatoarelor tulpini : Aerobi gram-pozitivi, Bacillus spp., Listeria monovytogenes, corynebacterium diphtheriae, C. Jeikeium, Corynebacterium spp., Staphilococcus aureus, S. Epidermidis, S. pneumoniae, S. pyogenes(streptococi hemolitici grup A), S. Agalactiae(streptococi de grup B), streptococi (grup C, G si viridans). Enterococii si majoritatea tulpinilor se stafilococi meticilinorezistenti prezinta rezistenta la macrolide ca diritromicina sau eritromicina.

CAPITOLUL IX. Azytromycinum IX.1.Sumamed IX.1.1.Sumamed capsule


52

Forma farmaceutica: capsule 250mg; Compozitie: o capsula contine azitromicina 250mg sub forma de azitromicina dihidrat 262,5mg. Excipienti : celuloza microcristalina, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu. Prezentare : cutie cu un blister continand 6 capsule.

IX.1.2.Sumamed tablete
Forma farmaceutica : tablete de 125mg, 500mg. Compozitie : o tableta filmata de 125mg contine 125mg azitromicina sub forma de dihidrat ; o tableta filmata de 500mg azitromicina sub forma de dihidrat. Prezentare : cutie cu 6 tablete a 125mg azitromicina ; cutie cu 3 tablete a 500mg azitromicina ; cutie cu 2 tablete a 500mg azitromicina.

IX.1.3.Sumamed pulbere pentru suspensie orala


Forma farmacutica: pulbere pentru suspensie orala 100mg/20ml. Compozitie: Sumamed pulbere pentru suspensie orala 100mg/5ml ; 5ml de suspensie orala contin 100mg azitromicina sub forma de dihidrat.

IX.1.4. Sumamed forte pulbere pentru suspensie orala


53

Forma farmaceutica: pulbere pentru suspensie orala 200mg/5ml, 20ml; pulbere pentru suspensie orala 200mg/5ml,30ml. Compozitie : 5ml suspensie orala contin 200mg azitromicina dihidrat. Prezentare : sumamed forte pulbere pentru suspensie orala 200mg/5ml,20ml ; flacon continand 800mg azitromicina sub forma de pulbere pentru reconstituirea a 20ml suspensie orala prin adaugarea a 12 ml apa. Sumamed forte pulbere pentru suspensie orala 200mg/5ml,30ml ; flacon continand 200mg azitromicina sub forma de pulbere pentru reconstituirea a 20ml suspensie orala prin adaugarea a 18ml apa. Indicatii terapeutice : -infectii cu microorganisme sensibile la azitromicina ; -infectii otorinolaringologice : amigdalita, otita si sinuzita bacteriana ; -infectii ale cailor aeriene superioare farngita bacteriana ; -infectii ale cailor respiratorii inferioare-bronsita acuta, bronsita cronica acutizata, pneumonie interstitiala si alveolara, bacteriana; -infectii ale pielii si tesuturilor moi-eritem cronic migrator(primul stadiu al boreliozei Lyme), erizipel, impetigo, piodermite, cervicita; -infectii gastrice si duodenale provocate de Helicobacter pylori. Dozare si mod de administrare. Azitromicina se administreaza o singura data pe zi, cu cel putin 0 ora inainte sau cu 2 ore dupa masa. In infectii ale cailor aeriene respiratorii superioare si inferioare, otorinolaringologice, ale pielii si tesuturilor moi(cu exceptia eritemului cronic migrator), doza este de 500mg o data pe zi (2 capsule), timp de 3 zile.
54

In eritemul cronic migrator se administreaza 1g(4 capsule) o data pe zi, in prima zi, apoi 500mg (2 capsule) o data pe zi, in priza unica in zilele 2-5. Doza totala este de 3g. In infectii cu transmitere sexuala doza este de 1g(4 capsule) administrat in priza unica. In infectii gastrice si duodenale cu Helicobacter pylori se administreaza 1g(4 capsule) zilnic, in asociere cu medicamente antisecretoare gastrice si alte medicamente, conform recomandarilor medicului. La varstnici nu este necesara micsorarea dozei. In cazul omiterii unei doze, aceasta se va administra cat mai repede posibil ; urmatoarele doze se administreaza la intervale de 24 ore. Contraindicatii : hipersensibilitate la azitromicina, la alte macrolide sau la oricare dintre componentii produsului. Atentionari si precautii speciale. Azitromicina se administreaza cu prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica. Proprietatile garmacocinetice ale azitromicinei permit o schema de tratament scurt si simplu. Pentru indicatiile de mai sus, nu este necesara administrarea o perioda mai lunga decat cea recomandata. Interactiuni medicamentoase. Antiacidele scad absorbtia azitromicinei, de aceea se recomanda un interval de cel putin 2 ore intre administrarea celor doua medicamente. Deoarece medicamentele scad absorbtia azitromicinei, medicamentul se administreaza cu cel putin o ora inainte sau 2 ore dupa masa. Efecte asupra capacitatii de a conduce autovehicule si de a folosi utilaje. Azitromicina poate sa afecteze uneori capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ractii adverse. Majoritatea reactiilor adverse semnalate au fost usoare pana la moderate si reversibile dupa intreruperea tratamentului. Cele mai frecvente sunt reactiile gastrointestinale,
55

