FARMACOLOGIE - GENERALITĂŢI

Definiţie:
Medicamentul (M) = orice substanţă de origine naturală (vegetal, animal, mineral),
semisintetică sau sintetică care administrată unui organism viu, singură sau în asociere cu altele, în
doză corespunzătoare, în timp util şi la intervale de timp potrivite, previne, ameliorează sau
vindecă o boală sau unele simptome ale ei sau o diagnostichează.
s.a. – substanţa activă
sg – sânge
org – organism
M:
Ø preventive (vaccinuri)
Ø patogenice: se pot adresa - cauzelor etiologice = M etiologice
- simptomelor = simptomatice
- mecanismelor care produc boala = curative
- de substituţie = vitaminele, hormonii (Ex. febra este un
simptom; dacă adm aspirina contra febrei = med simptomatic; dacă o adm în altă conc = devine
curativ)
Ø exploratoare funcţionale.
M:(OMS) = subs/produs destinat/utilizat pt studierea/modificarea unui sistem
fiziologic/stari patologice,in interesul subiectului caruia i se administreaza.

Farmacologia = ştiinţa care se ocupă cu studiul M din toate punctele de vedere.

Farmacologia(implica 2 ramuri)
Ramuri cu caracter fundamental Ramuri cu caracter aplicativ
↓ ↓
Farmacocinetica → Farmacografia
↓ ↓
Farmacodinamia → Farmacoterapia
↓ ↓
Farmacotoxicologia → Farmacoepidimiologia

Farmacocinetica = studiul evoluţiei M în org de la admin. până la elim. acestuia.

ETAPE :
Ø Absorbite
Ø Transport
Ø Difuziune si Distribuire
Ø Biotransformare
Ø Eliminare

1|Page
 Farmacodinamia = studiul efectelor M asupra org sănătos sau bolnav, locul şi mecanismul
de acţiune, factorii care le influenţează, relaţii structură chimică – activitate biologică,interacţiuni
medicamentoase.
Farmacotoxicologie = studiul reacţiilor adverse şi a intoxicaţiilor produse de
M(prevenire,tratament).

Farmacografia = prescrierea M în dif FF adecvate scopului terapeutic, incompatibilităţi şi

posologie.
Farmacoterapia = indicaţiile M în cadrul tratamentului diferitelor boli (ex de alte tipuri de
terapii: fizioterapia, homeopatia, psihoterapia, kinetoterapia, reflexoterapia)
Farmacoepidimiologia = contraindic, precauţii, farmacovigilenţă

ALTE RAMURI:
Farmacodinamie fundamentala biochimica = locul si mecanismele actiunii M la nivel
celular si molecular biochimic.
Farmacogenetica = influenta variabilitatii genetice asupra efectului M.
Cronofarmacologia = influenta bioritmurilor asupra efectului M.
Gerontofarmacologia = particularitatile farmacologice la indivizii varstnici.

STIINTA DE GRANITA = BIOFARMACIA = studiul influentei formularii M in cadrul

FF asupra eficientei terapeutice.

2|Page
 Farmacocinetica – etape:
v absorbţia: un proces complex prin care M trec de la locul de adm în sânge.
v transportul: vehicularea M de către sg în tot sist circulator
v difuziunea şi distribuţia: trecerea M din sg în ţesuturi şi distribuirea lui în org;
-la niv ţesuturilor M:a). poate acţ selectiv asupra receptorilor sau
b). se poate prod acumularea, depozitarea sa.
v biotransformarea: modificarea structurii chimice a moleculei iniţiale cu apariţia
metaboliţilor activi/inactivi
v eliminarea: ultima etapă a evoluţiei M în org în care se produce excreţia lui,
neschimbat sau sub forma de metaboliţi.
Toate etapele farmacocinetice se desfasoara simultan si fiecarui M ii sunt caracteristice
viteza de parcurgere a acestor etape si proportia moleculelor care participa la acestea = profil
farmacocinetic propriu.

DISPONIBILITATEA M.
• Faza farmaceutica = dezintegrarea FF
= dezagregarea si eliberarea S.A
• Faza farmacocinetica
• Faza farmacodinamica = interactiunea M cu receptorul.

BIODISPONIBILITATEA M (Bd).
Definiţii:
(Wagner):
Bd = parametru farmaceutic specific fiecărui M, parametru ce poate fi exprimat prin două
variabile:
ð cantitatea de S.A. eliberata dintr-o FF şi absorbită în circulatia sistemică
ð viteza cu care S.A. este eliberata şi absorbită.
(OMS):
Bd = cantitatea de S.A. absorbabilă
(FDA):
Bd = cantitatea de S.A. eliberată, absorbită şi care ajunge la locul de acţiune manifestându-
şi efectul terapeutic
(Am Pharm Assoc):
Bd = cantit de S.A. absorbită şi nemodificată

3|Page
 In sinteza:Bd = gradul in care Pc.A. este absorbit din doza de produs medicamentos
administrat si care devine disponibil la locul de actiune,precum si viteza cu care are loc acest
proces.
Acest parametru se poate referi la cantitatea de S.A. care ajunge nemodificata in circulatia
sistemica din doza adm.,precum si viteza necesara desfasurarii ac. proces =>Bd sistemica.
De asemenea se poate referi la cantitatea de S.A.care ajunge la locul de actiune ,in stratul de
lichid,in contact intim cu receptorii,aspect numit BIOFAZA.(Bd de Biofaza).
Bd sistemica si de biofaza sunt in relatie de proportionalitate directa cand trecerea M din
circulatia sistemica(compartiment central) si locul de actiune este extrem de rapida. In aceasta
situatie det.concentratiei plasmatice ale S.A. in compartimentul central sunt extrem de utile.
In cazurile in care S.A.este puternic legata de proteine,actioneaza prin metaboliti activi care
se formeaza lent sau cand locul de actiune este un compartiment tisular profund in care
subs.patrund lent,concentratiile sanguine nu mai sunt legate direct de actiunea M si se prefera
evaluarea Bd in biofaza,prin masurarea unui efect farmacodinamic:presiune arteriala,diametru
pupilar,EKG.
Bd absoluta = (ASCp.o/ASCi.v)x100

Bd relativa = (ASCt /ASCs)x100 ASC=aria de sub curba conc.plasmatice.

ASCt= aria de sub curba conc.plasmatice
a preparatului testat
ASCs= aria de sub curba conc.plasmatice
a preparatului standard.

BIOECHIVALENTA M
Bioechivalenţa M (Be): postulatul echivalenţei prevedea că doza indicată pe eticheta M
este şi doza abs de org. Insuccesele terapeutice datorate subdozărilor + accidentele datorate
supradozărilor → au infirmat postulatul echivalenţei.
Postulatul Be: - stabileşte că doza indicată pe etichetă nu este egală cu doza abs
<=>este bazat pe un nou parametru farmaceutic: Bd => pot fi considerate
echivalente numai preparatele cu aceeaşi Bd.

Tipuri de echivalenţă (e):

v e. chimică = e. Între M care conţin aceeaşi S.A, aceeaşi doză, FF diferite.
v e. farmaceutică = ac.S.A, ac. doză, ac.FF,dar S.aux şi/sau tehnologie diferite.
v e. farmacologică = e. între M care au acelaşi efect farmacologic, S.A.poate să fie
diferita. Condiţia : ambele structuri să se metab. în org. la aceeaşi struct chimica activă (ex
prodrug - procain penicilina – îl formulăm a.î. să pună în libertate S.A. pt că penicilina G nu se
abs. singură).
v e. terapeutică = M cu ac eficacitate terapeutica la acelaşi individ, ac. doză, indif.
dacă med prezinta numai e. chimica, farmaceutica sau farmacologică.
v e. biologică (Bioechivalenţa) = e. între M care au e. chimica, e. farmaceutica şi Bd
identică între cele 2 preparate.

4|Page
 Factori care influenteaza Bd:
F.ce tin de M:-FF
-S.A=Marimea particulelor
Str.chimica
Coef.de repartitie ulei-apa
Starea fizica
Greutate moleculara
Profil farmacocinetic
F.ce tin de organism:-calea de adm.
-starile fiziologice si patologice.
Importanţa Bd pt farmacoterapie:
ü consecinţe de ordin farmacoterapeutic=>efectul M poate fi modificat în privinţa
param: latenţă, durată şi intensitate.
ü consecinţe toxicologice=> rc. adverse, intoxicaţii.

Ex.M care inregistreaza diferente semnificative ale Bd in dif.produse

farmaceutice:digoxina,aspirina,tetraciclina,cloramfenicol,fenitoina.
!Atentie la forma de cristalizare!

Trecerea M prin membranele biologice – tipuri de transfer

Membr. biologice:
= str.biologice foarte subtiri,tip mozaic constituite din complexe lipoproteice
= reprezinta o matrice pentru canalele apoase ionice
= poseda sisteme membranare specializate şi active de transport
= polarizate in stare de repaus(+ la ext. si – la int.)
= constituie bariere semipermeabile care separă materia vie în compartimente
= sufera modificari functionale adaptative ce permit trecerea de la starea de repaus la starea
de activitate/inhibitie.
→ ex: membrana celulară,membrana organitelor celulare, epidermul.

