Omul si natura azi

Omul contemporan s-a indepartat treptat tot mai mult de natura creand astfel un dezechilibru structural in fiinta lui. Orasul cu toate atractiile lui vremelnice, restaurante, baruri, supermaeketuri a pus stapanire pe omul dornic de relaxare prin distractii zgomotoase. O alta varianta adoptata de oamenii impovarati de griji, treburi acasa si la servici este televizorul si calculatorul, deci cu greu mai au puterea sa profite de natura si aer curat. Sub imperiul civilizatiei precare, omul acesta este supus bombardarii cu unde nocive generate de aparatura si tehnica moderna de comunicare si informare (televizor , calculator, telefon mobil) Au aparut solutii pentru ecologizarea mediului casnic ca de exemplu: materialele tahionizate care absorb campul electromagnetic, protejand campul energetic al omului de unde, care ataca structura fizica: creer si organe vitale.Dar omul nostru refuza informatiile noi cu care nu este acomodat.Aceste materiale, care sunt antene pentru energia tahionica protectoare au viata nemuritoare: nu se consuma, nu se regenereaza, nu se epuizeaza calitatile. Un alt aspect al alienarii omului de natura, de viu, il constitue mancarea sofisticata gatita, supusa proceselor termice indelungate. Astfel au aparut o infinitate de restaurante, fast-foodurile si alte unitati de preparare a hrani, insa tocmai modul de preparare al mancarurilor a adus organismul uman in pragul colapsului. A fost creata o multitudine de retete cu specific pentru toate tarile de pe glob care proceseaza fara milaprodusele alimentare oferite de MamaGeea. Dar spre norocul tuturor au aparut voci care au spus stop mancarii balast, care in urma prepararii la foc siau pierdut principiile active datatoare de sanatate. Timid ,dar ferm au aparut retete de mancaruri fara foc. Aceste preparate pun in valoare substantele nealterate din vegetale si aduc un aport energetic insemnat. Astfel omul ajunge la satietate cu o cantitate mai mica de hrana. Un alt flagel pentru organismul uman l-a constituit tratarea legumelor, fructelor si carnii cu substante conservante si cu hormoni de crestere nocive ,de asemenea pentu organismul uman.Si aici stiinta a venit in sprijinul omului consumator.A fost inventat ozonizatorul, aparat care scoate cu ajutorul ozonului generat substantele toxice din hrana. Dupa tratarea cu ozon fructele si legumele isi pierd acel luciu nefiresc(se elimina consevantii), iar carnea elibereza hormoni de crestere ai petelui si carnii animale, formand la suprafata apei in care se barboteaza ozonul, o spuma toxica. Dar si natura a fost modificata de constiinta pentru a corespunde necesitatilor, fara a se tine cont de rolul pe care il are natura in dezvoltarea fiintei umane in armonie cu intreg Universul. S-a ajuns chiar la accidente ecologice, dezechilibre ale ecosistemului. Prin aceste actiuni necontrolate asupra naturii am ajuns sa ne punem in pericol propiile vietii. Dar semnalele de alarma striga din toate directiilemancati sanatos si oamenii vor sa faca ceva pentru a se elibera din imperiul civilizatiei ucigase. La ora actuala insa nu prea se mai stie cum poate omul sa se intoarca la Mama Natura si la un mod de hranire natural si sanatos. Au fost uitate echilibrul si armonia care trebuie sa existe intre om si natura. Echilibru si armonie inseamna unitatea noastra cu natura. Avem acelasi Creator, deci avem aceeasi esenta, deci compatibilitatea noastra cu natura este perfecta si sublima ca efecte. Caile de contopire cu Mama Natura au inceput iar sa apara in centrul atentiei noastre, fiind initiate campanii de informare pentru salvarea noastra prin intoarcerea la natura si puritate. Spre bucuria noastra s-a dat semnalul treziti-va oameni buni, pana cand?, opriti-va din procesul de autodietrugere. Pentru a ne intoarce iar la natura cu respect si responsabilitate trebuie sa ne ascultam glasul constintei sau al intuitiei, fara acestea ne-ar fi destul de greu daca nu chiar imposibil sa revenim la noi cei ce suntem, la natura. Dar acum ,azi putem spune cu bucurie ca nivelul de constiinta al oamenilor a crescut.Bolile si suferinta l-au intors pe omul de azi cu fata la Mama Geea si la Mama Natura, incercand cu responsabilitate sa repare si sa initeze proiecte de salvare a naturii, implicit al Vietii pe Noul Pamant. Prin Gratie Divina Dumnezeu ne-a iertat si ne-a luat ca parteneri sa creem alaturi de El frumusetea si bucuria in armonie cu intreg Universul.

