Farmacologia (gr. farmakon = medicament, gr.

logos = discurs - discursul despre medicamente)

este știința care studiază medicamentele din perspectiva definirii acestora ca substanțe utilizate pentru
profilaxia, tratamentul ori diagnosticarea bolilor.[1] Mai exact, farmacologia se ocupă cu studiul
interacțiilor care au loc între organismul viu și compușii chimici care induc un anumit efect asupra unei
funcții biochimice normale sau anormale. Dacă substanțele în discuție prezintă proprietăți farmaceutice,
atunci ele sunt denumite substanțe farmaceutice.

Etimologie
Istorie
Farmacologie generală
Despre substanțe se poate spune că au efect farmacologic în măsura în care ele exercită o
anumită acțiune asupra organismului. Această acțiune este posibilă datorită afinității receptorilor din
organism pentru anumite substanțe. Un factor important care trebuie luat în considerare este
biodisponibilitatea.

Datorită efectelor pozitive sau negative pe care le poate avea un medicament asupra sistemelor
biologice studiile pot fi făcute sau nu direct asupra omului. Acest aspect împarte farmacologia în:
farmacologie preclinică, farmacologie clinică.

Relația doză efect E=efect C=doză Emax=efect maxim DE50=doză la care apare un efect de 50%
din Emax
Farmacodinamie
Articol principal: Farmacodinamică.
Farmacodinamia este o ramură a farmacologiei generale care cercetează efectele și
mecanismele de acțiune ale medicamentelor.

Efectul unui medicament este dependent de doza administrată. Creșterea dozei are drept
consecință creșterea efectului până la o intensitate maximă care nu mai poate fi depășită.
 Graficul curbei doză efect (Gauss - Laplace) este punctul de plecare pentru determinarea
parametrilor farmacodinamici ce caracterizează un anumit medicament. Acești parametri sunt: potența,
intensitatea de acțiune, afinitatea, activitatea intrinsecă.

Pentru a putea produce un anumit efect medicamentul trebuie să aibă o afinitate chimică
specifică și o activitate intrinsecă față de un anumit substrat din organism numit receptor farmacologic.
Afinitatea chimică reciprocă dintre receptor și medicament conduce la cuplarea celor doi sub forma unui
complex numit medicament-receptor. Activitatea intrinsecă a medicamentului semnifică capacitatea
acestuia de a acționa acel receptor.

Farmacocinetică
Articol principal: Farmacocinetică.
Farmacocinetica este o ramura a farmacologiei generale care urmărește drumul parcurs de
medicament în organism plecând de la absorbție și continuând cu distribuția și eliminarea acestuia.

Variația în timp a concentrației plasmatice(CP a unui medicament)

Prin absorbția medicamentului se înțelege fenomenul de pătrundere a acestuia de la nivelul
locului de administrare în sânge. Căile de administrare a medicamentului pentru alegerea cărora
absorbția reprezintă un parametru esențial sunt: calea orală, calea parenterală, calea cutanată, calea
inhalatorie, calea de administrare la nivelul mucoaselor.

Distribuția medicamentului reprezintă fenomenul de dispersie a medicamentului la nivelul

aparatelor și sistemelor din organism după deversarea acestuia în sânge. Medicamentele pot circula atât
sub formă liberă cât și sub formă legată de proteinele plasmatice.

Eliminarea medicamentelor din organism se poate realiza prin excreție urinară, metabolizare
hepatică, salivă, fanere sau lapte matern.

Farmacocinetica unui medicament este măsurată cu ajutorul parametrilor farmacocinetici. Cei

mai importanți astfel de parametrii sunt: concentrația plasmatică, volumul aparent de distribuție, aria de
sub curba variației în timp a concentrației plasmatice (ASC), clearance-ul plasmatic, timpul de
înjumătățire și biodisponibilitatea medicamentului.

Farmacotoxicologie
Farmacotoxicologia reprezintă acea parte a farmacologiei generale care analizează reacțiile
adverse și efectele nedorite ale medicamentului. Diferența dintre acestea este dată de gradul de
periculozitate pentru sănătatea individului. Reacțiile adverse au un caracter nociv, în timp ce efectele
nedorite nu au.

Farmacoepidemiologia investighează impactul medicamentelor asupra evoluției bolilor în

populație.

Farmacovigilența reprezintă un sistem de monitorizare continuă a reacțiilor adverse ale

produselor medicamentoase. În România există un departament specific în cadrul ANM care
supraveghează orice reacție adversă semnalată de către medici în practica medicală.

Farmacologie preclinică
Farmacologia preclinică este o specialitate a farmacologiei care studiază acțiunea
medicamentelor asupra animalelor de laborator (șoareci, șobolani, iepuri, etc) sau asupra sistemelor
biologice izolate (culturi de celule, organe, etc). Pe baza rezultatelor acestor cercetări experimentale se
elaborează teorii preliminarii asupra posibilelor acțiuni pe care substanțele le au la nivelul organismului
uman.

Farmacologia preclinică are și o dimensiune etică deoarece administrarea unui produs nou
medicamentos la om implică anumite riscuri. Chiar dacă rezultatele obținute pe organisme altele decât
cele umane sunt satisfăcătoare, acestea nu asigură în totalitate rezultate identice asupra subiecților
umani.