Categorii de transfer transmembranar:

Transfer pasiv:
filtrarea
difuziunea simplă

Transfer specializat (necesită un sistem transportor):

difuziunea facilitată (canale şi transportori)
transport activ/microtransport (pompe ionice, co-transport şi transport activ
secundar)
macrotransport (endocitoza, exocitoza, transcitoza, pinocitoza)

5|Page
 Filtrarea:
• presupune existenţa unui flux de apă determ. de pres. osmotică / hidrostatică de o
parte şi de alta a membranei
• prin filtrare trec subst. hidrosolubile cu molec mici în sensul gradientului de
concentratie
• fluxul apei prin porii intercelulari include un mecanism major de trecere a M prin
membranele endoteliale capilare(excaptie SNC).
• Trecerea prin mai multe capilare depinde de fluxul sg. si nu de liposolubilitate sau
dif.de pH(imp.in abs M,dupa adm.parenterala si procesul filtrarii glomerulare).

Difuziunea simplă:
ü Are loc în sensul gradientului de conc.datorita solubilitatii în dublul strat lipidic.
ü Transferul este direct proportional cu marimea gradientului de conc.si coefic.de
partitie lipide/apa.
ü Pt compusii ionizati stadiul de echilibru este dependent de dif.de pH,pe ambele fete
ale membranei.
ü Pt valori medii de pH,subs cu pKa=3-10 au suficiente molec.neionizate pt a trece intro
proportie semnificativa prin membranele biologice.
ü Molec. neionizate sunt în general liposolubile,în timp ce ionii (având solubilitate
mică în lipide) nu pot trece prin membrana.
M de tip electroliti tari nu sunt liposolubile si nu pot difuza prin membrana (acizi
sulfonici,compusi curaternari de amoniu).

Transfer specializat = reprez. un transport transmembranar mediat prin sistem transportor

= preia moleculele de M de o parte a membranei şi o cedează de cealaltă parte, redevenind apt pt a
fixa si transporta alta molecula.

A. Transportul activ:
Ø are loc împotriva gradientului de conc(potential electric), necesită energie
Ø este selectiv, este limitat (pt că se saturează=saturabil)
Ø poate fi inhibat competitiv de compuşi cu o struct asemănătoare.
Ex.:acid glutamic,α-metil-DOPA.
o Ionii de Na+ si K+,prin activarea pompei Na+/K+ reprezentata de ATP-aza
Na+/K+membranara.
o Ionii de Ca2+,transp. activ in afara celulei cu ajutorul pompei de Ca2+,reprez.de ATP-
aza calcica membranara.

B. Difuziunea facilitată:
Ø Transp.membr.mediat prin sistem transportor, nu necesită energie
Ø Deplasarea M are loc în sensul gradientului de conc sau de potenţial electric
Ø Mecanism: f selectiv in privinta str.conformationale ale moleculei de M.

6|Page
 C. Pinocitoza:
Ø Constă în formarea şi deplasarea unei vezicule prin invaginarea unei porţiuni de
membrană care înglobează picături de M dizolvat
Ø Veziculele traversează membrana şi se deschid în interiorul celulei sau după
traversarea celulei la polul opus (ex: bulele de aer din sucul carbonatat)
Ø Procesul pare a fi implicat in abs.M cu molec.mare sau legate de complexe proteice.

ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR
= este prima etapă a farmacocineticii, reprezinta fenomenul de pătrundere a S.A în mediul
intern al organismului prin căi naturale / artificiale.
= este procesul de trecere a unui M de la locul de administrare în circulatia sg.
= reprezinta gradul cu care un M părăseşte locul de admin, precum şi viteza cu care se
produce acest proces.
v Viteza de abs.depinde de dezintegrarea FF adm.,solubilitatea SA in lq organismului
la locul adm.si trecerea prin membranele biologice.

Factorii care influenteaza absorbţia M:

1. Factori care ţin de M:
a) propriet fiz-chimice ale SA (ex: solubilit, mărimea moleculelor)
b) dimensiunile particulelor solide
c) concentraţia
d) FF administrată(solutii,pulberi).
2. Factori care ţin de org:
a) calea de admin
b) factori fiziologici (vârsta)
c) factori patologici.

Căile de admin a M:
v Naturale: v Artificiale:
a) orală (cu sublinguală), a) Parenterale
b) respiratorie, - s.c.,
c) cutanată, - i.m.,
d) rectală, - i.v.,
e) conjunctivală, - i.d.r.,
f) vaginală, - intraarterial,
g) uretrală. - intraosos,
ð cai indirecte. - intracardiac,
- intraperitoneal,
- intrarahidian.
ð cai directe.
b) Implante.

7|Page
 Particularităţi ale absorbţiei M prin mucoasele tubului digestiv.

1. Abs prin mucoasa bucală:

ü sublingual → efectul se instalează în 1-3 min
ü circ.venoasă de la acest nivel se varsă în vena cavă superioara.
ü Av+: abs. rapidă,
M este protejat de degradarea sucului gastric şi de metabolizarea prin „primul pasaj
hepatic” (ex: nitroglicerina).FF=cpr,sol,granule.

2. Abs prin mucoasa gastrică:

Ø se conformează legilor generale de trecere a M prin membranele biologice.
Ø mucoasa gastrică se comportă ca o membrana lipidică ce separă plasma de sucul
gastric
Ø diferenţe de pH: pH suc gastric = 1, pH plasmă = 7,4
Ø proportia formei ionizate nedifuzabile difera intre cele 2 medii.
In general,prin mucoasa tub.digestiv:
-in mod corespunzator,in conditiile echilib.formei neionizate care difuzeaza liber,cantitatea
totala de M este diferita.
-se explica astfel de ce acizii slabi(salicilati,barbiturice)care sunt putin ionizati sau chiar
nedisociati,tind sa se absoarba din stomac,in timp ce multe M cu caracter bazic(alcaloizi),mult
disociate sunt putin/greu absorbite.
-comp.complet ionizati:deriv.cuarternari de amoniu.

3. Abs prin mucoasa intestinului subţire:

v suprafata mare de abs, vascularizatie bogată, pH aproape de neutru
v prezenta unor sisteme solubilizante
ð este locul principal de abs pt majoritatea M.
Unele subs.de tip fiziologic/analogi ai acestora se abs prin interventia unor
sist.transportoare(ex:aa,vit,baze purinice/pirimidinice).

Factorii care influenteaza absorbtia M pe cale orală:

A. factori care depind deM:

1. SA.:solubilitate,dimensiunea moleculelor,forma cristalină – prezenţa
polimorfismului. Polimorfism (4 forme):
forma instabilă: cea mai solubilă, dar inutilizabilă in terapeutica
f intermediară: solubilitate bună, stabilitate medie
f metastabilă: avantajoasă ca disponibilitate
f stabilă: m puţin solubila.

8|Page
 !Obs!
o M preparat in f metastabila,pastrat un timp indelungat,poate duce uneori la
transformarea in f stabila cu micsorarea disponibilitatii.
o Polimorfismul s-a dovedit a fi important in abs unor M:barbiturice,sulfamide.
o Unele M sunt mai solubile in stare amorfa:cloramfenicol palmitat.
o Forma de sare poate conferi o solubilitate mai mare dat. Disponibilitatii superioare
prin dizolvare mai rapida in sucurile digestive:sarea sodica a acidului acetilsalicilic.

2. FF.:rol important in Bd si Abs M administrate pe cale orala!

SOLUTII-SUSPENSII-CAPSULE COMPRIMATE-DRAJEURI
<scade Bd

B. factori care depind de funcţia aparatului digestiv:

1. factori locali: pH, motilitate gastrică, timp de golire a stomacului, sisteme
enzimatice, bacterii intestinale, circulatia de la niv stomac/intestin, tranzitul intestinal.
2. efectul primului pasaj hepatic
3. stări fiziologice particulare (nou născut, vârstnic, gravidă)
4. stări patologice ale căii orale:aclorhidrie,spasm piloric,tranzit intestinal accelerat
5. stări patologice sistemice si simptome ale unor stari patologice: febra,
insuficienta cardiacă.
6. asocieri între M (ex: Fe + pansament gastric).

Av+ căii orale:

- cale naturala,comodă,implica riscuri mici,
- substantele se abs lent, progresiv
-nu necesita instrumentar,conditii speciale de amd,pacientul isi poate autoadm.M
Av-:
-abs variabilă si incompleta
-perioada de latenta mare => nu poate fi utilizata in urgente.
-nu pot fi adm subs care sunt inactivate de sucurile gastrice sau nu se abs din t.digestiv
-necesita cooperarea pac.,inutilizabila la pac.inconstienti,cu crize convulsive/sugari
-neplacuta pt pacient in cazul M cu gust ???

Abs la nivelul caii orale poate fi:

Grabita prin:
ð folosirea de solutii izotonice incalzite la 37°C
ð admin M pe nemancate
Intarziata prin:
ð admin M dupa masa
ð asocierea cu subst adsorbante / mucilaginoase
ð admin de FF retard (comprimate:teofilina).

9|Page
 Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa intestin gros
Se pot absorbi subst hidro si liposolubile care nu au fost abs in intestin subtire
Se pot abs subst din FF admin pe cale rectala (ex.: supozitoare, clisme)

Calea rectala : lenta si inegala.

ð Aprox 50%din M abs evita efectul primului pasaj hepatic dc vena hemoroidala inf si
mijlocie dreneaza sangele cu M in vena cava superioara.Vena superioara dreneaza sangele in
circulatia portala.
ð Difuziunea M este mai rapida si efectul mai intens.
ð Prin adm de supozitoare,µclisme,clisme se pot obtine efecte locale si sistemice (cand nu se
poate folosi calea orala pt adm M,cand subst este iritanta pt mucoasa gastrica si cand subs este
inactivata de sucurile gastrice.)
Av-: absorbtie inegala, iritatii.

Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa conjunctivala

♥ Admin M se face in sacul conjunctival;
♥ Sol hipotone pot provoca ulceratii corniene
♥ Admin M este pt acţiune locală: antimicrobiene, anestezice locale, vasoconstrictoare, miotice,
midriatice.
De nedorit este abs în circulatia sistemică prin drenarea M prin canalul lacrimo-nazal.
♥ Se pot utiliza FF moderne: sisteme terapeutice cu eliberare continua, implante, lentile.

Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa uretrală şi vaginală

ð In stare normala:abs este redusă
ð In prezenta congestiei şi inflamaţiei este favorizata abs
ð La femei: bacilul Doderlein asigura pH-ul vaginal
ð Se admin M pt acţiune locală: antibiotice, antimicotice, antiinflamatoare,preparate
hormonale pt insem.in vitro.

Particularităţi ale absorbţiei prin calea cutanată

ü Prin pielea intactă abs este redusă, dar este posibila la niv glandelor sudoripare
ü Este favorizata de secretia glandelor sebacee si de masaj cu stimularea circulatiei locale.
ü Abs poate fi mărită prin pielea lezată (arsuri), inflamaţii,congestii.
ü M se utiliz pt acţiune locală (antipruringinoase, antiinflamatoare, antimicrobiene, antifungice,
keratolitice)
pt acţiune generală: forme moderne TTS cu eliberare programata si
prelungita(nitroglicerina,scopolamina).
!Atentie la pielea lezata atunci cand M se aplica in strat gros,pe suprafata mare sau sub
pansament ocluziv.

10 | P a g e
 Particularităţi ale absorbţiei la nivelul aparatului respirator
a. Mucoasa rinofaringiană
ð vascularizaţie bună =>abs buna
ð se abs subst lipo/hidrosolubile în sol apoase, uleioase, pulberi pt prizat
ð Calea nazala este util pt:acţiune locală= antiseptice, decongestionante,
antimicrobiene, rinite, infecţii, inflamaţii.
acţiune generală: pulbere de hipofiză posterioară (hormon)
b. Calea pulmonară
Mucoasa bronşiolară – adaptată pt protecţie şi secreţie de mucus protector
Epiteliul alveolar – prezinta o suprafata mare de abs şi o reţea capilară f bogată
Subst M absorbite sunt: - lipo/hidro solubile – prin mucoasa bronşiolară(aerosoli)
- gazoase şi volatile – prin epiteliul alveolar(anestezice generale).
Calea pulmonară este utiliz pt: - acţiune generală :anestezie, vaccinuri
- acţiune locală: bronhodilatatoare, expectorante,
antiseptice şi antibiotice,in bronsite,inflamatii.
Av+: utilizare de doze mici,
se evita efectul primului pasaj hepatic
se evita efectele sistemice ale M.

Factori care influenţează abs M admin pe cale pulmonară:

1. Factori dependenţi de M:
ð presiunea parţială în amestecul de gaze alveolar şi gradul de volatilitate
ð solubilitatea SA.
ð mărimea, densitatea şi diametrul aerodinamic al particulelor:
> 10µ: rămân în căile respiratorii superioare
< 0,5 – 1µ: se absorb, dar pot fi eliminate prin expiraţie (ca fumul de ţigară)
1 - 8µ: străbat arborele bronşic.
2. Factori dependenţi de organism:
ð anatomici:dihotonii succesive ale arborelui bronsic
ð fiziologici: respiraţie,umiditatea aerului pulmonar,secreţia bronşică
=cantitate,vâscozitate
ð patologici: obstrucţii bronşice, inflamaţii, hipersecreţie bronşică.
CAI ARTIFICIALE:

Particularităţi ale absorbţiei med admin pe cale parenterala:

abs mai rapidă şi completă
este avantajoasă în situaţii de urgenţă (i.v.)
este posibilă la pacienţii care nu colaborează/coopereaza
M se absorb in totalitate intrun timp variabil.
este evitat primul pasaj hepatic şi contactul cu sucurile gastrice
este preferată când se urmareste un efect rapid.

11 | P a g e
 CONDITII:
v presupune personal specializat, instrumentar steril, mediu steril
v M sterile,neiritante,sa nu lezeze tesuturile
v tb evitat pătrunderea în vasele sanguine la admin s.c. şi i.m. şi atingerea nervilor
v pt subst uleioase / greu absorbabile se evită injectarea la intervale scurte în acelaşi loc.

A. Calea subcutanată :
ð abs se produce lent datorita vascularizaţiei reduse
ð injecţiile sunt f dureroase datorita inervaţiei bogate
ð se admin:sol neutre şi izotone,
subst greu solub sub f de preparate retard (insuline lente),
implante plate / sferice(hormoni)
micropompe osmotice reincarcabile (insulină)
ð abs poate fi:
- grăbită prin: masaj local, căldură locală, asociere cu vasodilatatoare/hialironidaza
- întârziată prin: răcire locală imediata, aplicare de garou, asociere cu
vasoconstrictoare/subst greu absorbabile/solubile(PVP).
ð Adm poate prez riscuri de reactii/accidente: durere, abcese, lezare de vase/nervi

B. Calea intramusculară
v este mai rapidă decât calea s.c.
v inervaţia senzitivă mai redusă
v echilibrul osmotic se reface rapid
v injecţiile profunde sunt m puţin dureroase
v M difuzeaza din ţes conjunctiv în sânge:
- molec mici trec direct în capilare
- molec voluminoase trec mai întâi în limfatice
v In general abs din muschi are loc în 15 – 30 min
v se pot adm i.m. : a)sol/suspensii apoase/uleioase(formeaza depozite locale din care SA se dizolva
treptat in lq extracelular si ajung in sg), în volume: 5- 20 ml, sol izotone pe cât posibil.
b)preparate retard.
v nu se admin i.m.: sol iritante hipo/ hiper tone, prea acide / alcaline deoarece provoacă durere,
abcese sterile/necroza locala, complicaţii cu MO.

C. Calea intravenoasă:
ð M sunt introduse direct în sânge
Av+: - efectul apare rapid, uneori imediat
ð este util în situatii de urgenţă (antidoturi în intoxicaţii, tonice cardiace, inlocuitori de
plasma in hemoragii acute,pt anestezie generala)
ð permite perfuzia continuă, picătura cu picătura, pt a asigura un nivel sanguin
constant timp îndelungat sau pt introducerea unei cantit mari de lichid.

12 | P a g e
 ð se pot admin:sol iritante (clorura de calciu,aminofilina),dat sensibilitatii mici a
celulelor endoteliale la aceasta actiune si a faptului ca subs sufera o diluare a torentului sg.
ð nu se pot admin: suspensii / emulsii, subst hemolizante, subst toxice care lezează
muşchiul cardiac,subst care pp proteinele plasmatice.
ð Atenţie: - se pot produce r. adv. prin injectarea rapidă datorita invadării bruşte a
inimii si a chemoreceptorilor sinocarotidieni si aortici cu conc mari de M(moarte subita).
- pot apărea frisoane/ febră (dat prezentei pirogenilor în sol injectabile incorect preparate şi
sterilizate)
- se pot declansa o insuficienta cardiaca prin cresterea presiunii arteriale.
- se recomanda adm lentă (in cel puţin 1 min, timp necesar unui circuit complet al sg).

D. Alte căi parenterale:

Calea intraarterială:- rar utilizata, este efectuată de către personal specializat
- este rezervată admin subst de contrast radiologic
- pt trat unor tulburari circulatorii periferice grave.
- pt trat unor tumori
- antrenează riscuri mari de tromboză, spasm arterial,ischemie acută.
Calea intrarahidiană: - rahianestezie
- trat infecţiilor acute ale SNC (meningite)
Calea seroaselor: - risc de infectie si aderente
= intraperitoneal - f rar/ intrapleural/ intrapericardic/ intraarticular - acţ locală (antiinflamatoare)
Calea intracardiacă (de exceptie)- se utiliz în stop cardiac.

13 | P a g e
 TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR

SA. pot circula sub 2 forme:

- forma liberă (dizolvată în plasmă),responsabila de efectul terapeutic.
- forma legată (inactivă biologic),constituie un echilibru cu f libera.
v M cu caracter acid se leaga de albumine
v M cu caracter bazic se leaga de α1-glicoproteina.
=> Legarea reversibilă a M de proteine se realizeaza la niv grupărilor polare ale
aminoacizilor prin legaturi polare, forţe electrostatice, punţi de hidrogen, forţe Van der Waals,leg
covalenta este exceptionala.
=> Legarea reversibilă se conformează legii maselor si este caracterizata de 2 param:
- afinitatea
- procentul de fixare (raportul dintre fracţia liberă şi cantitatea totală de M din plasmă):
* M cu molec slab acide se leagă in proportie mai mare de albumine: diuretice, AINS,
antidiabetice orale,anticoagulante,cumarinice,tranchilizante,peniciline,tetracicline,licomicina.
• Pot intra in competitie pt aceleasi locuri de legare deplasandu-se de pe proteine
Ex.:AINS + anticoag. orale=>risc de hemoragii
AINS + sulfamide=>risc de rc hipoglicemice
AINS = ibuprofen,indometacin.
* M baze slabe(clorpromazina), acizi f slabi(fenitoina), subst nedisociate se fix prin punţi de
H de α1-glicoproteina , iar fenomenul de competitie este f improbabil.
! M care se fixeaza în procent mare de proteinele plasmatice se elimină lent si au o durata
de actiune larga.
Transportul M este afectat de starea fiziol / patologica a org (stare de graviditate sau în post)
→ cantit de proteine este scăzută, M nu are unde să se fixeze si rămâne în formă liberă.