Presiuni antropice exercitate asupra biodiversit __ii i. Cre_terea acoperirii terenurilor Modific_rile antropice n acoperirea terenurilor _i schimbarea utiliz_rii terenurilor au fost considerate factori-cheie pentru schimb_rile globale de mediu. Pentru ecosistemele terestre, schimbarea utiliz_rii terenurilor, probabil, va avea cel mai mare impact asupra biodiversit __ii, fiind una din cauzele majore ale declinului biodiversit__ii din ultimele decenii. n prezent, pierderea biodiversit__ii, ratele ridicate de dispari_ie a speciilor _i ecosistemelor este legat_ de distrugerea habitatelor naturale, ca urmare direct_ a schimb_rii utiliz_rii terenului. n ultimii 50 de ani, modificarea antropic_ a ecosistemelor, schimbarea destina_iei ini_iale a terenurilor _i practicile agresive de utilizare a terenurilor s-au derulat mai rapid _i mai amplu dect n orice alt_ perioad_ din istoria uman_, fiind una din cele mai importante probleme de mediu. Utilizarea terenurilor prin nlocuirea complet_ a unui tip de acoperire cu un altul induce modific_ri ale tuturor tipurilor de ecosisteme _i schimbarea drastic_ a peisajelor. De exemplu, recoltarea lemnului _i activit__ile silvice asociate modific_ modelele spa_iale _i succesorale, precum _i procesele care stau la baza dinamicii ecosistemelor forestiere. Schimbarea destina_iei terenurilor forestiere prin exploatare sau conversie n terenuri agricole sau p __uni a condus la fragmentarea habitatelor _i izolarea popula_iilor de plante _i animale, cu efect ulterior direct n pierderea biodiversit__ii. ii. Cre_terea popula_iei Cre_terea popula_iei umane este una din principalele amenin__ri la adresa mediului nconjur_tor. Fiecare persoan_ necesit_ energie, spa_iu _i resurse pentru a supravie_ui, ceea ce duce la pierderi de mediu. n cazul n care popula_ia uman_ s-ar fi men_inut la niveluri durabile, ar fi fost posibila echilibrarea acestor pierderi de mediu prin capacitatea acestuia de regenerare. Dar popula_ia uman_ este n cre_tere rapid_ dincolo de capacitatea P_mntului de a se regenera _i de a sus_ine o calitate rezonabil_ a vie_ii. Cresterea tot mai mare a populatiei, implicit a economiei globale depaseste capacitatea de suport a planetei noastre. Exista opinii potrivit c_rora cauza degrad_rii naturii _i nivelul ridicat de poluare se datoreaz_ n cea mai mare parte cre_terii demografice exagerate, care numai dac_ lu_m n considerare nevoile primare, va determina o diminuare a biodiversit __ii prin restrngerea spa_iilor de suport ale ecosistemelor naturale, datorit _ extinderii terenurilor cultivate ce antreneza procesele de desp_durire, eroziune, de_ertificare, cre_terea presiunii asupra capacit__ii productive a ecosistemelor oceanice, reducerea disponibilit __ii resurselor de ap_ dulce etc. Pe de alta parte, mbun__irea condi_iilor de trai, cuceririle _tiin_ei _i tehnicii _i dezvoltarea societ__ii au alimentat continuu _i dintotdeauna sporul demografic. Limitarea resurselor _i supra-generarea de de_euri pun omul n fa_a celei mai dificile probleme _i anume comutarea de la orientarea spre produc_ie, la orientarea spre conservare _i folosirea ra_ional_ a resurselor, chiar p_strarea unor rezerve, n paralel cu descoperirea de noi z_c_minte exploatabile economic _i reciclarea de_eurilor. n acest sens apare conceptul de dezvoltare durabil_. Societatea poate controla dezvoltarea n a_a fel ncat s_ fie posibil_ regenerarea sau conservarea calit__ilor esen_iale ale mediului.
Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2010 APM Constan_a 2011 178

iii. Schimbarea peisajelor _i ecosistemelor Ecosistemele, de_i sunt caracterizate prin stabilitate, nu prezint_ o constan__ n timp a parametrilor care-i caracterizeaz_. Modific_rile pot s_ apar_ ca rezultat al ac_iunii unor factori externi sau interni asupra componentelor sale _i pot fi reversibile sau ireversibile, corelate

sau nu cu modul de ac_iune a factorilor perturbatori. Majoritatea ecosistemelor prezente sunt ecosisteme naturale, constituite acum cteva secole, care au suferit o influen__ antropic_ n cea mai mare parte indirect_ _i care poart_ numele de ecosisteme modificate. In ziua de azi, printre cei mai importan_i factori pentru pierderea biodiversit__ii se num_r_ folosirea p_mntului (crearea de habitate artificiale, ridicarea de baraje, dezvolt_rile de-a lungul zonelor de coast_) _i defri__rile, la care se adaug_ construirea de drumuri _i infrastructur_ pentru turism _i transport, extrac_ia mineralelor din sol, abandonarea terenurilor agricole _i schimb_rile climatice. Problema cea mai mare este c_ to_i ace_ti factori tind s_ continue _i s_ creasc_ pe m_sur_ ce __rile se dezvolt_. Regiunile montane sufer_ modific_ri drastice ale ecosistemelor _i ale diversit__ii datorit_ dezvolt_rii urbane _i a infrastructurii: se creeaza baraje mari pentru hidroelectricitate, minerit, transport, se dezvolta turismul, in special statiuni de ski. Regiunile de _es sunt afectate de urbanizare, agricultur_, dezvoltarea infrastructurii iar zonele costiere sunt afectate mai ales de zonele urbanizate, activit__ile industriale _i portuare, turism, pescuit, acvacultur_. Activit__ile antropice necontrolate _i iresponsabile au pus o mare parte din ecosistemele naturale n pericol, astfel: mare parte din stocurile de pe_te marin au fost fie epuizate, sau sunt exploatate la limita lor de regenerare biologic_; suprafa_a acoperit_ cu p_duri s-a mic_orat cu cel pu_in o jum_tate; c_ile de transport, fermele agricole _i zootehnice, a_ez_rile umane, zonele industriale fragmenteaz_ habitatele forestiere, ceea ce r_mne fiind plcuri mici de p_dure izolate; suprafe_e semnificative din terenurile agricole au suferit degrad_ri ale solului prin eroziune, compactare, destructurare sau s_r_turare; presiunea turistic_, realizarea de investi_ii supradimensionate n domeniul turistic afecteaz_ habitatele naturale sau seminaturale cu repercusiuni directe supra florei _i faunei asociate; apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere; zonele umede, ml__tinoase _i-au diminuat considerabil suprafe_ele din cauza lucr_rilor de asanare care au urm_rit extinderea terenurilor agricole; depozitele de de_euri provoac_ eliminarea de pe suprafa_a afectat_ a unui num_r de 30-300 specii/ha, f_r_ a se lua n considerare _i popula_iile de microorganisme edafice. n plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modific_ n sensul c_, unele mamifere, p_s_ri, insecte p_r_sesc zona, n avantajul celor care i_i g_sesc hrana n de_euri (_obolani, cini, ciori). De_i efectele asupra florei _i faunei sunt teoretic limitate n timp la durata exploatarii depozitului, reconstruc_ia ecologic_ realizat_ dup_ eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic ini _ial, evolutia biositemului fiind ireversibil modificata; transferul de specii (introducerea speciilor alohtone _i invazive) contribuie esen_ial la diminuarea biodiversit__ii, determinnd modific_ri ale ecosistemelor _i peisajelor (de exemplu, plantele alohtone formeaza adesea monoculturi nlocuind speciile autohtone). Supraexploatarea resurselor biologice (specii _i/sau ecosisteme) prin evaluarea gre_it_ a resurselor mediului a condus la transformarea ireversibil _ a unor ecosisteme naturale, provoacnd neajunsuri majore cu efecte directe asupra peisajului _i distrugerea echilibrului _i a_a fragil al ecosferei.

