Modificări de grosime ale

tegumentelor
Edemul
Turcu Irina Mihaela Profesor
AMF I Dr. Iulian Burculet
 Edemul reprezintă o infiltrație cu lichid seros a țesuturilor,
îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în țesutul conjunctiv
subcutanat sau o acumularea excesivă de fluide în țesutul
interstițial sau în cavități preformate. Lichidul de edem poate fi
sărac în proteine (densitate sub 1015) cu denumirea de transudat
sau bogat în proteine, denumit exudat.

Pielea edemaţiată este lucioasă, fără elasticitate, fără pliuri

cutanate, iar la apăsarea ei pe un plan osos (creasta tibiala) lasă
depresiune locală numită godeu prin eliminarea apei din zonă şi
care dispare ulterior
prin reintoarcerea apei. De obicei apare în zonele cu ţesut celular
lax abundent (faţă, pleoape), la la nivelul membrelor inferioare
(retromaleolar) , ”în pelerină” în obstacolele de pe VCS.
 Anasarcă reprezinta edemul generalizat, cu trecerea
lichidului şi în cavităţile seroase (pleură, peritoneu, pericard)
Mecanisme de producere:
- scăderea presiunii coloidosmotice (rolul principal de a reţine
apa în vasele sanguine revine proteinelor plasmatice în special
albuminele). Edemul apare la o albuminemie sub 25 g/l.
- creşterea presiunii hidrostatice (stază venoasă).
- hiperaldosteronism (creşte reabsorbţia tubulară de sodiu şi
consecutiv de apă).
- hipersecreţie de hormon antidiuretic (ADH).
- creşterea permeabilităţii capilare.
- obstrucţia drenajului limfatic.
 Atunci când se caracterizează un edem se ține cont de următoarele
elemente:

● localizarea;
● culoarea: roşu (edemul inflamator sau alergic), alb (edemul renal),
cianotic (edemul cardiac şi venos), dermită ocră (edemul venos
cronic);
● consistența: poate fi moale, pufos, lasă uşor godeu – edemul renal,
carenţial (hipoproteinemie) sau dur, care lasă mai greu sau deloc
godeu la apăsare – edemul inflamator şi venos;
● ușurința cu care se produce godeul: poate fi crescută – edemul
inflamator, normală – edemul renal sau scăzută – edemul cardiac;
● evoluția în timp (circadian și/sau pe intervale mai mari).
Tipuri de edeme
● cardiac;
Edemul
● renal;
● hepatic; limfatic primar
● carențial;
● endocrin;
● limfatic;
● venos;
● inflamator;
● alergic (angioneurotic);
● iatrogen;
● gravitațional;
● neurotrofic;
● edemul idiopatic (sindrom
Milroy).
 Caracteristici clinice
Edemul cardiac
● culoarea este iniţial albă, apoi devine
Cauze cianotic (prin stază venoasă generalizată);
● Insuficienta cardiaca ● consistenţa variază de la moale la dur, în
dreapta; funcţie de durata instalării dar rămâne
● Insuficienta cardiaca depresibil la apăsare;
globală; ● este dureros în formele care se instalează
● pericardita cronică rapid;
constrictivă ● este rece la palpare (cianoza rece se
datorează vasoconstricţiei periferice);
. ● edemul coexistă cu alte semne de
insuficienţă cardiacă (cianoză, jugulare
turgescente, reflux hepato – jugular,
hepatomegalie dureroasă)
Edemul renal Caracteristici clinice
● culoarea este alb – palidă;
● consistenţa este moale, pufoasă, lasă godeu cu
Cauze
uşurinţă;
● Sindromul nefritic ● temperatura tegumentelor este normală;
● localizarea este la faţă şi în particular la pleoape, la
● Glomerulonefrita
organele genitale, regiunea retromaleolară (este
difuza acuta exprimat în zonele cu ţesut subcutanat lax);
● este mai accentuat dimineaţa la trezire şi se ameliorează
până la dispariţie în cursul zilei (datorită gravitaţiei, se
produce drenajul lichidului spre părţile declive);
● în stadii avansate, edemul cuprinde şi alte regiuni ale
corpului (gambe, coapse etc.) şi se poate generaliza
(anasarcă);
● este un edem nedureros.
Edemul hepatic
Cauze ciroza hepatică (principala cauză).