DIFUZIUNEA ŞI DISTRIBUIREA M ÎN ORGANISM

Compartimentele hidrice ale org: intracelular, interstiţial (între celule) ,intravascular.
→ sunt separate prin membrane biologice,apa si subs din organism trec dintrun
compartiment in altul in dublu sens,existand întotdeauna un echilibru dinamic între 2
compartimente vecine.
Există M care intră în toate compartimentele din org şi deci se elim mai greu.
Difuziunea prin membrana capilară
Capilarul este format din celulele endoteliale unite prin ciment intercelular şi membrana
bazală. După ce străbat membr capilară M pot difuza în comp interstiţial sau/şi comp intracelular.
• Molec liposolubile trec prin membrana celulelor endoteliale
• Molec hidrosolubile trec prin spatule dintre cel.endoteliale.
• Macromolec trec prin pinocitoza
• Apa si electrolitii cu molec mici traverseaza membrana la nivelul cimentului
• Prin celule trec subs cu greutate moleculara pana la 350
• Unele subs trec cu ajutorul sist.transportor

14 | P a g e
 Ø Procesul de difuziune prin membrana capilara este influentat de:
1. M=>prop f-chimice
2. Nr de capilare deschise,gradul de oxidare al tesutului.
v Aspecte paticulare ale dif prin membr.capilara:
1. Bariera hematoencefalică:
- Formata din celule endoteliale ale per.capil.,putin permeabile la care se adauga astrocitele(celule
nevrotice/gliale cu rol de protectie,nutritie si suport)
- Intervine teaca de mielina care intarzie patrunderea M
- La ac.nivel patrund in general subs liposolubile(comp cu sulf,ex.:tiopental-anestezic)
- Unele M util mecanisme transportoare active specifice(pt glucoza,aa)
- Permeabilitatea membranei este crescuta in pc inflamatorii.
Celula nerv transmite un impuls nervos; intervine teaca de mielină care întârzie pătrunderea
med (din nod în nod).
2. Placenta
o Se conformeaza legilor generale privind trecerea prin membr.biologice
o Placenta la termen are o permeabilitate crescută posedand sisteme transportoare care usureaza
trecerea M de la mama la fat.
! Atentie:subs pot influenta dezvoltarea morfologica a fatului => malformatii
congenitale(saptamana 3-9).
Cea mai mare parte dintre M uzuale trec prin placenta

Difuziunea prin membrana celulara:

Dupa ce strabat membrana capilara M pot difuza in compatimentul intersitial si/sau
intracelular. Trecerea din compartimentul interstitial in cel intracelular se face prin transport pasiv
si transport mediat prin sisteme transportor.
Distribuirea M in tesuturi → Tipuri de distribuire:
distribuire uniformă (alcoolul)
distribuire neuniformă (selectivă): - iod → are afinitate către glanda tiroidă
- anestezice locale → către ţes bogate în lipide
- calciu, fosfor → în oase
- tetraciclina → dinţi (îngălbenire)
-fier→cel.sist.reticulohistocitar.
distribuire urmată de redistribuire (tiobarbiturice – anestezicul,după transportul către creier se
depozit. în ţes adipos → de aceea pers obeze îşi revin mai greu din anestezie).
Factori care influenteaza distribuirea M:
♥ factori care depind de M: structura chimica, doza, viteza de abs, biotransformarea, eliminarea.
♥ factori care depind de ţesut:vascularizatie,continut in lipide,afinitatea proteinelor tisulare pt
anumite grupe,modificari patologice ale ţes:antibioticele şi sulfamidele difuzeaza greu în ţes
cicatriceale - dat vascularizaţiei întrerupte).
Obs:un loc aparte il detine circuitul enterohepatic.M ajunse in ficat pot fi excretate prin:
• bila→intestin→reabsorbtie
• bila→intestin→eliminare prin scaun.
15 | P a g e
 Fixarea M în ţesuturi:
Ø reversibilă=prot.tisulare
Ø ireversibilă (rareori)=ex.:nitrat de Ag/Pb/Se in oase,As in piele si fanere
Ø se remarcă 3 aspecte:
- legarea de proteinele tisulare:- afinitate medie faţă de proteine
- stabilitatea leg→reversibilitatea procesului,ex.:clorochina
-legarea M de receptori: -situati la supraf/in interiorul celulei
-interactiunea M-receptor(receptor=biomacromolecula
specifica sau complex biochimic situat la supraf/in interiorul celulei). Complexul M-Receptor se
realizeaza prin leg.de H/ionice/Van der Waals/covalente(f rar.).
-depozitarea M:
Ø unele M se pot acumula în anumite ţesuturi,acestea avand un rol determinant in efectul lor :
morfina→formatiuni in creier
curarizante→placile motorii.
Ø depozitarea poate avea consecinte toxice locale/intretine o intoxicatie cronica:
tiopental→tesut adipos
clorochina→ficat,legare de ADN
tetracicline si Pb→oase.
BIOTRANSFORMAREA M.
Etapa (farmacocineticii)în care org intervine asupra M. Au loc modificari de structura
chimica ale molec de M,influentand astfel activitatea farmacodinamica,favorizând eliminarea M
din org.
Comporta pc enzimatice in care sunt implicate in special enzime microzomiale hepatice si
enzime nemicrozomiale din ficat si tesuturi.
Sistemele enzimatice de metabolizare s-au dezvoltat si selectionat in mod adaptativ ca
mecanisme de protectie fata de dif subst straine(toxice).
În urma metabolizarii în ficat → alte structuri=METABOLITI
- activi
- inactivi→ se elimină.
Se pot obtine avantaje prin adm unui M inactiv=prodrug=>Metabolit activ.
Comportarea M in cursul biotransformarii
În urma metabolizarii:
1. proces de bioinactivare a M (biodetoxifiere):
- metaboliţii rezultaţi sunt m puţin activi, m puţin toxici, m puţin liposolubili
- pt unele M se pot obţine metaboliţi inactivi, dar la fel de toxici(ex.:acetil. sulfamidelor)
2. proces de bioactivare a M (biotoxifiere):
- creşte/mentine activitatea farmacodinamică, creşte toxicitatea, apar noi proprietăţi
ex. de M active→metaboliti activi:
acid acetilsalicilic→hidroliza=salicilat activ
codeina→oxidare=morfina
???
ex. de Pro-drug-uri inactive→metaboliti activi:

16 | P a g e
????
ex de M →metaboliti cu toxicitate crescuta:
sulfamide→metaboliti acetilati
HIN→acetil-hidrazina
paracetamol→epoxizi.

Locul biotransformarii:-pre domina in ficat

-alte tesuturi/organe

Mecanismele biotransformărilor:
Rc de fază/stadiu I - oxidări, reduceri, hidrolize → iau naştere metaboliţii (activi şi
inactivi)
Rc de fază/stadiu II - r. sintetice, de conjugare: implică cuplarea M cu o subst endogenă
→ metaboliţii sunt în general inactivi.
Ex.:ac glucuronic.
Dar exista si exceptii:morfina→morfina 6glucuronic=metabolit activ.

Tipuri de biotransformari:
Oxidari :-oxidarea alc primari si secundari alifatici=sub act alcooldehidrogenazei
-oxidarea aldehidelor,purinelor/pirimidinelor=aldehid-DH-aza si xantin-DH-aza
-mono si diamine=mono/diaaminoozidaze(localizate in mitocondrii)
Reduceri : -compusi nitroaromatici→compusi aminici=nitroreductaza
-Azot →amine primare(azodderivati)=azoreductaza
Hidroliza :esteri/amide. Ex.: acetilcolina→colina si acetat activ.
Ciclizare : Ex.:adrenalina→adrenocrom
Conjugare : glucurono/sulfo/glicocolo-conjugarea/acetilarea.
Factori care influenţează biotransformarea
Structura chimica - nucleul (declanşează acţiunea) şi substituenţii (îmbunătăţesc
acţiunea) -subs cu acelasi nucleu cu mici deoseb.structurale pot fi metabolizati diferit.
–ac molecula poate fi metab prin m multe reactii.
Starea fiziologică - stress, perioade de post, perioada de sarcină(procesul de
glucuronoconjugare este scazut)
!Atentie:se pot produce metabolizari la niv. placentei=oxidari→codeina/amfetamina
=hidroliza→acid acetilsalicilic
Starea patologică - icter, diabet zaharat, hepatopatii(in hepatita si ciroza capacitatea
oxidativa este scazuta)
Inducţia enzimatică –fenomen ce consta in stimularea Biotransformarii M ca urmare
a stimularii sint.unei enzime in urma administrarii unei subs care reprezinta substratul
{[ în urma admin unui M stimulăm un echipament enzimatic care poate fi substratul pt
metabolizare]Ex.: dacă avem 2 M şi unul dintre ele este inductor enzimatic scade eficacitatea
terapeutica → creşte nr de administrari sau creşte doza. Efect benefic: admin fenobarbital la
icterul nou născutului.}

17 | P a g e
 Ex.:autoinductie enzimatica la fenobarbital,fenilbutazona.
Efectul este dependent de:-doza,frecventa adminstrarii,variaza functie de specie si individ.
S-au remarcat 3 tipuri de inductie enzimatica:
Tip fenobarbital
Tip spironolactona
Tip 3 metil?
Consecinte si atitudini:in prezenta unui inductor enzimatic
-scade eficacitatea terapeutica
-se modifica frecventa adm/se creste doza de M
-efect benefic la adm fenobarbitalului in icterul noului-nascut.
Inhibiţia enzimatică –consta in scaderea activitatii sistemelor enzimatice
microzomiale si a altor enzime printro subs cu efect inhibitor / prin
intoxicatie:eritromicina,cimetidina,teofilina.
Ø M inhibă enzima de care avem nevoie →este intarziata Biotransformarea => creşte
toxicitatea(apar efecte toxice) şi se reduc dozele de M
Vârsta - nou născutul nu posedă sisteme enzimatice;
- pacientul în vârstă are procesele metabolice încetinite
Sexul – efecte evidentiate frecvent la animalele de laborator.
Ex: femeile sunt m sensibile la efedrină decât bărbaţii
Diferenţe interindividuale
Cantitative:anticoag,clorpromazina→impune individ.tratamentului
Specie
Cantitative →lipsa atropinesterazei la om
Calitative →persistenta unor M in organism:fenilbutazona

ELIMINAREA M DIN ORGANISM.

