Dependenta de Picaturile

pentru nas
Turcu Irina Mihaela
AMF III
Cuprins
1. Notiuni introductive
2. Factorii ce condiționează instalarea farmacodependenței
3. Mecanismul de formare a farmacodependenței
4. Faze ale farmacodependenței
5. Tipuri de picături pentru nas
6. Semnele și simptomele dependențe de picături de nas
7. Marturii ale unor oamenii dependenti de picaturi pentru nas
Abuzul de medicamente eliberate sau nu cu prescripție medicală
predispune la un comportament care poate distruge sănătatea și
viața.
Medicii au constatat în ultimii ani o creștere îngrijorătoare a numărului de persoane care
administrează greșit sau inutil medicamentele cu sau fără prescripție medicală atât în rândul
adulților cât și a copiilor
Dependența de medicamente este în opinia specialiștilor , o afecțiune cerebrală caracterizată
prin necesitatea stringentă de a folosi anumite substanțe.
Abuzul de medicamente și droguri pe termen lung conduce la schimbări în structura și
funcționarea creierului afectând centrii durerii și recompensei .
Decizia de a abuza de medicamente este una voluntară , însă pe măsură ce medicamentele
sunt administrate cu regularitate și pe termen lung , schimbările care apar la nivel cerebral
determină pierderea controlului asupra propriilor acțiuni și incapacitatea de a mai lua
decizii responsabile.
Medicamentele ajung să fie luate dintr-un impuls iar consecința este comportamentul adictiv și
distrugerea sănătății. Specialiștii pun amploarea pe care fenomenul dependenței de medicamente a
luat-o pe seama varietății medicamentelor existente pe piață, dar și a modurilor facile în care se poate
intra în posesia substanțelor adictive.
Dependența este o formă de consum voluntar abuziv, periodic sau cronic a substanțelor psihoactive,
dăunătoare atât individului cât și societății ,fără a avea la bază o motivație medicală ,spre deosebire de
farmacodependențele clasice, legitime care sunt prin originea lor , terapeutice sau paramedicale.

Factorii ce condiționează instalarea farmacodependenței

- particularitățile și antecedentele individului
- mediul socio-cultural
- substanța incriminată (profilul farmacodinamic, farmacocinetic și farmacotoxicologic )
- cantitățile consumate și frecvența consumului
- căile de administrare
 Mecanismul de formare a farmacodependenței
Mecanismul dependenței fizice este probabil asemănător cu cel al toleranței. Se presupune că intervin
fenomene biochimice sau fiziologice compensatoare față de acțiunea substanței psihoactive. Sindromul de
abstinență (SEVRAJ) s-ar datora tocmai acestor fenomene care, în absența drogului, își pierd caracterul
compensator, dând naștere prin exces, simptomelor caracteristice. Simptomele sevrajului sunt specifice fiecărei
substanțe , provocând probleme clinice sau tulburări în importante domenii de activitate ale bolnavului, cum sunt
cele sociale ,profesionale și reacționale.

Faze ale farmacodependenței

Dependența fizică
Dependența fizică este definită ca fiind o alterare a sistemului nervos central care se manifestă prin toleranța și
prin apariția simptomelor de sevraj (după o administrare de lungă durată a drogului) când consumul de
substanță este întrerupt.

Toleranța Procesul de toleranță constă în diminuarea progresivă a răspunsului ,în condițiile administrării
repetate a unei substanțe psihoactive , cu necesitatea creșterii dozei pentru obținerea efectului. Sensibilitatea
inițială revine după un timp de la oprirea consumului de substanțe psihoactive. Gradul de toleranță depinde de
dozele folosite și de durata administrării – fenomenul se instalează repede pentru dozele mari și este mascat în
condițiile administrării prelungite.
Dependența psihică
În schimb ,dependența psihică ,respectiv necesitatea emoțională dobândită față de
consumul unui drog sau substanțe psihoactive , este determinată de un complex de
factori de ordin farmacologic, psihologic și social. Modificarea funcțiilor psihoafective
sub influența drogului se poate traduce prin starea de bine ,relaxare, detașare de
preocupările zilnice etc.
Pe un anumit teren psihic, probabil în funcție de factorii genetici, aceste efecte dau
naștere unei impresii de satisfacție , de rezolvare a dificultăților, generând dorința
imperioasă de repetare a administrării și determinând astfel apariția dependenței
psihice. În anumite situații, factorii sociali pot fi foarte importanți .

Sevrajul
Este parte distinctă a dependenței psihice și reprezintă răspunsul organismului la
absența drogului cu care este obișnuit. Natura simptomelor și intensitatea acestora
depinde de substanța consumată, putându-se materializa prin tremurături, dureri
musculare și articulare, simptome specifice gripei, etc.
 Picaturile pentru nas
Folosirea abuzivă a picăturilor pentru desfundarea nasului poate duce la o
dependență periculoasă, ce poate compromite simțul mirosului și poate ascunde, în
anumite cazuri, alte afecțiuni.