Caracteristici clinice
● culoarea este albă, cu nuanţă icterică;
● consistenţa este moale, lasă godeu;
● temperatura cutanată este normală;
● acest tip de edem este localizat în regiunile declive (maleole,
partea inferioară a gambei);
● este caracteristică prezenţa ascitei, disproporţionată faţă de
gradul edemului, care este de obicei moderat;
● în stadiile avansate se generalizează (anasarcă).
Edemul carențial (edemul de foame)
Cauze - inanitia

Caracteristici clinice
● este asemănător edemului renal.
● poate fi generalizat, moale, pufos, lăsând uşor godeu, cu tegumente cu
temperatură normală;
● localizarea preferenţială este la membrele inferioare (la nivelul gambelor), dar şi la
faţă;
● o variantă particulară a edemului carenţial este edemul caşectic care este întâlnit
în stadiul avansat al bolilor consumptive (de tipul neoplasmelor, tuberculozei,
cirozei hepatice); se localizează doar în jumătatea inferioară a corpului; poate
apărea şi ca o manifestare paraneoplazică în cadrul unor boli maligne.
Edemul endocrin Caracteristici clinice
● în mixedem, edemul este extins la tot corpul, de culoare
Cauze alb – palid, nu lasă godeu, pleoapele sunt tumefiate;
● hipotiroidismul uneori, în hipotiroidia severă se constată edeme
(mixedem); adevărate, ce lasă godeu;
● hipertiroidismul; ● edemul catamenial (dependent de stările de
● Sindromul Cushing; hiperfoliculinism) este ciclic, periodic, apărând la
● hiperfoliculinismul; jumătatea ciclului menstrual sau înainte cu câteva zile, alb,
● sarcină; moale, discret până la moderat, localizat la faţă (în special
● menopauză; la pleoape), sâni şi gambe/membre inferioare;
● tratamentul cu ACTH ● edemul de sarcină este alb, moale, moderat, localizat la
(hormon nivelul membrelor inferioare, survine frecvent în ultimele
adenocorticotrop), luni de sarcină; edemele generalizate apărute după a 20-a
glucocorticoizi şi săptămână de sarcină însoţite de hipertensiune arterială şi
androgeni. proteinurie constituie nefropatia gravidică sau
preeclampsia; eclampsia se caracterizează în plus, prin
convulsii tonico – clonice generalizate.
Edemul limfatic limfedemul
Cauze
● limfedemul primar este congenital (malformaţii ale vaselor limfatice), genetic;
cauzele apariţiei limfedemului primar nu se cunosc încă complet;
● limfedemul secundar este determinat de o compresiune pe vasele limfatice,
cu blocarea circulaţiei limfatice locale (tumori, metastaze), procese
patologice ganglionare (leucemie, metastaze etc.), procese inflamatorii
(limfangită, episoade repetate de erizipel), postoperator (după rezecţia
sistemului ganglionar de drenaj, după iradierea regiunilor ganglionare,
posttraumatic şi în afecţiuni parazitare (filarioză – nematod ce pătrunde în
circulaţia limfatică).
Caracteristici clinice
● edemul este localizat la nivelul extremităţilor, în special al membrelor inferioare;
● începe asimetric şi este moale, apoi devine cartonat şi apar lichenificări, care constau
în îngroșarea exagerată a cutelor naturale ale pielii;
● pielea este îngroşată, cu depresiunea foliculilor piloşi realizând aspectul de „coajă de
portocală”;
● adesea apar multiple varice limfatice, cu aspectul unor mici vergeturi proeminente (în
dreptul zonei de blocaj a circulaţiei limfatice);
● există două tipuri separate de limfedem: edemul limfatic neinflamator (compresiune
tumorală etc.), care este alb, dur, nedureros şi edemul limfatic inflamator (limfangită),
de culoare roşiatică, dur, dureros;
● limfedemul este un edem palid în general, cu un aspect mai particular, interesând
regiuni mai puţin obişnuite precum faţa dorsală a mâinilor sau a picioarelor;
● elefantiazisul este forma de limfedem comun al adultului și reprezintă o formă specială
de edem limfatic cronic; pielea este îngroşată şi prezintă tulburări trofice; iniţial,
edemul este alb, ulterior devine cartonat şi prezintă lichenificări (în evoluţie, edemul
poate lua o dezvoltare grotescă).
 Caracteristici clinice
Edemul venos ● edemul în insuficienţa venoasă cronică
interesează membrele inferioare unilateral sau
Cauze bilateral, asimetric (în funcţie de localizarea
● compresiune varicelor), se accentuează în ortostatism (caracter
vesperal, cu dispariţie dimineaţa), iniţial de
(tumorală sau
culoare albă, ulterior cianotică, de consistenţă
netumorală) pe crescută; tegumentele au adesea aspect de
trunchiurile venoase; dermită ocră, prezintă ulcer venos cronic
● tromboză venoasă supramaleolar, varice;
profundă; ● edemul „în pelerină” este localizat în jumătatea
● insuficiență venoasă superioară a toracelui şi la membrele superioare,
cronică. cu circulaţie venoasă evidentă, fiind determinat de
obstrucţia venei cave superioare în cadrul
sindromului de venă cavă superioară, care este o
tumoră localizată la nivelul mediastinului superior;
Caracteristici clinice
● edemul din tromboflebita superficială este limitat în jurul
cordonului determinat de vena trombozată, având caracterele
edemului inflamator; cordonul venos (roşu sau cianotic) se
palpează numai în tromboflebitele superficiale;
● edemul din tromboflebita profundă este intens, cianotic, rece,
dur sau alb şi dureros, cald, moale; reţeaua venoasă
superficială este evidentă; se localizează de obicei la un
membru inferior, rar la ambele sau la membrele superioare;
iniţial este discret şi se traduce prin creşterea diametrului
gambei, ulterior devine evident, cu piele lucioasă şi destinsă;
este dureros spontan şi la palpare.
Edemul alergic