Caile de eliminare –FIZIOLOGICE: Subs hidrosolubile→rinichi

Subs adm pe cale orala si neabsorbite la niv.tubului
digestiv→ Smecta .
Subs volatile si gazoase →plamani(anestezice generale).
Forma sub care se elimină M: - netransformate
- transformate sub f de metaboliţi
Viteza de eliminare a M: depinde de→ propriet fiz-chimice ale subst,
→ abs M (calea de admin),
→ profilul farmacocinetic al subst,
→ vârsta:sulfamide→particularitati la nn comparativ cu adultul;
penicilina→pac in varsta comparativ cu tanarul.
→bioritmuri=Ranitidina→seara:secretia gastrica creste in timpul noptii.

18 | P a g e
 Elimin M pe cale renală - implică 3 procese:
Ø filtrare glomerulară - majorit M se filtrează,mai putin compusii macromoleculari.
Ø reabsorbţia tubulară(proces pasiv) - M se întorc către mediul intern
factor important :pH-ul urinar=>pH acid →favor.elim M cu caract.bazic(forma
ionizata,ex:amfetamina)
=>pH bazic→favor.elim M cu caracter acid(salicilati,fenobarital)
Ø secreţia tubulară (proces activ) - M vin dinspre org către tubul renal
-sisteme transportor pt functii acide
-sisteme transportor pt functii bazice.
Viteza de eliminare pe cale renală depinde de: struct chimica, diureza, starea funcţională a
org, mecanismele de eliminare, de proteinele plasmatice,distrib M în cele 3 compartimente
hidrice:
o Subs care se distribuie in toate compartimentele hidrice si se reabs la niv tubilor renali in proportie
egala cu apa se va elimina f incet.
o Subs distribuita in toata apa din org excretata numai prin filtrare glomerulara are semiviata
biologica de cca 4h.
o Subs care se distribuie in toate sectoarel hidrice ale org. si este secretata de tubii renali are
semiviata biologica de cca 50-60 de minute.
o Subs distribuita in compartimentul interstitial si excretata de tubii renali are semiviata biologica de
cca 15 minute.
Eliminarea renală poate fi - grăbită prin: creşterea diurezei, împiedicarea reabsorbţiei
tubulare,modificarea pH-ului urinar
- încetinită prin: scăderea diurezei, inhibarea procesului de secreţie
tubulară.
Elimin M pe cale digestivă - se elim subst admin oral:
- insolubile şi neabsorbabile (cărbune, ulei de parafină,saruri de bismut)
- solubile şi neabsorbabile (streptomicina, kanamicina, sulfat de Mg)
* prin salivă - se elimina: iod, alcaloizi(stricnina,atropina),bismut
* prin bilă - se elimina: contraceptivele orale.
Folosind mecanisme active de transport membranar mediate prin sisteme
transportor:eritromicina,rifampicina,tetraciclina,H steroidieni.
-pt acizi organici,inclusiv metaboliti glucuronuconjugati
-pt baze organice
-pt steroizi si glicozide cardiotonice
!Obs.: Uneori M se reabs din intestin si urmeaza „ciclul enterohepatic”.
* prin intestin – se elimina prin materii fecale.
Elimin M pe cale pulmonară
v prin epiteliul alveolar =subst volatile şi gazoase: protoxid de azot
v prin secreţii bronşice =sunt influentate secretiile prin diminuarea vascozitatii :ioduri,benzoat de
Na,saruri de amoniu.
v prin secretii nazale:ioduri

19 | P a g e
 Elimin M pe cale cutanată
-M se elimina prin secreţie sudorală: metale grele,ioduri,bromuri, uleiuri volatile
- pot realiza depozite în celule:griscofulvina
- persistenţa timp îndelungat a unor M (As, Hg) în fanere si par,iar acumularea in fanere are
importanta toxicologica.
Elimin M prin secreţia lactată: alcaloizi din cornul de
secara,atropina,bromuri,purgative,metronidazol.
Elimin M prin secreţia lacrimală:ioduri,Hg.

FARMACODINAMIE GENERALĂ
Activitatea biologica a subs medic. presupune o interactiune initiala la niv.molec.de ordin
chimic ,f-chimic,biochimic,intre molec de M cu molec componente ale materiei vii(substrat
reactiv)=>ACTIUNEA FARMACODINAMICA PRIMARA.
Efectul farmacodinamic=rezultatul complexului de rc declansate in organism,de actiunea
primara a reflectarii acesteia intro forma integrata la niv sistemelor complexe ale intregului
organism (raspunsul organismului la M).
Actiunea farmacodinamica apare ca rezultat al interactiunilor chimice/fizice intre M si
celula tinta si consta in stim/inhibitia unor functii fiziologice.
ATENTIE! M nu creeaza functii noi in organism ,ci moduleaza functii acelerand/diminuand
procese si fenomene de reglare fiziologica.
FARMACOLOGIE=FIZIOLOGIE APLICATA!
→Parametri specifici: acţ. farmacodinamică primară + efect farmacologic

Caracteristicile acţiunii farmacodinamice (AF):

→act.unei SM se poate caracteriza prin urm.aspecte:
1. Sensul AF
2. Potenţa AF
3. Eficacitatea maximă
4. Selectivitatea
5. Latenţa
6. Durata acţiunii
7. Tipul de actiune
8. Mecanism de actiune.

Sensul AF :un M poate actiona in sens→ stimulator(S)=excitant(E)

→ inhibitor(I)=deprimant(D).
Acţ stimulatoare: direct, acţionând asupra ei (adrenalina → tahicardie)
deprimând o funcţie antagonică (atropina → bradicardie)
(simpaticul consumă, parasimpaticul reface)
Acţ. inhibitoare: direct, prin deprimare
stimulare până la epuizare (cafeina).
20 | P a g e
 Sensul actiunii farmacodinamice
Ø Un med poate actiona in sens stimulator/inhibitor. Act stimulatoare contribuie la cresterea
tonusului functional al unui organ fie prin stimularea unei functii, fie prin deprimarea unei functii
antagoniste.
→ Tahicardia se poate obt prin:
• adm adrenalinei care act ca stimulator asupra SN vegetativ
• adm de atropina care blocheaza parasimpaticul, antagonistul biologic al sist simpatic.
→ Cresterea diurezei se poate obt prin:
§ Stimularea filtrarii glomerulare (cafeina, ceaiuri diuretice)
§ Inhibarea reasorbtiei tubulare a Na si Cl cand efectul diuretic este chiar mai intens
(hidroclorotiazida, furosemid)
Actiunea inhibitoare poate fi consecinta inhibitiei unei functii, cum este cazul deprimarii SNC prin
hipnotice, anestezice, tranchilizante sau consecinta unei stimulari excesive care duce la epuizarea
rezervelor functionale: cafeina, stricnina, nicotina in doze mari.
Observatii:
ð Sensul actiunii farmacodinamice poate varia in functie de specie:
• Morfina: act inhibitoare asupra SNC la om, iar la soarece produce excitatie ( test Straub), porc,
cal, pisica
ð Unele medicamente pot stimula anumite functii si pot inhiba altele:
• Opioidele pot provoca deprimare respiratorie prin efect inhibitor asupra centrului respirator, dar
stimuleaza sist vestibular ce det. greata si voma
Medicamentele pot stimula o functie deprimata de boala sau pot deprima hiperexcitabilitatea
patologica fara sa aiba actiune asupra functiilor normale: antipireticele scad temp corpului,din
febra, dar nu influenteaza temp normala.
Un medicament poate actiona functie de doza stimulator sau inhibitor pe aceeasi functie
fiziologica. Ex:
v aspirina in doze mici este agregant plachetar, iar in doze mari este proagregant plachetar;
v adrenalina produce vasodilatatie in doze mici prin activarea receptorilor beta2-adrenergici de la
niv vaselor sanguine, cu o usoara hipotensiune, iar in doze mari prod vasoconstrictie cu HTA dat
stimularii receptorilor alfa1 adrenergici vasculari.
Potenta
=activitatea biologica selectiva a unui copm raportat la unitatea greutate.
→ Se det grafic utilizand curbele doza ca raspuns. Aceste curbe sigmoide se obt prin inregistrarea
efectului M pe ordonata si a logaritmilor dozelor pe abcisa.
→ D.p.v terapeutic, potenta se exprima prin doze utilizate, ceea ce inseamnca ca o subst este cu atat
mai potenta, cu cat doza activa este mai mica.
Potenta este cu atat mai mare, cu cat efectele biologice sunt mai intense pe unitatea de
greutatea.

