C1

FARMACOLOGIE

Farmacologia (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. logos = știință) este știința al
cărui obiect îl constituie studiul medicamentelor sub toate aspectele.

Noțiuni de bază

Farmacologia este știința care studiază interacțiunile dintre medicamente și organism.

Etimologic derivă de la pharmakon (grec.) = medicament, logos (grec.)= știința.
Farmacologia este știința care se ocupă cu originea și natura medicamentelor, structura lor
chimică, transformările suferite în organism (metabolizarea), mecanismele de acțiune, efectele pe
care ele le produc, precum și utilizarea lor terapeutică.
Farmacologia generală studiază aspectele generale ale relațiilor dintre medicament și
organism și legile obiective pe baza cărora se desfășoară aceste relații.
Ramurile farmacologiei

Ramurile principale

Farmacologia modernă cuprinde 6 ramuri principale, trei cu caracter predominant

fundamental și trei cu caracter predominant aplicativ. Fiecarei ramuri cu caracter fundamental îi
corespunde o ramură aplicativă.

FARMACOLOGIA
Ramuri cu caracter Ramuri cu caracter
fundamental aplicativ
• Farmacocinetica • Farmacografia
• Farmacodinamia • Farmacoterapia
• Farmacotoxicologia • Farmacoepidemiologia

Farmacodinamia și farmacotoxicologia studiază acțiunile medicamentului asupra organismului, iar

farmacocinetica studiază acțiunile organismului asupra medicamentului.
Farmacocinetica (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. kinesis = miscare) parte a
farmacologiei care studiază evoluția medicamentelor în organism, adică absorbția, transportul,
difuziunea, distribuirea în țesuturi și organe, stocarea în unele depozite, viteza de acțiune,
biotransformările suferite (metabolizarea și degradarea), eliminarea din corp (căile folosite, viteza de
eliminare). Cunoașterea profilului farmacocinetic, a parametrilor mișcarii și transformării
medicamentelor în organism permite stabilirea regimului optim de dozare, cu implicații practice
directe.

1
C1
Farmacodinamia (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. dynamis = forță, acțiune)
studiază efectele biologice ale medicamentului în organism (acțiunile farmacodinamice).
Farmacodinamia este știința care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului (sănătos
sau bolnav), locul de acțiune, factorii care influențează acțiunea medicamentelor, interacțiunile
medicamentoase ca rezultat al asocierii medicamentelor, precizează și fundamentează indicațiile
privind utilizarea lor în terapeutică.
Farmacotoxicologia studiază efectele adverse și intoxicațiile acute și cronice provocate de
medicamente, prevenirea și tratamentul acestora.
Farmacografia (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. graphein = a scrie) este o
ramură a farmacologiei care stabilește regulile și modalitățile de prescriere corectă a
medicamentelor, în diferite forme farmaceutice, adecvate scopului terapeutic urmărit,
incompatibilitățile ce pot surveni prin asocieri medicamntoase.
Farmacoterapia (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. therapeia = tratament)
studiază indicațiile și utilizarea terapeutică a medicamentelor și studiul acțiunii lor, în diferite boli,
astfel încât să se obțină rezultate cât mai bune, cu riscuri minime.
Farmacoepidemiologia studiază contraindicațiile și precauțiile, metode de profilaxie și
combaterea reacțiilor adverse medicamentoase precum și bolile de etiologie medicamentoasă cu
mare răspândire.