Actiunea entropiei in natura Ne indreptam spre echilibrul cu natura. Ea aspira sa aduca toate partile sale la un echilibru. Diferentele dintre temperaturi devin echilibrate, vantul echilibreaza diferenta de presiune in aer, un obiect care este aruncat cade jos spre locul unde va gasi echilibrul cu forta de gravitatie. Procesul vizeaza o stare de echilibru peste tot si in toate punctele de vedere. In orice domeniu, fie ca este vorba de chimie, fizica, biologie si asa mai departe, totul este construit pe acest principiu. Totul aspira la echilibru, la o eliberare de presiune. Totul se supune legii entropiei. Natura isi doreste sa devina calma. Ea nu tolereaza diferentele si fluctuatiile in nici unul dintre parametrii. In cele din urma, totul trebuie sa ajunga la echilibru. Iar acum legea naturii cere echilibru in societatea umana. Vedem izbucniri si dezordine, iar acest lucru este modul in care natura cere echilibru. Nivelul mineral, vegetal si animal au avut deja randul lor, acum este randul nivelului uman. Dorinta de echilibru apare in interiorul nostru, dar pentru a obtine un echilibru intre noi trebuie sa devenim ca un singur om cu o singura inima. S-ar putea sa fim diferiti, dar exista un singur criteriu: suntem cu totii obligati sa ne sprijinim reciproc unul pe altul. Si nu este nimic de facut cu privire la faptul ca: Fie ca vrem sau nu, natura va castiga pentru ca este o forta extraordinara. Si apare intrebarea: De ce nu vom disparea si noi ca mamutii sau ca dinozaurii? De ce nu vom parasi pur si simplu scena ca o parte care nu se mai potriveste? La urma urmei dezacordul nostru cu natura este mult mai mare decat acela care a dus la disparitia dinozaurilor. Cu toate acestea, spre deosebire de ei, noi avem o misiune, o predestinare, un scop: Trebuie sa ne corectam pe noi insine si sa transformam natura nostra initiala. Ei au fost in imposibilitate de a face acest lucru si au disparut in cursul natural al evolutiei, pe cand noi suntem obligati sa ne aducem intr-un echilibru cu faza actuala de dezvoltare. Acesta este motivul pentru care suntem adusi in stadiul unde lipsa nostra de armonie cu natura va deveni exprimata in cele mai grave forme, dar nu se va ajunge la o disparitie totala. 90% din lume ar putea sa dispara, dar unii oameni vor ramane totusi pentru a schimba natura umana si a ajunge la echilibrul necesar.