Cauze
● boli alergice (urticarie, edem Quincke, boala serului);
● alergii medicamentoase – antibiotice precum penicilinele sau
sulfamidele, antihipertensive precum inhibitorii enzimei de
conversie ai angiotensinei;
● în cazul expunerii la soare, apă, mediu rece sau căldură, paraziţi
intestinali, trichinella sau reziduuri de animale (scuame de piele
uscată sau solzi);
● înţepăturile de insecte, polenul, alimentele (fructe de pădure, fructe
de mare, peşte, alune, nuci, ouă, lapte etc);
● după infecţii sau asociat altor boli (boli autoimune – lupusul
eritematos sistemic, leucemie şi limfom).
Caracteristici clinice
● edem de culoarea albă, consistenţa moale, limitarea la anumite
teritorii, de obicei la faţă (în mod special la pleoape, buze şi chiar
limbă), cuprinzând uneori întreaga faţă, durată scurtă, apariţie şi
dispariţie bruscă (edem fugace); se poate însoţi de prurit, erupţii
urticariene cu dispoziţie în jurul ochilor şi buzelor dar şi pe mâini,
picioare şi gât, având limite precise sau difuze;
● edemul Quincke este un edem rozat, pruriginos, deseori simetric,
localizat de obicei palpebral şi la buze (aspect de „buză de tapir”);
este fugace, evoluând în ore şi este recidivant; pot include
complicaţii precum reacţii anafilactice şi, în caz de instalare bruscă,
se poate însoţi de obstrucţia căilor aeriene (prin edem glotic cu
dispnee inspiratorie paroxistică şi asfixie).
Edemul inflamator
Cauze
● abcese, flegmoane, empiem toracic, celulite, osteomielită, flebite, limfangite,
periadenite, artrite, bursite, erizipel, etc.

Caracteristici clinice

● în cadrul inflamaţiilor superficiale determinate de infecţii, traumatisme, arsuri,

edemul este constant, având aspecte caracteristice: roşu, cald, dureros, dur,
localizat (limitat în vecinătatea procesului inflamator);
● în cadrul inflamaţiilor profunde (abces perinefretic, pleurezie purulentă), poate
apărea edem parietal, care este de obicei alb, moale, cald; circulaţia venoasă
superficială este adeseori evidentă.
Edemul iatrogen
Cauze
● edemul apare după administrarea unor medicamente
precum: antiinflamatoarele nesteroidiene (Ibuprofen,
Naproxen), cortisteroizi (Prednison, Metilprednisolon),
estrogeni, unele medicamente antihipertensive (blocante
de canale de calciu dihidropiridinice – Nifedipina,
Amlodipina), antidiabetice orale (Pioglitazona,
Rosiglitazona).
Evaluarea și tratamentul edemelor unui pacient

1. Anamneza:
● amamneza trebuie să includă debutul simptomelor, durerile asociate, aportul
dietetic, prezența sarcinii, traumatisme ale zonelor afectate, călătorii recente,
istoricul profesional;

2. Examenul clinic obiectiv:

● trebuie să se focalizeze pe localizarea și severitarea edemelor, lezarea pielii și pe
semnele care pot ajuta la diferențierea numeroaselor cauze ale edemelor;

3. Investigații paraclinice pentru depistarea cauzei edemelor :

● în funcție de anamneză și examenul clinic obiectiv trebuiesc orientate
investigațiile paraclinice;
4. Diagnosticul edemelor:
● anamneză completă și un examen clinic amănunțit, care sunt
completate de o serie de investigații de laborator țintite și evaluare
imagistică sunt necesare pentru un diagnostic etiologic corect al
edemelor.

5. Tratamentul edemelor:
● tratamentul bolii de bază;
● medicamente cu acțiune diuretică (diuretice de ansă – Furosemid,
diuretice economisitoare de potasiu – Spironolactonă, diuretice
tiazidice – Hidroclorotiazidă);
● dietă hiposodată cu o activitate fizică regulată, evitarea consumului de
alcool și a aportului excesiv de fluide.
Bibliografie:

-curs semiologie
-https://newsmed.ro/

- semiologia prntru asistenti medicali

Maleola= extremitatea inferioare a tibiei, respectiv peroneului, parti osoase ce compun

articulatia tibio-fibular-talara
Retromaleolar = in spatele maleolei
Ascita presupune acumulare de lichide (edem) în cavitatea abdominală și nu reprezintă o
afecțiune în sine, ci un simptom al altor boli, de regulă hepatice. Ascita indică un stadiu
avansat al bolii, fiind precedată, de regulă, de alte simptome.