PROIECT

BIOTEHNOLOGII
INDUSTRIALE

ndrumtor:Dr.Ing.Alexandra Blaga
Student: Abramiuc Alexandru
Grupa:2405 (IB)

TEMA DE PROIECTARE:
Proiectarea unei instalatii industriale de ontinere a
Penicilinei G cu o productivitate de 26 T/AN.

CUPRINS
Cap.1 Memoriu tehnic
Cap.2 Tehnologii de fabricatie5
2.1 Domenii de utilizare si proprietatile produsului...9
2.1.1 Domenii de utilizare....9
2.1.2 Proprietati chimice,fizice si biologice....10
2.2 Variate tehnologice...13
2.3 Alegerea variantei optime....13
2.4 Descrierea procesului tehnologic adoptat. ....15
2.4.1 Elaborarea schemei tehnologice.........15
2.4.2 Materii prime intermediare si auxiliare....30
2.4.3 Mecanismul reactiilor biochimice......42
2.4.4 Cinetica reactiilor biochimice.46
2.4.5 Termodinamica reactiilor biochimice....54
2.4.6 Bilantul de materiale.......58
2.4.7 Consumuri specifice
Cap.3 Controlul fabricatiei.73
3.1 Controlul,reglarea si automatizarea proceselor tehnologice....73
3.2 Controlul de calitate.....79
3.2.1 Metode de analiza ale materiilor prime si intermediare.79
3.2.2 Metode de analiza ale produsului finit......90
Cap.4 Produse secundare,deseuri de fabricatie ,epurarea apelor
reziduale.91
Cap.5 Utilitati....92
Cap.6 Transport,ambalare,depozitare...93
Cap.7 Norme de prevenire a muncii si PSI....99
7.1. Norme de protec ia muncii................................................................99
7.2. Masuri P.S.I........................................................................................101
Bibliografie.........................................................................................................103

Cap.1 MEMORIU TEHNIC

n cadrul acestui proiect s-a proiectat procesul biotehnologic de obinere a Penicilinei
G.
Penicilina G este un produs de biosintez produs de diferite microorganisme din clasa
Penicillium i Aspergiullius. Penicilina G conine n structura ei un nucleu tiazolidinic.
Penicilina G descoperit n anul 1929 de Alexander Fleming reprezint unul din cele
mai valoaroase antibiotice de biosintez, avnd o puternic aciune bactericid i
bacteriostatic.
Procesul tehnologic de obinere a penicilinei G se realizeaz printr-un proces
discontinuu de fermentaie n profunzime.
Pe baza procesului tehnologic optim adoptat s-a realizat schema bloc a procesului
tehnologic de obinere a Penicilinei G.
Schema bloc conine fiecare etap necesar procesului de obinere a Penicilinei G.
Tehnologia de obinere a Penicilinei G cuprinde urmtoarele faze:
pregtirea mediului de cultur
fermentaia
filtrarea soluiei native
separarea i purificarea.
n capitolul 2 etapa 2.4.2. sunt relatate materiile prime i auxiliare necesare mediului
de cultur.
In acest proiect s-au prezentat mecanismulul reaciilor biochimice dar i cinetica i
termodinamica procesului.

Cap.2 TEHNOLOGII DE FABRICATIE

Industria produselor farmaceutice, ca o ramur important a

industriei chimice, se ocup cu descoperirea i ob inerea prin
biosintez, sintez, semisintez sau extrac ie din plante sau organe
animale de medicamente si substan e cu ac iune biologic.
Medicamentele au aparut ca rezultat al dorin ei omului de a- i
men ine organismul n perfect stare de sntate. Acestea sunt
substan e organice sau anorganice, naturale sau de sintez care prezint
n doze foarte mici, anumite ac iuni farmacodinamice.
nceputurile utilizrii medicamentelor, pentru men inerea strii
fizice normale i ameliorarea durerilor, pornesc din antichitate, unde
medica ia avea un caracter empiric, bazat pe observa ii accidentale,
repetate si acumulate, cu privire la efectele plantelor asupra
organismului uman. n evul mediu apar primele medicamente de origine
mineral datorit dezvoltrii alchimiei, totodat extractele de plante
devin mai pure. Se introduc in pactica terapeutic medicamentele
anestezice, saruri de mercur i argint.
Dezvoltarea spectaculoas a chimiei secolului al XIX-lea a permis
identificarea i separarea n stare pur, a principiilor active din plante,
precum i sinteza unui mare numar de substan e chimice cu propriet i
terapeutice. n 1803 se separa din plante morfina, apoi stricina, nicotina,
atropina, codeina si cocaina si multe alte produse utilizate astzi n
terapia modern.
Sub impulsul acestor descoperiri s-au sintetizat o serie de
substan e organice care i-au gsit imediat aplicarea in medicin: eterul
etilic(1846), cloroformul(1849), acidul salicilic(1887), novocaina,
aspirina etc. Datorit calit iilor terapeutice ridicate ale acestor
substan e, fabricarea lor prse te laboratoarele si revine unei noi
aparute industrii specializare: industria farmaceuric.
Industria medicamentelor , unul dintre cele mai eficiente sectoare
ale industriei chimice, se caracterizeaz n esen prin:
5

- valorificarea superioar a materiilor prime furnizate de industria

organic i petrochimic
- ob inerea unei game largi de medicamente printr-un numr redus
de transformri chimice
- existen a sec iilor specializate pe un anumit produs, alturi de
instala ii cu caracter universal
- asimilarea permanent de produse noi
- nbunt irea calit ii medicamentelor prin modelarea i
optimizarea tehnologiilor existente [1,11,14]
Datorit variet ii mari de medicamente denumirea lor reprezint
o problem, drept dovad, faptul ca n prezent, nu s-a reu it s se
stabileasc denumiri comune pentru toate podusele. Numele lor a fost
ales in mod arbitrar, fapt care a generat confuzii. De exemplu,
sulfanilamida se ntlne te sub 60 de denumiri, iar aspirina sub 91 de
denumiri. In acest sens, medicamentele se gsesc sub urmtoarele
denumiri:
- denumire nregistrat sau denumire depus
- denumire comun interna ional
- denumire chimic
Denumirea nregistrat. Ob inerea industrial a medicamentelor
se poate realiza dupa diverse proceedee care, de obicei, sunt brevetate,
iar n cadrul brevetului este nregistrat i o denumire a produsului
propus de fabricant. n acest mod apar mai multe denumiri pentru unul
i acela i medicament i se eviden iaz firma productoare.
Denumirea comun interna ional. Organiza ia mondial a
snt ii inpune utilizarea denumirilor comerciale interna ionale.
Acestea nu trebuie s fie lungi i s se bazeze pe nrudirea
farmacologic i chimic.S-au propus o serie de silabe sau grupe de
silabe ce definesc categorii de medicamente si care se gsesc la sfr itul
denumirii produsului.
Denumirea chimic este specific fiecrui produs, iar utilizarea ei
alturi de denumirile comune interna ionale i de cele nregistrate, evit
confuziile ce pot aprea i ofer informa ii asupra structurii chimice. n
continuare, tot pentru evitarea confuziilor, n literarur se folosesc toate
cele trei tipuri de denumiri. [1,19,20]
Clasificarea medicamentelor.
Dou criterii principale sunt adoptate pentru clasificarea
medicamentelor, si anume: clasificarea dup structura chimic i
clasificarea dupa ac iunea farmacologic.
Clasificarea dup structura chimic are avantajul de a grupa
medicamentele pe clase chimice i e func iuni organice, dar nu ine
cont de aplica iile terapeutice ale acestora, i prin aceasta este rupt de
practic. Mai mult, produse din aceea i clas au ac iuni fiziologice total
diferite. Astfel naftazolina i tolazolinul de i sunt imidazoline au
ac iuni
farmacologice
opuse:
prima
este
un
medicament
vascoconstrictor, iar a doua este vascodilator puternic.

Naftazolina

Tiolazolinul

Clasificarea dup ac iunea biologic area avantajul de a grupa pe

ac iuni farmacoterapeutice toate tipurile de substan e cu efect biologic
apropiat sau sinergic. Se foloseste in literatur clasificarea dupa
ac iunea biologic, urmat de o subclasificare pe baza structurii
chimice.
Dupa acest criteriu, medicamentele se clasific n dou clase
pricipale: medicamente chimioterapeutice i medicamente simptomatice.
Medicamentele simptomatice stimuleaza sau deprim func iile
fiziologice sau biochimice intr-un mod care poate fi prevzut, astfel
nct acestea s poat fi utilizate pentru a modifica evoli ia unei boli.
Ele nu ac ioneaz asupra cauzei care produce boala, dar anihileaz
simptomele cauzate de aceasta. Din aceast categorie fac parte
medicamentele sistemului nervos central i vegetativ, medicamentele
aparatelor(respirator,
cardiovascular,
renal,
digestiv,
genital),
medicamente metabolice, substan e hormonale i antihormonale,
enzime.
Medicamentele chimioterapeutice sau etiologice ac ioneaz direct
asupra cauzei care produce nbolnvirea, iar distrugerea organismelor
patogene favorizeaz vindecarea organismului bolnav. Din aceast
categorie fac parte antibioticele,
medicamentele antimalarice,
medicamente antituberculoase. Aceste medicamente trebuie sa posede
ac iuni farmacodinamice minime i antimicrobiene maxime. [1,20,21]
Antibioticele sunt medicamente chimioterapice produse de
microorganisme i au proprietatea de a ncetini multiplicarea unor
organisme patogene(viru i, ricketsii, protoplaste, bacterii), implicate
etiologic n diferite boli i sindroame infec ioase i au rolul de a le
distruge. Provenind din metabolismul celulelor vii, cu structuri extrem
de variate, aceste medicamente se obtin in general prin fermenta ie.
Biosinteza in cazul penicilinelor se face cu microorganisme specifice, in
general, fungi de tipul Penicillium. In func ie de natura chimica a
antibioticului, separarea se face prin extrac ie cu solven i organici, prin
sorb ie pe schimbtori de ioni, prin adsorb ie pe crbune sau alumin.
Clasificarea antibioticelor. O clasificare generala a antibioticelor
se refer la grupul de agen i patogeni asupra crora sunt active
antibioticele. Astfel, avem:
1. Antibiotice
antibacteriene:
Gramicidina,
Bacitracina,
Polimixinele
2. Antibiotice antifungice: Penicilinele, Grizeofulvina
3. Antibiotice antituberculoase: Streptomicina
4. Antibiotice antivirale: Aciclovir, Amantadina, Vidarabin
7

5. Antibiotice
cu
ac iune
mpotriva
protozoarelor
i
metazoarelor: antimalarice, antihelmintice
6. Antibiotice cu ac iune antitumoral.
Un alt criteriu de clasificare este mecanismul de ac iune mpotriva
infec iei:
1. Ac iune asura peretelui celular, cu efect bactericid, numai n
faza de multiplicare a bacteriilor: Penicilinele G i V,
Oxacilina, Ampicilina, Carbenicilina, Cefalosporinele
2. Ac iunea asupra membranei citoplasmatice, cu efect
bactericid: Polimixina B, Colistina, Amfotericina B
3. Ac iune de inhibare a sintezei proteinelor, la nivelul
ribozomilor, cu efect bactericid in faza de multiplicare i de
stagnare
a
bacteriilor:
Streptomicina,
Gentamicina,
Tobramicina,
Kanamicina,
Neomicina,
Tetraciclinele,
Cloramfenicol, Eritromicina, Lincomicin
4. Ac iune de inhibare a sintezei acizilor nucleici, cu efect
bacteriostatic i bactericid: Novobiocina, Rifampicina,
Griseofluvina, Acidul nalidixic
5. Ac iune competitiv prin substituire de metaboli i analogi.
Aici se incadreaz sulfamidele care nu sunt antibiotice, dar
posed efect bacteriostatic i bactericid.
n func ie de structura chimic antibioticele se grupeaz n:
1. Beta-lactamice: Peniciline, Cefalosporine
2. Aminoglicozidice: Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina,
Amikacina
3. Polipeptide ciclice: Colistina, Polimixina
4. Tetraciclinele: Doxicilina
5. Macrolide: Eritrimicina
Dup spectrul antimicrobian exist:
1. Antibiotice cu spectru ngust de tip penicilinic
2. Antibiotice cu spectru ngust de tip streptomicinic:
aminoglicozide, polipeptide
3. Antibiotice cu spectru larg i foarte larg de ac iune:
Tetracicline, Cloramfenicol, cefalosporine din genera ia a II-a
i a III-a
4. Antibiotice de nlocuire, in cazul apari iei fenomenului de
rezisten : macrolidele, lincosamdele, rifampicina
5. Antibiotice de rezerv, toxice: Vancomicina
6. Antibiotice de excep ie: Fosfomicina
[2,33-34]
Penicilinele de biosintez fac parte din clasa antibioticelor lactamice, i sunt substan e chimice produse de diferite specii de
microorganisme
din
clasa
Penicillium notatum i Penicillium
crysogenum. Penicilinele con in n
structura lor un nucleu tiazolic,
condensat cu unul tetragonal,
diferind ntre ele prin natura
radicalului R.

Pentil
Metil
p-aminobenzil
p-hidroxibenzil
2-pentil
Benzil
Heptil
L-4-amino-4carboxi-butil
Alil-mercaptometil

Radicalul R
CH 3 -CH 2 -CH 2 -CH 2 -CH 2 CH 3 H 2 N-C 6 H 4 -CH 2 HO-C 6 H 4 -CH 2 CH 3 -CH=CH 2 -CH 2 -CH 2 C 6 H 5 -CH 2 CH 3 -(CH 2 -) 5 -CH 2 CH 3 -CH 2 -CH 2 -CH(NH 2 )
(COOH)CH 2 =CH-CH 2 -S-CH 2 -

Dihidropenicilina F
Metilpenicilina
Penicilina T
Penicilina X
Penicilina F
Penicilina G
Penicilina K
Penicilina M
Penicilina O

3-clor-2-buteniltiometil

CH 3 -CCl=CH-CH 2 -S-CH 2 -

Penicilina S

Fenoximetil

C 6 H 5 -O-CH 2 -

PenicilinaV

(2,35)
n secolul trecut, 1929, Alexander Fleming descoper penicilina G
i o introduce n tratament n 1941. Penicilina G este unul dintre cele
mai de pre antibiotice de biosintez, cu o puternic ac iune bactericid
i bacteriostatic. Ini ial, penicilina a fost produs de subculturile de
Penicillium notatum, ulterior, s-a descoperit c i Penicillium
crysogenum, citro-roseum, ribrum, i unele specii de Aspergillus secret
penicilin. Men inerea tulpinilor la un nivel inalt de productivitate s-a
realizat prin culturi succesive ale tulpinelor tinere, viguroase, i
utilizndu-se uscarea tulpinilor prin liofilizare. (3,46)
2.1 Domenii de utilizare i proprieta ile produsului
Dintre penicilinele de biosintez, n practica medical au fost
introduse penicilina G, sub form de sruri de porasiu, sodiu sau cu
amine.
2.1.1 Domenii de utilizare
Potrivit statisticilor, anual se produc cca. 26000 tone penicilina G la
nivel mondial. Domeniile de utilizare ale acesteia sunt urmatoarele:
- utilizare n terapeutic: 13%
- ob inerea de acid 6-aminopenicilanic: 65%
- ob inerea de acid 7-desoxicefalosoranic i al i intermediari:
20%
9

- alimenta ie: 2%
(2,30)
n cazul utilizrii terapeutice a penicilinei G, aceasta prezint o
toxicitate sczut, fiind activ impotriva agen ilot patogeni de tipul
bacililor gram pozitivi, a cocilor gram pozitiv i negativ, fiind
recomandat n angine streptococice, erizipel, scarlatin, pneumonie
streptococic, otite, sinuzite, antrax, difterie, sifilis, blenoragie.
Deasemenea este utilizat n profilaxia antitetanic i cea a infec iilor
prin mu cturi de animale. Nu este utilizat n cazul infec iilor cu
agen ilor patogeni secretori de penicilinaz (stafilococii de spital)
care sunt rezisten i la ac iunea antibioticului. (3,46)
Penicilina G se prezinta cu formula bruta: C16H18O4N2S, masa
moleculara M m =334 moli/g. In comert la noi in tara se gaseste sub
denumirile Penicilina G sodica si Penicilina G potasica produse
fabricate de S.C. Antibiotice S.A.

(2S,5R,6R)7-oxo-6-(2-

3,3-dimetill-

fenilacetamido)-4-thia-1-aza-biciclo[3.2.0]heptan-2-carboxilat
2.1.2 Propriet ile produsului
Propriet i fizice
Penicilina G se prezint sub forma unei substan e albe, cristaline,
solubile in ap i solven i organici, insolubil n eter, cloroform, uleiuri
grase, parafin. p.t.=80C Miros slab, caracteristic, gust amar.
Substan higroscopic. (1,86)
Propriet i chimice .
Penicilinene sunt instabile n prezen a acizilor, alcalilor,
oxidan ilor, alcoolilor, metalelor grele i la temperaturi ridicate.
Penicilina i i pierde propriet ile in solu ii cu pH acid mai mic de 5 sau
bazic mai mare de 8. (4,3) In solu ii apoase prezint pH= 5,5-7,5.
Prezint trei atomi de carbon asimetrici (C 3 , C 5 ,C 7 ), fiind optic
activ cu D 2 0 +241
Produsul ini ial rezultat prin hidroliza nucleofil (prezen a lactamazelor, a penicilinazelor sau a ionilor metalici) a penicilinei este
acidul peniciloic, biologic inactiv, acesta prin acidulare pierde o
molecul de CO 2 trecnd n acid peniloic.
ac. peniciloic

ac. peniloic

10

Sub aciunea clururii mercurice, acidul peniloic se degradeaz la aldehid

penilic i penicil amin.

Penicilinele reacioneaz nucleofil cu hidroxiamina formnd acizi hidroxiaminici:

In reacia cu alcooli a penicilinelor se formeaz esteri:

In prezenta de alchilamine, penicilinele formeaza alchilamide.

11

In mediu acid, penicilinele (1) izomerizeaza la acid penicilinic (10), printr-un

mecanism implicand structura de tranzitie oxazolonica(11). Daca concentratia acidului
este mare atunci structura oxazolonica trece in acid penicilinic (12) care izomerizeaza
rapid fie in acid penilic (10), fie in acid peniciloic(2), functie de pH-ul mediului. La o
valoare mai mare a pH-ului, acidul penicilinic trece in aldehida penilica (5) si
penicilamina (6).
(1,82,83)

Proprietai biologice
Penicilina G se prezint sub form de sruri de sodiu sau potasiu fiind activ
bacteriostatic i bactericid fa de bacili i coci grampozitivi. (1,86)
n studiul aciunii biologice a antibioticelor se urmrete stabilirea relaiei
dintre structura chimic a medicamentului i aciunea sa farmacologic pe de o parte,
12

iar pe de alta se caut determinarea naturii i a structurii chimice a receptorilor i modul

de interaciune ntre receptor i medicament.
De exemplu, cunoscndu-se aciunea anestezic a cocainei s-a sintetizat
novocaina care este mai ieftin i mai accesibil.
Proprietile biologice a penicilinei sunt date de structura chimic, proprietile
fizice i chimice, conformaia spaial, natura interaciunilor cu receptorul, viteza de
metabolizare. (1,25)
Penicilinele au ca mecanism de aciune, impiedicarea formrii peretelui celular,
prin legarea transversal a lanurilor aparinnd unui polimer peptidoglicanic, format
dintr-un lan de uniti N-acetilglucozamin-acid N-acetilmuramic, cu lanuri de
pentapeptid-entaglicin, ataate perpendicular. Legtura dintre glicina terminal a
pentaglicinei i D-alanin o realizeaz transpeptidaza membranar. Penicilinele se
cupleaz cu transpeptidaza, o blocheaz, imiedicnd astfel formarea legturilor
transversale , care asigur existena peretelui bacterian. Celulele microbiene, lipsite de
perete, sunt expuse tensiunilor osmotice i mor. Bacteriile care nu au perete celular nu
sunt sensibile la aciunea penicilinelor.
Penicilinele pot aciona asupra funciei enzimatice a proteinelor, ducnd la
autoliza unora dintre bacterii, sau la inhibarea creterii. (3, 44)
Administrarea penicilinei se face intramuscular, intravenos sau intrarahidian, la
intervale de 6 ore. Eliminarea se produce pe cale renal, n form nemodificat.