21 | P a g e
♥ Potenta este dependent de afinitatea subst fata de receptori si este influentata de caract
farmacocinetice.
Pt compararea potentei substantei, in farmacodinamia experimentala se compara dozele
echiactive, cele care produc 50% din efectul maxim sau total. Cu cat valoarea DE50 este mai
mica, cu atat potenta este mai mare. Diferentele de potenta intre medicamente se traduc prin
utilizarea de doze diferite.
Eficacitatea maxima
Eficacitatea= proprietatea unei subst de a avea o activitate biologica exprimata prin efect
maxim posibil. Este dependent la niv molecular, de propr medicamentului si de ansamblul
receptor-sist. efector.
→ In practica terapeutica, eficacitatea unui medicament poate fi limitata de aparitia efectelor adverse
la doze mari, ceea ce duce la diminuare dozei.
→ Eficacitati maxime diferite pot sa apara la SM din diverse grupe farmacoterapeutice. Ex:
analgezicele opioide( morfina) au eficacitate mai mare decat analgezicele antipiretice (aspirina)
Selectivitatea
= propr unui M de a influenta un teritoriu cat mai limitat din organism.
! Nu exista subst medicamentoasa cu un singur efect, majoritatea avand un “spectru de
actiuni”.
Raportul dintre dozele care produc efecte dorite si efecte adverse pt un anumit M se numeste
indice terapeutic, margine de siguranta sau selectivitate. Un M nu are un singur indice therapeutic,
ci mai multe:
Ø marginea de siguranta a aspirinei in ameliorarea migrenei este mult mai mare decat in cazul
durerilor articulare. IT= doza medie toxica / doza medie eficace
La om, acest indice tb sa fie mai mare de 10 pt ca o subst sa poata intra in studii clinice. Ex: M
cu IT=2,8-3 (digitalice), doza eficace este apropiata de cea toxica.
Latenta
=timpul scurs de la adminstrarea M pana la aparitia efectului (A). Poate fi influentat de calea de
administrare, de struct chimica cu consecinte asupra vitezei de absorbtiei, transport, difuziune in
tesut si mecanism intim de actiune biologica. L= A+T+D+B
In cazul adm i.v , deoarece timpul necesar absorbtiei este 0, latenta este foarte mica si aceasta cale
se recomanda in urgentele medicale.
M care se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice au latenta mai mare decat cele care act
prin mecanism indirect sau prin metaboliti activi.
Timpul efectului maxim(actiunii)
=timpul scurs de la adm la atingerea intensitatii maxime a efectului.
♥ In practica: impreuna cu per de latenta si durata, pt a se face o adm potrivita in fiecare caz tratat si
pt a putea aprecia valoarea tratamentului (med cardiotonice).
Durata actiunii
Ø Se exprima printr-un parametru farmacocinetic= timp de injumatatire ( timpul necesar reducerii
concentratiei plasmatice a M la jumatate).
T1/2= ln2/ k=0.613/k; T1/2=0.613*vol de distributie/clearance

22 | P a g e
Ø Cunoasterea val. T1/2 este imp pt terapeutica pt reglarea intrevalului dintre prize, a.i sa se mentina
E.Th. in stare stationara si sa se evite supradozarea sau cumularea cu aparitia E.Tox. Este necesar
ca un M sa se adm la un interval care sa nu fie mai mare decat timpul sau de injumatatire pt a se
evita fluctuatiile excesive intre doze.
Tipuri de actiune farmacodinamica
Ø Dupa utilitatea terapeutica si intensitate :
1. Actiunea principala: urmarita si utilizata in terapeutica
- Este mai intensa in cazul unui regim de dozaj adecvat fata de alte actiuni.
Ex: act analgezica a morfinei, act antitusiva a codeinei, act antispastica a atropinei.
2. Actiunea secundara: are intensitatea mai mica decat act principala, dar poate avea intensitatea
mai mare; pot fi uneori utile in terapeutica, alteori nedorite, dar inevitabile
Ex: hiposecretia salivara cu uscaciunea gurii, dupa adm de atropina;midriaza-
atropina;paralizia acomodarii vederii pt aproape-atropina.
Ø Dupa modul de actiune:
1. Actiune locala( topica):
- Se manifesta la locul aplicarii M fara a intra in circulatia generala ( la niv tegumentului sau
mucoasei tubului digestiv);
Ex: aplicarea la niv mucoaselor a anestezicelor locale (anestezina), a antiacidelor, a
unguentelor protectoare
2. Actiunea generala (sistemica):
- Presupune absorbtia S.A prin una din caile de adm cunoscute, apoi ajunge in circulatia generala
prin intermediul careia este transportata la nivelul unor organe sau tesuturi.
Ø Dupa reversibilitatea efectelor:
1. Actiunea reversibila:prezenta cel mai des in farmacoterapie
- Are o durata limitata in timp, disparand odata cu elim M din organism
2. Actiune ireversibila.Ex: derivatii organofosforici care inhiba ireversibil acetilcolinesteraza, de
unde rezulta efectele toxice.
Ø Dupa mecanismul de actiune:
1. Actiune directa:rezultatul fixarii directe a substantei active pe receptori
Ex: Acetilcolina care se fixeaza pe receptorii colinergici pe care ii activeaza
Noradrenalia si adrenalina care act pe receptori adrenergici
2. Actiune indirecta:consecinta influentei mediatorilor chimici si este posibila prin:
- Impiedicarea sintezei mediatorilor
- Impiedicarea metabolizarii
- Favorizarea eliberarii
- Impiedicarea recaptarii lor
Dupa criteriul farmacoterapeutic:
1. Actiune etiotropa- se adreseaza cauzei bolii. Ex: antibiotice care distrug MO care au provocat
boala, antivirale, antimalarice, antihelmintice
2. Actiune fiziopatologica-M care intervin in mec fiziopatologice ale bolii. Ex: diureticele modifica
patogeneza edemelor; digitalicele intervin in insuf.cardiaca

23 | P a g e
3. Actiune simptomatica-M care trateaza anumite simptome ale bolii. Ex: act antipiretica a
paracetamolului
4. Actiune de substitutie- specifica starilor de carenta a unor factori endogeni. Ex: vitamine, hh,
enzime.

Mecanisme de actiune ale medicamentelor

I. Mecanisme fizice si biologice:
Adsorbtia: sta la baza actiunii subst insolubile sub forma de pulberi fin divizate si care ofera o
mare suprafata de contact.
Ex:- carbunele activ adm p.o adsoarbe gazele si se fol ca antiflatulent in meteorism; -
caolinul adsoarbe acidul clorhidric din stomac , fiind utilizat ca antiacid
Osmoza: mecanism prin care actioneaza unele substante hidrosolubile, dar neasorbabile.
Ex: purgativele statine, substituienti coloidali de plasma ( dextrani 40 sau 70), manitolul
(diuretic osmotic).
Modificarea starii coloidale a proteinelor este provocata de M astringente.
Ex: taninul, utilizat ca antidiuretic? ( modificare reversibila la doze mici, modificare
ireversibila la doze mari)
II. Mecanisme chimice:
R de neutralizare: Ex:-antiacide ( CaCO3, Al(OH)3) care reactioneaza cu HCl din stomac si sunt
utile in boala ulceroasa;
-corectarea dezechilibrelor acido-bazice din sange in cond de acidoza,
alcaloza cu sol perfuzabile de NaHCO3,NH4Cl, lactate de Na,
R de complexare:- au loc in cazul medicatiei antidote, EDTA-Na formeaza chelati cu Me bi- si
trivalente.
Ex: intoxicatii cu Pb, Ni, Hg, Cu, radioizotopi de plutoniu, uranium, radiu;
-anticoagulante utiliz “in vitro” ( citrat de Na, oxalat de Na)

Actiunea medicamentului la nivel celular

! Actiunea primara a M se poate exercita in afara celulelor, la niv membranei celulare si in
interiorul celulei.
v La nivelul membr cel. putem avea act directa prin interm unor receptori specifici si at putem
avea modificari de permeabilitate membranara, translocari ionice.
Mecanismele excitabile contin canale ionice ce se constituie in sist transportoare pt ioni
conform gradientului de conc. Trecerea ionilor det. variatii de potential care contribuie la aparitia
excitatiei si conducerea impulsului sau la aparitia inhibitiei.
ð Unele subst produc modificari polarizarii membranei celulare :
Ø In repaus, membr cel este polarizata, avand sarcini electrice pozitivepe fata ext., iar pe partea
interna sarcini negative. Potentialul de repaus este de 90 mV.
Ø Stimularea, dar si activitatea metabolica cel, in general, se caract prin depolarizarea
reversibila a membranei ce se realizeaza prin schimburi de ioni intre cele 2 fete ale membranei,
rezultand un potential de actiune de 110-120 mV.

