TOLERANTA

Toleranta poate fi definita ca sensibilitate redusa sau absenta sensibilitatii unui individ la
anumite actiuni ale unui medicament. Poate fi de doua feluri:
- toleranta congenitala (innascuta)
- toleranta dobandita.

1. Toleranta congenitala (innascuta): de specie sau de grup

Toleranta de specie: - ex: iepurele are toleranta innascuta la atropina (adica este rezistent
la atropina), deoarece dispune de o enzima - atropinesteraza, care metabolizeaza rapid atropina.
Toleranta de grup: Particularitate individuala a unui grup care prezinta rezistenta sau
sensibilitate redusa la anumite medicamente. - ex:
- indivizii hidroxilatori rapizi prezinta rezistenta la medicamente metabolizate prin
hidroxilare (anticoagulante, antidepresive, betablocante) -> necesita doze mai mari din
medicamentul respectiv;
- indivizii acetilatori rapizi prezinta rezistenta la medicamente metabolizate prin acetilare
(izoniazida, hidralazina, procainamida) -> sunt necesare doze mari de medicament, iar efectele
secundare produse de medicamentele respective sunt minore.

2. Toleranta dobandita consta in diminuarea progresiva a efectului unui medicament, in

urma administrarii repetate; pentru mentinerea efectului este necesara cresterea dozei. Poate fi:
- acuta (tahifilaxie)
- cronica (obisnuinta)

Toleranta acuta (tahifilaxia) - diminuarea treptata a intensitatii efectului unor doze

constante de medicament, in urma administrarii repetate pe o perioada scurta de timp.
Caracteristici:
• se instaleaza repede;
• poate fi completa (evolueaza pana la disparitia efectului medicamentului);
• este reversibila
• este de scurta durata dupa intreruperea administrarii medicamentului;
ex: decongestionantele nazale (nafazolina, efedrina).
Mecanismul de instalare al tolerantei acute:
- epuizarea (saturarea) unor receptori sau a unor factori intermediari care intervin in mecanismul
de actiune al medicamentului;
- mecanismul de desensibilizare (down-reglare).

1
 Toleranta cronica (obisnuinta) – consta in scaderea treptata a efectului farmacologic in
urma administrarii repetate a medicamentului pe o perioada lunga de timp; este necesara marirea
dozei pt. obtinerea aceluiasi efect. Dpdv terapeutic, se recomanda inlocuirea cu un alt medicament
cu actiune asemanatoare.
Caracteristici:
• se instaleaza lent, scaderea efectului are loc treptat;
• nu poate fi completa (efectul medicamentului nu dispare complet);
• este reversibila la intreruperea tratamentului, dupa o perioada de timp mult mai
mare decat in cazul tolerantei acute;
ex: hipnotice barbiturice, codeina, antidepresive triciclice, nitroglicerina, nitratii
vasodilatatori.
Mecanismul de instalare al tolerantei cronice:
- mecanisme farmacocinetice:
ü scaderea absorbtiei
ü cresterea vitezei de metabolizare
ü cresterea vitezei de eliminare
- mecanisme farmacodinamice:
ü modificarea structurii receptorilor pe care actioneaza medicamentul
ü fenomene de desensibilizare a receptorilor (down-reglare)
Exemple:
- barbituricele isi cresc propria lor metabolizare (inductori enzimatici), ducand la diminuarea
progresiva a efectului;
- unele opioide actioneaza agonist la nivelul receptorilor si produc in timp scaderea sintezei
acestora;
In urma cresterii progresive a dozei, organismul poate ajunge treptat sa suporte doze toxice
dintr-o anumita substanta, datorita instalarii tolerantei. Aceasta forma de obisnuinta se numeste
"mitridatism" si s-a inregistrat in cazul cafeinei, nicotinei, atropinei, etc:
- fumatorii prezinta mitridatism la nicotina;
- bolnavii de Parkinson prezinta mitridatism la atropina, putand suporta doze de 5 ori mai
mari decat cea terapeutica normala (3 mg/zi).
La medicamente cu structuri chimice inrudite si mecanism de actiune asemanator poate
aparea toleranta incrucisata (consumatorii cronici de alcool sunt mai putin sensibili la actiunea
narcoticelor).

2
 FARMACODEPENDENTA

Def: stare psihica si/sau fizica ce se caracterizeaza prin modificari de comportament si/sau
alte reactii, inclusiv nevoia de a consuma o anumita substanta in mod continuu sau periodic pentru
a resimti efectele psihice sau a evita efectele privatiunii.
Factori care conditioneaza instalarea farmacodependentei:
- particularitatile si antecedentele individului
- mediul socio-cultural
- substanta incriminata (profilul farmacodinamic, farmacocinetic si farmacologic)
- cantitatea si frecventa consumului substantei respective
- calea de administrare
Tipuri de farmacodependenta : - psihica
- fizica
Farmacodependenta psihica:
Stare psihica aparte manifestata prin dorinta imperioasa a individului de a consuma
substanta; procurarea substantei va reprezenta o preocupare permanenta, in ciuda expunerii la
anumite riscuri sau in ciuda afectarii sanatatii prin consumul abuziv.
Consumul substantei creeaza o stare subiectiv placuta (euforie), in schimb intreruperea
administrarii produce discomfort psihic.
Dependenta psihica depinde de factori psihologici, sociali si de reactivitatea individului.

Farmacodependenta fizica:
Apare dupa o anumita perioada de la instalarea dependentei psihice si reprezinta o stare
patologica determinata de administrarea repetata a substantei respective, stare care se evidentiaza
la intreruperea administrarii sau la reducerea importanta a dozelor.
Se manifesta prin aparitia sindromului de abstinenta/retragere, manifestat prin simptome
psihice, vegetative si somatice caracteristice, opuse actiunii farmacodinamice ale substantei:
- ex: la intreruperea tratamentului cu opioide apar efecte de tip adrenergic; la intreruperea brusca
a tratamentului cu hipnotice barbiturice apar agitatia si convulsiile.
Pentru a fi evitate manifestarile si tulburarile grave ale sindromului de abstinenta se recurge
la continuarea administrarii substantei respective.
Mecanismul instalarii dependentei fizice: up-reglare.
Ex.: in cazul morfinomimeticelor se instaleaza sensibilizarea receptorilor adrenergici, in
sensul diminuarii eliberarii de neuromediator adrenergic.