2.4. Descrierea procesului tehnologic

Procesul tehnologic de obinere a penicilinei G se realizeaz prin procedeul
discontinuu de fermentaie n profunzime care prezint o serie de avantaje precum:
-

pericolul de infectare a mediilor de cultur este redus

randament ridicat

procesul este omogen

costuri de investiie reduse

Obinerea penicilinei G s-a efectuat dupa urmtoarea schem bloc:

13

Hidrati de carbon
Extract de porumb

Saruri nutritive
Aer nesteril

Pregatire mediu de
cultura

Abur, 5 a.t.a.
Penicillium crysogenum

Sterilizare m.c.

Sterilizare aer
Condens

Ag. antispumant
Acid fenilacetic

Fermentatie

Filtrare
Masa celulara
Acetat de butil
Sol. dil. H 2 SO 4

Extractie
Faza apoasa
Reextractie

Sol.NaCO 3
Butanol

`CH 3 Cl 3
butanol

Distilare
azeotropa

Solventi reziduali

Filtrare, spalare
pe

Uscare

Pe
ni
c
G ilina

14

2.4. Descrierea procesului tehnic adoptat.

Tehnologia de obtinere a Penicilinei G cuprinde urmatoarele faze:
1.Pregatirea mediilor de cultura
2.Sterilizarea mediilor de cultura si a aerului
3.Fermentatia biochimica
4.Filtrarea solutiilor native
5.Separarea si purificarea penicilinelor

1.Pregatirea mediilor
Mediul de cultura reprezinta substratul nutritiv care contine
complexul de substante
folosite pentru cresterea si multiplicarea
microorganismelor in conditii artificiale.
Pregatirea mediului consta in dizolvarea in apa a componentilor
acestuia conform retetei pentru fiecare faza a procesului de fermentatie.
Mediul de cultura trebuie sa contina hidrati de carbon:, saruri minerale,
surse de azot oragnic si anorganic, precursori si apa. Deoarece
sterilizarea mediului de cultura de face cu abur direct, cantitatea de apa
ce se adauga la prepararea mediului de cultura este mai mica cu o
cantitate egala cu cea a aburului care condenseaza in timpul sterilizarii.
Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui
scop, prevazute cu agitatoare, conducte pentru abur, serpentine de
incalzire respectiv racire. In aceste aparate se introduce apa, se
incalzeste la 50-60C, apoi se adauga extractul de porumb principala
sursa de aminoacizi- si se fierbe timp de 30-60 minute.Dupa aceasta,
solutia se raceste la 50-60C si se adauga restul componentilor mediului
in urmatoarea ordine: CaCO 3 , NH 4 NO 3 , NaSO 4 , MnSO 4 , KH 2 PO 4 , ZnSO 4 ,
lactoza, glucoza.

15

Componenii mediului de cultura pe faze de fermentaie:

Componenii mediului de Inoculator
cultur
Extract de porumb
2
Lactoz
0,5-0,6
Glucoz
3-3,5
Fin de soia
CaCO3
0,7-0,8
KH2PO4
0,1
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
MnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
Ap pn la 100%

Intermediar

Regim

2-3
3-3,5
1,2
0,7
0,2-0,3
0,12
0,06
0,2
0,016

2,5-2,8
6-7
2-3
0,3
1,2-1,3
0,5-0,6
0,3
0,06
0,002
0,002
0,4
0,8

Mediul de cultur astfel realizat va cuprinde urmtoarele surse de

carbon: lactoza i glucoza.
Glucoza, sau dextroza, reprezint o excelent surs de carbon i
energie, utilizatpentru producerea de antibiotic. n special se folose te
pentru stimularea cre terii microbiene, ns poate genera i efecte
nedorite, de tipul inhibi iei de substrat,indezirabile la producerea de
metaboli i secundari, cum sunt penicilinele.
Aceste efecte pot fi diminuate prin dou cai:
- modelarea adaosului de glucoz n etapa de cre tere a biomasei,
astfel nct s se ajung la viteze maxime de cre tere i s se reduc
la minim concentra ia glucozei;
- utilizarea zaharurilor cu vitez lent de metabolizare, cum este
lactoza, care poate elibera glucoz i galactoz prin hidroliz
enzimatic, n concentra ii departe de valoarea inhibitorie. [5.61-62]
Lactoza, dizaharid reductor ( 4 D galactozido D
glucoz ), se folose te n stare pur numai pentru biosinteza
antibiotecelor, n mod deosebit la ob inerea penicilinei. [5.63]
Surse de azot
Necesarul de azot pentru mediul de cultur este asigurat de sursele organice
naturale sau sintetice i din sursele anorganice. Microorganismele sunt capabile, n mod
obinuit, s biosintetizeze toate tipurile de molecule de azot (aminoacizi, proteine)

16

plecnd de la ionul amoniu (NH4+) n funcie de energia existent, timp i gradul de

tratare mutagen a suei cultivate.
Viteza de cretere a microorganismelor atinge valori ridicate numai dac mediul
conine surse organice de azot.
Pentru culturile industriale folosite la obinerea de penicilina G, necesarul de
azot este asigurat de extractul de porumb i fina de soia. Aceste surse natrale sunt
bogate n proteine i aminoacizi, coninnd i acizi nucleic, vitamine, oligoelemente,
lipide, zaharuri, compui cu sulf i fosfor.
Prezena ionului amoniu n mediile necesare fermentaiilor industriale
favorizeaz metabolizarea proteinelor, dar i formarea de produse din categoria
antibioticelor. [5.66]
Sruri minerale
n biosintez, srurile minerale sunt compui folosii drept surse de:
- elemente constitutive ale produselor: Na2SO4, ZnSO4, MnSO4, tiosulfat de sodiu;
- elemente constitutive ale biomaselor: CaCO3, KH2PO4, NH4NO3;
- modificatori ai presiunii osmotice i ai permeabilitii membranelor celulare:
CaCO3;
- ageni de complexare i de precipitare: ionul sulfat SO42- ( Na2 SO4, Mg SO4,
KH2SO4 ). [5.67-68]

Precursori
Precursorii sunt compui organici sau anoganici, care atunci cnd sunt adugai
n mediul de cultur intervin ca molecule intermediare n biosintez sau dirijeaz
biosinteza ctre o anumit direcie.
Acidul fenilacetic dirijeaz procesul de biosintez ctre obinerea de penicilin
G, folosind ca microorganism productor Penicillium Chrysogenum. Astfel se
favorizeaz atingerea unor randamente ridicate de biosintez.
Prin activitatea lor, extrem de eficient, n procesele de biosintez, precursorii
sunt considerai componente ce nu lipsesc din mediile de cultur, iar pentru a evita
efectele inhibitorii acetia se vor aduga treptat, meninndu-se o concentraie
constant. [5.68]
Reglatori ai proceselor de biosintez
n biosinteza antibiotecelor se pot folosi unele molecule organice sau
anorganice, ce acioneaz ca inductor, activatori sau represani.
Un exemplu tipic este ionul fosfat (PO43-), prezent prin KH2 PO4, care dup o
anumit concentraie devine un inhibitor pentru acumularea produselor utile. ). [5.69]

17

2.Sterilizarea este procesul prin care are loc distrugerea sau indepartarea
microorganismelor patogene sau apatogene din substante, preparate,
spatii inchise, obiecte etc.
Metodele diferite de sterilizare se pot clasifica dupa urmatoarele
criterii:
a. metode termice:
- sterilizare cu aer cald la 140-200C
- sterilizare cu vapori de apa sub presiune la 120-140C
- sterilizare prin incalziri repetate la 70-100C
b. metode fizice:
- filtrare prin umpluturi fibroase
- filtare prin materiale poroase
- filtrare prin membrane
- utilizarea radiatiilor UV, IR, raze X, etc.
c. metode chimice:
- utilizarea agentilor chimici : oxid de etilena,
formaldehida, fenol, ozon, etc. [7,80]
Sterilizarea mediilor de cultura se poate realize prin metode
mecanice(filtrare, centrifugare, flotatie, electrostatic), pe cale termica,
cu agenti chimici sau cu unde electromagnetice. S-a ales ca posibilitate
de sterilizare a mediului de cultura din industria de biosinteza,
sterilizarea cu abur.
Procedeul de sterilizare cu abur este foarte simplu si permite
obtinerea unui grad inalt de sterilitate. Acest procedeu prezinta totusi o
serie de dezavantaje date de reactiile secundare pe care le sufera
principalele componente ale mediului in timpul procesului:
- denaturarea proteinelor si inactivarea enzimelor
- degradarea artiala a vitaminelor si a anumitor factori de
crestere
- supraincalziri ce pot initia reactii chimice.
Aceste dezavantaje sunt diminuate prin alegerea judicioasa a procesului,
care este totusi cel mai sigur. Procedeul de sterilizare termica a mediului
de cultura poate fi realizat prin procedeu continuu sau discontinuu,
utilizand drept sursa de incalzire aburul sau energia electrica. Deoarece
sterilizarea directa in fermentator prin proedeu discontinua la 120C
necesita un timp mare si degradarea mediului este mai avansata, se alege
procedeul de sterilizare mediului de cultura in instalatia continua. [6,
27]

Sterilizarea continua a mediilor de cultura la 120-125C

18

Pentru sterilizarea unor cantitati mari de medii de cultura se

recomanda utilizarea proceselor continue de sterilizare care prezinta o
serie de avantaje:
o conservarea mai buna a proprietatilor nutritive ale
mediului
o control superior al calitatii
o utilizarea rationala a consumului de abur
o eficacitate si productivitate sporita
o control automat
Realizarea in conditii optime a procesului impune un control al
spumarii mediuliu si a vascozitatii acestuia. Pentru sterilizarea continua
a mediilor de cultura se folosesc instalatii industriale care lucraza la
120-125C.

Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de

sterilizare, mentinator si racitor.
Coloana de sterilizare este formata din doua tevi concentrice: prin teava
interioara trece aburul de 5 a.t.a, iar prin spatiu inelar circula mediul
supus sterilizarii. In coloana de sterilizare are loc incalzirea mediului
pana la 120C, dupa care acesta este trecut prin mentinator si racitorul
teava in teava, pentru desavarsirea procesului de sterilizare si racirea la
35-40C.
Din diagrama timp-temperatura pentru sterilizarea continua la
120-125C rezulta ca incalzirea mediului cu abur direct de 5 ata in
coloana de sterilizare se face in 4-5 secunde, iar timpul de mentinere(1519

20minute) permite o distrugere a tuturor microorganismelor patogene

capabile de multiplicare in conditiile din fermentator. In acest procedeu,
contributia perioadei de racire si de incalzire fiind de 5-6%, se poate
considera ca procesul de sterilizare are loc numai in mentinator. [6,36]

35-40C

Sterilizarea aerului.
Procesele industriale de fermentatie sunt aproape in totalitate
procese aerobe si in marea lor majoritate aseptice. Necesarul orar de aer
steril variaza intre 60-120 m 3 aer/m 3 mediu de cultura. In sterilizarea
acestor debite mari de aer apar dificultati generate, pe de o parte de
varietatea microoganismelor prezente si de rezistenta lor la temperaturi
uscate si pe de alta de limitele largi ale dimensiunilor acestora. [5,110]
Pentru sterilizarea aerului au fost propuse urmatoarele metode:
- sterilizare termica
- sterilizare cu raze ionizante sau untra-violete
- sterilizarea cu agenti chimici
- sterilizarea prin filtrare
Pentru sterilizarea prin filtrare se pot folosi urmatoarele materiale
filtrante:
- fibre de sticla cu diametru intre 5 si 18
- nitrat de celuloza pentru filtru cu membrana
- teflon cu o rezistenta termica mare(300C) si caracter
hidrofob
- poliamida
In sterilizarea prin filtrare
aplicabilitate practica:
- filtrul cu fribra de sticla
- filtre disc cu membrana
- filtre-lumanare

exista

trei

tipuri

de

filtre

cu

Filtrul cu fibre de sticla este alcatuit dintr-un strat de material

filtrant fixat intre doua site, sustinute de doua placi perforate( cu
diametrul perforatiilor de 0.7-0.8 cm). Filtrul este prevazut cu manta de
20

incalzire, care permite uscarea materialului filtrant sterilizat cu abur

direct. Acest tip de filtru ofera posibilitatea sterilizarii unor debite
ridicate de aer, realizarea unui grad inalt de purificare si durata
indelungata de functionare.

21

3.Fermentatia.
Este faza fundamentala a procesului de biosinteza si se realizeaza in trei
etape:
- inoculator
- intermediar
- regim
Aceste
etape
corespund
unor
faze
de
dezvoltare
a
microorganismelor. Astfel, in inoculator se petrece procesul de
aclimatizare a Penicillium crysogenum la noile conditii de dezvoltare, in
intermediar
incepe
cresterea
exonentiala
a
numarului
de
microorganisme, iar in regim se termina procesul de crestere a
microorganismelor si de formare a penicilinei.
Aceasta etapizare reprezinta o imagine generala si putin idealizata
a procesului de biosinteza, deoarece chiar in intermediar incepe procesul
de elaborare a penicilinelor ca rezultat al distributiei varstelor
microorganismului. Acumularea unor cantitati mari de masa moleculara
face ca volumele fermentatoarelor, in care are loc procesul, sa creasca in
raport zecimal.
Eficacitatea procesului de biosinteza este determinata de
conformatia genetica a tulpinei. Tulpina utilizata este P. Crysogenum
Q176 a carei potenta a fost ridicata foarte mult prin procese de mutatie.
O tulpina buna se caracterizeaza prin capacitatea mare de inmultire,
utilizare rapida a azotului si a precursorului, lipsa pigmentilor in
biomasa si miceliu fibros.
Procesul de fermentatie cuprinde trei faze distincte:
- faza de crestere
- faza de producere
- faza autolitica
Faza de crestere se caracterizeaza prin acumularea de masa
miceliana si utilizarea intensiva a componentelor mediului de cultura.
Glucoza este asimilata foarte rapid atat pentru formarea masei celulare,
cat si pentru formarea energiei necesare. Cerintele de oxigen sunt
maxime in aceasta perioada, iar activitatea respiratorie, volumul de CO 2
degajat este mare.
Faza de producere a penicilinelor se caracterizeaza prin
incetinirea cresterii miceliului fie datorita epuizarii constituentilor usor
asimilabili, fie altor conditii existente cum ar fi scaderea consumului de
oxigen, mentinerea pH-ului la 6.8-7.5 si acumularea de penicilina. In
aceasta faza lactoza este folosita lent de catre miceliu si furnizeaza
energia necesara proceselor de biosinteza sau pentru formarea
constituentilor celulari.
Faza autolitica corespunde stadiului in care microoganismele se
epuizeaza ca urmare a activitatii metabolice prelungite, iar sursele de
carbon din mediu sunt consumate. Continutul de azot al miceliului
descreste considerabil si incepe procesul de autoliza al acestuia cu
elibereare de amoniac si cresterea pH-ului peste 8. Producerea

22

penicilinelor inceteaza si apare un proces de hidroliza alcalina a

penicilinelor formate. In practica industriala nu este permisa prelungirea
fermentatiei pana la aparitia autolizei.
Cantitatea de peniciline formate intr-o fermentatie biochimica
normala este rezultatul imbinarii rationale a urmatorilor factori:
- conformatia genetica a tulpinii care decide caacitatea de
producere a penicilinelor
- folosirea unor constituenti adecvati in mediu si un echilibru
corect in proportiile acestora
- mentinerea pH-ului la un nivel optim in mediul de fermentatie
- dozarea corecta a raportului intre hidratii de carbon
- adaugarea de precursori care vor decide natura catenei laterale
si tipul de penicilina produsa
- asigurarea necesitatilor de substante minerale
- mentinerea temperaturii optime
Din datele existente in literatura se poate se poate trage concluzia ca
pH-ul afecteaza vitezele reactiilor enzimatice, permeabilitatea
membranelor celulare si gradul de ionizare a sarurilor.
Pentru faza de crestere a masei celulare pH-ul optim este de 4.55.0, iar pentru faza de producere a penicilinelor este de 7.0-7.5. Prin
urmare, procesul va trebui condus inter cele doua etape in regim diferit.
Nu se recomanda depasirea pH-ului de 7.5 deoarece incepe procesul de
autoliza insotit de degradarea penicilinelor formate. Mentinerea pH-ului
la valoarea 7 in ultima parte a ciclului de fermentatie asigura valori
ridicate pentru vitezele de respiratie si elaborare de peniciline.
Regimul optim de temperatura este de 25C cu o toleranta de un
grad, iar necesarul de aer, deoarece este un proces aerob, este de 1-1.5 l
aer/l mediu x min., la o turatie a agitatorului elicoidal de 110-140
rot/min. [6,182,183]
. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar
acesta nu poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea
mecanica a biomasei.
Mecanismul de transfer al oxigenului din bula de aer la celula in
sistem eterogen gaz-lichid-solid implica urmatoarele etape:

difuzia oxigenului molecular prin filmul de aer

dizolvarea oxigenului la interfata gaz-lichid

difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid

difuzia oxigenului solvit in intreaga masa

difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid de la suprafata

microorganismelor

difuzia oxigenului prin membrana celulara

reactia de consum a oxigenului

23

Din datele existente in literature de specialitate rezulta ca in

sisteme eterogene gaz-lichid-solid, bine agitate, viteza procesului de
transfer de masa al oxigenului este determinate de difuzia oxigenului
dizolvat prin filmul de lichid. [1,92]
Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de
biosinteza deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismele au nevoie de
surse de hidrati de carbon, azot, substante minerale si precursori.
Sursele de hidrati de carbon sunt necesare pentru dezvoltarea
microorganismelor si pentru producerea penicilinei. Este necesar sa se
mentioneze ca biomasa unei molecule asa de complexe, necesita un flux
de energie din exterior, procesul fiind endoterm. Prin urmare, biosinteza
penicilinelor se poate realiza numai daca se desfasoara simultan si
procesele de oxidare ale hidratilor de carbon care constituie sursa
principala de energie. Oxidarea lenta a lactozei elibereaza o energie ce
depaseste cu 66kJ/l mediu de cultura energia necesara sistemului ; din
aceasta cauza procesul de biosinteza in ansamblu este exoterm.
Viteza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in urmatoarea
schema: glucoza acid lactic lactoza; fapt care confirma ca in faza
de crestere a microorganismelor se consuma glucoza, iar in faza de
producere a penicilinelor se consuma lactoza. Introducerea fructozei sau
lactozei in locul glucozei are ca efect scaderea brusca a vitezei de
crestere a masei celulare.
Sursele de azot sunt necesare pentru formarea grupelor aminice si
obtinerea acozilor aminici. Se utilizeaza azot mineral din saruri de
amoniu si azot organic furnizat de aminoacizii si peptidele din extractul
de porumb.
Prezenta substantelor minerale este vitala in pocesul de crestere
deoarece ele afecteaza direct permeabilitatea membranei sau intra in
sistemele enzimatice. Astfel KH 2 PO 4 ofera K 3 - entru activarea unor
sisteme enzimatice si PO + pentru fosforilare.
Necesarul de substante minerale pentru fazele de crestere a masei
celulare si elaborarii de peniciline pentru P.crysogenum Q174 este
urmatorul:
Element
Potasiu
Magneziu
Fosfor
Fier
Sulf