Rinita medicamentosă nu modifică structura creierului pentru a provoca utilizarea

compulsivă a medicamentelor și, ca atare, nu este dependența de droguri prin
definiție. Cu toate acestea, schimbă obiceiurile utilizatorului și are potențialul de a
provoca leziuni fizice ale căilor nazale, atunci când medicamentul este utilizat în
exces.

Substantele active din sprayurile si picaturile nazale responsabile de instalarea depedentei

sunt oximetazolina, fenilefrina, xilometazolina si nafazolina. Nu este vorba despre acelasi
tip de dependenta determinat de droguri de mare risc,antidepresiva si sedative.
Stupefiantele,alcoolul, tigarile, chiar si ciocolata sau tableta ori smartphone-ul activeaza
acea zona a creierului responsabila cu senzatia de placere si cu recompensa.
In cazul sprayurilor si al picaturilor nazale lucrurile stau cu totul altfel. Specialistii o numesc "o
dependenta a bolii de tratament". Aceasta depedenta este responsabila de declansarea rinitei
medicamentoase , o afectiune caracterizata prin atrofierea mucoasei nazale si pierderea
mirosului, apoi a gustului.

Tipuri de picături pentru nas

În funcție de substanțele active pe care le conțin, spray-urile nazale se împart în patru categorii:
Saline
Pe bază de steroizi
Antihistaminice
Decongestionante

Spray-uri nazale saline Spray-urile nazale saline nu conțin medicamente și tind să fie sigure
pentru persoanele de toate vârstele. Spray-urile saline pot ajuta la slăbirea și subțierea
mucozităților. Acestea permit o respirație mai ușoară atunci când apare congestia din cauza
răcelii sau alergiilor. Nu conțin medicamente, nu au efecte secundare și nu creează dependență.
Aceste spray-uri conțin o cantitate mică de sare și apă sterilizată. Unele conțin și conservanți
care împiedică dezvoltarea mucegaiului sau a bacteriilor.
Spray-urile nazale cu steroizi Spray-urile nazale cu steroizi sunt de ajutor pentru a trata
simptomele alergiei nazale, cum ar fi strănutul și curgerea nasului. Ele pot oferi ameliorarea
febrei fânului sau a alergiilor nazale și pot înlocui adesea alte medicamente pentru alergii
administrate pe cale orală. Aceste spray-uri încep de obicei să funcționeze după câteva zile de
utilizare. Aceste preparate medicamentoase sunt sigure ,nu provoaca dependenta si pot fi
folosite pe perioade mai lungi de timp.

Picături nazale antihistaminice Se recomandă folosirea antihistaminicelor pentru a trata

alergiile sezoniere. Antihistaminicele blochează o substanță chimică numită histamina, care este
responsabilă pentru simptomele alergice, cum ar fi strănutul, mâncărimea și curgerea
nasului.Poate dura o săptămână sau mai mult de utilizare zilnică înainte ca o persoană să simtă o
ușurare completă.

Spray-uri nazale decongestionante

Decongestionantele acționează prin îngustarea vaselor de sânge, ceea ce scade cantitatea de

lichid care se scurge în mucoasa nasului. Spray-urile decongestionante micșorează temporar
vasele de sânge din nas. Acest lucru este cunoscut sub numele de vasoconstricție. Acest lucru
oferă o ușurare pe termen scurt, dar nu vindecă răceala sau alergiile.
Totuși, pot da dependență, atunci când o persoană folosește spray-ul nazal
decongestionant prea des sau pentru prea mult timp. Utilizarea pe termen lung a acestor
spray-uri poate deteriora, de asemenea, țesutul, provocând infecții și dureri.

Semnele și simptomele unei dependențe de picături de nas ar putea fi

următoarele:
Senzația de nas infundat la puțin timp după folosirea picăturilor de nas,
Senzația că picăturile de nas nu mai funcționează,
Nevoia accentuată de a folosi picăturile de nas încontinuu,
Folosirea picăturilor pentru nas pentru a putea respira normal, în fiecare zi.

Iata cateva marturii a unor persoane foste dependente de

picaturile de pus in nas
Ruxandra a scăpat cu chin

„Dependența mea se întâmpla cu mult timp în urmă, aproximativ vreo 12 ani. Cred ca după o răceală,
combinată cu oarece alergie la praf. Am încercat, cred, o singură dată să mă las, variante cu apă de mare
și cu mixare diluat Bixtonimul (eu eram dependentă de Olynth), dar n-a mers și am renunțat. Țin minte că
trăiam o panică foarte reală, pentru să senzația e că nu poți sau n-o să poți să respiri fără picături. Făceam
și pe dracu' în patru să nu-mi lipsească, aveam acasă, în geantă, la birou, în travel kit. Fiind, totuși, ceva
care se dă OTC (fără rețetă), nu prea am avut situații disperate.