Fenomenul valoric

Omul beneficiaz de toate drepturile inerente tuturor fiinelor umane, oriunde s-ar afla, indiferent de statutul sau regiunea unde s-a nscut, locuiete, lucreaz sau triete, indiferent de naionalitate, ras, sex, credine religioase, filozofice sau politice, stare material, deoarece aceste prerogative au un caracter universal, ceea ce constituie un fundament al drepturilor lor egale i inalienabile, ca un corolar al libertii, dreptii, securitii i pcii mondiale. Securitatea reprezint elementul principal n ceea ce privete viaa social, economic, cultural i militar, att la nivel internaional ct i naional, raportat la individ. Totodat, securitatea este caracterizat de manifestrile sociale, implicit ale individului uman i al colectivitilor sociale avnd implicaii la modul n care decidenii politici acioneaz. Raportate la alte categorii etice precum binele i rul, studierea semnificaiei valorice a securitii la nivel social reprezint o necesitate. Binele exprim totalitatea aprecierilor pozitive, valoroase ale aciunilor oamenilor, principii i norme de comportament demne de imitare i "multiplicare", ce contribuie la progresul i asigurarea securitii umane. Rul, ns, nseamn pricinuirea necazurilor, reprezint totalitatea aciunilor negative, faptelor demne de condamnare, mustrare, rezultnd o incompatibilitate cu progresul i securitatea. Securitatea reflect starea fireasc a oricrei existene, fiind circumstana de aciune pozitiv, favorabil pentru orice sistem. Prin urmare, putem defini securitatea ca un bine social, ca o necesitate major pentru progresul sociumului i pentru supravieuirea umanitii. Din punct de vedere etimologic, noiunea i are rdcinile n Imperiul Roman, n perioada domniei mpratului Hostilian - 250 d.Hr. Zeia care asigura protecia i bunstarea imperiului se numea Securitas, neleas ca "libertate n faa ameninrii"1. La nivel sociologic, securitatea reprezint "luarea n considerare a conexiunilor dintre toate nivelurile organizrii sociale i recunoaterea faptului c securitatea unora nu poate s decurg din insecuritatea altora"2. Perspectiva, la nivel uman a securitii, nu funcioneaz ca o nsumare a mai multor domenii, ci ca un proces n etape succesive specifice dezvoltrii fiecrui fenomen, a unor relaii individuale sau sociale care determin ulterior comportamentul unei persoane n funcie de evoluia fiecrei epoci. ns, secolul al XXI-lea este cuprins de ritmurile promitoare ale progresului tiinifico-tehnic i social, de revoluia n sfera informaional-computerial i pune, n acelai timp, problema supravieuirii omenirii i a existenei umane asigurate pe termen lung. Totalitatea problemelor

globale provocate de dezvoltarea tehnocratic a sociumului, integrate cu suficiente pericole n plan extern i intern, sunt reprezentate ca o surs de ameninri pentru omenire. Astzi ca niciodat, n faa omenirii apare problema fundamentrii ei valorice, a crei orientare va permite omenirii s se dezvolte progresiv i n plin siguran. n mare msur, problema securitii este examinat n aspect politic, economic i informaional. Aspectul sociofilosofic al securitii, insuficient cercetat n plan global, prezint un interes permanent din perspectiva siguranei i stabilitii existenei n general. Cu toate acestea, tratarea axiologic deschide noi orizonturi, noi posibiliti de studiere a problemei, de asigurare a stabilitii societii umane. Drept epigraf pentru analiza propus poate servi imperativul din Vechiul Testament: "Dac vei urma poveele Mele i poruncile Mele, le vei pstra i le vei ndeplini ... vei tri pe pmntul vostru n siguran" 3. Sensul profund al acestei