Valori exprimate in mg/l mediu

Cresterea ciuercii Producerea penicilinei
40
40
8
8
80
200
0.2
7
70
100

Dirijarea procesului de biosinteza spre

obtinerea Penicilinei G se face cu ajutorul cu
24

ajutorul unei substante care este inglobata in catena laterala si poarta

numele de precursor. Acesta este acidul fenilacetic. Precursorul se
adauga in portiuni deoarece in concentratii mai mari de 0/1-0/2% sunt
toxici pentru microorganisme.
Procesul de formare a penicilinelor fiind aseptic, sterilizarea
aparatelor se face cu abur la 120-125C, iar mentinerea sterilitatii in
timpul procesului este asigurata de suprapresiunea creata prin barbotarea
aerului steril necesar biosintezei.
Procesul de fermentatie se realizeaza in fermentatoare cilindrice
verticale contruite din otel inoxidabil, echipate cu agitator elice sau
turbina, serpentina pentru racire, conducta pentru aerare, dispozitive
spargere-val, teaca termocuplu, filtru individual de aer si rezervor de
antispumant. Fundurile fermentatoarelor sunt sudate pentru a asigura un
grad sporit de securitate impotriva infectiilor, iar stuturile au garnitura
metalica pe toata suprafata flanselor de legatura.
Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor
Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin
determinarea sterilitatii mediului, a gradului de determinare mofologica
a ciupercii, a pH-ului mediului, a activitatii lichidului de cultura si a
consumului de de zahar. Probele se iau la interval de 4-6 ore, iar
procesul se considera terminat atunci cand continutul de zahar al
biomasei ajunge la 0.2-0.6%, iar concentratia solutiei ramane aproape
constanta intre doua determinari.
Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei:
Etapa
de T
Agitarea
Debit aer
Presiunea
fermentatie
[C] [Rot/min] [l/l mediu x [ata]
min]
Inoculator
261 270
1.0
1.2-1.3
Intermediar
261 170
1-1.2
1.2-1.3
Regim
261 120
0.6-1
1.2-1.3

Durata
[h]
30-40
20-40
90-120

Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea

procesului de fermentatie este cuprinsa intre 5%-6%. Valoarea exacta
depinde de potenta susei folosite si de conditiile de realizare a
procesului de fermentatie. [6,184,185]

25

4.Filtrarea solutiilor native

Filtrarea la nivel industrial a lichidelor de fermentatie intampina
dificultati considerabile datorate naturii masei celulare. Alegerea
utilajului pentru filtrare este conditionata de:
- caracterul suspensiei,
- productivitate,
- grad de recuperare
- materialul de constructie al
suprafetei filtrante
Filtrarea lichidelor care contin
masa celulara cu caracter fibros este o
operatie
relativ
usoara,
deoarece
miceliul
nu
colmateaza
materialul
filtrant si se desprinde usor de pe acesta.
Pentru aceste lichide, la nivel industrial
sunt recomandate filtre rotative cu vid.
Filtrele ofera o suprafata mare de
filtrare, posibilitatea spalarii miceliului
pe filtru, pentru recuperarea avansata a
produselor utile si nu necesita operatii
manuale.
Filtrul rotativ cu vid, denumit
filtru celular Oliver, poate fi construit
din otel-carbon, otel inoxidabil, otel
captusit cu cauciuc sau teflon, din
diferite aliaje. Alegerea materialului de
constructie
este
determinata
de
caracterul agresiv al lichidelor supuse
filtrarii.
Filtrul consta dintr-un tambur
rotativ, cu lungimea 1-4.5, si diametrul
1.75-3m, construit din doi cilindrii
orizontali coaxiali. Cilindrul exterior
este perforat si acoperit cu material
filtrant, iar spatiile dintre cei doi
cilindrii este impartit in 10-12 celule
etanse care functioneaza succesiv si independent ca un filtru nuce.
Legatura dintre aceste celule si conductele de vid sau aer comprimat se
realizeaza rin intermediul capului de distributie. Suprafata tamburului
este impartita in mai multe zone corespunzatoare operatiilor de filtrare,
spalare, uscare si indepartare a stratului de miceliu depus. In timpul unei
rotatii a tamburului, fiecare celula trece prin toate aceste zone.
Indepartarea miceliului se realizeaza cu ajutorul unui cutit
razuitor fix.[3,37,38]
. Soluia rezultat se trece printr-un rcitor tubular unde se rcete pn la 35C i se depoziteaz n rezervorul de ateptare, de unde este trimis la extracie.
Rcirea este absolut necesar pentru a reduce viteza reaciilor de degradare a
penicilinelor. n unele tehnologii de fabricaie soluia rcit se trateaz cu cetazol 10%
pentru coagularea albuminelor, se filtreaz i se trimite la extracie. [6,186]
26

5.Separarea si purificarea penicilinelor

Separarea penicilinelor prin extractie fizica rerezinta singurul
procedeu de separare cu aplicabilitate industriala. Concentratia finala a
penicilinei in lichidele de fermentatie este de 3-6%, in functie de tulpina
utilizata. Datorita dilutiei foarte mari, este necesara concentrarea
solutiei prin extractii repetate a penicilinelor cu solventi.
Fluxul general al separarii penicilinelor cuprinde urmatoarele
etape:
- filtrarea lichidului de fermentatie in scopul separarii
biomasei
- extractia penicilinelor din filtru cu solvent organic in doua
sau mai multe stadii, in functie de conc sa in solutie
- reextractia penicilinelor din solventul organic cu o solutie
de carbonat de sodiu
- cristalizarea si purificarea.
Extrac ia i reextrac ia
Extracia reprezint operaia de separare a componenilor unui amestec lichid
sau solid pe baza diferenei de solubilitate a acestora ntr-unul sau mai muli solveni.
Dac amestecul supus separrii este lichid, operaia este de extracie lichid-lichid, iar
pentru solid, extracie solid-lichid. Atunci cnd procesul are loc prin intermediul
operaiilor fizice, extracia este fizic, iar atunci cnd intervin reacii chimice,
extracia este reactiv.
Extracia fizic lichid-lichid cuprinde 4 etape:
1. contactarea soluiei iniiale cu solventul (amestecarea)
2. solubilizarea i difuzia solutului n faza solventului (transferul de masa a
solutului)
3. separarea celor dou faze rezultate (extractul-faza solventului care
conine solutul, rafinatul-soluia iniiala epuizat)
4. recuperarea solventului att din extract, ct i din rafinat. [3.52]
Viteza extraciei depinde de 3 factori: aria interfacial de contact dintre cele 2
faze lichide, fora motrice a trasnferului de mas al solutului ntre soluia iniial i
solvent, coeficienii de transfer de mas ai solutului n fiecare faz.
Operaia de extracie prezint capacitate maxim, atunci cnd se obine un
contact intim ntre fazele din sistem, reflectat de gradul de dispersie ale uneia n
cealalt, respective de valoarea ariei interfaciale.
Produsele de biosintez se gsesc n lichidul de fermentaie n concentraii
reduse (0.5-8%), fiind n general, compui labile chimic i termic. n plus, n lichidele
de fermentaie se gsesc numeroi compui secundari, unii cu caracterisitici fizicochimice asemntoare cu ale produselor utile, de aceea separarea i purificarea
produselor de biosintez sunt operaii dificile, ce implic etape complicate. [8.48]
Extracia fizic reprezint pn n prezent singurul procedeu de separare
industrial al penicilinei G. Concentraia final a penicilinei G n lichidele de
fermentaie este cuprins ntre 3 i 6 %, n funcie de tulpina utilizat. Datorit diluiei

27

foarte mari este necesar concentrarea soluiei prin extracie i reextracie.

Penicilinele pot fi extrase fie din soluia apoas rezultat n urma filtrrii biomasei, fie
direct din lichidul de fermentaie. [7.61]
Fluxul general al separrii penicilinelor de biosintez este alctuit din 4 etape:
1.
filtrarea lichidului de fermentaie cu ajutorul filtrelor rotative cu vid, n
scopul separrii biomasei de lichidul care conine penicilinele;
2.

extracia penicilinelor din filtrat cu un solvent organic n dou sau mai

multe stadii, n funcie de concentraia lor n soluie;

3.

reextracia penicilinelor din solventul organic cu o soluie de carbonat

de sodiu sau de potasiu;

4.

cristalizarea i purificarea, n funcie de tipul de penicilin.

Extrac ia penicilinei G folosete ca mediu supus extraciei fizice, lichidul de

fermentaie filtrate, iar ca solvent acetatul de butil la pH cu valoarea 2. [8.49-50]
Extracia penicilinei G n acetat de butil decurge cu randamente maxime numai
n condtiile n care acest antibiotic se va gsi n soluia apoas supus extraciei n
form nedisociat. Acesta deoarece acetatul de butil este un solvent nepolar sau cu
polaritate redus. Din analiza procesului de extractive fizica a penicilinei G cu acetat de
butil s-a constat ca:
- n solvent sunt extrase numai molecule de penicilina nedisociat
- ntre molecule de penicilina, n condtiile n care se realizeaz extracia, nu are
loc formarea unor asociaii
- n acetatul de butil penicilina G nu disociaz [3.62]
Schema de operaii pentru separarea penicilinelor prin extracie este prezentat
n schema urmtoare:

Pentru extracia penicilinei G se

folosete extractorul Podbielniak.Acesta este
construit dintr=o foaie metalic nfurat n
spiral n jurul unui arbore care se rotete cu
28

2000-5000rpm..Rotorul are forma unei spirale cu un numr variabil de spire( 6-33

spire) a cror seciune formeaz canale paralele.

1.
2.
3.
4.
5.

ansamblu rotor +ax

carcas
lagre
curea de tranmisie
foaie
metalic
spiralat
perforat
6. conducte de distribuie a fazelor
7. conduct pentru lichidele de
splare i curare
8. tuuri de alimentare i evacuare

Distilarea azeotrop
n prezent pentru separarea srurilor penicilinei G din soluia apoas rezultat
de la reextracia n carbon de Na(K), se folosete procedeul antrenrii azeotrope a apei
cu butanol, la vid, astfel ncat, odat cu ndeprtarea apei are loc cristalizarea srii
respective, apoi, acesta se filtreaz si se spal cu butanol i cloroform. Utilizarea
butanolului, dei prezint avantajul unui timp relativ scurt al fazei de cristalizare si al
unei solubilitai relativ bune a impuritatilor are o serie de inconveniente cum ar fi:
- conduce la pierderi mari de butanol, datorita solubilitatii ridicate a acestuia
in apa(7,45%), precum si datorita solubilitatii mari a apei in butanol
(20,5%); acest aspect determina si cheltuilei sporite cu recuperarea
solventului.
- posibilitatea degradarii termice a penicilinei, datorita temperaturii
necesare evaporarii amestecului butanol-apa
- posibilitatea degradarii chimice a penicilinei in butanol.[8,85]
Uscarea
Uscarea este o operatie prin care se indeparteaza umiditatea dintrun material cu ajutorul energiei termice.Termenul de uscare se mai
utilizeaza si in cazul indepartatii unui component in stare lichida sau de
vapori dintr-un gaz sau dintr-un amestec lichid.
Uscatoarele se pot clasifica in functie de mai multe criterii:
1) dupa regimul de fuctionare pot fi:
- continue
- discontinue
2) dupa presiunea de lucru pot fuctiona:
- la presiune atmosferica

29

- la vid
3) dupa procedeul de uscare pot fi:
- cu agent termic gazos
- cu incalzirea materialului
4) dupa sensul de circulatie a solidului si a gazului pot fi in :
- echicurent,
- contracurent,
- curent mixt
- curent incrucisat
5) din punct de vedere constructive sunt:
-uscatoare cu strat fix,
-cu strat mobil,
-cu strat fluidizat,
-cu pulverizare,
-de contact
Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in
uscator dulap la 35-45C sub vid de 100-225 mmHg, timp de 16-20 ore.

2.4.2. Materii prime, Intermediare, Auxiliare.

Microorganismul producator
Mucegaiurile(ciuercile sau fungii) sunt microorganisme ce se prezinta sub
forma de filamente, de diverse dimensiuni, ce formeaza un miceliu care provoaca
degradarea mediului in care se dezvolta. Unele specii de mucegaiuri sunt producatoare
de antibiotice cum ar fi Penicillium si Aspergillus, in special antibiotice -lactamice
Mediul de cultura are in componenta urmatorii constituenti:
1. Lactoza
Generaliti:
Formul brut: C12H22O11
Mas molecular: 360.30 g/mol
Prezinta o usoara solubilitate in apa si este insolubil n alcool etilic, eter etilic i
cloroform.
Zerul i materialele auxiliare folosite la fabricarea lactozei trebuie s corespund
documentelor telenice normative ale produselor respective i s respecte dispoziiile
legale sanitare i sanitar veterinare n vigoare.
Condiii tehnice de calitate:
Denumirea caracteristicii

Condiii de admisibilitate
Tipul
Lactoz rafinat
Lactoz telenic
Calitatea I
Calitatea a II-a

30

Aspect
Culoare
Gust i miros
Aspectul soluiei apoase
Puterea rotaiei specifice
[]2020
Pierderi prin uscare:
-la 130C, %, max.
-la 100C, %, max.
Aciditatea exprimat a
acidului lactic, %, max.
Cloruri, %, max.
Sulfai (SO4), %, max.
Calciu
Metale grele (Pb)
Arsen, %, max.
Fier

pulbere cristalin
alb
alb - galben
galben
slab dulceag, fr miros strin
incolor, limpede
galben deschis,
Galben
slab tulbure
+52 +53
+51 +52
+47 +51
5.5
0.05

0.4
0.07

2
1

0.004
0.002
lips n condiiile
determinrii
lips n condiiile
determinrii
0.01
lips n condiiile
determinrii

2. Extractul de porumb
Conditii tehnice de calitate
Constituienti g/100g extract de porumb
Substanta uscata
Cenusa
N total
Zahar total (exprimat ca glucoza)
Acid lactic
Aciditate(ml sol NaOH 0,1N/100g) extract de porumb
Fe
P
Ca
Zn
K
SO2
Sedimente solide

%
46-49,6
8,04-10,73
3,33-3,67
4,00-4,70
0,74-4,39
11,6-19,3
0,009-0,02
1,5-1,9
0,02-0,7
0,05-0,012
2,0-2,5
0,02
38,4-52,9

Generalitati. Proprietati fizice.

- Aspect: lichid cremos de culoare galben inchis
- Miros: caracteristic unei fermentatii lactice
- Sedimentare dupa 24 ore intr-un cilindru de 100 ml de 100%
- Aspect microscopic: in frontiu colorat prezinta o masa bacteriana
tipica bacililor lactic, in proportie de peste 90%
- Substanta uscata: minim 50%

31

- pH= 3.5-4
- Continutul in acid lactic: minim 20g la 100g substanta uscata
- Zahar total: maxim 2.5%
3. Faina de soia
Generalitati:
Faina de soia este o sursa de azot naturala, bogata in proteine, aminoacizi
continand si acizi nucleici, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compusi cu sulf si
fosfor dupa cum urmeaz:

4. Glucoza
Generaliti:

Proteine

42 %

Materii grase

3.5 %

Metionina

0.54 %

Cisteina

1.1 %

Lizina

2.4 %

Calciu

0.2 %

Sodiu

0.287 %

Potasiu

1.7 %

Magneziu

0.21 %

Sulf
Fosfor

0.32 %
0.6 %

SR 13359-7

Obiect i domeniu de aplicare:

Prezentul standard se refer la glucoza obinut din cartofi i din porumb,
destinat pentru consum i scopuri industriale.
Tipuri de gluxoza:
-glucoz lichid
-glucoz solid:
- aromatizat
- nearomatizat
Glucoza aromatizat poate fi fabricat cu diferite adaosuri: esene, aromatizani
i colorani alimentari avizai din punct de vedere sanitar, miez de nuc, miez de
floarea-soarelui etc., conform acordului ntre productor i beneficiar.

32

-Sirop de glucoz: soluie apoas, concentrat i purificat de zaharuri

nutritive, obinute din amidon de cartofi i de porumb.
-Glucoz solid: mas de zaharuri nutritive, obinut prin hidroliz avansat a
amidonului de cartofi i de porumb.
Condiii tehnice de calitate:
Pentru glucoza de cartofi i de porumb, materiile prime i auxiliare trebuie s
corespund standerdelor i normelor sanitare n vigoare
Proprieti organoleptice:
Caracteristici

Aspect
Culoare

Gust
Corpuri
strine

Metod
de
verificare

SR 13359-1

Miros

Condiii de admisibilitate
Tip de glucoz
Lichid
Solid
Aromatizat
Nearomatizat
Lichid vscos
Mas solid,
Mas solid
sub form de
tablete
Incolor pn
Crem pn la
Crem pn la
la galben
galben sau
galben
specific
colorantului
adugat
Lips
Caracteristic
Lips
aromei adugate
Dulce
Dulceag, uor amrui
specific
Lips

Proprieti fizico chimice:

Caracterisitici

Umiditate, % max.
RBU, max.
Culoare
ml iod
soluie
0.1 n/100 ml,
max
Densitate 20/20C, g/ml, min
Indice de refracie la 20C
Aciditate, grade, max.
Acizi minerali liberi, %
pH, la o soluie 20 g/100 ml

Condiii de admisibilitate
Tip de glucoz
Lichid
Solid
Aromatizat Nearomatizat
20
21
200
1.5
-

1.42
1.49
2.5

2.8
Lips
4.5...5.5

Metod de
verificare
SR 13359-2
SR 13359-3

SR 13359-4
SR 13359-5
SR 13359-6
SR 13359-7
SR 110-12

33

Coninut de
-n
produs
SO2 ml/100 g nealbit
max.
-n produs albit
Coninut
de
cenu
conductometric, raportat la
s.u., %, max.
Coninut de dextroz raportat la
s.u., (DE), %

4
40
0.6

32...49

SR EN 1185
15
-

SR 110-2
SR 13359-8
sau
SR 13359-9
sau
SR ISO 5377

min. 75

5. CaCO3, Carbonatul de calciu

STAS 1083-76
Prezentul standard se refera la carbonatul de calciu precipitat,
tehinic, obtinut prin tratarea solutiei de var cu bioxid de carbon.Produsul se prepara sub
forma de pulbere microcristalina.
Formula chimica:CaCO3
Masa moleculara relativa: 100,09 g/mol
Carbonatul de calciu precipitat, tehnic se livreaza in patru tipuri:
- tipul I destinat, in special, la fabricarea pastei de dinti;
- tipul A destinat, in special, industriei de produse cosmetice, industriei de
antibiotice si industriei electrotehnice;
- tipul B destinat, in special, industriei de material plastic si industriei cauciucului;
- tipul C pentru alte utilizari;
Conditii tehnice de calitate a carbonatului de calciu
Tipul
I
A
Grad de alb, %min
97
92
Finite:
-rest pe sita cu tesatura de sarma 0063
STAS 1077-67, %max
0,1
1,0
-rest pe sita cu tesatura se sarma 009
STAS 1077-67, %max
0,05
0,5
Densitate in gramada in stare tasata,
0,45
0,45
g/cm3, max
Cifra de sedimentare, cm3, min
95
91
Umiditate, % max
0,4
0,4
Substante insolubile in acid clorhidric,
0,1
0,2
%max
Oxizi de fier si de aluminiu
0,5
0,5
(Fe2O3+Al2O3), %max
Carbonat de calciu (CaCO3),% min
99
99
Alcalinitate[Ca(OH)2], % max
0,008
0,008
Limite de pH la un adaos de 130cm3
5,5.6,0
acid clorhidric n(capacitate de
tamponare)
pH-ul suspensiei 2% in apa, max
8,5
9,5
pH-ul suspensiei 10% in apa, max
9
10