M-am lăsat, culmea!, în timpul unei răceli cumplite, pentru că situația era atât de congestionată încât nu-
și mai făceau efectul. Nici picături, nici efedrina din medicamentele de răceală, nimic. Pur și simplu nu
puteam respira deloc. Și mi-am zis că e cel mai bun moment să renunț la dependență. A fost cumplit, am
făcut câteva nopți aproape albe: dacă ațipeam visam că mă sufoc pentru că uit să deschid gura ca să
respir, și mă trezeam, și deschideam geamul larg ca să treacă atacul de panică. După vreo trei zile și vreo
trei nopți din astea, răceala a cedat și am început să respir normal. Asta a fost acum vreo trei ani. Am
mereu picături de nas în casă, dar de folosit le-am mai folosit o singură dată. Presupun că sunt vindecată.”
Roxana, într-o relație de lungă durată

„Relația mea cu Bixtonimul este cea mai lungă, parșivă și complicată din viața mea, cu
altcineva decât familia mea (este o prezență, nu un obiect, să fie clar).

A început când aveam vreo 12 ani, cred că după o răceală, și nu îl chema Bixtonim, ci
Rinofug. Deși nu adormeam fără picături, rămâneam constant fără ele. Îmi aduceam aminte,
la fel de misterios, pe seară, cu puțin timp înainte ca farmacia să se închidă. Drumul până la
farmacie (cam în fugă) și înapoi (aici viteza era condiționată de intemperii) este cea mai
constantă amintire a acelor ani. Asta și faptul că ai mei, strâmtorați permanent, nu comentau
niciodată la această cheltuială. Trecusem de faza unui tratament pentru sinuzită, soldat cu o
puncție memorabilă și irepetabilă, deci. Ne-am resemnat cu toții. Relația durează de atunci,
in and out, cu cea mai lungă pauză de vreo cinci ani, am scăpat într-o vară la mare și am
recăzut în iarna lui 2017.”
Monica s-a lăsat cu ser fiziologic

„A început undeva prin clasa a opta, în 2002. După pubertate, alergiile se pot agrava,
asta am pățit și eu, iar corpul să dobândească oarecare toleranță la antihistaminice.
Hello, Bixtonim, nice to meet you! Am mers la medic, dar nu am vrut să mai folosesc
hidrocortizon, din cauza efectelor adverse, mi-a explicat că nu e în regulă să îmi pun
picături tot timpul, am înțeles, dar în prima seară când nu puteam respira aproape deloc,
am cedat. Era foarte nasol și ai impresia că nu te oxigenezi deloc. Țin minte în vremea
legalelor că treceam noaptea pe lângă un magazin de legale non-stop în drum spre
farmacie. Mă gândeam atunci că eu și cei de la coadă suntem cam la fel, ieșim la miezul
nopții să ne luăm substanța care ne trebuie.

De mai multe ori, am aruncat picăturile la gunoi și peste câteva ore am răscolit până le-
am găsit. Cel mai amuzant, mai ales pentru cei din jur, a fost să prepar soluție salină cu
apă fiartă și sare și să o folosesc în loc de picături. Însă, de câteva luni, am înlocuit total
picăturile cu ser fiziologic. După vreo săptămână, a început să fie mai respirabil.”
Maxine, moștenire din mamă-n fiică

„Când eram mică, mama era dependentă de picături de ani buni, nu știu exact de când, parcă s-a născut cu
picăturile în brațe. Mă trimitea la farmacie aproape zilnic după picături, pe vremea aia era nebunie cu Olynth-
ul. Are deviație de sept, probabil din cauza asta a ajuns dependentă. La un moment dat scăpase de ele, a încercat
cu sare de mare și cu tot ce îi prescrisese medicul, dar a apărut Bixtonimul și a schimbat rețeta. Oricum, au
existat mereu picături în casă și de multe ori când simțeam nevoia îi ceream, că nu îmi plăcea să stau cu degetele
în nas sau să-l suflu, îmi provoca răni. Iar după vreo câțiva ani am început să fac sinuzită pe timp de iarnă și să
folosesc picăturile mai des. Și le-am tot folosit.

Am realizat abia anul trecut prin noiembrie că am devenit dependentă de picături nazale, pentru că m-am trezit
într-o dimineață cu patru sticluțe de Bixtonim pe noptieră, consumate în mai puțin de o săptămână. Dar n-am
încercat niciodată să mă tratez.

Odată, eram plecată în oraș, fără vreo farmacie non stop prin apropiere sau picături la mine, așa că am sunat-o
disperată pe mama sa mi le pună pe Uber, că nu mai puteam să respir deloc. Dar am mai învățat să mă controlez
și să nu mai disper după picături dacă pot respira cât de cât ok, fiindcă risc să îmi pierd mirosul.”
Sursa
● https://www.vice.com/ro/article/qvxmaw/ce-inseamna-dependenta-de-picatur
i-de-nas

● https://www.doc.ro/consum-responsabil-prevenirea-dependentei/dependenta
-de-picaturi-de-nas-tratament
● https://farmaciile3f.ro/2022/01/14/dependenta-de-picaturi-nazale-cum-combat
em-cum-tratam/
● https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/atentie-la-sprayuril
e-si-picaturile-nazale-pot-da-dependenta-iata-cu-ce-_15680