Alte ramuri ale farmaciei

Farmacognozia (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. gnosis = cunoaștere) este o
ramură a științelor farmaceutice care studiază produsele medicinale de origine vegetală (plante
medicinale) și animală, sub aspectul conținutului lor în principii active și referiri la posibilitatea de
utilizare în farmacie și industria farmaceutică, pentru obținerea de medicamente, pentru semisinteză
sau pentru extracția de substanțe active în stare pură.
Farmacodinamia fundamentală biochimică – studială locul și mecanismele acțiunii
medicamentului, la nivel celular și molecular biochimic.
Farmacogenetica – studiază influentele variabilității genetice (ale polimorfismului genetic) asupra
efectului medicamentului.
Farmacocibernetica – studiază interacțiunile medicamentelor cu mecanismele de reglare
cibernetică ale organismului.
Farmacoinformatologia – studiază natura informațională a medicamentului și a proceselor
farmacologice.
Cronofarmacologia – studiază influența bioritmurilor asupra efectului medicamentului.
Gerontofarmacologia – studiază particularitățile farmacologice la indivizii vârstnici.
Biofarmacia (grec. pharmakon = remediu, medicament + grec. bios = viață) este o știință
farmaceutică nouă, de graniță, între farmacologie și tehnică farmaceutică, ce studiază influența
formularii medicamentelor, în cadrul formei farmaceutice, asupra eficienței terapeutice. Are ca scop
fundamentarea științifică a preparării de forme farmaceutice cu disponibilitate biologică optimă, în
corelație cu scopul terapeutic.
2
C1
Biofarmacia operează cu doi parametri moderni ce caracterizează medicamentele, și anume:
− Disponibilitate farmaceutică ce reprezintă cantitatea de substanță activă eliberată din forma
farmaceutică,
− Biodisponibilitate ce reprezintă cantitatea de substanță activă eliberată și absorbită.

Medicamente, forme farmaceutice

Definiție

Medicament (definiția O.M.S.) – este o substanță sau un produs destinat sau utilizat pentru
studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau a unei stări patologice, în interesul subiectului
căruia i se administrează.

Medicament – este o substanță sau un preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea,
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferințe.

Denumirea medicamentelor

− Denumirea chimică: este legată de structura chimică a substanței medicamentoase. De obicei

este prea complicată pentru a fi folosită în practică. Uneori medicamente cu structură chimică
simplă sunt prescrise cu denumirea chimică, de ex. sulfat de magneziu, bicarbonat de sodiu,
carbonat de calciu. (denumirea chimică este un nume chimic, care descrie structura sa moleculară
și care este format după reguli internaționale precizate).
− Denumirea comună internațională (D.C.I.): nume simplificat și acceptat de O.M.S., utilizat în
toate țările.
− Denumirea comercială (D.C), specială, constituind o marcă a fabricii producătoare, denumirea
comercială variază de la o fabrică la alta.
− Denumirea oficinală este prevăzută în Farmacopeea unei țări unde reprezintă denumirea oficială
pentru acel preparat.

(Farmacopeea – formular, tratat, cod oficial, legal și obligatoriu pentru producătorii de medicamente – farmacie,
industrie – dintr-o țară, care cuprinde norme ce asigură denumirea, descrierea, formula de constituție, compoziția
analitică, prepararea, controlul, principalele constante fizice și proprietățile chimice și exemple de substanțe
medicamentoase, auxiliare și forme farmaceutice de uz curent, utilizate în terapeutică).

Exemplu:

D.C.I. – metoprololum

D.C. – folosind MemoMed scrieți 4 denumiri comerciale însoțite și de concentrații.

1.
2.
3.
4.
3
C1
Generalități

Medicamentul se folosește într-o anumită cantitate, care constitue doza terapeutică, pentru a
avea efect terapeutic.