B
92

C
-

1,0

0,5
0,45

1
0,47

90
0,6
0,2

90
0,6
0,2

0,5

0,5

98,5
0,10
-

97
0,15
-

34

Cupru(Cu), %max
Mangan(Mn), %max
Arsen

0,001
0,003
-

0,001
0,003
-

0,001
0,003
-

6. Fosfat monopotasic
S.T.A.S 10497-76
Generalitati:
Prezentul standard se refera la fosfatul monopotasic tehnic utilizat, n principal,
in mediu de cultura la fabricarea antibioticelor.
Formula chimica: KH2PO4
Masa moleculara: 136,09 g/mol
Condiii tehnice de calitate
Aspect i culoare
Cristale albe
Umiditate , %, max.
0.3
Fosfat monopotasic (KH2PO4), %, min.
96
Cloruri (Cl), %, max.
0.25
Fier (Fe), %, max.
0.003
Metale grele (Pb), %, max.
0.01
Substane insolubile n ap, %, max.
0.5
Observaii:
- Caracteristicile din tabel, cu exceptia umiditatii, se refera la fosfatul monopotasic
uscat la 105 2C
- Cu acordul beneficiarilor produsul se poate livra si cu max. 0.05 % fier.
7. Sulfat de sodiu
S.T.A.S 2126-84
General
itai
Prezentul standard se refera la sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic, intrebuintat in
industria de medicamente.
Formula chimic: Na2SO4
Masa moleculara relativ: 142.044 g/mol
Caliti
Sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic se livreaz n trei calitai:
calitatea I produs secundar la bile de filare, de la obinerea fibrelor artificiale;
calitatea II obinut prin tratarea fosfogipsului rezidual cu sod calcinat
(Na2CO3), urmat prin uscarea produsului prin atomizare.
- calitatea III produs secundar din fabricaia acidului formic din formiat de sodiu
i acid sulfuric.
Condiii tehnice de calitate
Calitatea
I
II
Aspect
praf neaglomerabil praf neaglomerabil
Culoare
Alb
alb
Sulfat de sodiu
99
97.5

III
praf aglomerabil
Alb cenuiu
97
35

(Na2SO4), %,
max.
Umiditate, %,
max.
Substane
insolubile n ap,
%, max.
Acid sulfuric
liber(H2SO4)
Clorur de sodiu
(NaCl), %, max.
Fier (Fe), %, max.
Acizi organici
(HCOONa)
Densitate n stare
netasat kg/dm3

0.3

0.1

0.5

0.3

0.3

0.5

Lips

lips

%, max. 1.0

0.1

1.2

1.2

0.001

0.001

0.03

%, max. 1.5

lips
0.7...1.55

0.4...0.7

1.26...1.30

Observaie:
- toate valorile din tabel, exceptnd umiditatea si densitatea n stare netasat, sunt
raportate la produsul uscat la 105 2C.
8. Sulfat de zinc
S.T.A.S. 2367-80
Generalitati :
Prezentul standard se refera la sufatul de zinc tehnic cristalizat, granulat si lichid.
Sulfatul de zinc tehnic cristalizat si granulat se livreaza in 3 calitati:
- calitatea I
- calitatea II
- calitatea III
Sulfatul de zinc tehnic lichid se livreaza in 2 calitati:
- calitatea I
- calitatea II
Formula chimica: ZnSO4
Masa moleculara: 161 g/mol
La data aprobarii standardului, sulfatul de zinc tehnic granulat si lichid se importa.
Conditii tehinice de calitate a sulfatului de zinc tehnic cristalizat, calitatea I:
Calitatea

II

Aspect

III
cristale mici

Culoare

Alba

alba sau alb-galbui

alb-galbuie-cenusie

Zinc(Zn) %min.

22,5

22,1

21,6

Substante insolubile
in apa, %max.

0,05

0,1

0,5

Fier(Fe), %max

0,035

0,5

1,0

Cupru(Cu), %max

0,005

36

Acid sulfuric
liber(H2SO4), %max

0,1

0,5

Arsen

Lipsa

Cloruri, %max

0,2

Observatii:
- pentru industria chimico-farmaceutica se va folosi sulfat de zinc tehnic
cristalin, calitatea I.
9. Azotat de amoniu
S.T.A.S. 450-30
Generalitai
Standardul cu nr. 450-30 se refera la azotatul de amoniu tehnic, granulat obinut
prin neutralizarea acidului azotic cu amoniac utilizat la fabricarea explozivilor i n
alte scopuri industriale.
Formula chimica: NH4NO3
Masa molecular relativ: 80.04 g/mol
-

Azotatul de amoniu tehnic granulat, se livreaz n dou tipuri:

tip I folosit la fabricarea explozivilor;

tip II folosit n alte scopuri industriale.

Condiii tehnice de calitate

Tip
Aspect
Culoare
Granulaie:
granule ntre 1...3 mm,
%, min.
granule sub 1 i peste 3
mm, %, max.
Umiditate, %, max.
Aciditate liber (HNO3),
%, max.
Azotat de amoniu, %,
min.
Azotat de magneziu, %,
min.
Azotat total, %, min.
Reziduu de calcinare, %,
max.

I
Granule neaglomerabile
alb

II
granule neaglomerabile
alb-roz

95

95

5
0.2

5
0.3

0.02

0.02

98.8

99.4

0.2

34.6

34.8

0.2

Observaie:
- coninutul de azotat de amoniu, azotat de magneziu, azot total i aciditatea
liber sunt raportate la produsul uscat.

37

Precursor in obtinerea Penicilinei G:

Acidul fenilacetic.
Generalitati :
Formula chimica: C6H5CH2COOH
Masa moleculara: 136.15 g/mol
Proprietati fizice :
- pulbere alba, alba-galbuie
- punctul de topire la 77-78.5C,
- temperatura de fierbere: 265C,
- densitate 1.081 g/cm3 ,
- solubilitate moderata in apa
- stabil in conditii normale.
Descriere generala si aplicatii:
Acidul fenilacetic se prezinta sub forma de cristale albe, cu un miros neplacut,
caracteristic, solubil in alcool si eter. El serveste ca ingredient in parfumuri oferind un
miros asemanator mierii. Se gaseste in concentratie mica in unii alcaloizi si hormoni din
plante. Acidul fenilacetic substituit in pozitie alfa si esterii acidului fenilacetic sunt
folositi in medicina, deasemeni acidul fenilacetic este folosit ca precursor in obtinerea
penicilinei G.
In comert se gaseste sub forma de pudra galbuie de puritate minim 99% si
umiditate maxima 1%, livrat in saci de 25kg.

Agent antispumant:
Ulei de floarea soarelui tehnic

STAS 2710-70

Generaliti:
Standardul cu numarul 2710-70 se refer la uleiul tehnic obinut din seminele de
floarea soarelui.
Uleiul tehnic de floarea soarelui se livreaz n dou caliti:
-calitatea I, obinut prin presare sau extracie cu solveni i prelucrare ulterioar;
-calitatea II, obinut prin presare sau extracie cu solveni.
Proprieti fizice i chimice:
Calitatea
Aspect, la 60C

I
Limpede
fr
impuriti

II
-

Metode de analiz
STAS 145/1-67

38

Densitate relativ la 20C

Indice de refracie la 20C
Culoare de iod, mg I/ 100 cm3 max.
Impuriti insolubile n eter etilic, % max.
Umiditate i materii volatile, % max.
Indice de aciditate, mg KOH/g max.
Substane organice nesaponificate, % max.
Indice de iod, g I/100g min.
Cenu, % max.
Indice de saponificare, mg KOH/g
Substane mucilaginoase
Punct de inflamabilitate (Penki-Martens), c min.

mecanice
0.914...0.927
1.4710...1.4760
20
0.1
1
0.2
1
2
12
1.2
1.2
119...135
0.05
186...198
lips
165
135

STAS 145/3-67
STAS 145/4-67
STAS 145/2-67
STAS 145/11-67
STAS 145/10-67 cap 1
STAS 145/16-67 cap 1
STAS 145/15-67
STAS 145/19-67 cap 1
STAS 145/13-67
STAS 145/17-67
STAS 18-70
STAS 145/6-67 cap 1

Observatii:
- la uleiul rafinat de floarea soarelui tip A, imbuteliat pe linii fara uscare, se
admite un continut de apa si substante volatile de max 0.15%
- indicele de peroxid pentru uleiul destinat pastrarii indelungate se stabileste prin
intelegere intre parti

Acetat de N-butil
S.T.A.S 904-89
Generalitati:
Standardul cu numarul 904-89 se refera la acetatul de n butil tehnic obtinut prin
esterificarea acidului acetic cu alcool n butilic sau prin transesterificarea acetatului de
metil.
Formula chimica: CH3CO2(CH2)3CH3
Masa moleculara relativa: 116.16 g/mol
Acetatul de n butil tehnic este un produs inflamabil, avand punctul de inflamabilitate
de cca. 28C.
Acetatul de nbutil tehnic se livreaz n trei tipuri, funcie de continutul de ester si
anume:
- tipul 98
-

tipul 92

tipul 88

Condiii tehnice de calitate

Denumirea caracteristicii
98

Condiii de admisibilitate
Tipul
92
88
39

Aspect
Culoare , mg K2Cr2O7/ l, max.
Miros
Densitate relativa, d2020
Distilare (la presiunea de 1013,2 mbar)*:
- interval de distilare, C...
- n intervalul de distilare distila, % vol.,
min...
Acetat de nbutil, %, min.
Aciditate (acid acetic), %, max.
Reziduu la evaporare, %, max.
Ap , %, max.

Lichid limpede, far substane n suspensie

16
caracteristic
0.878...0.884 0.872...0.880
0.868...0.874
120...127

116...128

113...130

95
98.0
0.01
0.01
0.2

95
92.0
0.03
0.02
0.35

95
88.0
0.03
0.02
0.5

* 1013.2 mbar = 760 mm Hg

Observaie:
- tipul 98 destinat industriei de antibiotice trebuie s aib intervalul de distilare
123...127C.

Acid sulfuric tehnic.

S.T.A.S 97-80

Generalitati:
Formula chimica:H2SO4
Masa moleculara: 98,08 g/mol
Dupa contiuntul de acid sulfuric monohidrat, acidul sulfuric fehnic se livreaza in 4
tipuri:
-tipul 98
-tipul 96
-tipul 92
-tipul 73
Conditiile tehnice de calitate a acidului sulfuric
Tipul
98
96
92
73
Aspect
lichid nicios, limpede sau opalescent
Culoare
Conform STAS 9482-74
Densitate g/cm3, min
1,836
1,835
1,821
1,634
Acid sulfuric monohridat(H2SO4),
98
96
92
73
% max
Dioxid de sulf(SO2), % max
0,1
0,1
0,1
Fier(Fe), % max
0,02
0,02
0,02
Reziduu la calcinare, % max
0,1
0,15
0,15
Arsen(As), % max
0,001
0,001
0,001
Cloroform
S.T.A.S. 3306-82
Generalitati:
Formula chimica:HCCl3
Masa moleculara: 119,38 g/mol
Cloroformul se livreaza in urmatoarele tipuri si calitati:
-tipul A, stabilizat cu 0,61% alcool etilic absolute, utilizat in
industria de medicamente:
40

-calitatea I
-calitatea II
- tipul B, nestabilizat tehnic utilizat ca solvent

Conditii tehnice de calitate

Denumirea caracteristicii

Tipul
A (stabilizat)
B(nestabilizat)
calitate I
calitatea II
lichid limpede, incolor, volatil
Caracteristic
dulceag, arzator
1,473-1,480
1,473-1,490
98,0
97,0
-

Aspect
Miros
Gust
Densitatea relativa
Cloroform, %min
Distilare:
-punct initial de fierbere, 0C, min
59
57
57
-punct final de fierbere, 0C, max
62
63
63
-intre punctual initial si final de
fierbere distilata, %vol, min
97
96
94
Reziduu la evaporare, % max
0,002
0,002
0,015
Clor liber
Cloruri(Cl), % max
0,0008
0,0008
Aciditate
Substante organice straine
15mg l/100cm3
Substante volatile straine
Apa
Observatii: Cloroformul este greu solubil in apa, miscobil in orice proportie cu alcoolul
etilic absolute, eterul etilic, benzina si majoritatea uleiurilor,Este neinflamabil.

[9]

41

2.4.3 Mecanismul reactiilor biochimice

Desi mecanismul biosintezei penicilinelor nu este pe deplin elicudat, totusi
tinand seama de faptul ca in molecula lor se gasesc trei componente de baza: d-valina,
l-cisteina si un acid substituir, precum si identificarea in miceliul de Penicillium
crtsogenum a unei tripeptide, se pot concepe etapele care intervin in biosinteza. Prima
etapa consta in formarea, din glucoza, a l-cisteinei si d-valinei, iar din aceasta a amino-adipil-cisteinil-valinei conform urmatoarei scheme:

42

Pentru elucidarea mecanismului celei de a doua etape, in care se formeaza

sistemul biciclic al penicilinelor sunt propuse doua ipoteze. In urmatoarea schema este
prezentata ipoteza conform careia se pleaca de la o tripeptida.

43

Dupa aceasta schema sinteza nucleului de baza al penicilinei, acidul 6aminopenicilanic ar rezulta din acidul -amino-adipic, l-cisteina si l-valina trecand prin
faza tripeptidei. In ultima etapa se formeaza enicilina G sau acid 6-aminopenicilanic
prin pierderea grupei acil.

44

Aceasta ipoteza nu este, deocamdata, confirmata deoarece toate incercarile de a

schimba in tripeptida acidul amino-adipic au acidul fenilacetic, necesar formarii
penicilinei G, au esuat.
Penicilinele s-ar putea forma si direct din l-cisteina su l-valina printr-o serie de
faze intermediare, despre care nu se stie daca se formeaza in stare libera, asa cum sunt
redate in schema de mai sus. In esenta, se distung in aceasta schema urmatoarele faze in
formarea penicilinei: condensarea aminoacizilor, dehidrogenarea peptidei, hidrogenarea
si ciclizarea intermediarului la acid 6-aminopenicilanic si introducerea catenei laterale.
Formarea acidului 6-AP in lipsa precursorului, recum si obtinerea diferitelor
peniciline in functie de recursorul folosit, demonstreaza ca rocesul de biosinteza oate
decurge si dupa aceasta schema.
2.4.4. Cinetica reactiilor de biosinteza
Prin metoda cinetica, se face studiul mecanismului reactiilor enzimatice, a
proceselor metabolice i a vitezei de transformare a substratului n produs. Aceasta
metoda este singura modalitate de studiu a proceselor enzimatice, deoarece numarul
enzimelor pure separate pna n prezent este relativ redus.
Viteza de fermentatie este definita prin variatia momentana a concentratiei
produsului, a intensitatii respiratiei sau a concentratiei masei celulare.
Viteza volumetrica este definita prin cantitatea de produs obtinuta, cantitatea de
substrat utilizata, consumul de oxigen sau cantitatea de celule obtinute pe unitatea de
volum de mediu de cultura i n unitatea de timp.

A- viteza de utilizare a oxigenului,

g/l.h
B- viteza de cretere a masei celulare,
g/l.h
C- viteza de consum a zaharurilor,
g/l.h
D- viteza de producere a penicilinei,
g/l.h

45

Fig. Vitezele volumetrice la fermentatia penicilinei

Viteza specifica se definete prin raportul dintre viteza volumetrica i densitatea

bacteriana, fiind exprimata n grame produs obtinut n unitatea de timp i pe gram de
masa celulara.
A- viteza de producere a penicilinei, g/g.h
B- viteza de utilizare a oxigenului, g/g.h
C- viteza de consum a zaharurilor, g/g.h

Fig.Vitezele specificela fermentatia penicilinei

Procesele metabolice ce se desfaoara n interiorul celulelor vii sunt catalizate
de enzime.
Enzimele sunt macromolecule organice cu structura proteica care catalizeaza
procesele biochimice. Din punct de vedere stuctural, enzimele sunt compui de natura
heteroproteica cu sensibilitate deosebita la toti factorii care afecteaza proteinele.
Activitatea enzimelor este influentata de temperatura, pH, presiune osmotica,
concentratia substratului, concentratia produilor rezultati n reactie etc. Activitatea
enzimatica este inhibata de anumiti agenti specifici precum: sulfamidele, antibioticele,
narcoticele, colorantii, apa oxigenata, dioxidul de carbon, dezinfectantele.
Substratul este acea substanta asupra careia se excercita actiunea enzimelor.
Prezenta enzimelor permite transformarea sustratului la temparatura normala a materiei
vii, oferind astfel, energia necesara desfaurarii procesului de biozinteza.
Functia esentiala a enzimelor este de a accelera viteza reactiilor metabolice la
temperatura normala a organismelor. Avnd activitatea catalitica foarte ridicata (de mii
de ori mai mare comparativ cu activitatea catalizatorilor anorganici uzuali), enzimele
reduc considerabil barierele de potential ale reactiilor de transformare a substratului,
facilitnd astfel deplasarea echilibrului spre formarea produsului.
46

Mecanismul prin care enzimele transforma substratul poate fi descris cu ajutorul

teoriei starii de tranzitie. Aceasta teorie presupune ca substratul se combina cu enzima
formnd un complex activat, instabil, care ulterior se descompune n produs i enzima.
Enzima eliberata reia ciclul de transformare a substratului conform schemei:

E S

E S*

k2

P E

in care: E enzima libera

S substrat
P produs
E S* complex activat enzima substrat
k
k
k2

constanta de viteza a reactiei de formare a complexului enzima substrat

1

constata de viteza a reactiei de formare a substratului si a enzimei din complexul enzima substrat
constanta de viteaza a reactiei de formare a produsului din complexul enzima substrat

- se admite ca ntre enzima i substrat, ct i ntre complexul enzima-substrat

exista un echilibru descris de ecuatia:

Kc*= k+1 = CE-S*

k 1 CE CS
iar viteza specifica de descompunere a complexului enzima-substrat n produs
este redata prin intermediul urmatoarei expresii:

K 2 = kB T
h
unde CE-S* concentratia complexului enzima substrat in stare activata
constanta de echilibru
kC*
constanta Boltzman
kB
h

constanta Planck

Viteza de formare a produsului este prezentata n relatia:

vp =

kB T
h

CE-S*

Reformulnd se obtine:

vp =

kB T
h

K C* C E C S

Constanta de echilibru a formarii complexului activat se poate exprima functie

de energia libera standard G*:
G* = H* - TS* = -RTlnKC* (6)
Din aceasta relatie rezulta expresia constantei de echilibru:
KC* =
47

Modele cinetice pentru viteza de formare a procesului

Michaelis si Menten au dezvoltat modelul cinetic al vitezei de formare a
produsului n functie de concentratia susbtratului i a enzimei. Dupa acestia, se
considera ca reactia dintre enzima i substrat se desfaoara n doua etape: n prima etapa
viteza de reactie este dependenta direct de cantitatea de substrat, iar n a doua etapa are
loc formarea produsului i eliberarea enzimei, care este capabila sa reia ciclul descris
de sistemul de reactie, viteza depinde de concentratia complexului enzima substrat:
k 1
E S
E S
k 1
k2
P E
S
Viteza de formare a produsului n procesul enzimatic descris de sistem este :
dCp
Vp = = k2 * Cc
d
Pentru determinarea concentratiei complexului enzima substrat, Cc, se
utilizeaza expresia vitezei de formare a acestuia, pentru cazul n care Cs>>CE.
dCp
Vp=
= k 1* (CE Cc)* Cs k 1 * Cc k2 * Cc
d
E

n regim stationar, concentratia complexului nu variaza n timp, iar expresia

devine :
k 1*(C Cc)*Cs k
E

Cc =

1*

Cc k2*Cc= 0

C E * Cs
k

k2

Cs

De mai sus rezulta ca:

k2 * C E* Cs
V * Cs
dCp
Vp=
= k 2 *Cc =
=
d
k 1 k2
k2
Cs
Cs Ks
k 1
k 1

48

Unde avem:
V= k2*CE : viteza maxima de formare a produsului ce corespunde
stadiului n care ntreaga cantitate de enzima formeaza complexul enzima
substratul;

Ks =

k2
: constanta de echilibru la disocierea complexului enzima substrat
k 1

KM = K s

k2
k

: constanta Michaelis Menten

Constanta KM este egala cu constanta KS numai atunci cand k2<<k +1

Cu cat valoarea lui KM este mai mica, cu atat este mai mare afinitatea enzimei
pentru substrat. Introducand constanta KM se obtine :
dCp V*Cs
Vp=
=
KM Cs
d
Aceasta relatie este denumita ecuatia Michaelis-Menten i descrie viteza de
formare a produsului ntr-un proces enzimatic, reprezentnd modelul ideal pentru viteza
proceselor enzimatice n regim stationar, lipsite de procese secundare de inhibitie.
Ecuatia Michaelis-Menten a fost stabilita n ipoteza ca CS>>CE Creterea
concentratiei enzimei din mediul de fermentatie peste o anumita limita atrage dupa sine
anularea ipotezei, si in consecinta viteza reactiei enzimatice nu va mai fi direct
proportionala cu concentratia enzimei.
Din reprezentarea grafica a ecuatiei MichaelisMentin, se vede ca KM este acea
valoare a concentratiei substratului CS pentru care reactia pornete cu jumatate din
viteza maxima V.