cum sunt greata, varsaturile, diareea, durerile epigastrice si flatulenta. S-au semnalat cresteri reversibile ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice si bilirubinemiei. Valorile crescute revin la normal in 2-3 saptamani de la oprirea tratamentului. Reactii adverse rare, dar potential severe au fost edemul angioneurotic si icterul colestatic. S-au raportat semne si simptome reversibile nervos-centrale, cum sunt: cefaleea, vertij, parestezii, agitatie, nervozitate. In studiile clinice s-au observat ocazional episoade tranzitorii de neutropenie usoara, fara a se putea stabili o relatie clara de cauzalitate cu azitromicina. Alte reactii adverse raportate dupa punerea pe piata a medicamentului (< 1%), lucru care nu s-a putut stabili o relatie cauzala clara cu azitromicina, au fost: -artralgii, -edeme, -astenie, -insuficienta renala acuta, -convulsii, -tulburari ale auzului.

CAPITOLUL X. Concluzii
56

Domeniul bolilor infectioase este foarte vast si se extinde in continuare stre zone care nu pareau a-i apartine. La acesta se adauga aparitia continua de noi droguri antimicrobiene si de noi tactici si strategii terapeutice antiinfectioase. In prima parte a lucrarii sunt schitate conceptii generale actuale asupra mecanismului bolii infectioase, tintelor terapiei antiinfectioase si aspectului si tendintelor infectiei. Aceste considerente sunt utile in orientarea de prima intentie a diagnosticului si terapiei antimicrobiene probalistice, empirice, inaintea determinarii definitive a etiologiei. In a doua parte este prezentata grupa ANTIBIOTICELOR MACROLIDE, exemplificand substantele care apartin acestei grupe si produsele farmaceutice dintre cele mai variate continand aceste substante. Prin prezenta lucrare este incurajata promovarea unei logici si rationalizari a antibioticoterapiei cu evitarea princepalelor erori, abuzuri si cheltuieli exagerate.

Bibliografie :
57

ANGELESCU M. - Folosirea rationala a antibioticelor, Ed. Medicala, Bucuresti, 1985 2. BEDELEANU D., MANTA I. Biochimie medicala si farmaceutica, 1990 3. CARUNTU F., CARUNTU F. jr. Vademecum de antibioticoterapie, 1998 4. CRISTEA-POPA E., POPESCU A. - Tratat de biochimie medicala, vol. I, Ed. Medicala, 1991 5. DINU V. si coloboratorii - Biochimie medicala, mic tratat, Ed. Medicala, 2002 6. DOBRESCU D. - Farmacodinamie, E.D.P., Bucuresti, 1988 7. DOBRESCU D. - Farmacoterapie, Ed. Medicala, 1987 8. MANOLESCU E. Farmacologie, E.D.P., Bucuresti, 2000 9. MOISESCU D. Farmacologie clinica, Ed. Medicala, 2002 10. NENITESCU I. Chimie organica, vol. II, E.D.P., Bucuresti, 1987
1.

11. ONISCU C. Chimia si tehnologia medicamentelor, Ed. Tehnica, 1991 12. STROESCU V. Farmacologie clinica, Ed. Medicala, 1997
58

13. STROESCU V. Bazele farmacologice ale practicii medicale, vol. II, Ed. Medicala, 1989 14. VOICULESCU I. C., PETRICU I.C. Anatomia si fiziologia omului, Ed. Medicala, 1984 15. ZOTTA V. Chimie farmaceutica, Ed. Medicala, 1990 16. ZAPAN M. Chimie organica, Ed. Tehnica, 1986 17. *** - Agenda medicala, Ed. Medicala, 2004 18. *** - Farmacopeea Romana, Editia a-X-a, Bucuresti, 1993 19. *** - Memomed, Ed. Medicala, 2004

59