Substanțele utilizate în scop farmaceutic se mai numesc substanțe farmaceutice sau materii
prime farmaceutice; ele pot fi de origine diferită:
− naturală (minerală, vegetală, animală)
− de semisinteză sau
− de sinteză.
În vederea obținerii unui medicament, materiile prime sunt transformate prin intermediul
operațiilor farmaceutice fizice, chimice sau biochimice într-o formă farmaceutică, care să poată fi
administrată unui bolnav.
Materiile prime se împart în trei categorii:
− substanțe medicamentoase
− substanțe auxiliare
− materiale de condiționare.
Substanțele medicamentoase (substanțe active, principii active) reprezintă materii prie
dotate cu proprietăți profilactic, de diagnostic sau curative, față de maladiile umane sau animale,
utilizate la prepararea formelor farmaceutice (ex. acidul acetilsalicilic, fenobarbital, cafeina, morfina
etc.).
Substanțe auxiliare sunt materii prime farmaceutice inerte din punct de vedere farmacologic,
care intră în compoziția unui medicament în proporție diferită de cea a substanței medicamentoase.
Substanțele auxiliare au rol de vehicul al substanței medicamentoase în forma farmaceutică și rolul
de a transporta medicamentul, până la locul de eliberare a substanței medicamentoase. Pentru
substanțele auxiliare se utilizează diverși termeni: solvent, vehicul, excipient, adjuvant. Aceste
substanțe constitue partea esențială în realizarea formei farmaceutice, fără aceasta nu se poate
obține forma farmaceutică. (ex. apa, alcoolul, glicerină, vaselină, lanolină, talc, amidon, lactoza,
conservanți, agenți de suspendare etc.)
Forma farmaceutică, sinonime: formă galenică, formă farmaceutică, dozată – reprezintă un
sistem de eliberare a unei substanțe active la nivelul locului de administrare.vse adaugă substanțe
axiliare, recipiente de condiționare primară și secundară, care conferă medicamentului un mod de
prezentare adaptată unei boli, o bună toleranță, stabilitate, facilitatea la administrare și complianță.
Formele farmaceutice pot fi foarte variate: soluții, siropuri, soluții injectabile, colire, unguente,
supozitoare, pulberi, comprimate, capsule etc.

Clasificarea medicamentelor se poate efectua în funcție de:

− toxicitate
− modul de formulare
− repartizarea dozelor
− modul de administrare
4
C1
Toxicitate

1. Medicamente și substanțe anodine sau obișnuite, se utilizează în cantități de ordinul gramelor fără
să producă fenomene toxice în organism, dar pot fi dăunătoare dacă se administrează în doze
mari.
2. Medicamente și substanțe puternic active, sinonime: medicamente eroice sau foarte active, se
păstrează la Separanda, ele pot produce accidente grave la administrare, dacă se depășește doza
terapeutică maximă.
3. Medicamente și substanțe toxice și stupefiante; se păstrează la Venena, închise; ele prezintă o
acțiune farmacodinamică energică. Administrate în cantități care depășesc dozele terapeutice
maxime admise, produc fenomene toxice, tulburări ale funcțiilor fiziologice și/sau leziuni ale
țesuturilor, îmbolnaviri sau moarte.

Modul de formulare

1. Medicamente magistrale: se prepară în farmacie, pe bază de prescripție medicală, individualizată,

pentru un bolnav; aceste medicamente au o durată de păstrare scurtă, fiind destinate utilizării
imediate.
2. Medicamente oficinale: sunt medicamente înscrise în farmacopee, cu o formulă stabilită, în scopul
generalizării metodei de preparare și de a avea condiții de calitate impuse; au o durată de
păstrare mare și o largă utilizare. Se prepară în farmacie, în cantităși mari, din care se efectuează
divizări și se pot elibera bolnavului imediat, la cerere, cu sau fără retetă.
3. Medicamente industriale: sinonime: produse farmaceutice sau specialități farmaceutice. Se
fabrică în industria de medicamente, în cantități mari.

Repartizarea dozelor de substanță medicamentoasă

1. Forme farmaceutice multidoze sau cu doze multiple, caz în care bolnavul trebuie să măsoare doza
de medicament prescrisă de medic utilizând masuri aproximative (lingura, lingurița, picurătorul
etc.). Ex. soluții, suspensii, siropuri, pulberi etc.
2. Forme farmaceutice unitare, în doză unică (unidoză). Ex. fiole, capsule, comprimate, drajeuri,
supozitoare etc.
3. Forme farmceutice fracționabile: oferă posibilitatea de fracționare a posologiei. Ex. comprimate
fractionabile (ex. Sintrom - acenocumarol).