Reprezentarea grafica a ecuatiei Michaelis-Menten

49

Deoarece valoarea vitezei maxime de reactie este limita asimptotei la curba, ea

nu poate fi determinata cu exactitate. Pentru determinarea constantei KM i a vitezei
maxime V, se utilizeaza metode de linearizare. Una din aceste metode este metoda
Lineweaver Burk, care folosete inversul relatiei
Vp=

dCp
V*Cs
=
KM Cs
d

.
1

K
M

* Cs
Vp
V
V
Prin reprezentarea grafica a ultimei relatii n coordonate 1/Vp i 1/Cs conduce la
obtinerea diagramei LineweaverBurk, ce permite determinarea constantelor V i KM n
functie de variatia concentratiei substratului i de valorile experimentale ale vitezei de
formare a produsului.

Fig. Reprezentarea grafica a ecuatiei Lineweaver Burk

In literatura se mai intalnesc si alte reprezentari ale ecuatiei MichaelisMenten: Edaie-Hofstee sau Woolf.

50

Modelul MichaelisMenten a fost conceput ca un model ideal i descrie viteza

de formare a produselor n procese de fermentatie perfecte. Totusi, acest model, ce
abordeaza cinetica enzimatica n regim stationar, poate fi extins i la procese n care,
alaturi de transformarea enzimatica a substratului n produs, intervin reactii de inhibitie
competitiva sau necompetitiva a enzimelor. Prezenta inhibitorilor nu se poate evita,
deoarece ei apar ca urmare a degradarii mediului nutritiv n timpul sterilizarii, a unor
reactii secundare i nu numai.
Principalele tipuri de inhibitii ntlnite curent n procesele de fermentatie sunt :
-inhibitie competitiva;
-inhibitie necompetitiva;
-inhibitie de substrat;
-inhibitie de produs.
Procesul de transformare enzimatica a substratului nsotit de inhibitie
competitiva este descris prin reactiile:
Cc
Ks
k2
E S
E S
P E
KI
E

CD
E

Caracteristic pentru procesul de transformare enzimatica nsotit de inhibitie

competitiva este faptul ca enzima pusa n libertate prin disocierea complexului enzimainhibitor, E-I, si pierde capacitatea de a cataliza transformarea substratului in produs.
Viteza de formare a produsului este proportionala cu concentratia complexului
enzima-substrat, de aceea este necesara cunoasterea valorii acesteia in regim stationar.

Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice nsotita de inhibitie

competitiva dupa metoda Lineweaver Burk.
In cazul in care inhibitorul nu actioneaza competitiv, afinitatea enzimei pentru
substrat sau inhibitor ramne neschimbata, indiferent daca enzima este libera sau fixata
n complex.
Reactiile ce au loc n sistemul cu inhibitie necompetitiva sunt:

51

Ks

E S

E S

KI

E I

E I S
E S

k2

KS'
K'I

I
E S I
E S I

Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice nsotita de inhibitie

necompetitiva dupa metoda Lineweaver Burk.
Cinetica procelesor de biosinteza poate fi studiata i sub aspectul creterii masei
celulare functie de concentratia substratului.
Astfel, Monod, analizand procesul de crestere bacteriana n corelatie cu variatia
concentratiei unui singur substrat (substrat limitativ), a stabilit pentru faza de cretere
logarit mica a masei celulare urmatoarea expresie de calcul a vitezei specifice:
Cs
= max *
Ks Cs
n care:

nu este limitat

- viteza specifica de cretere a masei celulare cnd substratul

este limitat
max viteza maxima de cretere a masei celulare cnd substratul

KS constanta de saturatie (corespunde concentratiei substratului

la care viteza specifica de cretere este jumatate din viteza maxima ).

52

Dependenta dintre viteza specifica de cretere a masei celulare i concentratia

substratului limitativ este redata n figura de mai jos, din care se constata ca viteza
specifica de cretere tinde asimptotic catre valoarea maxima.
Fig Dependenta dintre viteza specifica
de cretere i concentratia substratului
limitativ.

Substratul limitativ poate fi sursa de carbon si energie (glucoza, alcool, nparafine), un aminoacid esential (triptofan, arginina), oxigenul, fosforul sau azotul
anorganic.
ecuatia de cretere a masei celulare n functie de concentratia
substratului limitativ, Cs:
Cs
dCx
= max *
* Cx Ecuatia lui Monod
d
Ks Cs

Trebuie remarcat faptul ca ecuatia Monod este valabila numai n cazul n care
creterea este limitata de un singur substrat, ceea ce n conditiile industriale se ntmpla
foarte rar. De obicei, n aceste procese intervine i un al doilea substrat, care, de cele
mai multe ori, este chiar oxigenul. n aceste conditii, vitezele specifice de cretere a
masei celulare sunt descrise prin ecuatia lui Monod modificata sau prin ecuatia Monod Cantois :
CL
Cs
= max *
*
KL CL
Ks Cs
= max *

CL
KL CL

Cs
B* Cx Cs

n care:
CL, CS- concentratiile substraturilor limitative;
KL, KS constantele de saturatie corespunzatoare substraturilor
limitative;
B constanta Cantois;
Pentru culturi industriale discontinue, Monod a introdus o constanta
caracteristica Y, denumita constanta de exploatare sau de cretere:

53

dCs
dCx
=Y*
d
d
n functie de valorile constantelor cinetice KS, max, Y stabilite de Monod, se pot
caracteriza cantitativ culturile microbiene discontinue.

2.4.5. Termodinamica reactiilor biochimice

Procesul de fermentatie se ncadreaza, din punct de vedere termodinamic, n
grupa sistemelor termodinamice deschise, sisteme ce sunt specifice organismelor vii,
caracaterizate prin schimb de energie i de materie cu mediul nconjurator, pe care l
transforma. Sistemele termodinamice deschise au drept conditie de baza, faptul ca ele
nu pot fi n echilibru cu mediul lor. Organismele vii se afla, de obicei, intr-o stare
stationara care reprezinta conditia de baza a sistemelor deschise n care viteza
transferului de materie i energie din mediu n sistem este compensata total de viteza
transferului de materie i energie din sistem n afara lui.
Faptul ca celula definita ca un sistem deschis, care nu se gasete n echilibru cu
mediul sau, un mecanism ce capteaza energie libera din mediu, producmdu-i simultan
o cretere oarecare a gradului de dezordine, a entropiei, face arte din logica moleculara
a starii vii.
O caracteristica a sistemelor deschise aflate in aceasta stare stationara este
capacitatea de a efectua un lucru, deoarece sunt departe de conditia de echilibru. In
starea stationara viteza de producere a entropiei are valoare minima, iar n aceste
conditii sistemul va opera la valoarea maxima de eficienta in conditiile date.
nsa, organismele vii fiind obligate sa respecte principiul al doilea al
termodinamicii, i anume sa produca entropie, au ales sa faca acest lucru dar folosind o
viteza minima, mentinndu-se astfel ntr-o stare stationara n care reactiile din celulele
vii decurg cu o viteza foarte mare. Ca urmare, studiul entropiei n termodinamica
proceselor de biosinteza este foarte important.
Analiza acestor fapte arata ca sistemele termodinamice deschise sunte traversate
de un flux de energie ce determina autoorganizarea sistemului , i astfel se mentine la
valori minime viteza de producere a entropiei.De asemeni, microorganismele se
remarca printr-o eficienta deosebita n prelucrarea energiei i a materiei, eficienta ce
depaete cu mult majoritatea mainilor cunoscute de omenire.
Analiza acestor aspecte evidentiaza ca celulele vii functioneaza ca maini
izoterme ce absorb energia din mediul lor, energie pe care o transforma n energie
chimica, folisita apoi pentru realizarea functiei chimice de biosinteza a componentelor
celulare, a functiei osmotice, necesara transportului de materiale n celula, i a functiei
mecanice, de contractie i locomotie, toate aceste functii fiind realizare la temperatura
constanta.

54

Sursa de energie a sistemelor termodinamice deschise sunt energie hidratii de

carbon, lipidele, alcoolii, proteinele etc., care prin combustie chimica elibereaza o mare
cantitate de energie. O parte din aceasta energie se elimina din sistem, iar o parte este
nmagazinata de sistem n compui organici macroenergetici, dintre care se remarca
acidul adenozintrifosforic(ATP), compusul responsabil cu rezerva energetica a celulei.
Din structura ATP-ului, prezentata in continuare, rezulta ca legaturile dintre gruparile
fosfat adiacente din ATP i ADP(acidul adenozindifosforic) sunt legaturi de tip
anhidrida, notate cu (.....), n timp ce legatura dintre acidul fosforic i riboza din
AMP(acidul adenozinmonofosforic) este o legatura esterica, notata cu linie dreapta.

n acest context, trebuie subliniat faptul ca energia libera standard de hidroliza

a legaturilor tip anhidrida este mult mai mare comparativ cu cea a legaturilor esterice.
Chiar daca ATP-ul are n structura doua legaturi macroergice (~), n reactiile enzimatice
intervine, de obicei, doar fosfatul terminal. n plus, ATP-ul nu are doar functia de a
nmagazina energie chimica, ci este, n primul rnd un transmitator sau trasnportor de
energie chimica n celulele vii. Prin acest proces de transport al energiei la alte
molecule,ATP-ul pierde gruparea fosfat terminala, trecnd n ADP, care, la rndul sau,
poate accepta energie chimica i reface ATP-ul, primind o grupare fosfat.
Prin reunirea acestor observatii asupra ATP-ului, s-a postulat ca ATP-ul
functioneaza ciclic ca transportor de energie chimica de la reactiile de ardere, ce
furnizeaza energia chimica, la diferite procese celulare care necesita un consum
energetic

CO2
H2

ATP

Energie rezultat
O2 la oxidareaP
sursa moleculei
combustibile
de energie
O2\

Biosintez
(lucru
chimic)

Contrac ie
muscular
(lucru
mecanic)

Transport
activ
(lucru
osmotic)

P
ADP

Surse de
energie
Fig. Ciclul ATP-ADP i modalitatile de utilizare a energiei eliberate de ATP

55

S-a demonstrat experimental ca indiferent de natura substratului limitativ,

folosit drept sursa de energie, sau molecule de combustibil(exceptiile fiind foarte rare),
raportul dintre cantitatea n grame a celulelor microbiene obtinute n stare uscata i
numarul de molecule de ATP sintetizate este aproximativ constant i are valoarea de
10.5. n plus, s-a aratat i ca n procesul de cultivare a bacteriilor n conditii aerobe
605% din cantitatea de carbon din mediu este asimilata de celule i numai 405% este
oxidat de CO2. Analiznd din punct de vedere energetic, circa 62% din energia libera de
oxidare a substratului reprezinta energia libera de ardere a componentelor masei
bacteriene, astfel nct HC=22kJ/g s.u. masa microbiana.
Daca substratul furnizor de energie este glucoza, ce se consuma ntr-un proces
de fermentatie aerob prin catabolism, atunci se formeaza, conform urmatoarei reactii,
38 moli ATP, ce pot nmagazina 1159kJ din cei 2870 kJ obtinuti prin combustia unui
mol de glucoza:
Glucoza + 6 O2 --> 6CO2 + 6H2O + 38 moli ATP
Moleculele de ATP i ADP fiind puternic ionizate, datorita faptului ca pH-ul
lichidului intracelular are valoarea 7, vor forma n prezenta ionilor Mg2+, compleci de
tipul celui prezentat mai jos, compleci ce constituie, de altfel, chiar forma activa a
ATP-ului.

56

2.4.6 Bilantul de materiale

Determinarea productiei pe sarje (Pan)
Pan = 26 tone/an = 26*103 kg/an
Numarul de sarje (ns)

FAT = fondul anual de timp

FAT = 330 zile = 330 * 24 h
ts = tf + taux
tf = durata fermentatiei
tf = 140 h
taux = timpii auxiliari = [10-15] h se adopta taux = 13 h
ts = 140 + 13 = 153 ore
Productia pe

Productia in

sarje (Ps)

fermentator

g randament global

Randamentele specifice pentru fiecare etapa a procesului tehnologic sunt urmatoarele :

57

filtrare : 80%

- cristalizare + distilare azeotropa : 94%

extractie : 94%

- filtrare + spalare : 95 %

reextractie 90%

- uscare : 98%

g = 0,59229 %

Productivitatea microorganismului
Productivitatea microorganismului pentru penicilina este de 80000 ui/ml,
iar activitatea standard este de 1670 ui/ml
1 mg................................1670 ui/ml

x = 47,9041 mg/ml = 47,9041

kg/m3
x mg..............................80000 ui/ml
P = productivitatea microorganismului ; P = x
P = 47,9041 kg/m3
Vu = volumul util

Mmdc = masa mediului de cultura

Mmdc = Vu *
= densitatea apei la temperatura de 25C
= 997,047 kg/m3
M
mdc

= 17,9676 * 997,047 = 17914,581 kg/sarja

58

1. Pregatirea mediului de cultura

In fermentatorul de regim, compozitia mediului de cultura este urmatoarea:
Componentii mediului de cultura
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Fermentatorul de regim (%)

Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa

2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736

Apa = 100 - xi
100 kg M.d.c. ..................................2,6 kg extract de porumb
17914,581 kg M.d.c.........................x1 kg extract de porumb
x1 = 465,779 kg extract de porumb/sarja
100 kg M.d.c.......................................6,5 kg lactoza
17914,581 kg M.d.c............................x2 kg lactoza
x2 = 1164,448 kg lactoza/sarja
100 kg M.d.c...........................2,5 kg glucoza

59

17914,581 kg M.d.c.................x3 kg glucoza

x3 = 447,865 kg glucoza/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg faina de soia
17914,581 kg M.d.c..................x4 kg faina de soia
x4 = 53,744 kg faina de soia/sarja
100 kg M.d.c...............................1,25 kg CaCO3
17914,581 kg M.d.c.....................x5 kg CaCO3
x5 = 223,932 kg CaCO3/sarja
100 kg M.d.c..............................0,55 kg KH2PO4
17914,581 kg M.d.c....................x6 kg KH2PO4
x6 = 98,53 kg KH2PO4/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg NH4NO3
17914,581 kg M.d.c.....x7 kg NH4NO3
x7 = 53,744 kh NH4NO3/sarja
100 kg M.d.c..0,06 kg Na2SO4
17914,581 kg M.d.cx8 kg Na2SO4
x8 = 10,748 kg Na2SO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,002 kg ZnSO4
17914,581 kg M.d.c...................x9 kg ZnSO4
x9 = 0,358 kg ZnSO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,4 kg Acid fenilacetic
17914,581 kg M.d.c..................x10 kg Acid fenilacetic
x10 = 71,658 kg Acid fenilacetic/sarja
100 kg M.d.c........................0,8 kg Tiosulfat de sodiu
17914,581 kg M.d.c.............x11 kg Tiosulfat de sodium
x11 = 143,316 kg Tiosulfat de sodium/sarja

60

100 kg M.d.c........................0,002 kg MnSO4

17914,581 kg M.d.c............x12 kg MnSO4
x12 = 0,358 kg MnSO4/sarja
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Materiale intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

Materiale iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

Deoarece in timpul sterilizarii o parte din componentii mediului de cultura se

degradeaza, urmatoarele componente se iau in exces de 10% : extractul de porumb,
lactoza, faina de soia.

Componentii in exces:
-

extract de porumb: 1,1 * 2,6 = 2,86 % ;

1,1 * 465,779 = 512,357

kg/sarja
-

lactoza : 1,1 * 6,5 = 7,15% ;

1,1 * 1164,448 = 1280,891

kg/sarja

1
2
3
4
5

gluzoca : 1,1 * 2,5 = 2,75% ;

1,1 * 447,865 = 492,65 kg/sarja

faina de soia : 1,1 * 0,3 = 0,33% ;

1,1 * 53,744 = 59,118 kg/sarja

Materiale intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932

Materiale iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
61

6
7
8
9
10
11
12
13

KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

Datorita componentilor care se degradeaza si adaugarii lor in exces, cantitatea de apa

este : Apa = 100 - xi = 83,546%

2. Sterilizarea
In aceasta etapa se degradeaza compusii care la etapa precedenta au primit un excedent
de 10%.

1
2
3
4
5
6

Marimi intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53

Marimi iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53

62

7
8
9
10
11
12
13

NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

3. Fermentatia
In etapa de fermentatie este necesar calculul a 3 cantitati : necesarul de aer,
cantitatea de biomasa si cantitatea de apa evaporata.
Aer.
Necesarul de aer pentru etapa de fermentatie se considera a fi

1 Laer / 1 Lm.d.c *

min
1L = 10-3m3 M.d.c................................1L = 10-3m3 aer
Vu = 17,9676 m3 M.d.c.........................x m3 aer
x=17,9676 m3 aer/min
1 min.........................................17,9676 m3 aer
tf = 140 * 60 = 8400 min..........y
y = 150927,84 m3 aer/sarja
Maer = Vaer * aer

0 = 1,293 kg/m3
T0 = 273 K
T = 298 K
P = 1 atm
P0 = 1,1 atm

63

53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

Maer = 196508,047 kg/sarja

Biomasa.
cx = 20 g s.u./l M.d.c
Celulele vii contin 20% substanta uscata si 80% apa.
1L = 10-3 m3 M.d.c.......................................100 g celule
17,9676 m3 .................................................cx g celule
cx = 1796,76 kg biomasa/sarja

Apa evaporata.