ndrumri din Biblie const n nelegerea condiiei principale pentru asigurarea dezvoltrii societii umane. Orientarea acesteia spre criteriile nalt valorice reprezint baza normativ-valoric a sistemului i fundamentul culturii spirituale de autoorganizare a sociumului. Laureatul Premiului Nobel (1977), fondatorul colii de sinergetic din Bruxelles, I. Prigojine (1917-2003) relateaz c: "Valorile sunt codurile pe care noi le utilizm pentru a menine sistemul social pe o anumit traiectorie a dezvoltrii aleas de ctre istorie" 4. Menionnd rolul valorilor n pstrarea securitii procesului de evoluie uman, domnia sa accentua c sistemul valoric va rezista mereu efectelor fluctuaiei destabilizatoare care afecteaz sistemul social. Valorile aprute n decursul istoriei omenirii n baza necesitilor obiective ale societii se includ n sisteme i funcioneaz n societate ca reglatori socioculturali cu ajutorul instituiilor sociale: familie, nvmnt, religie, art, tiin. Fiind reflectate n contiina social sub aspectul orientrilor culturale, intereselor, directivelor, convingerilor i scopurilor, valorile capt o funcie ce poate dirija societatea. Astfel, valorile se prezint n calitate de coduri socioculturale de importan vital pentru existena societii, asigurat de o stabilitate pe un termen lung de durat. n acest context, valorile reprezint nucleul mecanismului normativ-valoric de autoorganizare a securitii sociale. Valorile i tradiiile ce sunt specifice societii se transmit din generaie n generaie i se bazeaz pe sprijinul instituiilor n drept pentru satisfacerea nevoilor fiecrui cetean, n spe al individului. Dezechilibrul balanei specifice unui sistem valoric stabilit, excluderea valorilor tradiionale i impunerea celor strine, punerea n acelai plan a imperativelor spirituale i etice pot avea urmri serioase n funcia instituiilor socioculturale, schimbri distructive n contiina i n mentalitatea social, dezorientri spirituale, iresponsabilitate i deviere social. Acestea, la rndul lor, n anumite condiii pot deveni factori de agravare a conflictelor sociale ntr-un stat aparte, iar dac nu sunt stopate la timp pot duce la destabilizarea sociumului la nivel regional sau global. Eventualul pre pltit n urma aciunilor de subminare a bazei valorice este pentru existena uman unul destul de grav. n concepia lui Imanuel Kant (1724-1804), idealul suprem este "principiul raiunii". ns G. Hegel (1770-1831) a relevat importana funcional a idealului, analizndu-l ca pe un scop intuitiv contemplativ. Noiunea de securitate social este prezentat ca un model ideal de societate n interpretare valoric. Idealul societii viitoare, n cadrul dezvoltrii ei inofensive, duce la asigurarea ntregii activiti sociale i la atingerea securitii generale. Reieind din cele expuse, idealul este forma principal de funcionare a valorilor, iar coninutul lui ansamblul valorilor corespunztoare. E posibil urmtoarea postulare: coninutul idealului securitii ca fenomen social este reprezentat de ctre sistemul axiologic, a crui orientare contribuie la formarea unei societi asigurate i la supravieuirea umanitii n condiii favorabile de dezvoltare. Securitatea ca o condiie i factor de existen a omenirii la nivel global, regional, naional, statal i personal se manifest n calitate de scop social-politic esenial. Stabilirea programrii social-