Modul de administrare

1. Forme farmaceutice administrate pe cale orală (enterală, bucală, digestivă sau gastrointestinală) –
administrare internă.
2. Forme farmaceutice administrate pe căile parentrală: i.v., i.m., s.c.
5
C1
3. Forme farmaceutice administrate pe mucoase: auriculară, nazală, oculară, bucofaringiană,
perlinguală, pulmonară, rectală, vaginală și ureterală.
4. Forme farmaceutice administrate pe cale cutanată (piele).
Ultimele doua căi sunt cunoscute și sub denumirea de uz extern.

PREPARATE ȘI FORME FARMACEUTICE

I. Forme farmaceutice solide

A. Pentru uz intern

1. Pulberi - sunt forme farmaceutice solide, alcătuite din particule uniforme ale uneia sau mai
multor substanțe active, asociate sau nu cu substanțe auxiliare; sunt folosite ca atare sau
divizate în doze unitare și pot fi administrate pe cale orală sau aplicate pe piele sau mucoase.

Există:

− Pulberi pentru utilizare pe cale orală (ex. pulberea de lactoză, bicarbonat de sodiu, oxid de
magneziu, sulfat de magneziu etc.).
− Flacoane cu pulbere care se dizolvă sau se suspendă într-un solvent înainte de administrare
(ex. Ospamox 250mg/5ml – flacon 60 ml - pulbere pentru suspensie orală). Aceasta
modalitate de constituire a produsului înainte de administrare se numeste "preparare ex
tempore". Valabilitatea soluției (sau suspensiei) devine limitată din momentul formării ei și
condițiile de păstrare diferă, toate acestea fiind specificate în prospectul medicamentului,
care trebuie respectate întocmai. Dacă este vorba despre o suspensie, aceasta trebuie agitată
înainte de administrare , altminteri bolnavul primește mai mult solvent decât medicament la
primele administrari în timp ce la ultimele administrari poate fi supradozare.

2. Capsule sunt preparate farmaceutice formate din învelișuri care conțin doze unitare de
substanțe active asociate sau nu cu substanțe auxiliare; sunt destinate administrării pe cale
orală. Capsulele care se administrează pe alte căi ( de ex.: capsule rectale, capsule vaginale)
necesită condiții speciale de formulare, preparare și prezentare.

Capsulele gelatinoase tari ( capsule operculate) sunt preparate din gelatina; au formă de
cilindri alungiți, rotunjiți la capete, care se închid prin îmbucare. Conțin de obicei amestecuri de
substanțe sub formă de pulberi sau granulate. Ex. capsule cu amoxicilină, ampicilină, oxacilină,
teraciclină etc.

Capsulele gelatinoase moi (perle) sunt constituite dintr-un înveliș continuu și moale de
gelatină; au formă sferică sau ovală. Conțin substanțe active lichide sub formă de pastă sau substanțe
solide în solutie. Ex. capsule cu vitamina A, capsule cu vitamina E, bilichol, etc.

6
C1
3. Granulatele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din particule de formă neregulată,
vermiculară, cilindrică sau sferică; conțin substanțe active și substanțe auxiliare și sunt
destinate administrării pe cale orală.

Unele granule sunt înghițite sau mestecate, altele sunt dizolvate sau dispersate în apă sau în alt
lichid corespunzător, înainte de a fi administrate. Uneori în compoziția lor poate fi încorporat și zahăr.
Ex. Debridat (trimebutin) – granule pentru suspensie orală 24mg/5ml flacon 125 ml.

4. Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conțin doze unitare din una sau mai
multe substanțe active; se obțin prin comprimarea unui volum constant de substanțe active,
asociate sau nu cu substanțe auxiliare și sunt destinate administrării pe cale orala.
Comprimatele administrate pe alte căi (comprimate vaginale, pentru implante, pentru
inhalatii etc.) necesită condiții speciale de formulare, preparare și prezentare.

Comprimatele sunt forme farmaceutice cu cea mai largă producție industrială, având avantaje
atât pentru producator (reproductibile în formulare, simple și economice în preparare, stabile și
convenabile pentru condiționare, transportare și stocare), cât și pentru pacienți (portabile, exactitate
în dozare, gust agreabil, ușor de inghițit etc.).