- 1 kg de aer trecut prin mediul de cultura preia 0,01 kg de apa ;

1 kg aer.............................0,01 kg apa evaporata
196508,047 kg aer............x kg apa evaporata
x = 1965,080 kg apa evaporata/sarja
Minocul = 0,1 * Mm.d.c = 1791,458 kg/sarja
Mmediu = 0,9 * Mm.d.c = 16123,122 kg/sarja
Ldf masa lichidului de fermentatie
64

Ldf = Minocul + Mmediu Mapa evaporata - Mbiomasa

Ldf = 17914,581 1965,080 1796,76
Ldf = 14152,740 kg/sarja

1
2
3
4

Marimi intrate
Mediu de cultura
Inocul
Aer
TOTAL

kg/sarja
16123,122

Marimi iesite
Lichid de fermentatie

(Penicilina G)
1791,458
Biomasa
196508,047 Apa evaporata
Aer
214422,627 TOTAL

kg/sarja
14152,740
(860,722)
1796,76
1965.080
196508,047
214422,627

4.Filtrarea
= 80%
- precipitatul retine 20% din lichidul de fermentatie
Mpp - masa precipitatului
Mpp = Mbiomasa + 0.2 * Mpp = Mbiomasa / 0,8
Mpp = 2245,95 kg/sarja
Mfiltrat = Ldf 0,2 * Mpp
Mfiltrat = 14152,140 0,2 * 2245,950 = 13703,55 kg/sarja

Marimi intrate
Lichid de fermentatie

kg/sarja
14152,740

Marimi iesite
Precipitat

kg/sarja
2245,95

(Penicilina G)
Biomasa

(860,722)
1796,76

Filtrat

13703,55

65

TOTAL

15949,5

(Penicilina G)
TOTAL

(688,577)
15949,5

5. Extractia
= 94%
- extractia se realizeaza utilizand acetat de butil in raport de 1:3 fata de filtrat
Madb = Mfiltrat / 3
Madb = 4567,85 kg/sarja
- reactia chimica dupa care are loc extractia este urmatoarea:
2PCOOK + H2SO4 2PCOOK + K2SO4
2 * 372

98

2 * 334

174

688,577

x = 90,699 kg H2SO4/sarja
y = 618,238 kg PCOOH/sarja
z = 161,038 kg K2SO4/sarja
Fermentatia are loc la un pH 6,7. Extractia are loc la pH 2. In acest scop se adauga acid
sulfuric.
pH=6,7
pH=2

pH=4,7

pH = -log[H+] 4,7 = -log[H+] [H+] = 10 -4,7 [H+] = 1,995 * 10 -5 H+/mol

1 mol H2SO4.....................2 H+
t moli H2SO4................................1,995 * 10-5 H+
t = 9,975 * 10-6 moli/l

1L filtrat9,975 * 10 -6 moli H2SO4

13744 L filtrat ..u moli H2SO4
u = 0,13709 moli H2SO4
kg H2SO4/sarja = 0,13709 * 98 * 10-4 +90,699 = 90,7124

66

Pentru extractie, acidul sulfuric folosit va avea concentratia de 4%

md = 90,7124 kgH2SO4/sarja

mapa din acid = 2267,8180 90,7124 = 2177,098 kg apa/sarja

mextract = 0,98 * madb + PGextrasa = 0,98 * 4567,85 + 618,415 * 0,94 = 5057,6367 kg/sarja
mrafinat = 0,02 * madb + mK2SO4 + mapa din acid + mPen neextrasa + mfiltrat mpen extrasa
mrafinat = 0,02 * 4567,85 +161,084 +2177,098 + 34,87 + 13703,55 688,577
mrafinat = 15481,5602 kg/sarja

1
2
3

Marimi intrate
Filtrat

kg/sarja
13703,55

Marimi iesite
Extract

(Penicilina G)
Acetat de butil
H2SO4 4%
TOTAL

(688,577) (Penicilina G)
4567,85
Rafinat
2267,818
20539,218 TOTAL

kg/sarja
5057,6361
(b=581,310)
15481,5602
20539,1962

6. Reextractia
= 90%
- reextractia se realizeaza cu solutie de K2CO3 10% in exces de 10%
- are loc dupa urmatoarea reactie:
2PCOOH + K2CO3 2PCOOK + CO2 + H2O

67

2*334

138

2*372

581,310

y`

44

18

z`

t`
y` *0,9 = y
t` * 0,9 = t
z` * 0,9 = z

x = 120,091 kg K2CO3/sarja
y`= 647,44 * 0,9 = 582,7023 kg PCOOK/sarja
z`= 38,289 * 0,9 = 34,460 kg CO2/sarja
t`= 14,664 * 0,9 = 14,097 kg H2O/sarja

MK2CO3 exces = MK2CO3 nereactionat =12,0091 kg/sarja

MK2CO3 10% = 1321,001 kg/sarja
mapa din carbonat = 1188,9009 kg/sarja
Msolvent = Mextract MPen. reextrasa 0,02 * (Madb * 0,98)
MPen reextrasa = b* 0,9 = 523,179
Msolvent = 4444,9341 kg/sarja
Msol carbonat = MPen. reextrasa + mapa din carbonat + MK2CO3 nereactionat + MK2CO3 exces +Mapa din reactie +
+ MCO2 din reactie + 0,02 * (Madb * 0,98)
Msol carbonat = 1933,8712

Marimi intrate
Extract

kg/sarja
5057,636

Marimi iesite
Solvent

(Penicilina G)
K2CO3 10%

(581,310)
321,001
Solutie carbonat

TOTAL

6378,637

(Penicilina G)
TOTAL

kg/sarja
4444,9341
1933,8712
(c=582,7023)
6378,805

68

7. Cristalizare. Distilare azeotropa.

= 0,94
- compozitia azeotropului apa:butanol este de 32:68
32 kg H2O.............................68 kg BuOH
Msol carbonat-c............................x`
Msol carbonat - c = 1933,8712 582,7023 = 1351,1689
x` = 2871,2339 kg/sarja BuOH x = x` *1,2 = 3445,4807 kg BuOH/sarja
BuOHI = BuOHex + PGnecristalizata = x` * 0,2 + c *0,06 = 609,2088 kg/sarja
MPGnecrist = c * 0,94 = 582,7023 * 0,94 = 547,7401 kg/sarja
Mazeotrop = MH2O sol de carbonat + MBuOH = 4222,4082 kg/sarja
1
2
3

Marimi intrate
Solutie carbonat

kg/sarja
1933,8712

(Pen. G)
BuOH

(582,7023) Precipitat
3445,4807 Azeotrop
BuOHI
5379,351
TOTAL

TOTAL

Marimi iesite
Penicilina G

kg/sarja
547,7401
4222,4082
609,2088
5379,3517

8. Filtrare
= 0,95
- cristalele se spala pe filtru cu BuOH si CHCl3 in raport de 1:5 fata de masa
pecipitatului
MBuOH = MCHCl3 = Mpp/5 = 109,5482 kg/sarja

MBuOH I` = BuOHI + d Mpp = 578,7788 kg/sarja

69

1
2
3
4

Marimi intrate
Penicilina G pp

kg/sarja
547,7401

Marimi iesite
Precipitat

BuOH
CHCl3
BuOHI
TOTAL

109,5482
109,5482
609,2088
1376,0453

BuOH
CHCl3
BuOHI`
TOTAL

kg/sarja
578,1701
(e=520,353)
109,5482
109,5482
578,7788
1376,0349

9. Uscare
= 0,98
- umiditatea retinuta este de 10%
MCHCl3 = 0,1 * Mpp + Mpp pierdut = 68,224 kg/sarja
Mpp pierdut = e * 0,02 = 10,407 kg/sarja
Penicilina G = e *0,98 = 520,353 * 0,98 = 509,9459 kg/sarja
Marimi intrate
kg/sarja
Marimi iesite
1 Precipitat
578,1701
Penicilina G
2
CHCl3
TOTAL
578,1701
TOTAL

kg/sarja
509,9459
68,224
578,1699

70

Cap.3 CONTROLUL FABRICATIEI

3.1. Controlul, reglarea i automatizarea procesului tehnologic
Obiectivul

conducerii automate a unui fermentator este realizarea i

men inerea condi iilor favorabile pentru via ai producerea microorganismelor. Acest
fapt se face prin reglarea automata a unor parametrii tehnologici specifici proceselor de
biosinteza.

Principalii parametri luati in considerare sunt:

temperatura

presiunea

pH-ul

concentraia reactanilor

debit

nivelul lichidului

nivelul spumei

nivelul Oxigenului

71

Reglarea automata a nivelului.

n cazul unui rezervor nchis, cu

seciune

transversal

suprapresiune
presiunea

mare

depind

si

cu

considerabil

hidrostatic,variaii

ale

suprapresiunii vor induce abateri relativ

mici

ale

nivelului

dar

modificari

nsemnate ale debitului de ieire. Pentru

aceste situaii se recomand reglarea
nivelului cu SRA evoluate, n cascad
nivel-debit.
Obiectivul reglarii automate a nivelului este de a mentine cu precizie ridicata un
nivel constant. Principala perturbatie este reprezentata de variatia debitului de intrare,
iar variabila manipulate va fi debitul de evacuare.

Reglarea automata a presiunii in vase inchise.

In cazul schemei re reglare a presiunii in vase inchise avem in amontele vasului
ventilul care joaca rol de reducere a presiunii. Aceasta schema este utilizata numai
atunci cand fluxul de alimentare are in permanenta presiune mai mare decat valoarea de
referinta.

72

Reglarea automata a temperaturii

Transferul de caldura se face prin conductie. Variabila manipulata este de regula
debitul de agent termic. Pentru stabilizarea temperaturii in bioreactoare se foloseste o
schema de reglare tip cascada: temperatura debit. Bucla de debit stabilizeaza debitul
de agent de incalzire la valoarea dara de regulatorul de temperatura inainte ca abaterea
acestui debit sa influenteze temperatura care este paramentrul reglat princial. Dac
temperatura lichidului ncalzit depaete referina, regulatorul comand nchiderea
parial a ventilului de reglare de pe conducta de agent

73

Reglarea automata a concentratiei

Reglarea automate a concentratiei in bioreactoare este realizata de cele mai
multe ori indirect, stabilizand direct alti parametrii care influenteaza desfasurarea
procesului de reactie: temperatura, debite de reactanti , timpi de stationare in reactor,
etc. Reglarea automata directa a concentratie este justificata in cazurile in care viteza de
reactie fluctueaza si abaterile concentratiei au efecte economice semnificative. De
exemplu, concentratia unui produs poate trece printr-un maxim dupa care, cresterea

74

conversiei reactantilor duce la descompunerea acestuia intr-o serie de produse

secundare. In acest caz reactorul trebuie automatizat, avand ca scop obtinerea unei
concentratii optime a produsului care, in mod obisnuit poate fi mai mica decat valoarea
maxima. Reglarea automata a concentratiei se face indirect urmarind alti parametrii
cum ar fi: densitate, indice de refractie, vascozitate, etc. Schema de automatiza este
urmatoarea:

Reglarea automata a pH-ului.

Pentru obtinerea pH-ului dorit al unei solutii se recurge la adaugarea in aceasta a
unor reactivi sub forma altor solutii de acizi si baze , substante pulverizate, substante
gazoase, a unor solutii tampon, agenti de neutralizare.
Sistemele de reglare a pH-ului au scopul de a regla pH-ul ca o actiune suplimentara, in
ideea realizarii unei conditii necesare pentru buna desfasurare a unui proces. In procesul
de fermentatie unde datorita unui timp indelungat de stationare a masei de reactie in
reactor si a consumului lent de reactiv adaugat pentru stabilizarea pH-ului, reglarea este
destul de usor de indeplinit si este suficient un regulator simplu, bi-pozitional.

75

Reglarea nivelului spumei

Sensorii sau electrozii de
contact reprezint cea mai simpl
soluie pentru controlul formrii
spumei.

Aceste

sisteme

sunt

constituite din dou fire metalice

fixate intr-un corp izolant, a cror
capete sunt plasate la o distan
foarte mic, unul de altul . Acest tip
de sensor se plaseaz la o anumit
nlime deasupra mediului lichid
din interiorul bioreactorului. Prin
atingerea spumei la extremitaile
capetelor

neizolate

ale

firelor

metalice, se realizeaz practic un contact electric cu apariia unui semnal analitic, care
dup o prealabil amplificare poate declana un sistem de avertizare opticsau acustic,
sau ambele. Simultan, semnalul dat poate aciona spargatorul mecanic de spum, sau
dupa un anumit interval de timp sistemul de adugare a agentului de antispumare.

Reglarea automat a oxigenului

76

Oxigenul constituie unul dintre parametrii chimici de baz pentru majoritatea

proceselor

biochimice

industriale,

influennd

mod

decisiv

numeroase

microorganisme, ntrucat dezvoltarea multora dintre acestea este condiionat.

Reglarea automat a oxigenului se face prin intermediul sensorului Mancy. Este
un sensor de tip galvanic, const n eliminarea complet al rezervorului cu electrolit.
ntreaga cantitate de electrolit se gasete sub forma unui film plasat ntre electrozi i
membrana permeabil pentru O2.
Suprafaa relativ mare a catodului din argint face posibil msurarea semnalului
analitic prin conectarea direct a sensorului la un ampermetru.
Datorit acestui principiu constructiv, sensorul nu prezint raspuns histerezis. n
schimb acest sensor prezint o mare dependen a semnalului analitic fa de micarea
lichidului probei de analizat. Astfel, pentru o aceeai prob, s-a constatat un rspuns al
sensorului de aproximativ 20 ori mai mare, n condiii de agitare comparativ cu proba
neagitat.

3.2 Controlul de calitate

3.2.1 Metode de analiza ale materiilor prime si intermediare

Extractul de porumb si faina de soia

Analiza aminoacizilor
Metode spectrofotometrice

77

In prezena ninhidrinei,

aminoacizii, formeaza un compus albastru-violet

cu un maxim de absorbie la 570 nm sau prin descompunerea enzimatica ionii de

amoniu formai pot fi dozai spectrofotometric. Cromatografia cu gradient de pH sta la
baza funcionarii unor analizoare automate pentru aminoacizi. Aceste analizoare
folosesc in general separarea pe coloana cromatografica termostatata, cu shimbatori de
ioni, iar eluarea se face cu soluie tampon de diferite valori ale pH-ului dupa un
program prestabilit pentru obinerea unui gradient de pH cu rezoluie maxima, intr-un
timp minim.
Detecia se efectueaza spectrofotometric, pe baza reaciei de culoare pe care o
dau aminoacizii eluai de pe coloana cu ninhidrina.
Absorbia optica a compusului colorat se masoara la 440 si 570 nm, cu un
spectrofotometru cu dublu fascicol, iar semnalul analitic obinut

care este direct

proporional cu concentraiile diferiilor aminoacizi din proba de analizat se

inregistreaza grafic cu ajutorul unui inregistrator.
Aparatura:
- coloana cromatografica termostatata
- rezervoare cu soluie tampon pH
- soluie cu reactivi de culoare pentru determinarea spectrofotometrica a
aminoacizilor (ninhidrina)
- camera de amestecare
- serpentina pentru racire
- spectrofotometru
- inregistrator
- pompe
- proba de analizat
Sulfat de Zinc, tehnic
Determinarea coninutului de zinc
Metoda polarografica
Principiul metodei
Proba se dizolva in apa si se aciduleaza cu acid pentru oxidarea fierului. Dupa
separarea fierului, zincul se polarografiaza in mediu amoniacal, intre 1,0 v si 1,5 v.

78

Aparatura
Polarograf si accesorii.
Reactivi
acid azotic d = 1,40 diluat 1+1
amoniac, sol d = 0,91
gelatina, sol 1% preparata la 60C - proaspat preparata.
soluie de baza - intr-un balon cotat de 1000 ml se introduc 20g clorura de
amoniu si 80 ml amoniac sol. d = 0,91, se aduce la semn cu apa.
soluie etalon de zinc - intr-un pahar Berzelius de 150 ml se dizolva 0,4g zinc
metalic intr-un amestec format din 10ml acid sulfuric d = 1,84 diluat 1+1 si 1 ml
acid azotic d = 1,40 diluat 1+1. Se fierbe pentru completa dizolvare si eliminare
a vaporilor nitrosi. Soluia se trece intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga 25
ml soluie d = 0,91, 100 ml soluie de baza si 20 ml soluie 1% de gelatin. Se
aduce la semn cu apa. 1 ml soluie etalon conine 0,0004 g zinc.
sulfit de sodiu.

Modul de lucru
Intr-un pahar Berzelius de 250 ml se introduce 1 g proba de analizat si se
dizolva in 30 ml apa 5 ml acid azotic. Se fierbe pentru oxidarea fierului si eliminarea
vaporilor nitrosi.
Dupa racire, soluia se trece intr-un balon cotat de 500 ml si se adauga:
25 ml soluie de amoniac
50 ml soluie de baza
10 ml soluie de gelatina
Se aduce la semn cu apa. Se lasa sa se depuna hidroxidul de fier. Soluia se
introduce in vasul pentru polarografiere. Se adauga circa 1 g sulfit de sodium, se agita si
se lasa 5 minute in repaus.
Se polarografiaza faa de electrodul saturat de calomel intre 1 V si 1.5 V.

79

In aceleasi condiii se polarografiaza si un volum egal de soluie etalon.

Se masoara inalimea treptei polarografice a probei de analizat si a soluiei etalon.
Calcul
%zinc =
unde:
Ip inalimea treptei polarografice a soluiei de analizat, mm
Ie inalimea treptei polarografice a soluiei etalon, mm
Ce cantitatea de zinc, in g, coninuta in volumul de soluie etalon folosit (500
ml)
m masa probei luata in lucru, g

Sulfat de sodiu anhidru tehnic

Determinarea coninutului de sulfat de sodiu
Principiul metodei
Ionul sulfat se precipita sub forma de sulfat de bariu, care se determina
gravimetric.
Reactivi:
acid azotic d= 1,4
acid clorhidric 10%
azotat de argint, soluie 1%
clorura de bariu, soluie 10%.

Modul de lucru
Din proba se introduc 25 ml intr-un pahar Berzelius si se adauga 250 ml apa.
Soluia se aciduleaza cu 5 ml acid clorhidric, se incalzeste la fierbere, apoi se adauga

80

picatura cu picatura, sub continua agitare, 20 ml soluie de clorura de bariu. Se fierbe

circa 10 minute.
Se lasa sa se depuna precipitatul de sulfat de bariu, circa 30 minute dupa care se
controleaza daca precipitarea este completa - prin adaos de 1 ml soluie de clorura de
bariu. Se lasa sa se depuna precipitatul minim 4 ore. Se filtreza prin hartie de filtru cu
porii mici si precipitatul se spala cu apa fierbinte pana la dispariia ionilor clor in filtrat.
Hartia de filtru cu precipitat se introduce intr-un creuzet de porelan, adus in
prealabil la masa constanta la 800C, se arde apoi se calcineaza la 800C, in etuva, pana
la masa constanta.
Calculul rezultatelor
% sulfat de sodiu

unde:
m1 masaprecipitatului de sulfat de bariu calcinat, in grame
m masa probei de sulfat de sodiu luata, in grame
U umiditatea, in procente
A coninutul de acid sulfuric liber, in procente.

Carbonat de calciu precipitat

Determinarea continutului de Carbonat de calciu
Reactivi
- acid clorhidric, n.
- hidroxid de sodiu, sol. 0.5 n
- fenolftaleina, sol 1% in alcool etilic sol 96% vol.
- metiloranj, sol 0.1 %
Mod de lucru
Circa 1 gram din proba uscata se introduce cantitativ intr-un vas Erlenmayer de
300 ml. Se adauga 100 ml apa lipsita de bioxid de carbon si se amesteca prin agitarea
81

vasului timp de 3 minute. Se adauga 2 picaturi solutie felolftaleina, apoi, acid clorhidric
picatura cu picatura, sub agitara, pana la virarea culorii indicatorului.
Se adauga 40 ml acid clorhidric, exact masurati, se fierbe timp de 10 minute si
se raceste. Se adauga 2 picaturi solutie metiloranj si se titreaza excesul de acid
clorhidric cu solutie de hidroxid de sodiu.
Titrarea este considerata terminata atunci cand, prin adaugarea unei picaturi de
solutie de hidroxid de sodiu, indicatorul vireaza de la portocaliu la galben.
Aceasta picatura se scade din volumul de solutie de hidroxid de sodiu consumat
pentru titrare.
Intre doua determinari paralele se admite o diferenta de maxim 0.5% in valoare
absoluta.
Calcul
%carbonat de calciu (CaCO3)

V volumul sol.0.5 n de hidroxid de sodiu utilizat la titrare, in ml

m masa probei luata in calcul, in g

Azotat de amoniu, tehnic

Principiul metodei
Azotatul de amoniu reacioneaza cu aldehida formica cu formare de
hexametilentetramina. Acidul azotic pus in libertate se titreaza cu hidroxid de sodiu in
prezena de fenolftaleina.
Reactivi
aldehida formica, soluie 16%, neutralizata cu sol 0,1 n de hidroxid de sodiu in
prezena de fenolftaleina
fenolftaleina, soluie 1% in alcool etilic 96% vol.
hidroxid de sodiu, sol 0,1 n
82

rosu de metil, sol 0,1% in alcool etilic 96% vol.

