LP 2

1. Cu cat un medicament se leaga mai puternic de proteinele plasmatice, cu atat isi va face
mai repede – lent efectul farmacodinamic.
2. Cu cat volumul de distributie al unui medicament este mai mare, cu atat doza de
medicament administrata poate fi mai mica - mare.
3. Capacitatea ridicata de acumulare a unui medicament intr-un tesut poate conduce la un
timp de injumatatire mai mare.
4. La administrarea unui medicament inductor enzimatic, poate creste toxicitatea unui
medicament metabolizat pe acea cale. – inhibitor
5. In toate cazurile, metabolizarea hepatica produce metaboliti inactivi. Și activi
6. In toate cazurile, un medicament ajuns la nivel renal, se va elimina la acest nivel. – nu
7. Intrarea unui medicament in circuitul enterohepatic va duce la eliminarea mai rapida a
acestuia din organism. Lent
8. Un prim pasaj hepatic inalt poate duce la ineficienta terapeutica dupa administrare orala.

LP3
1.Efectul inhibitor SNC se poate obtine prin utilizarea unor substante deprimante SNC dar si
prin administrarea unor doze prea mari de excitante SNC.
2.Medicamentele adrenomimetice actioneaza agonist la nivelul receptorilor specifici.
3.Reglarea down a receptorilor apare dupa utilizarea antagonistilor medicamentosi si
presupune aparitia tolerantei. Conc mari de agoniști
4.Agonistii partiali pot prezenta activitate intrinseca, doar in prezenta unui agonist total.

LP4
1.Toleranta acuta nu poate aparea dupa tratament cu beta blocante si presupunea diminuarea
progresiva a intensitatii efectului. (sau cu adrenomimetice)
2. Obisnuinta se poate instala doar pe o parte din efectele farmacodinamice, in cazul in care o
substanta medicamentoasa poseda mai multe astfel de actiuni.
3. Aparitia inductiei enzimatice sau a desensibilizarii receptorilor poate duce la cresterea
eficientei terapeutice a unui medicament. creșterea
4. Farmacodependenta poate aparea dupa orice tratament medicamentos de lunga durata.
5. Gravitatea reactiilor adverse creste intotdeauna nu dependent de doza administrata. =
depinde de mediu / organism

LP5
1. Farmacografia se refera la stabilirea dozelor, a formelor farmaceutice, a cailor de
administrare si a riscului de reactii adverse. Farmacotoxologie
2. Medicamentele iritante la nivel gastric, se absorb mai bine in prezenta alimentelor.
3. Formele farmaceutice tip comprimat se pot utiliza doar pentru a obtine un efect sistemic, la
nivelul intregului organism. Efect local
4. Medicamentele care au un indice terapeutic ridicat prezinta o siguranta terapeutica buna,
riscul de reactii adverse fiind, in general, mai redus.

LP6
1. Farmacoterapia etiotropa se refera la tratarea bolii prin tratarea simptomelor bolii.
2. Istoricul medical al unui pacient aduce informatii despre medicamentele utilizate de catre
pacient pana in acel moment precum si despre necesitatea instituirii unei noi terapii.
3. Planul terapeutic trebuie realizat intotdeauna in functie de preferintele pacientului pentru o
anumita farmacoterapie. – in funcție de organismul să se adaptă
4. Incetarea unui tratament are loc doar atunci cand boala a fost vindecata.
5. Farmacoterapia studiaza principiile referitoare la indicatiile medicamentelor in diferite
patologii, fiind o ramura aplicativa a farmacotoxicologiei. – farmacologie - farmacodinamie