Comprimatele pot fi de mai multe categorii:

Comprimate neacoperite - au forma de discuri sau alte forme, aspect uniform, margini intacte,
suprafața plană sau convexă, gustul, mirosul și culoarea caracteristice substanțelor folosite; pot
prezenta pe una sau pe ambele fețe diferite semne (șanțuri, inscripționari etc.).
Comprimate acoperite enterosolubile (gastrorezistente) sunt comprimate cu eliberare
modificată și anume cu eliberare întârziată, destinate să reziste acțiunii sucului gastric si să elibereze
substanțele active în sucul intestinal. Ex. Aspenter (acid acetilsalicilic) comprimate enterosolubile 75
mg.
Comprimate cu eliberare prelungită – sunt comprimatele în care substanța activă este
eliberată în mod treptat, controlat și programat. Ex. Klacid (claritromicină) comprimate filmate cu
eliberare prelungită 500 mg.
Comprimate efervescente sunt comprimate neacoperite care se dizolvă sau se suspendă în
apă, cu efervescență, înainte de administrare (în cel mult 5 minute). Ex. ACC (acetilcisteină)
compr.eff. 200mg și 600 mg.
Comprimate orodispersabile - sunt comprimate neacoperite, destinate plasării în cavitatea
orală, unde se dispersează rapid, înainte de a fi înghițite. Aceste comprimate se dezagregă în mai
puțin de trei minute. Ex. Aerius (desloratadină) compr. orodispersabile 2,5mg și 5 mg.

5. În cazul comprimatelor acoperite, dacă nucleele obținute se acoperă cu unul sau mai multe
straturi continue și uniforme constituite din zahăr sau din alte substante dulci, acestea se numesc
drajeuri, iar dacă nucleele se acoperă cu pelicule subțiri de diferiți polimeri, acestea se numesc
comprimate filmate.

7
C1
B. Pentru uz extern

1. Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, care conțin doze unitare din una sau mai
multe substanțe medicamentoase, destinate administrării pe calea mucoasei rectale , vaginale
sau uretrale.
a) Supozitoare rectale (supozitoare) au forma cilindro-conica sau de torpila; ex. Hemorzon
supozitoare
b) Supozitoare vaginale (ovule) au forma sferica sau ovoidala, ex. Polygynax ovule
c) Supozitoarele uretrale ( bujiuri) au forma de cilindri ascutiti la un capat.

2. Pulberi pentru uz extern numite pudre ( ex. pudră de talc, Baneocin pulbere).

3. Alte categorii de comprimate sunt destinate a fi administrate pe alte căi, decât pe cale orală:
− căile mucoaselor:
✓ cavitatea orală (bucofaringiană): comprimatele utilizate sunt numite comprimate
bucofaringiene sau oromucozale. Sunt, în general, neacoperite; ele pot avea o acțiune
locală sau eliberează și absorb substanța activă într-o anumită parte a cavității orale. În
aceastã categorie, sunt incluse:
• comprimatele de supt, ex. Trachisan
• comprimatele masticabile, ex. Dicarbocalm
• comprimate sublinguale, ex. Nitroglicerina
• comprimatele bucale și gingivale;
• conuri alveolare;
• comprimate mucoadezive orale.
✓ calea rectală: comprimate rectale;
✓ calea vaginală: comprimate vaginale, ex Clotrimazol
✓ calea oftalmică: inserte oftalmice (forme sterile);

Exista forme farmaceutice solide care se administrează și pe căile parenterale: implanturi și

comprimate hipodermice (forme sterile), pulberi sterile injectabile care se dizolvă sau se suspendă
într-un solvent steril înainte de administrare (ex. Penicilina G sodică sau potasică – pulbere pt.sol.inj.
400.000 U.I. sau 1.000.000 U.I.);