psihologice a acesteia are loc doar prin prezena unei convingeri sociale, i anume prin certitudinea elitelor politice n necesitatea de securitate. Condiia principal de stabilire a acestor convingeri se datoreaz practicii sociale de combatere a calamitilor, dezastrului natural, pericolului armat, social i politic, economic i ecologic. n calitate de form social n consolidarea i transmiterea unei astfel de practici se pronun tradiiile, obiceiurile i datinile. Neglijarea acestei experiene conduce la tergerea din memoria social a programrii social-psihologice pentru stabilirea securitii n modul de via i n activitatea de toate zilele a sistemului asigurat de relaii socio-umane. Prin urmare, putem afirma c securitatea este aprarea i asigurarea garantat prin mijloace constituionale, legislative i practice a intereselor vitale ale persoanei, societii, statului i mediului natural mpotriva ameninrilor interne i externe. Securitatea este o tiin ce necesit a fi studiat i dezvoltat; o art ce necesit a fi nsuit; o cultur ce necesit a fi cultivat. Rezultatul activitii social-politice i culturale, orientat spre atingerea idealului social i fundamentat pe principiile siguranei, este formarea unei tiine generale despre securitate, care ar cuprinde n spectrul su de cercetare i mecanismul de formare a culturii de asigurare a securitii ce va conine n sine mecanismul de stabilitate. Acest mecanism va funciona n baza cunotinelor, principiilor, normelor, valorilor i relaiilor din sfera securitii. Aciunea i lrgirea activitii domeniului de securitate n cadrul vieii sociale, geneza culturii securitii, stabilirea formei corespunztoare a contiinei sociale vor permite formarea unei sfere specifice: sfera asigurrii securitii sociale, sfera care se caracterizeaz printr-o form deosebit a contiinei sociale ce exprim sistemul de cunotine din domeniul securitii, relaiile ce apar n urma asigurrii stabilitii. Baza sociocultural a sferei securitii sociale este reprezentat de sistemul valoric, care ndeplinete funcia de stabilizare, integrare i consolidare. Studiul sistemului valoric al sferei securitii sociale presupune: definirea ierarhiei ontologice, existeniale i prioritare a valorilor securitii; determinarea aciunii reglatorului normativ-valoric al siguranei la nivelul personalitii, la nivel naional, regional i global; analiza valorilor i subsistemelor valorice, corelaia lor, care este factorul pstrrii siguranei i stabilitii societii. Astfel, sistemul valoric al bazei securitii pentru asigurarea dezvoltrii durabile a soc n ietii globale poate fi examinat ca o nou paradigm, ca o nou sintez valoric. Principiul formrii acestei sfere axiologice este reprezentat de ctre sistemul valorilor ontologice, orientare ce contribuie la dezvoltarea durabil i securitatea societii. Evidenierea principal a valorilor securitii se face n cadrul principiului moral, care cuprinde toat realitatea n deplin manifestare etic. Existena ca fenomen cosmic global este o condiie a tuturor formelor de via, inclusiv cea social. Realizarea valorilor din sfera ontologic este direcionat spre asigurarea securitii globale, fiind recunoscut ca o cultur de elit n sistemul existenial valoric i responsabil pentru destinul umanitii. Sfera ontologic a valorilor siguranei exprim importana existenei n toate aspectele ei i ce poate fi redus la ntrebarea lui Hamlet: "A fi sau a nu fi?". Iar dac va fi, atunci cum poate fi asigurat existena fa de pericolul nonexistenei i stabilit securitatea pentru existena nsi? ntrebarea despre existen i reflectarea ei n mitologie, religie, filosofie i art demonstreaz caracterul valoric al existenei, precum i situaia ei la rang nalt n statutul ierarhic al valorilor. Existena ca fenomen valoric este nucleul, care include imperativele valorice ale naturii, existenei umane i sociale i ale securitii generale a acestora.

