Universitatea de Vest “Vasile Goldiș “ – Arad
Facultatea de Medicină
REFERAT
REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE
Lector univ. dr. Fendrihan Sergiu student Piț Ioana
2020
Pagină 1 din 7
Cuprins
1. Introducere
2. Aspecte generale privind antibioticele
3. Rezistența la antibiotice
4. Concluzii
5. Bibliografie
Pagină 2 din 7
1. Introducere
Prezenta lucrare prezintă câteva informații despre antibiotice și despre rezistența
bacteriilor la unul sau mai multe antibiotic, precum și modalități de prevenire a rezistenței la
antibiotice.
2. Aspecte generale privind antibioticele
Antibioticele sunt o grupă de medicamente antimicrobiene care sunt utilizate pentru
activitatea lor împotriva bacteriilor, fiind astfel cea mai importantă clasă de substanțe
medicamentoase utilizate în tratamentul și profilaxia infecțiilor bacteriene [ „Antibiotics”.
NHS. 5 iunie 2014].
Descoperirea şi introducerea antibioticelor în secolul XX au revoluţionat medicina în
multe privinţe şi au salvat nenumărate vieţi, ceea ce a reprezentat un punct de cotitură în
istoria omenirii.
Antibioticele rămân unul dintre cele mai importante instrumente farmacologice pentru
controlul bolilor infecţioase. De asemenea, antibioticele sunt utilizate pe scară largă, ca agenţi
terapeutici sau profilactici, în practicile agricole. Din nefericire, utilizarea acestor
medicamente minunate a fost însoţită de apariţia rapidă a tulpinilor bacteriene rezistente şi de
erodarea utilităţii clinice [ Vasilica Ungureanu” O scurtă istorie a descoperirii antibioticelor şi
a evoluţiei rezistenţei la antibacteriene”, MEDICHUB MEDIA, 2018].
3. Rezistența la antibiotice
Rezistenţa antimicrobiană este una dintre cele mai grave ameninţări la adresa sănătăţii
umane. Unii agenţi patogeni au devenit rezistenţi la mai multe clase de antibiotice. În
momentul actual se exprimă marea îngrijorare a revenirii la epoca preantibiotică. În SUA,
CDC estimează că aproximativ două milioane de persoane sunt infectate cu bacterii care nu
pot fi tratate cu antibiotice şi cel puţin 23 000 de persoane mor anual din cauza acestor
infecţii.
Utilizarea antibioticelor este cel mai important factor care duce la rezistența la antibiotice
in jurul lumii. Antibioticele sunt printre cele mai frecvent prescrise medicamente utilizate
în medicina umană. Cu toate acestea, până la 50% din toate antibioticele prescrise pentru
oameni nu sunt necesare sau nu sunt eficient în mod optim, așa cum este prescris. Antibiotice
sunt, de asemenea, frecvent utilizat la animalele pentru prevenirea, controlul și tratarea bolilor
și pentru promovarea creșteriide animale producătoare de alimente [Centers for Disease
Control and Prevention. Antibiotic Resistance Threats in the United States. 2013].
Una dintre cele mai importante și susținute forțe motrice pentru descoperirea
antibioticelor din ultima jumătate de secol a fost rezistență la antibiotice. Mai simplu spus,
Pagină 3 din 7
rezistența este creșterea continuă a microorganismelor în prezența concentrațiilor citotoxice
de antibiotice. În practica clinică a bolilor infecțioase, rezistența la antibiotice care are ca
rezultat o insuficiență clinică este guvernată de biodisponibilitatea antibioticelor[Gerard D.
Wright, The antibiotic resistome: the nexus of chemical and genetic diversity].
După administrarea de antibiotice, mulţi dintre agenţii patogeni bacterieni, care au
cauzat epidemii în rândul populaţiei umane, au evoluat la forme rezistente faţă de mai multe
clase de antibiotice. De exemplu, Mycobacterium tuberculosis MDR este un patogen major
care circulă atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele industrializate. Alte infecţii grave
includ infecţiile nosocomiale cauzate de Acinetobacter baumannii, Burkholderia cepacia,
Campylobacter jejuni, Citrobacter freundii, Clostridium difficile,
Enterobacter spp ., Enterococcus faecium, Enterococcus faecalis, Escherichia coli,
Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa,
Salmonella spp., Serratia spp., Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis,
Stenotrophomonas maltophilia şi Streptococcus pneumoniae.
Inhibarea creşterii bacteriene de către un antibiotic este realizată când antibioticul
interacţionează eficient cu ţinta sa. Putem spune că toate mecanismele de rezistenţă se
bazează pe:
a). modificarea ţintei
b). reducerea concentraţiei de antibiotic liber care poate accesa ţinta – fie datorită modificării
sale prin enzime de inactivare a antibioticelor, fie prin eliminarea acestuia din celula
bacteriană prin intermediul pompelor de eflux.
Aceste mecanisme pot fi considerate „mecanisme active de rezistenţă“. Pe de altă
parte, sunt descrise mecanisme care nu afectează antibioticul activ în sine şi pot fi
considerate „mecanisme pasive de rezistenţă“, precum mutaţiile la nivelul genelor care
codifică transportorii, ţintele sau proteinele care activează preantibioticul. În plus faţă de
aceşti determinanţi clasici ai rezistenţei la antibiotice, lucrări recente au arătat că mai multe
elemente, implicate în procesele de bază ale metabolismului bacterian, pot modula răspunsul
la antimicrobiene, cum ar fi, de exemplu, producerea de biofilm [Davies J. Vicious circles:
looking back on resistance plasmids. Genetics. 1995].