II. Forme farmaceutice semisolide

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase,
în scop terapeutic sau de protecție; sunt constituite din excipienți (baze de unguente) în care se pot
încorpora substanțele active.
Bazele de unguent pot fi:
− liposolubile (grase) – unguente, ex. Fucidin (acid fusinic) unguent
− baze emulsii (de tipul L/H sau H/L) – creme (dacă faza apoasă depășește 10% din masa
unguentului) ex. Clotrimazol 1% cremă
− baze hidrosolubile – geluri, ex. Nurofen (ibuprofen) gel.
8
C1

III. Forme farmaceutice lichide

1. Soluții medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conțin una sau mai multe
substanțe active dizolvate într-un solvent sau amestec de solvenți, sunt destinate administrării
interne sau externe. Ex. Clorocalcin soluție ( cu administrate pe cale orală), Exoderil (naftifină)
soluție cu administrare externă.

2. Siropuri sunt preparate farmaceutice lichide cu un conținut crescut în zahăr , de consistență

vâscoasă, destinate administrării interne.

3. Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puțin vâscoase, constituite
dintr-un sistem dispers, format din două faze lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor
emulgatori și destinate administrării interne sau externe.

Emulsiile in compozitia carora intra sapunuri sau alte substante cu actiune emolienta,
analgezica sau revulsiva si care sunt destinate aplicarii pe piele se numesc linimente.

4. Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai multe substanțe
active insolubile, suspendate într-un mediu de dispersie lichid și destinate administrării interne
sau externe. Suspensiile trebuie agitate înainte de întrebuințare pentru prelevarea corectă a
dozelor.

A. Pentru uz intern

− Soluții apoase sau uleioase pentru uz intern – conțin substanța activă dizolvată în solvent (de cele
mai multe ori apa sau uleiul de floarea soarelui). Există soluții care se prepară "ex tempore" (în
momentul administrării), prin dizolvarea pulberii sau granulelor în cantitatea de apă prevăzută în
prospect. După reconstituire, flaconul se păstrează la frigider, un timp limitat, prevăzut în
prospectul medicamentului. Soluțiile cu administrare internă pot fi condiționate diferit: în flacoane
multidoze din care pacientul își administrează medicamentul cu măsuri aproximative (ex. linguriță
sau lingură de supă) sau în picaturi ori exista condiționări moderne sub forma fiolelor buvabile
(ATENTIE a nu se injecta fiolele buvabile!)– ex. Magne B6 soluție condiționată în fiole buvabile,
Tot'hema soluție buvabilă.

− Suspensii orale (apoase sau uleioase) – sunt forme farmaceutice lichide în care substanța
medicamentoasă insolubilă este dispersată într-un solvent (apa, uleiul de floarea soarelui).
Importanță deosebită are dimensiunea pariculelor solide care trebuie să se încadreze între limite
bine stabilite de norme în funcție de calea de administrare. Pe eticheta recipientelor care conțin
suspensii se specifică "A se agita înainte de întrebuințare!" pentru a se preleva corect dozele.
Există suspensii care se prepară "ex tempore" (în momentul administrării). După reconstituire,
flaconul se păstrează la frigider, un timp limitat, prevăzut în prospectul medicamentului.

9
C1
− Siropuri medicamentoase, caracterizate printr-un conținut crescut de zahar. Sunt contraindicate la
pacienții cu diabet zaharat!

În aceasta categorie, forme farmaceutice lichide, putem încadra și preparatele extractive din
plante:
− Infuzia – extract apos obținut din frunze, flori, părți aeriene, fructe sau semințe, prin opărire cu
apă fiartă, urmată de repaus (15 minute) și filtrare
− Decoct – extract apos obținut prin fierberea (30 minute) cu apă a unor scoarțe, răăcini, fragmente
lemnoase, fructe.
− Macerat – extract apos obținut la rece din materialul vegetal (ex. Decoctum Altheae)
− Tinctură – se obține prin extracția drogului cu etanol de diverse concentrații, raportul între solvent
și materialul vegetal fiind de regulă 5/1 sau 10/1.
− Extract fluid – se obține prin extracția materialului vegetal cu etanol de diferite concentrații astfel
încât din 1 g drg vegetalrezultă cel mult 2 grame extract fluid.
− Uleiuri volatile (Aetherolea) – sunt amestecuri de substanțe volatile lipofile, cu miros aromat care
se obțin prin distilare cu vapori de apă a produselor vegetale.