Modul de lucru
Din proba de azotat de amoniu se iau 5g si se introduc intr-un balon cotat de
100 ml si se completeaza cu apa pana la semn.
Din aceasta soluie, se iau cu o pipeta cate 25 ml si se introduc in doua vase
Erlenmayer de 200 ml. In primul vas, se adauga una sau doua picaturi de soluie de
rosu de metil si daca este cazul se neutralizeaza cu soluie de hidroxid de sodiu. In al
doilea vas, se adauga volumul de soluie de hidroxid de sodiu adaugat in primul vas
pentru neutralizarea soluiei - fara soluia de rosu de metil, 10 ml soluie de aldehida
formica masurai cu cilindrul gradat si 5...7 picaturi de fenolftaleina. Se agita si se lasa
sa stea 5 minute, pentru terminarea reaciei de formare a hexametilentetraminei si
eliberarea acidului azotic.
Se titreaza cu soluie de hidroxid de sodiu pana la coloraia slab roz,
persistenta.
Calcul
%azotat de amoniu
unde:
V volumul soluiei 0,1 n de hodroxid de sodiu folosit la titrarea probei, dupa
adaugarea aldehidei formice, in ml
m masa probei luata pentru determinare, in g
U coninutul de umiditate, in procente.

83

Tiosulfar de sodiu
Reactivi
iod, sol. 0,1 n;
amidon, sol. 0,5 % Preparare: se dizolva prin agitare continua 0,5g amidon in 10
ml acid salicilic soluie 0,1 %. Se adauga 3040 ml apa clocotita si se fierbe
pana la dizolvarea amidonului. Dupa racire se completeaza cu apa pana la 100
ml.
Mod de lucru
10 ml proba tiosulfat de sodiu in apa si se trece cantitativ intr-un balon cotat de
100 ml, se aduce la semn cu apa si se omogenizeaza. Se iau cu pipeta 10 ml proba, se
introduc intr-un vas Erlenmeyer de 300 ml si se adauga circa 40 ml apa. Se titreaza cu
soluie de iod in prezena de amidon, pana cand apare o coloraie albastra care se
menine timp de un minut.

Calcul
%tiosulfat de sodium
unde
V- volumul soluiei de iod 0,1 n utilizat la titrare, in ml
m - masa probei, in g.

84

Carbonat de potasiu tehnic

Determinarea coninutului de sulfai

Principiul metodei:
Precipitarea ionului sulfat cu clorura de bariu si dozarea gravimetrica a acestuia
ca sulfat de bariu.
Reactivi:
acid azotic d = 1,4
acid clorhidric d = 1,19
azotat de argint, sol. ,5%
acid sulfuric d = 1,84
clorura de bariu, sol. 10%
metiloraj sol. 0,1%

Mod de lucru
Din soluia pregatita se iau 50 ml si se introduc intr-un pahar de laborator de
200 ml. Se adauga 2-3 picaturi de soluie de metiloranj, se neutralizeaza cu acid
clorhidric pana la virarea indicatorului, apoi se dauga 1 ml acid clorhidric in exces.
Se fierbe soliia cateva minute, apoi in soluia calda se adauga in fir subire, 25
ml soluie de clorura de bariu. Se fierbe inca 2 - 3 min. Se lasa sa se depuna pana a
doua zi.
Se filtreaza apoi prin hartie de filtru cu porozitate mica si se spala precipitatul
cu apa calda pana cand filtratul nu mai da reacia ionului clor(verificarea cu soluie de
azotat de argint, in prezena de acid azotic).
Filtrul cu precipitat se introduce intr-un creuzet de platina sau de porelan, adus in
prealabil la masa constanta prin calcinare in cuptor electric, la cca. 800C.

85

Precipitatul se usuca in etuva la 105 2 C, apoi se carbonizeaza hartia pe becul

de gaz, avand grija ca hartia sa nu arda cu flacara. Se calcineaza creuzetul in cuptorul
electric la 800C, timp de 30 de minute. Se raceste creuzetul in exicator si apoi se
cantareste. Se repeta operaiile de uscare, racire si cantarire pana la masa constanta.
Daca precipitatul calcinat are o culoare cenusie, se adauga o picatura de acid
sulfuric si se calcineaza din nou inca 15 minute.
Calcul
% sulfa =
unde:
m1 masa precipitului calcinat, in g
m - masa probei luate pentru determinare, in g

Acetat de N-butil tehnic

Determinarea continutului de acetat de N-butil
Continutul de acetat de n-butil se poate determina prin metoda saponificarii.
Principiul metodei
Saponificarea esterilor cu solutie alcoolica de hidroxid de potasiu si titrarea
excesului de hidroxid de potasiu cu acid clorhidric, in prezenta fenolftaleinei ca
indicator.
Reactivi
- acid clorhidric, n.
- alcool etilic, 96% vol.
- fenolftaleina: se dizolva 0.5g fenolftaleina in 100 ml alcool etilic 95% vol., apoi se
adauga solutie 0,5% hidroxid de sodium, picatura cu picatura, pana la colorarea solutiei
in roz.
- hidroxid de potasiu, sol n in alcool etilic 95% vol.

86

Mod de lucru
Intr-un vas conic de 250 ml cu gatul slefuit se introduc 50 ml sol hidroxid de
potasiu si se cantareste la balanta analitica. Se introduc apoi 5 ml proba si se cantareste
din nou, determinandu-se prin diferenta cantitatea de proba.
Vasul se racordeaza la un refrigerent cu reflux, racit cu apa si se incalzeste la
fierbere timp de o ora, pe baie de apa. Apoi se raceste vasul si se spala interiorul
refrigerentului si sliful de doua ori cu care 20 ml apa, care se prinde in vasul cu proba.
Se adauga 0.5 ml sol fenolftaleina si se titraza excesul de hidroxid de potasiu cu acid
clorhidric pana la disparitia culoarei roz.
In paralel, in mod identic dar fara proba de analizar, se executa o proba de
control al reactivilor.

Calcul
Acetat de n-butil

V1 volumul de acid clorhidric n folosit la titrarea probei de control al reactivilor in ml

V2 volumul de acid clorhidric folosit la titrarea probei de analizat, in ml
m masa probei luate pentru determinare, in g
A aciditatea probei in procente.
Cloroform
Determinarea continutului de cloroform
Principiul metodei
Continutul de cloroform se determina prin metoda gaz-cromatografica.
Componentii din proba de analizat se identifica prin compararea timpilor de retinere a
fiecarui component de pe cromatograma probei cu cei ai unui amestec etalon cu
87

compozitie cunoscuta si care contine toti componentii existenti in proba de analizat.

Concentratia componentilor se calculeaza prin metoda normarii interne.
Aparatura si materiale
-

cromatograf de analiza in faza gazoasa, prevazut cu termostat pentru coloana

cromatografica, cu detector de conductivitate termica si cu potentiometru
inregistrator.

Coloana cromatografica din otel inoxidabil, cu lungime 2m si diametrul interior

de 2.2 mm

Microseringa de 5l

Reactivi
- amestec etanol care contine toti componentii existenti in proba de analizat si in
concentratii apropiate de ale probei de analizat
-

Chromsorb W, cu granulatia 0.1250.15 mm

Cloroform, de calitate pentru cromatografie

Gaz de protectie: azot cu conc min. 99.9%

Gaz purtator : hidrogen cu conc min 99.9%

Tricrezil fosfat

88

3.2.2 Metode de analiza a produsului finit

Dozarea benzilpenicilinei potasice:
0,188 g benzilpenicilina potasica, se dizolva in apa si se completeaza cu apa
pana la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina absorbantele solutiei de 264 nm si
280 nm. In paralel se determina absorbantele unei solutii etalon de benzilpenicilina
potasica 0,188 % m/V.

Concentratia in benzilpenicilina potasica se calculeaza conform relatiei:

unde:
c - concentratia in bezilpenicilina potasica a probei de analizat (%)
Ap264, Ap280 - absorbantele solutiei cu proba la 264 nm si la 280 nm
Aen264,Aen280 - absorbantele solutiei etalon la 264 nm si la 280 nm
mp - masa probei luata in lucru, in g
men - masa etalonului national luata in lucru, in g
Up - pierderea prin uscare a probei, %
Uen - pierderea prin uscare a etalonului national, %
Cen - concentratia in benzilpenicilina potasica a etalonului national, %

89

Cap.4
PRODUSE
SECUNDARE,
DESEURI
FABRICATIE, EPURAREA APELOR REZIDUALE

DE

Din tehnologia obinerii penicilinei G prin fermentaie discontinu, pe lng

produsul principal apar n diferite etape produse secundare i deeuri de fabricaie.
Principalul deeu rezultatat n procesul de biosintez a penicilinei G este miceliul
separat prin filtrarea lichidului de fermentaie. Miceliul se usuc, se trateaz cu un
mediu alcalin, se amestec cu lisin sau extract vitaminic obinnd o mas proteic
valoroas pentru zootehnie.
Apele cu urme de solvent sunt supuse ndeprtrii solventului apoi se epureaz.
Apele acide de la extracie se neutralizeaz i se trimit la staiile de epurare.
P ro c es ul d e ep ur ar e con s t n n dep r ta r ea di n ap el e uz at e a
s u b s t an el or t ox i c e, a microorganismelor, n scopul proteciei mediului
nconjurtor. Evacuarea apelor uzate neepurate n mod corespunztor poate prejudicia,
printre altele, n primul rnd, sntatea publica. Ca o prim msur STAS 1481-76,
prevede ca apele uzate sa fie evacuate ntotdeauna n aval de punctele de folosin.
Epurarea apelor uzate se realizeaz n staiide epurare; acestea fac parte integrant
din canalizarea oraului sau industrie, mrimea lor fiind d et erm i n at de
g r a d u l de ep u ra r e n eces a r , de deb i te l e i ca ra ct er i s t i c i l e ap el or
u za t e , de folosinele prezente si viitoare ale apelor.
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazeaz pe procese
fizice,chimice i biologice, care difer funcie de tipul poluanilor i concentraia lor n
apa uzat.Se poate face o clasificare a acestor metode lund n considerare tipul
procesului care st la baza metodei de epurare:
- Epurare mecanic
- Epurare chimic
- Epurare biologic
- Epurare avansat
Considernd operaiile i procesele unitare necesare pentru
a realiza ndeprtarea poluanilor, ntr-un anumit stadiu al sistemului de epurare n:
- Epurare primar
- Epurare secundar
- Epurare teriar (avansat

90

Apele uzate industriale sunt admise n reeaua de canalizare a oraului numai dac
ndeplinesc anumite condiii. Este interzis evacuarea n reelele de canalizare
oreneti a apelor reziduale industriale care conin:
-suspensii sau alte materiale care se pot depune
-corpuri solide, solide plutitoare sau antrenate care nu trec prin grtarul cu spaiul
liber de 20 mm ntre bare
-corpuri solide antrenate, dure care pot genera zone de corodare a colectoarelor
-pcur, uleiuri, grsimi care pot genera aderen pe pereii colectorului
-substane care provoac fenomene de coagulare
-substane cu agresivitate chimic asupra materialului de construcie a colectorului
i staiei de epurare
-substane ca: benzin, benzen, eter, cloroform, acetilen, hidrocarburi clorurate,
etc., care prin evaporare pot provoca amestecuri detonante
-substane nocive care pot pune n pericol personalul de deservire a staiilor de
epurare
-substane inhibitoare ale procesului de epurare care ar putea prejudicia
funcionarea instalaiilor de epurare biologic sau a celor de fermentare a
namolului
-ape calde cu temperaturi de peste 50C.
O alt surs de poluare este reprezentat de eliminarea de gaze, CO2 i aer-de
cele mai multe ori amestecat cu particule lichide sau solide. Prin interaciunea chimic
a acestor substane cu diferite forme fizice ale apei pot rezulta uneori substane
chimice foarte toxice.

Cap.5 UTILITATI
Utilitatile folosite in procesul de productie al penicilinei G sunt:
-energia electrica
-aburul
-apa
-aerul comprimat
Toate utilitile sunt considerate ca fcnd parte din sfera produselor energetice ale
unei ntreprinderi.
Energia electric
Aceasta reprezint una din formele de energie cele mai folosite n industria chimic
datorit uurinei de transport la distane mari cu care poate fi transformat n energie
mecanic, termic sau luminoas.
Energia electric transformat n energie mecanic este utilizat la acionarea
electromotoarelor cu care sunt dotate: pompele i reactorul cu agitare mecanic. Se
utilizeaz energie electric pentru iluminat-monofazat i pentru motoare-trifazat.
Aburul

91

Vapori de ap sunt cei mai utilizai ageni termici pentru nclzire. Realizarea unor
temperaturi peste 200C necesit presiuni mai mari de 35 atmosfere, ceea ce conduce la
cresterea cheltuielilor de investiie.
Funcie de presiunea pe care o are la ieirea din generator aburul poate fi: abur
umed, abur saturat, abur supranclzit.
Aburul umed conine picturi de ap i rezult de la turbinele cu contra presiune sau
din operaiile de evaporare, ca produs secundar. Este cunoscut sub denumirea de abur
mort.
Aburul saturat este frecvent folosit ca agent de nclzire, avnd cldur latent de
condensare mare i coeficienii individuali de tranfer de cldur mari. Temperatura
aburului saturat poate fi reglat uor prin modificarea presiunii. nclzirea cu abur se
poate realiza direct, prin barbotare, sau indirect, prin intermediul unei suprafee ce
separ cele dou fluide.
Aburul supranclzit cedeaz, n prima faz cldura sensibil de rcire, pn la
atingerea temperaturii de saturaie, cand coeficientul individual de transfer de cldur
este mic i apoi cldura latent prin condensare.
Apa
Se utilizeaz apa pentru rcirea masei de reacie n timpul fermentaiei. Apa de
rcire poate proveni din fntni de adncime, temperatura ei se menine ntre 10 - 15C
tot anul, sau apa de la turnurile de rcire, cnd se recircul avnd temperatura n timpul
verii 25 - 30C.
Pentru rcirea coninutului de suspensii se realizeaz coagularea, decantarea sau
filtrarea apei nainte de a fi utilizat n instalaii.
Pentru evitarea formrii crustei, temperatura apei la ieire din aparate nu trebuie s
depeasc 50C.
Rcirile cu ap industrial se pot realiza pn la 35-40C. Apa este un agent termic
cu capacitate caloric mare, uor de procurat. Se utilizeaz i: apa de incendiu, apa
potabil, apa tehnologic.
Aerul comprimat
Aerul comprimat se utilizeaz n urmtoarele scopuri:
materie prim tehnologic;
amestecare pneumatic;
uscare;
diferite scopuri: curirea utilajelor;
purttor de energie (pentru acionarea aparatelor de msur i de reglare, n
atelierul mecanic etc.)

Cap.6 TRANSPORT, AMBALARE, DEPOZITARE

Glucoza
Se ambaleaz, pentru desfacere, n hrtie pergaminat i apoi n hrtie velin.
Ambalajele de transport pentru glucoza solid sunt lzi de lemn cptuite cu material
corespunztor, iar pentru glucoza lichid, butoaie de metal sau de material plastic.

92

Toate ambalajele de desfacere i transport trebuie s corespund normelor legale

sanitare n vigoare. Abaterea admis la coninutul net al ambalajelor de desfacere este
de 10 g.
Glucoza se depoziteaz n magazii curate, uscate, dezinfectate, lipsite de miros strin i
aerisite, avnd temperatura de max. 20C i umiditatea relativ a aerului de max. 70%.
Transportul glucozei se face n vehicule acoperite, curate, dezinfectate, uscate i fr
miros strin.

Azotat de amoniu tehnic, granulat

Se amabaleaz n saci de polietilen nchii prin sudur.
Viza organului de control tehnic al calitiia ambalajelor se face prin ablonare sau
etichetare cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabricaie a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului de calitate STAS 2126-84
-masa net
-numarul lotului
-data livrrii
-data fabricaiei
-termenul de garanie.
Depozitarea azotatului de amoniu se face n stive, de max. 20 saci, pentru tipul I i
de max. 10 saci pentru tipul II, n magazii special amenajate, pentru acest produs.
Magaziile vor fi curate, uscate i fr alte surse de nclzire, dect cele ale instalaiilor
de condiionare.
Temperatura n timpul depozitrii nu trebuie s depeasc valorile cuprinse ntre -15C
i +30C.
Azotatul de amoniu nu se depoziteaz la un loc cu alte materiale.
Pentru transportul azotatului de amoniu, se folosesc vehicule acoperite, uscate i curate.
Manipularea, depozitarea i transportul azotatului de amoniu, tehiv, granulat, se
face n conformitate cu legile, regulamentele i instruciunile n vigoare privind tehnica
securitii muncii pentru produse comburante.
Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit
conform dispoziiilor legale n vigoare.
Carbonat de calciu precipitat tehnic
Se ambaleaz n saci de hrtie, curai, legai cu srm.
Sacii se marcheaz vizibil prin ablonare sau etichetare, cu urmatoarele specificaii:
-marca de fabric;
-denumirea produsului, tipul i STAS 1083-76;
-masa net;
-numrul lotului;
-semnul organului de control tehnic al calitii (CTC).
Carbonatul de calciu precipitat, tehnic se depoziteaz n locuri curate, ferite de
umezeal.
Transportul produsului se face cu mijloace de transport curate i acoperite.
La documentele de transport se va anexa un certificat de calitate ntocmit conform
dispoziiilor legale n vigoare.

93

Sulfat de sodiu anhidru tehnic

Sulfatul de sodiu anhidru, tehnic, se livreaz n containere sau n saci de hrtie
caerat cu polietilen STAS 87-81, la temperatura de 50...60C.
Marcarea ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare, n loc vizibil, cu
urmtoarele specificaii:
-marca de fabricaie a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului de calitate
-STAS 2126-84
-masa net
-numarul lotului
-data livrrii
-data fabricaiei
-termenul de garanie
-viza organului de control tehnic al calitii.
Depozitarea sulfatului de sodiu anhidru, tehnic, se face n ncaperi ferite de umezeal.
Transportul sulfatului de sodiu anhidru, tehnic, se face n containere sau n vehicule
acoperite.
Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii ntocmit
conform dispoziiilor legale n vigoare.
Fosfat monopotasic tehnic
Marcarea ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare cu urmtoarele specificaii:
marca de fabricaie a ntreprinderii productoare
denumirea produsului de calitate STAS 10497-76
masa net
numarul lotului
semnul organului de control tehnic al calitii.
Fosfatul monopotasic tehnic se depoziteaz n ncperi uscate i acoperite.
Pentru transportul fosfatului monopotasic tehnic se folosesc mijloace de transport
acoperite.
Fiecare transport va fi nsoit de un certificat de calitate ntocmit conform dispoziiilor
legale n vigoare.

Acetat de n butil tehnic

Acetatul de n butil se livreaz n butoaie de tabl decapat STAS 7683-79 sau n
cisterne.
Butoaiele i cisternele trebuie s fie destinate special acetatului de n butil tehnic,
curate, uscate i cu nchidere ermetic.
Ambalajele trebuie s fie marcate cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabric a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului, tipul, STAS 904-89
-masa net
-tara
-numarul lotului sau al cisternei
-data fabricaiei
-data livrrii
-perioada de garanie

94

-viza organului de control tehnic al calitii.