Bacteriile au devenit rezistente la antibiotice prin diverse mecanisme, cum ar fi:
a). Eflux activ al antibioticelor din celula microbiană – bacteriile rezistente pot folosi
pompele din pereţii celulelor lor pentru a elimina antibioticele care intră în celulă.
Exemplu: Pseudomonas aeruginosa poate produce pompe pentru a elimina mai multe
antibiotice importante, inclusiv fluorochinolone, β-lactamine, cloramfenicol şi trimetoprim.
b). Modificarea/inactivarea enzimatică a antibioticului – unele bacterii rezistente utilizează
enzime pentru a modifica antibioticele, astfel încât acestea să îşi piardă eficacitatea.
Exemplu: Staphylococcus aureus modifică enzimatic aminoglicozidele prin adăugarea unor
compuşi, schimbându-le astfel funcţia.
c). Degradarea agentului antimicrobian – unele bacterii rezistente utilizează enzime pentru a
descompune antibioticul şi a-l face ineficient. Exemplu: Klebsiella pneumoniae produce
enzime numite carbapenemaze, care descompun carbapenemele şi majoritatea β-lactaminelor.
d). Achiziţionarea de căi metabolice alternative pentru a evita acţiunea inhibitorie a
antibioticului – unele bacterii rezistente au dezvoltat diferite şi noi procese pentru a evita
acţiunea antibioticului. Exemplu: Staphylococcus aureus poate ocoli efectele trimetoprimului.
e). Modificarea ţintelor specifice antibioticelor – bacteriile rezistente pot modifica ţintele,
astfel încât antibioticul să nu le recunoască şi să nu se poată lega la acestea, permiţând
Pagină 4 din 7
bacteriilor să supravieţuiască. Exemplu: Streptococcus pneumoniae îşi schimbă proteinele de
legare a penicilinei (PLP), împiedicând ataşarea penicilinei la celula bacteriană şi distrugerea
acesteia de către antibiotic.[ Vasilica Ungureanu” O scurtă istorie a descoperirii antibioticelor
şi a evoluţiei rezistenţei la antibacteriene”, MEDICHUB MEDIA, 2018].
În imaginea nr 1 sunt sintetizate toate mecanismele de rezistență bacteriană la
antbiotice cunoscute până în prezent.
.
imag.1 – Mecanisme de rezistență bacteriană la antibiotice
[[Link]
Există câteva etape prin care se realizează răspândirea rezistentei la antibiotice, și
anume:
1. Dezvoltarea rezistenței: administrarea necorespunzătoare de antibiotice (în cazul
oamenilor și animalelor) duce la dezvoltarea de bacterii rezistente în organism;
2. Expunerea: pacienții sunt contaminați cu bacterii de la alte persoane sau din cauza
igienei deficitare și a microbilor din mediul înconjurător; de asemenea, bacteriile rezistente
din organismul animalelor rămân în carnea și celelalte produse de origine animală care sunt
consumate de oameni, dar bacteriile se pot transmite de la animal la om și prin apa, solul sau
aerul contaminat;
3. Impactul: 1 din 5 infecții rezistente sunt cauzate de germeni de la animale și oameni
contaminați; astfel, bacteriile rezistente se răspândesc la populația generală.
[[Link]
Pagină 5 din 7
Exista o preocupare din partea instituțiilor medicale de a informa populația privind
utilizarea antibioticelor cu măsură pentru a preveni rezistența acestora la bacterii. În figura 1
sunt prezentate câteva modalități prin care se poate preveni rezistența la antibiotice:
Fig 1 – Prevenirea rezistenței la antibiotice[[Link]/search?q=antibioticele&source]
4. Concluzii
Cu o rezistenţă crescândă chiar la antibioticele de ultimă generație, ne
confruntăm cu un viitor postantibiotic înspăimântător, în care am putea pierde
capacitatea de a efectua cu succes orice intervenţie medicala. Este clar că
emergenţa rezistenţei la antibiotice este o problemă importantă de sănătate publică
la nivel mondial, astfel se justifică şi sunt necesare în continuare cercetări
farmacologice şi biochimice ale antibioticelor pentru cunoaşterea aprofundată atât a
mecanismelor de acţiune, cât şi a mecanismelor de rezistenţă.
Pagină 6 din 7
5. Bibliografie
5.1. „Antibiotics”. NHS. 5 iunie 2014;
5.2. Vasilica Ungureanu” O scurtă istorie a descoperirii antibioticelor şi a evoluţiei
rezistenţei la antibacteriene”, MEDICHUB MEDIA, 2018];
5.3. Centers for Disease Control and Prevention. Antibiotic Resistance Threats in the United
States. 2013;
5.4. Gerard D. Wright, The antibiotic resistome: the nexus of chemical and genetic diversity;
5.5. Davies J. Vicious circles: looking back on resistance plasmids. Genetics. 1995;
5.6. [Link]
5.7. [Link]
5.8. [Link]/search?q=antibioticele&source.
Pagină 7 din 7