24 | P a g e
Ø Fen. de inhibitie a activitatii celulare poate fi consecinta unor procese de hiperpolarizare,
depolarizare prelungita.
Depolarizarea= patrunderea Na in cel si iesirea K cu generarea potentialului
postsinaptic excitator. Ex: acetilcolina la niv receptorilor colinergici nicotinici.
Hiperpolarizarea= influxul Cl in celula si efluxul K cu generarea potentialului
postsinaptic inhibitor. Ex: benzodiazepinele act asupra receptorilor GABA prin cresterea
frecventei deschiderii canalelor de Cl.
Canalele ionice sunt situate in membr celulara, fiind constituite din subunitati proteice.
Fluxul ionic prin canalele ionice mebranare este imprimat de forta reprez de gradientul
electrochimic intre spatiul extracel. si intracel., deci de la conc. mare la conc mica. Canalele
ionice se pot deschide prin formarea complexului subst activa – receptor, iar acestea de numesc
canale dependente de receptori.
Canalele deschise sub influenta potentialului de actiune si a depolarizarii membranei se
numesc canale ionice dependente de voltaj ( voltaj sensibile).
→ Ex: exista canale ionice permeabile pt Na, K, Ca, Cl ce sunt influentate de diverse grupe de
medicamente: blocante ale canalelor de Na ( anestezice locale); ala canalelor de Ca ( Nifedipin);
de K ( antiaritmice)
Ø Canalele de Ca dependente de voltaj sunt de mai multe tipuri in functie de conductanta si
sensibilitate la voltaj. Astfel avem: canale L, N cu localizare neuronala, T cu localizare in
miocard.
→ Alti comp precum Mn si Cd pot bloca canalele de Ca.
! Membranele celulare contin si enzime importante pt metabolismul celular:
-Adenilatciclaza- catalizeaza formarea AMPc din ATP
-Guanilatciclaza- act asupra GTP transf in GMPc
-Fosfolipaza C- transf fosfoinozidele membranare in IP3 si DAG(diacilglicerol);
IP3 stimuleaza eliberarea Ca din depozitele intracitoplasmatice
-Fosfolipaza A2- initieaza cascada de r ce duce la for eicosanoidelor si factorului de cuplare
plachetara.
! Multe M isi explica efectele prin influentarea acestor enzime implicate in functiile fiziologice
celulare.

v Actiunea medicamentului la niv molecular

Efectele celor mai multe Mprovin din interactiunea lor cu componentele macromolec ale
organismului. Aceasta interactiune modifica functia unui component adecvat si ca urmare initiaza
schimbari biochimice si fiziologice caract raspunsului unui medicament.
Receptorii= macromolec proteice sau glicoproteice capabile sa lege specific subst active cu
molec relative mici, formand complexul medicament- receptor.
Functia unui receptor este de a recunoaste un semnal chimic specific si de a diferentia
semnalul specific al altei molecule. Un receptor are o structura complexa for din:
-Situsul de recunoastere
-Mecanism efector, adica de elaborare a unui raspuns biologic
-Component de cuplare a subunitatii de recunoastere cu efectorul
25 | P a g e
 Efectorul poate fi:
-Canal ionic- care se deschide in urma fixarii ligandului pe situsul de recunoastere
-O subunitate catalitica, adica o enzima sau un sist enzimatic care, in urma activarii successive,
in cascada a unor r chimice, poate sa determine raspunsul.

Interactiune medicament- receptor

1. Legaturile covalente- au o energie inalta si det efecte ireversibile, de lunga durata, toxice
Ex: agenti alchilanti
2. Legaturi ionice- sunt interactiuni intre gr. cationice si anionice . pH-ul care poate afecta nr
de grupari incarcate poz sau neg, prezinta un rol important
3. Leg de H- rezulta din atractia dintre H si perechile de e libere din vecinatatea O si N
4. Leg Van der Waals- sunt interactiuni slabe ce permit efecte de scurta durata
Ø Ariens a formulat teoria ocupationala conform careia efectul este proportional cu nr de
receptorilor ocupati. Interactiunea molec deMcu receptorul se supune legii actiunii maselor.

Posibilitati de fixare pe receptori

M se fixeaza pe receptori si ii activeaza, producand efecte specifice= agonisti.
Putem avea antagonisti, M care se fixeaza pe receptori, nu-i activeaza, nu modifica functia
receptorului, dar si prin ocuparea receptorilor impiedica fixarea antagonistilor fiind astfel capabil
sa previna, sa diminue sau sa anuleze efectul antagonistului.
Agonistii au afinitate pt receptori si activitate intrinseca, adica interactioneaza cu
receptorii si evidentieaza raspunsului.
Antagonistii au numai afinitate pt receptori.Antagonistii pot fi:
-Competitivi: au afinitate si se leaga de receptori la niv situsurilor de legare a agonistilor specifici
-Necompetitivi: se fixeaza pe receptori , pe un situs diferit de situsul de legare al agonistului
specific, astfel blocheaza receptorul, schimba conformatia si impiedica legarea agonistului.

Tipuri de receptori
I. Proteina care include un canal ionic: - colinergici,GABA
II. Proteine transmembranare
III. Receptori cuplaţi cu proteine G
IV. Receptori intracelulari.

I. Prima clasa sunt reprez de o proteina care include un canal ionic transmembranar care se poate
deschide/inchide in urma fixarii ligandului pe receptor. Ex: receptorii colinergici- nicotinici
II. A doua clasa este reprez de proteine transmembranare care fixeaza agonistul la niv portiunii
proeminenta extracel si un dom citoplasmatic ce are activitate enzimatica. Activarea acestor
receptori det modificarea functiei enzimatice cu consecintele metabolice.
III. Receptori cuplati cu proteine G ( receptori in serpentina):Sunt alc dintr-o componenta receptoare
situata la suprafata celulei care detecteaza agonistul, o proteina de cuplare cu functii reglatoare
26 | P a g e
 pe fata citoplasmatica a membranei si un sist efector care,uzual, poate fi o enzima sau canal
ionic. Ex: histamineAc receptori sunt numiti si receptori cu 7 domenii transmembranare.
IV. Receptori intracelulari pt agentii liposolubili:se gasesc intracel si pot fi reprez de o enzima sau un
regulator al transcriptiei genice.

Mesageri secunzi implicati in actiunea medicamentului

1. AMPc:
- Sintetizat sub influenta adenilatciclazei, ca raspuns la activarea multor receptori
- Adenilatciclaza este o enzima membranara care transforma ATP in AMPc, care la randul sau
activeaza proteinkinaza A citoplasmatica
- Proteinele G stimulatoare stimuleaza adenilatciclaza, iar cele inhibitoare o inhiba
→ Substante care stimuleaza adenilatciclaza si cresc AMPc din celula:
Adrenalina si noradrenalina pe receptorii beta
→ Substante care inhiba adenilatciclaza si scad AMPc din celula:
Peptidele opioide
Adrenalina si noradrenalina pe receptorii alfa.
2. GMPc:
- Mesager second ce se gaseste in cel mm netezi vasculari
- Liganzii detectati de receptorii de la suprafata cel stimuleaza guanilatciclaza pt a prod GMPc.
3. Ca si fosfoinozidele membranare:
- Depolarizarea det deschiderea canalelor membranare pt Ca, cu cresterea infuxului de Ca in
citoplasma cat si prin eliberarea acestuia din organitele celulare ( reticul endoplasmic,
mitocondrii)
- Cresterea conc de Ca intracel ca urmare a depolarizarii, deci mobilizare voltaj-dependenta, se
produce in reactiile celulare de scurta durata. Ex: contractia mm striat si a miocardului
- In reactiile celulare de lunga durata avem mobilizare agonist-dependenta. Ex: contractia mm
netezi traheali de catre parasimpatomimetice, vasoconstrictia noradrenalinica.

Factori care influenteaza actiunea farmacodinamica

I. Factori dependenti de medicament:
- Struct chimica
- Doza
- Proprietati farmacocinetice
- Asoc cu alte medicamente
II. Dependenti de organism:
- Specie, varsta, greutate,
- Cale de adm
- Stare fiziologica sau patologica
III. Dependenti de alte conditii:
- Temp, lumina
- Ambianta,altitudine,
- Timpul adm.
27 | P a g e
 Structura chimica:
- Efectul biologic al M este rezultatul insertiei fiz- ch reciproce dintre molec de M si molec din
biofaza, ceea ce inseamna ca propr fiz- ch ale M det de struct chimica constituie un factor decisiv
pt a declansa un efect.
Doza: reprez cantit de M prin a carei adm se prod un anume efect biologic
- Se poate exprima in micrograme, mg, g unitati biologice ( insulina, heparina, antibiotice).
Unitatea biologica= cantit de subst definite printr-un effect biologic, comparative cu o subst
etalon
- Dozele pot fi raportate la greutatea individului ( doza/kg corp) sau mai concret ar fi in functie de
suprafata corporala, mai ales la copii
- In farmacologia experimentala,dozele sunt calculate in mg/kg corp s-au “in vitro”, pe organ izolat
se fol mg/ml sau conc moleculara.
- Subst pot fi:
ü inactive farmacodinamic, aceastea neavand potenta;
ü cu potenta mica ce au efect farmacodinamic la doze de 0,1-0,2 g/kg , adica 7-15 g/adult
ü subst active cu potenta medie: dozele active sunt de 2-5 mg/kg (0,15-0,35 la adult)
ü subst puternic active,cu potenta mare), cand DE50 <0,2 mg/kg (14-20 mg la adult)

→ Criterii de clasificare a dozelor: (LP)

1. Dupa modul de adm.
2. Dupa varsta
3. Dupa intensitatea efectelor.

Asocierea medicamentelor.
Interactiuni medicamentoase
1. Interactiuni farmaceutice:
- Fiz-chimice: au drept consecinta modif culorii, precipitarea, oxidarea, hidroliza si au loc inaintea
adm, at cand med se asociaza in acelasi flacon de perfuzie sau aceeasi seringa pt a simplifica
operatia de adm
2. Interactiuni farmacocinetice:
!Consecintele pot fi importante pt efectele farmacodinamice
a) Interactiuni prin modific procesului de absorbtie:
Modificarea pH-ului gastric si form. de complexe neasorbabile din intestine
b) interactiuni la niv proc de transport activ:
- clorpromazina inhiba transportul levodopei
- mucoasa gastrointestinala si flora microbiana metabolizeaza o serie de M
- intarzierea golirii stomacului face ca abs.M din intestine sa fie mai lenta, astfel conc plasmatice
max se obt mai tarziu.