Ambalajele trebuie s fie marcate n mod vizibil cu semnul de avertizare pentru produse
inflamabile conform STAS 5055-82.
Manipularea, depozitarea i transportul acetatului de n-butil tehnic se fac cu respectarea
normelor de tehnic a securitii muncii referitoare la produsele inflamabile i de paz
contra incendiilor.
Acetatul de n-butil tehnic se depoziteaz n ambalajele care se livreaz, n magazii
rcoroase i uscate,ferit de lumin i de surse de cldur, sau n rezervoare special
destinate i etane.
Transportul acetatului de n- butil tehnic se face cu mijloace de transport acoperite sau
cu cisterne.
Fiecare lot de livrare trebuie s fie nsoit de documentul de certificare a calitii,
ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare.
Carbonatul de potasiu tehnic
Carbonatul de potasiu tehnic se livreaz n ambalajele i materialele de
ambalare stabilite prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului
intern, aprobat de organul central coordonator.
Ambalajele se vor marca prin ablonare cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabric a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului, calitatea i STAS 10985-77
-masa net
-numarul lotului
-data fabricaiei
-semnul organului de control tehnic al calitii.
Carbonatul de potasiu tehnic se depoziteaz n locuri uscate, ferit de umezeal.
Transportul se face cu mijloace de transport acoperite.
Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit
conform dispoziiilor legale n vigoare.
Sulfat de zinc tehnic
Pentru sulfatul de zinc granulat i lichid, ambalarea i marcarea se stabilesc prin
contract.
Marcarea ambalajelor cu sulfat de zinc tehnic, cristalizat, se face prin ablonare sau
etichetare, n mod vizibil, cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabric a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului, calitatea i STAS 2367-80
-masa net
-masa brut
-tara
-numarul lotului
-viza organului de control tehnic al calitii.
Sulfatul de zinc se depoziteaz n ncperi uscate.
Transportul sulfatului de zinc se face cu mijloace de pransport acoperite.
Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a caliti, ntocmit
conform dispoziiilor legale n vigoare.

95

Tiosulfat de sodiu
Tiosulfatul de sodiu cristalizat, tehnic, se ambaleaz n butoaie din hrtie nfurat
STAS 5537-65, sau n butoaie din fag STAS 1648-71. Se admite folosirea i a altor
ambalaje numai dac ele se ncadreaz n prescripiile respective prevzute de legislatia
n vigoare.
Ambalajele se eticheteaz n mod vizibil i durabil cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabric
-denumirea produsului, calitatea i STAS 1817/2-75
-numrul lotului i data fabricaiei
-masa brut i tara
-semnul organului de control tehnic al calitii (CTC)
-termenul de garanie.
Tiosulfatul de sodiu cristalizat, tehnic se depoziteaz n ncperi uscate, n care
temperatura nu depete 30C.
Transportul produsului se face numai cu mijloace de transport acoperite.
La documentele de transport se va anexa un certificat de calitate ntocmit conform
reglementrilor legale n vigoare.
Cloroform
Cloroformul se ambaleaz astfel:
Tipul A in damigene de sticl, de culoare nchis sau vopsite n negru, nchise cu dopuri
de plut nvelite n foi de staniol sau n celofan i apoi parafinate. Damigenele de
sticl se introduc n couri de nuiele i se protejeaz cu un strat de paie sau tala. Sau
cisterne de oel.
Tipul B in cisterne de oel sau bidoane de polietilen.
Ambalajele trebuie s fie curate, uscate i nchise etan.
Ambalajele vor fi marcate cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabric a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului, tipul, calitatea, STAS 330-82
-masa net
-numarul lotului
-data fabricaiei
-termenul de garanie
-viza organului de control tehnic al calitii (CTC).
-semnele avertizoare pentru produse toxice, produse care trebuie ferite de umezeal
i produse care trebuie pstrate la rece, conform STAS 5055-66.
Manipularea, depozitarea i transportul cloroformului se fac cu respectarea normelor de
tehnic a securitii muncii referitoare la produsele toxice.
Cloroformul se depoziteaz n ncperi, ferit de lumin, de umiditate i de cldur,
pentru a evita descompunerea produsului cu formare de fosgen (foarte toxic).
Transportul se face cu mijloace de transport acoperite.
Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit
conform dispoziiilor legale n vigoare.
Acid sulfuric tehnic

96

Pn la stabilirea ambalajelor i materialelor de ambalare pentru acidul sulfuric

tehnic, prin normativul de ambalare pe produse i grupe de produse destinate
consumului intern, aprobat de organul central coordonator, acesta se livreaz n cisterne
de oel, butoaie de oel i baloane de sticl, curate i uscate, sau alte ambalaje
convenite ntre pri cu condiia meninerii integritii produsului.
Butoaiele de oel vor fi prevzute cu dopuri de oel, filetate, cu garnituri de azbest i
vor fi plumbuite.
Baloanele de sticl vor fi prevzute cu dopuri etane cu ipsos.
Baloanele de sticl vor fi protejate cu un strat de vat mineral i introduse n couri
metalice, prevzute cu capace de protecie i mnere.
Marcarea ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare cu urmtoarele specificaii:
-marca de fabric a ntreprinderii productoare
-denumirea produsului, tipul, STAS 97-80
-masa brut
-tara
-viza organului de control tehnic al calitii (CTC).
-semnul avertizor pentru produse corosive, STAS 5055-66
-PRODUS COROSV, A SE MANIPULA CU ATENIE.
Manipularea, depozitarea i transportul acidului sulfuric tehnic se fac cu respectarea
normelor de tehnic a securitii muncii, referitoare la produsele corosive.
Se interzice transportul altor produse (inclusiv acid sulfuric rezidual) n cisternele
destinate transportului de acid sulfuric tehnic.
Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit
conform dispoziiilor legale n vigoare.

97

Cap. 7 NORME DE PROTECTIE A MUNCII. PREVENIREA SI

STINGEREA INCENDIILOR
7.1. Norme de protec ia muncii
7.1.1. Tehnica securit ii i igiena muncii
Protecia muncii cuprinde totalitatea msurilor luate pentru a se asigura tuturor
oamenilor muncii condiii bune de munc, pentru a-i feri de accidente i boli
profesionale. Protecia muncii face parte integrant din procesul de munc.
n industria chimic problema proteciei muncii este deosebit de important
deoarece pe langa factorii de periculozitate comuni cu alte ramuri industriale
elemente mobile(periculoase) ale utilajelor, aciunea curentului electric, degajri
importante de cldur, zgomote i trepidaii intervin i numeroi factori specifici
industriei chimice, cum ar fi:
-degajri de substane toxice
-prezena frecvent a unor substane inflamabile
-posibilitatea exploziilor cauzate de amestecuri explozive
-operaii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice
-temperaturi ridicate.
Protecia muncii are urmtoarele trei aspecte:
-protecia juridic a muncii reprezentat de legislaia referitoare la protecia
muncii, legislaie constituit n principal din:
-Codul muncii
-Legea nr. 5/1965 cu privire la protecia muncii
-HCM nr. 2896/1966 cu privire la accidentele de munc
-Legea nr. 1/1970 privind organizarea i disciplina muncii
-Decretul 400/1981
-Alte HMC uri, Decrete elaborate de Consiliul de Stat, instruciuni i
ordine elaborate de ministere.
-protecia sanitar a muncii cuprinde msurile pentru crearea unor condiii
fiziologice normale de muncp i de suprimare a riscului mbolnvirilor profesionale.
-protecia tehnic a muncii const n msuri tehnice i organizatorice pentru
uurarea muncii i prevenirea accidentelor de munc.
Msurile de tehnica securitii muncii se pot clasifica n msuri generale, care se refer
n principal la alegerea amplasamentului ntreprinderii la planul general al acesteia i la
protecia muncii n cldirile industriale, masuri speciale, care se refer la
particularitile
tehnice ale proceselor i masuri de protecie individual a muncitorului care se refer la
folosirea echipamentului i materialelor de protecie individual prevzute de norme.
Normele de tehnica securitii muncii elaborate de M.I. Ch. sunt grupate n 6 capitole:
1.Tehnica securitii muncii la instalaii, aparate i maini
2.Tehnica securitii muncii la ntreinere, reparaii i intervenii
3.Tehnica securitii muncii pentru procese fizice i chimice
4.Tehnica securitii muncii la depozitare
5.Tehnica securitii la manipulare, asamblare i transport
98

6.Tehnica securitii n laboratoare

n continuare se vor prezenta n linii generale problemele tratate n fiecare din capitolele
menionate.
1.
Acest capitol trateaz problemele de securitatea muncii la organele de maini n
micare, la echipamentul de transmitere i dispozitivele de acionare a utilajelor, la
conducte i armturi, aparate de msur i control, vase de reacie, utilaje sub presiune,
aparate pentru operaii unitare(centrifuge, extractoare, usctoare, filtre, malaxoare, etc.)
precum i la principalele utilaje din industria celulozei i hrtiei.
n preambulul la acest grup de norme se precizeaz c proiectantul este obligat s
acorde tot atta importan realizrii condiiilor de securitate ct acord i parametrilor
tehnici i economici ai aparatului i instalaiei proiectate.
2.
n acest capitol se dau norme cu caracter organizatoric i tehnic. Pentru orice
intervenie sau reparaie se ntocmete un plan de aciune cu sarcini defalcate pe
angajai, plan care cuprinde toate masurile de protecia muncii. Pentru locurile de
munc unde exista pericol de incendiu i explozie se ntocmete de ctre eful seciei
permisul de lucru cu foc, aprobat de inginerul ef. Pentru lucrrile la instalaii sub
presiune, intrarea n vase de reacie, rezervoare, instalaii n care se prelucreaz
substane foarte agresive este necesar n plus permisul de lucru, ntocmit de eful
seciei. Este strict interzis nceperea oricrei lucrri de reparaie sau intervenie far
a se face n prealabil tuturor celor ce execut operaia respectiv instructajul de
protecie a muncii.
3.
Dupa un capitol introductiv n care se precizeaz c absorbia noxelor de orice
gen se face la locul unde se produc ele, fiind cotraindicat absorbia lor prin ventilaie
general i c alimentarea utilajelor cu substane toxice, corozive, iritante, inflamabile
i cele care degaj praf se va face mecanizat i etan, se trateaz:

tehnica securitii muncii la efectuarea unor peocese chimice

unitare(halogenri, sulfonri, esterificri, polimerizri, etc.)

tehnica securitii muncii la efecturea unor operaii fizice unitare(extracie,

decantare, centrifugare, filtrare, absorbie, distilare i rectificare, uscare, etc.)

tehnica securitii muncii la operaii cu substane toxice, inflamabile,

explozive, corozive, caustice.
4.
Se dau norme referitoare la amplasarea i depozitarea substanelor toxice,
inflamabile i explozive. Este interzis depozitarea n aceeai ncpere a substanelor
toxice, inflamabile i explozive cu diverse materiale. De asemenea, substanele chimice
care ar putea reaciona unele cu altele degajnd substane periculoase trebuiesc
depozitate la distan unele de altele n ncperi separate.
5.
Deoarece statisticile arat c 35% din accidentele de munc se nregistreaz la
operaiile de manipulare, aceast problem prezint o deosebit importan. Normele
prevd ca aceste operaii s se execute numai sub supravegherea unui conductor al
procesului de munc instruit special n acest scop. Lucrul tinerilor sub 16 ani la
operaiile manuale de ncrcare, descrcare i transport este interzis.
6.
Din ansamblul normelor referitoare la aceast problem, norme care se refer la
ventilaie, manipulare a sticlriei, a dispozitivelor de nclzire, a utilajelor sub presiune,
a substanelor toxice, inflamabile, etc., trebuie reinut obligaia general, pentru
munca de cercetarea, de a se aplica i respecta n toate fazele metodologice de lucru
adecvat privind protecia muncii.

99

7.2. Masuri P.S.I

Incendiile si exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente in cantitati
suficiente trei elemente: substanta combustibila, oxigenul si caldura.
Cauzele principale ale incendilor si exploziilor se datoresc, pe de o parte aprinderii
siautoaprinderii, iar pe de alta parte nerespectarii parametrilor procesului
tehnologic, lipsei deinstructaj, de atentie de curatenie, etc.
Explozile pot fi provocate de depasirea instantanee a limitei de rezistenta a
peretilor vaselor produsa de presiunea gazelor sau vaporilor. Explozile produse de
gaze combustibile,vapori sau praf in amestec cu aerul sau oxigenul au loc
numai la anumite concentratii, carevariaza cu presiunea si temperatura
amestecului.Incendiul izbucneste ca urmare a depozitarii in sectii a unor substante usor
inflamabilesau explozive, care depasesc cantitatile admise, precurn si a depozitarii lor
necorespunzatoarei n a m b a l a j e d e t e r i o r a t e , l a n g a s u r s e d e c a l d u r a s i
lipsa de supraveghere a lor.
C e a m a i frecventa cauza de aprindere este flacara directa produsa de diferite
surse.Caldura degajata in cursul unor reactii chimice exoterme, poate constitui de
asemenea,o s u r s a d e a p r i n d e r e p r o v o c a n d i n c e n d i u l .
D e o s e b i t d e p e r i c u l o s e s t e c o n t a c t u l a c i z i l o r concentrati cu substantele
combustibile.In timpul desfasurarii proceselor tehnologice sunt cazuri cand incendiile
sau exploziilesa produc datorita aprinderii substantelor combustibile, fie de
la o scanteie electrica, fie prinincalzirea exagerata a conductorilor electrici si
aprinderea materialului izolant. I n c e n d i l e m a i p o t f i p r o v o c a t e ,
d e a s e m en e a , d i n c a u z a e l e c t r i c i t a t i i s t a t i c e s i a descarcarilor
atmosferice.
Masurile generale prevenirii incendiilor sau exploziilor sunt in principal:
- evitarea sau reducerea substantei combustibile;
- evitarea sau reducerea sursei de caldura;
-evitarea sau reducerea oxigenului, aerului sau a substantelor cu continut
mare deoxigen;
-inpedicarea contactului substantei combustibile cu sursa de caldura;
-controlul permanent al surselor de caldura si cunoasterea caracteristicilor
periculoaseale substantelor combustibile;
masuri de siguranta pentru ecranarea sursei de caldura si op
r i r e a a c c e s u l u i substantelor combustibile in eventuala zona de ardere;
- controlul automat al concentratilor de oxigen in zona de pericol.
Materialele folosite pentru stingerea incendiilor
Materialele stingatoare sunt acele materiale care folosite intr-un
anumit mod in zonade ardere, actioneaza defavorabil asupra conditilor necesare
arderii, oprind arderea. Materialele stigatoare, se foloses fie in stare gazoasa,
lichida sau solida, fie sub forma unor a m e s t e c u r i d e l i c h i d e c u g a z e s a u
l i c h i d e c u s u b s t a n t e s o l i d e i n s a p r o c e s u l s i r a p i d i t a t e a aplicarii sunt
factorii horatatori ai stingerii incendiilor. Cele mai importante substante stingatoare
sunt: apa, aburul, solutile apoase de saruri,CCl3, dioxidul de carbon, spuma chimica si
mecanica, prafurile stingatoare.
Apa. Folosirea apei la stingerea incendilor se bazeaza pe proprietatile

100

ei de racire si izolare termica. Proprietatile de racire a apei sa datoresc

capacitatii de absorbtie a caldurii si caldurii latente de vaporizare, care au o
valoare importanta. Racirea suprafetelor aprinse va fi cu atat mai mare cu cat cantitatea
de apa transformata in vapori va fi mai mare.
Desi apa poseda astfel de calitati pentru stingerea incendiilor
, t o t u s i d o m e n i u l ei de utilizare este limitat. Produsele petroliere si dizolvantii
organici nemiscibili cu apa plutesc la suprafata apei si ard in continuare. Apa folosita la
stingerea incendilor contine saruri, deci este o buna conductoare de
electricitate, din acest motiv folosirea ei la stingerea incendiilor produse in
instalatii de inalta tensiune trebuie sa se faca utilizandu-se dispozitive speciale. Unele
substante reactioneaza violent cu apa, producand o degajare mare de caldura si de gaze,
care pot da nastere incendiilor si exploziilor.
Aburul Stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se ba
z e a z a p e r e d u c e r e a concentratiei de oxigen din zonele de ardere. Folosirea
aburului pentru stingerea substantelor gazoase, lichide si solide se face in locurile unde
exista instalatii de cazane si si steme fixe destingere.
In afara de reducerea concentratiei de oxigen din zona de ar
d e r e , l a s t i n g e r e a incendiilor contribuie si efectul mecanic al jetului.
Acest procedeu se foloseste la stingerea incendiului la coloanele de rectificare, la
conducte, etc.
Solutii apoase de saruri In scopul imbunatatirii calitatii apei
se folosesc adaosuri:CaCl, Na2SO4,etc. Prin evaporarea apei aceaste solutii
formeaza la suprafata metalului aprins u n s t r a t d e s a r e c a r e s e t o p e s t e , i a r i n
u n e l e c a z u r i s e d e z a g r e a g a . S o l u t i i l e d e s a r u r i s e folosesc la
stingatoarele manuale.
CCl4 A r e p r o p r i e t a t e a d e a s t i n g e f o c u l , i n s a i n i n c a p e r i
i n c h i s e p o a t e d a n a s t e r e fosgenului, gaz foarte toxic. CC14 se foloseste
la stingerea incendiului la instalatile electrice de inalta tensiune, la motoarele cu
ardere interna, la substantele lichide si solide pe o suprafatamica, etc.
CO2 Nu arde si este un slab conductor de electricitate, cea ce permite folosirea
lui la stingerea incendiilor izbucnite in instalatiile electrice. Introdus in
zonele de ardere, C02 dilueaza atmosfera, reducand concentratia de oxigen si a
substantei combustibile, micsorandsau oprind arderea.
Spumele stingatoare Spuma este formata din bule de gaz
i n c o n j u r a t e d e u n s t r a t subtire de lichid. In prezent se folosesc doua
tipuri de spume: chimice si mecanice. Spuma chimica este rezultatul unei
reactii chimice si se compune din bule de gaz care au un invelisdin solutii
apoase de saruri. Spumele mecanice se realizeaza prin amestecarea
mecanica a solutiei. Densitatea spumelor este mica permitand plutirea la
suprafata produselor petroliereseparand flacara de substanta combustibila.
Prafuri stingatoare In compozitia acestor prafuri intra diferite saruri
si
substantec a r e c o n t r i b u i e l a t o p i r e a l o r . P r a f u r i l e s t i n g a t o a r e i m p i e d i
c a d e z v o l t a r e a a r d e r i i p r i n acoperirea suprafetelor solide aprinse cu un strat
izolator care prin topirea sarii contribuie mai
activ la stingerea incendiului. Degajarea unor saruri, produce gaze
n e c o m b u s t i b i l e c a r e contribuie la stingerea incendiului.

101

Bibiografie:
1. C. Onisiu Chimia i tehnilogia medicamentelor Editura Tehnica, Bucureti,
1988
2. Anca Irina Galaction, Dan Cascaval Metaboliti secundari si bioreactoare
Editura Bit, Iasi, 2004
3. Dan Cascaval Inginerie biochimica si biotehnologie vol. 3
4. prospect penicilina G. www.antibiotice.ro
5. Dan Cascaval Inginerie biochimica si biotehnologie vol 1.
6. C. Onisiu Tehnologia poceselor de biosinteza
7. Dan Cascaval Inginerie biochimica si biotehnologie vol 2.
8. Anca Irina Galaction, Dan Cascaval Metaboliti secundari cu aplicatii
farmaceutice, cosmetice si alimentare
9. STAS-uri si standarde conform Consiliului national pentru stiinta si tehnologie,
Institutul roman de standardizare.
10. Indrumar FDT

102

103