B. Pentru uz injectabil

− Soluții apoase injectabile s.c.,i.m.,i.v. soluțiile injectabile sunt foarte numeroase și mult utilizate
în practica medicală. Majoritatea se prezintă în fiole de sticlă autocasabile, calitate semnalată
printr-un cerculeț desenat la gâtul fiolei, acolo unde ea se rupe. La unele fiole, pe capăt este
imprimat un punct cu diametrul de 2-3 mm, locul unde trebuie aplicat policele în momentul
ruperii fiolei. Substanțele sensibile la lumină sunt condiționate î n fiole brune.
− Suspensii injectabile se administrează numai i.m. profund sau intraarticular.
− Soluții sau suspensii uleioase se administrează numai i.m. profund.
− Preparatele perfuzabile sunt soluții apoase sau emulsii ulei în apa, izotonice, sterile și
apirogene care se administreaza intravenos în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unor
dispozitive de perfuzare.
− Emulsii perfuzabile, dupa agitare, trebuie sa aibă un aspect omogen și nu trebuie să prezinte
nici un semn de separare a fazelor. Diametrul particulei fazei dispersate, determinat la
microscop, trebuie sa fie de cel mult 5µm. Ex. Intralipid emulsie perfuzabilă pentru nutriție
parenterală.

(Atentie - soluțiile uleioase nu se administrează intravenos doarece pot produce embolie

grasoasă care poate fi letală!)

C. Pentru uz extern

10
C1
− Picături pentru nas (rhinoguttae, erine) – sunt forme farmaceutice lichide, sub formă de soluții,
emulsii, suspensii, destinate administrării pe mucoasa nazală. Ex. Bixtonim soluție, picături
nazale
− Picături pentru ureche (otoguttae, otice) – sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de
soluții, emulsii, suspensii, destinate a fi administrate în conductul auditiv. Ex. Otis T picaturi
pentru ureche.
− Picături pentru ochi (oculoguttae, colire) – sunt preparate farmaceutice sterile, sub formă de
soluții sau suspensii, folosite în tratamentul și pentru diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot
prezenta și sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-
un vehicul steril. Ex. Tobradex picaturi oftalmice sub formă de suspensie.
− Emulsii pentru uz extern – ex. Locoid emulsie cutanată (conține hidrocortizon 1%),
− Suspensii pentru uz extern – ex. "pasta cu apa"- un preparat farmaceutic cu talc,oxid de zinc,
glicerina, apa, mentol și anestezină foarte eficient în urticarie, varicelă, prurit.

IV. Forme farmaceutice dispersate în aer: inhalații, aerosoli, sprayuri

− Aerosoli (L/G sau S/G)– sunt forme farmaceutice presurizate dozate, ce conțin una sau mai
multe substanțe medicamentoase într-o formă farmaceutică, care prin activare va fi emisă
din recipient sub forma unei dispersii fine de lichid, semisolid sau solid într-un mediu
gazos. Ex. Ventolin 100 µg /doză (salbutamol) suspensie de inhalat presurizată
− Spray – forme farmaceutice presurizate sau nepresurizate lichide (solutii apoase sau
uleioase) sub foră de picături, fin divizate, destinate a fi administrate local (topic), pe piele
sau pe mucoasele nazală și orofaringiană. Ex. Olynth (xilometazolină) 1mg/ml spray nazal,
soluție
− Inhalații – sunt forme farmaceutice lichide sau solide, destinate a fi administrate pe căile
respiratorii: nazală sau orală,în vederea unei acțiuni locale sau generale (sistemice), sub
formă de vapori sau pulberi foarte fine.
− Spume – sunt forme farmaceutice obținute prin dispersarea unui volum important de gaz
într-un lichid, conținând una sau mai multe substanțe medicamentoase și un surfactant
care asigură formarea spumei.