28 | P a g e
 - grabirea golirii stomacului, duce la accelerarea absorbtiei, astfel conc max se realizeaza mai
repede
- scaderea motilitatii intestinale prin med parasimpatolitice fav abs subst putin sol sau a celor cu
disponibilitate farmaceutica redusa ( propantelina + digoxin)
- cresterea motilitatii intestinale prin laxative sau diferite subst iritante pt mucoasa scade abs med
putin sol
Ø Absorbtia med adm pe alte cai: vasodilatatoarele fav abs Minjectabile s.c/i.m in
timp ce vasoconstrictoarele intarzie abs. Ex: hialuronidaza (vasodilatator);
procaina, adrenalina (vasoconstrictoare)
c) interactiunile med in faza difuziunii in tesut:
- influentarea permeabilitatii capilarelor
- modific fluxului sangvin hepatic ( propranolul scade influxul)
- deplasarea de pe proteinele plasmatice, devine semnificativa at cand med care este deplasat
e legat in proportii mari de proteine plasmatice
d) interactiunile med in faza biotransformarilor:
- inductia enzimatice: fenobarbital, aditivi alimentari, fenitoina
- inhibitia enzimatica: cimetidina, eritromicina
e) interactiunile med in faza eliminarii din organism:
- procesul de filtrare: un factor favorizant il are deplasarea de pe proteinele plasmatice
- modificarea pH-ului urinar: ex- alcalinizarea urinii cu NaHCO3 cand se elimina
fenobarbitalul
- pt procesul de secretie tubular: transportorii prezinta o specificitatea redusa astfel incat
med pot intra in competitive pt proc de secretie tubular
3. Interactiuni farmacodinamice:
a) Sinergismul medicamentelor:
Sinergismul de aditie: in cazul subst care act in acelasi sens asupra aceluiasi substrat ( receptori).
Efectul total obt S este mai mic sau = decat suma efectelor subst A si B considerate separate:
S< sau = A+B
Sinergismul de potentare: asocierea subst ce act in acelasi sens , dar pe receptori diferiti. In
acest caz, efectul asoc subst este mai mare decat suma algebrica a act individuale considerate
separate: S> A+B
b) Antagonismul M:act antagonista a 2 subst adm impreuna poate avea ca rezultat diminuarea,
anularea sau inversarea efectelor lor.Antagonismul apare in cazul asoc unor subst cu efecte opuse
v Antagonismul poate fi: competitiv- implica form. unor leg slabe cu receptorul (
reversibil)
incompetitiv- afinitatea receptorului este indispensabil pt
fixarea unui agonist ( ireversibil).
Antidotismul = exemplu de antagonism urmarit in terapia in cazul intoxicatiilor tratate cu
medicatii antidot ( atropina in intoxicatiile cu ciuperci din genul Amannita, cu insecticide
organofosorice; nalorfina in intoxicatia cu morfina; flumazenil in intoxicatia cu benzodiarepina).

29 | P a g e
 Factori ce depind de organism:
1. Calea de adm:
Aspecte cantitative: latenta, durata, potenta
- Latenta creste in ordinea: i.v, i.m, s.c, p.o
- Durata este d.p cu latenta
- Potenta pt aceeasi subst adm in doze egale pe cai diferite, efectul creste in ord: p.o, s.c, i.m, i.v
Aspecte calitative: tipul de act farmacodinamica
- Sulfat de Mg: p.o- act purgativ; parenteral- deprimant SNC
- Procaina: infiltratii- anestezic local; i.v- antispastic
- Lidocaina: infiltratii- anestezic local; i.v- antiaritmic
2. Tipul de activitate nervoasa superioara:
Efectul placebo= efect de natura psihica al oricarei subst care survine independent sau putin
dependent de efectele farmacodinamice propriu-zise. Persoanele care reactioneaza la placebo
( placeboreactivi), se incadreaza in populatia obisnuita fara a prezenta caract psihologice
deosebite.
Efectul terapeutic al unui medicament= suma a efectelor farmacodinamice si nespecifice de
tip placebo asoc cu actul terapeutic
Efectul placebo este asoc cu adm oricarui med activ sau inert. In cercetarea de farmacodinamie
clinica, acest efect poate modifica rezultatul creand o imagine falsa despre eficacitatea M.

Metodologia de studiu:
1. Testul orb: natura medicatiei este secreta pt bolnav, medical cunoaste medicatia
2. Testul dublu orb: necunoscuta pt pacient si medic, aceasta fiind cunoscuta pot farmacist sau
farmacolog care coordoneaza cercetarea.
3. Varsta:
- Copiii sunt mai susceptibili decat adultii la act unor med ( morfina, deprimante SNC,
cloramfenicol) si mai putin sensibili la altele ( atropina)
- Atentie deosebita la nou-nascuti si premature dat dezv insuficiente unor sisteme enzimatice
- Organismul batranilor sufera modificari caract prin scaderea generala a niv functional ( se adm in
general ½, 2/3, 3/4 din doza adultului)
4. Sexul :SN al femeilor este mai sensibil la subst cu act asupra sa ( morfina, efedrina)
5. Tipul de metabolism: influentat de glandele endocrine ( hipertiroidienii antreneaza o rezistenta
relativa la act anestezicelor generale)
6. Starea fiziologica:M ocitocice au efecte slabe asupra muschiului uterin negravid;In per.
menstruala, purgativele pot accentua congestia pelvina si hemoragia
7. Starea patologica:Unele subst act numai in cazul existentei unei stari patologice. Ex: adrenalina
prod bronhodilatatie evindenta in caz de bronhoconstrictie; tranchilizantele au efect evident pe
fond de hiperexcitabilitate; antipireticele scad febra, dar nu influenteaza temp normala a org
In unele stari patologice, act unor M poate fi modificata dat unor tulburari privind etapele
farmacocineticii:Ex - scaderea abs este rezultatul tranzitului intestinal accelerat; spasmul piloric ce
insoteste starile de emotive face ca med care se abs predominant prin mucoasa gastrica, sa treaca
in cantit mari in sange.
30 | P a g e
 Alte modificari ale act M in stari patologice:
-Insuficienta hepatica: anticoagulantele orale sunt mai active decat in cazul functiei normale;
morfina este suportata greu de bolnavii cirotici
-Afectiuni renale: =tiopentalul induce narcoza la cei cu uremie la doze de 2 ori mai < decat la cei
normali;
=streptomicina se elim lent la bolnavii cu insuf renala; dupa adm med
hipotensive, exista pericolul de tulburari grave de irigare cerebral
Biotransformarea M poate fi accelerat la bolnavii febrili, astfel se scurteaza durata de act.
Distribuirea M in org este modific la bolnavii cu edeme.
In cazul obezitatii, este modificata distribuirea med liposol.

ð Temp mediului ambient insotita de umiditate mare, scade proc metabolice , astfel
biotransformarea se face mai lent.
ð Altitudinea: la altitudini mari, presiunea barometrica scade ceea ce det diminuarea capac de
biotransformare.
ð Lumina si zgomotul: lumina intensa prod o accentuare a efectelor M stimulante si o deprimare
a M deprimante. Zgomotul act in sens invers.
ð Ritmul administrarii: ritmul si dozarea tb respectate pt a evita fen de cumulare
v Factorul social:
- Efectul de grup apare si in cond clinice
- Atmosfera marilor aglomeratii, efectul antioxigenarii acesteia poate sa diminue act med
inhibitoare a SNC
- Viata izolata poate det hipoactivitatea gl corticosuprarenalei si a serotoninei cerebrale.
v Sezonul:
- In farmacodinamia exp au fost obs deosebiri sezoniere in act unor M.
- Efectul antidiuretic al ADH este mai intens in sezonul cald.
v Momentul administrarii:
- Este recomandat sa se recunoasca timpul optim de adm pt fiecare subst in parte, aceasta permitand
obt unei eficacitati terapeutice maxime cu o doza minima
- Bioritmurile pot fi relativ lente: circanuale/ circamensuale
- Se cunosc si cazuri de periodicitate: ulcer, guta
Au fost descries in literatura:
- Variatia toxicitatii unui med in cursul unui nictemer
- Existent unui ritm circadian al susceptibilitatii org uman la histamina si antigeni
- Variatii circadiene al vitezei de elim sau durata actiunii
ü Deosebit de important este momentul susceptibilitatii max a org la act M care este diferita
in functie de parametrul fiziologic urmarit. Ex: in insuf corticosuprarenala, 2/3-3/4 din
doza de cortizon se adm dimineata si restul seara
v Alimentatia:
- Regimul alimentar deficitar poate infl biotransf med
- Predominant unor alim in regimul alimentar poate avea repercursiuni de ord farmacocinetic prin
influentarea echilibrului acido-bazic.
31 | P a g e