VALORE, valori, s. f. I. 1. nsuire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitilor sociale i idealurilor generate de acestea; suma calitilor care dau pre unui obiect, unei fiine, unui fenomen etc.; importan, nsemntate, pre, merit. Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de pre; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. Expr. A scoate (sau a pune) n valoare = a arta, a demonstra importana, calitile eseniale ale unei fiine, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate n relief, a sublinia. (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stim (din punct de vedere material, social, moral etc.). (Concr.) Persoan vrednic de stim, cu nsuiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritiv. II. 1. (Ec. pol.) Munc social necesar pentru producerea unei mrfi i materializat n marf. Valoare de ntrebuinare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumit necesitate a omului sau a societii. Valoare de schimb = raport, proporie n care o anumit cantitate de marf de un anumit fel se schimb cu o cantitate de marf de alt fel. 2. (Concr.) Marf. 3. (Comer, Fin.) Exprimare n bani a costului unei mrfi sau a unei aciuni, a unui cec etc. Valoare comercial (sau de circulaie) = echivalent n bani al unui bun sau al unei mrfi pe pia; curs. nscris (cec1, cambie, obligaiune etc.) reprezentnd un drept n bani sau n bunuri de alt natur. Valoare mobiliar = nscris reprezentnd un drept asupra unor bunuri mobiliare (marf, bani etc.). Valoare imobiliar = nscris reprezentnd un drept asupra unor bunuri imobiliare (cldiri, pmnt etc.). Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Mrime matematic asociat unei mrimi fizice (dup un anumit procedeu de msurare), permind compararea mrimii cu altele de aceeai natur. Valoare absolut = valoarea unei expresii matematice cnd nu se ine seam de semnul (+ sau) pe care l are. Rezultat al unui calcul, al unei operaii matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolut sau relativ a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obinut n pictur prin alturarea a dou nuane diferite ale unui ton. 7. Sens, nuan de sens a unui cuvnt. Din fr. valeur, lat. valor, -oris.

Valoare (personal i cultural)

Atribuirea unui grad de oportunitate, utilitate sau necesitate unui obiect, aciune, atitudine, funcie sau persoan definete conceptual starea uman numit Valoare. n spaiul aciunii umane, valoarea este criteriul dominant de raportare i calificare a unei situaii. Ea determin scopul individului, mijloacele de realizare i strategiile de preluare ale efectelor atingerii unui scop. Valoarea ca raportare motivant caracterizeaz alegerea unei alternative implicante din mai multe posibile, iar ca stare emotiv localizeaz o traire i o masur subiectiv. Ea exprim capabilitatea fiecarui om de a extrage diferite satisfacii din interaciunea cu un obiect, un eveniment, sau o alta

persoan. Individul poate nu numai sa discearan valori, dar i s le ordoneze calitativ dupa intensitatea si nuana plcerii sau suferinei primite. Posibilitatea de a atribui valori aparine probabil tuturor vieuitoarelor i se manifest prin preferina oricrei fiine cu un anume grad de dezvoltare senzorial i comportamental, pentru anumite tipuri de hran, de micare sau contact cu alte fiine, funcie de consecinele relaiilor anterioare. Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului. Ea definete sistemul de opiuni al fiecruia sau al grupului i derermin orientarea subiectului sau a colectivitii n complicata reea a condiionrilor unei societi evoluate, difereniate operant i decizional. Prin intermediul valorii, omul i planific implicrile valorice personale sau caut anumite atitudini i caliti ale semenilor. Valoarea condiioneaz i formularea scopurilor momentane sau cele de perspectiv. Tot valoarea definete caracterul i direcia relaiilor personale, preferina alegerii sau respingerii unor parteneri ntr-o participare colectiva. Valoarea are un rol subtil n alegerea partenerului de via sau de placere, prin mijlocirea ei individul discernnd insuiri sau defecte ascunse. Tot ea determin altruismul, antagonismul sau ostilitatea. Identificarea, definirea i cultivarea valorilor proprii poate fi egoist sau generoas, legat de felul n care atribuim valori i ne atribuim valori, realizm sau prelum valori n mecanismul social. Valorile au un rol fundamental n totalitatea aciunilor creative, cooperante sau conflictuale umane. Eforturile de cunoatere cele mai dificile sau participarea la experiene ori expediii periculoase pot fi susinute numai prin definirea i ntreinerea unor valori proprii intense, stabile i cooperante, care ne pot ghida in via ajutandu-ne s ne proiectam trasee de aciune semnificative care ne ofer, dar ofer i celorlali, valori superioare i triri de calitate. Distincia fapt - valoare se afl n miezul dezbaterilor epistemologice asupra posibilitii obiectivitii n tiine. Ea preia n parte distincia ntre enunuri descriptive prescriptive, fr a coincide n totalitate cu aceasta.