Reguli de prescriere a medicamentelor

Pentru farmacii de circuit deschis

Modalitatea obișnuită de prescriere a medicamentelor pentru tratamentul ambulator este rețeta

(ordonanța medicală, prescripție medicală) iar în farmaciile de circuit închis (spital), pe bază de
condici.

Prescripția medicală sub formă de rețetă (lat. recipio,-ere = a primi, a lua) este documentul
redactat de medic pe baza căruia farmacia eliberează medicamente. Retțeta reprezintă mijlocul de
corespondența, de legătură între medical care a consultat bolnavul, a stability diagnosticul, indicând
tratamentul ți farmacistul care prepară forma farmaceutică, o eliberează bolnavului, indicându-I
condițiile de păstrare, dieta și modul de administrare a medicamentului.
11
C1
Rețeta cuprinde șapte părți cu următoarele denumiri în latină: Superscriptio, Inscriptio, Invocatio,
Praescriptio, Instructio, Subscriptio și Adnotatio.

1. Superscripția – partea inițială a unei rețete, cu antetul tipărit, cuprinde localitatea și unitatea
sanitară emitetă.
2. Inscripția – cuprinde o serie de date despre bolnav (nume și prenume, sex, vârsta, adresa,
număr fișă medical saun numar din registrul de consultații, diagnostic).
3. Invocația – constituie partea rețetei reprezentată prin cuvântul prescurtat Rp. Care provine de
la verbul latin recipio, ere = a lua, fiind imperativul recipe! = ia!, adresarea medicului cître
farmacist.
4. Prescripția – parte a rețetei care cuprinde medicamentul indicat și cantitatea.
5. Instrucția – cuprinde o serie de indicații asupra modului de administrare a medicamentului.
Pentru aceasta apar obigatoriu initialele D.S. (lat. detur et signetur = dă și semnează).
6. Subscripția – ultima parte a rețetei, cuprinde semnătura și parafa medicului, data și stampila
unității medicale.
7. Adnotația – parte a rețetei completată de farmacist, număr de înregistrare, costul rețetei,
stampila farmaciei.

12
C1

Pentru farmaciile de circuit închis

În spitale, tratamentul medicamentos este prescris zilnic pe foaia specială de tratament,
inclusă în foaia de observație a pacientului. De obicei există și o copie a tratamentului, defalcat pe ore
și destinată asistentului medical care-l execută.

Păstrarea medicamentelor

Medicamentele sunt depozitate în funcție de termenul de valabilitate și în ordine alfabetică,

cât și pe grupe de forme farmaceutice – soluții, comprimate, fiole etc.
Prin "ferit de lumină" se înțelege că recipientele trebuie să fie din sticlă de culoare brun –
închis sau din alte materiale care să nu permită trecerea luminii; daca materialul este permeabil la
lumină, recipientele se vor izola cu un material adecvat sau se vor păstra în dulapuri închise.
Prin "ferit de umiditate" se înțelege păstrarea medicamentelor în recipiente ănchise etanș sau
bine închise și în prezența unei substanțe deshiratante (care să nu vină în contact direct cu produsul)
Soluțiile apoase nu trebuie păstrate sub 0 0C.
Expresii și temperaturi folosite pentru pastrarea medicamentelor:
Expresia folosită Temperatura 0C
(la) rece 2-8
(la) loc răcoros 8-15
(la) temperatura camerei 15-25
(la) cald 30-40

Medicamentele se păstrează în doua tipuri de recipiente:

− "recipiente bine închise", care trebuie să protejeze conținutul de mediul extren, prin evitarea
contaminării cu produse solide sau lichide, în condiții corespunzătoare de păstrare,
manipulare și transport;
− "recipiente închise etanș", care trebuie să protejeze conținutul de mediul extern, prin evitarea
contaminărilor cu produse solide,lichide, vapori, gaze sau microorganisme, în condiții
corespunzătoare de păstrare, manipulare și transport.

13