Sunteți pe pagina 1din 4

HIPOACUZIA

Ce este hipoacuzia? Auzul este unul dintre cele cinci simturi prin care interactionam cu mediul inconjurator. Pe langa importanta deosebita pe care o are ca mijloc de alerta (alarma de incendiu, masina, etc) un alt rol important este acela de a inlesni comunicarea interumana. Omul este o fiinta care trebuie sa socializeze iar acest lucru il face cu ajutorul limbajului, limbaj care se dezvolta corespunzator numai in cazul unui auz normal. Pentru intelegerea vorbirii nu este suficient sa auzim cuvantul fiind foarte importanta intonatia si tonul care de cele mai multe ori dau intelesul. Pierderea auditiva afectaza aproximativ 10% din populatia globului. Hipoacuzia poate aparea indiferent de varsta. Statisticile arat ca o persoana din apte nu beneficiaza de auz sanatos si ca o persoana din zece aude atat de slab incat un aparat auditiv ar aduce imbunatatiri semnificative. Gradul de hipoacuzie variaza de la persoana la persoana. Intre cele doua extreme de a auzi bine si de a nu auzi nimic exista multe grade de hipoacuzie. Termenii folositi pentru a descrie gradul de hipoacuzie sunt: usoara, medie, severa si profunda. Cele mai multe pierderi de auz sunt de la usoara la medie. Ce inseamna gradele de hipoacuzie ? * Hipoacuzie usoara : imposibilitatea de a auzi sunetele de intensitate mica (ex. Soaptele, fosnetul frunzelor), dificultatea intelegerii vorbirii in medii zgomotoase. * Hipoacuzie medie: imposibilitatea de a auzi sunete de intensitate mic si medie (ex. Sunetul telefonului, a soneriei), o dificultate n nelegerea vorbirii n liniste si mai alea in condiii de zgomot. * Hipoacuzie sever: unele sunete de intensitate mare (ex. zgomotul motorului de la masina, alarma puternica) sunt percepute dar comunicarea fara un aparat auditiv este imposibila. * Hipoacuzie profund: unele sunete la o intensitate extrem de mare (ex. Ciocan pneumatic, motor de avion) sunt percepute insa comunicarea fara un aparat auditiv este imposibila. Clasificarea hipoacuziilor: In functie de regiunea in care s-a produs leziunea, hipoacuziile pot fi impartite in hipoacuzii de transmisie si hipoacuzii neurosenzoriale (de perceptie).

Hipoacuziile de transmisie se datoreaza unei transmisii deficitare a sunetului de la exterior catre urechea interna si pot avea cauze nenumarate: incepand cu simplul dop de cerumen care poate produce o atenuare a sunetului (de pana la 20 de decibeli), pana la otita medie si otita externa. Uneori o simpla si banala vizita la un doctor ORL-ist poate rezolva problema, dar alteori e mai complicat. La acest capitol se incadreaza si o patologie mai speciala: otoscleroza (o patologie de ureche medie cu timpan inchis). Otoscleroza este o boala ereditara, care afecteaza in general femeile si se accentueaza dupa nastere. Hipoacuziile de perceptie sunt determinate de leziunea urechii, localizata la nivelul cohleei sau al nervului auditiv. Cauzele sunt variate: ereditare, congenitale, traume sonore, traumatism cranian. Cea mai frecventa hipoacuzie de acest tip este prescbiacuzia datorata avansarii in varsta. Pentru ca imbatranirea afecteaza si urechea. Trauma sonora este forma de hipoacuzie specifica adultilor - scaderea pragului de auz datorita expunerii repetate la zgomot. Cei mai expusi sunt cei care lucreaza in medii zgomotoase. Gradul de afectare a auzului in urma factorilor nocivi depinde de susceptibilitatea fiecaruia. Barbatii sunt mai sensibili decat femeile, persoanele cu ochii de culoare deschisa au o sensibilitate mai mare, la fel si negrii. La inceput se observa o scadere temporara a pragului de auz, care va disparea dupa un repaos auditiv de 16 ore. Dar, daca "tratamentul fonic" este in continuare agresiv, scaderea de auz devine permanenta si ireversibila. Hipoacuziile congenitale se pot datora unor medicamente administrate in timpul sarcinii sau unor boli suferite de mama in timpul sarcinii, cum ar fi toxoplasmoza, pojarul, sifilisul sau a incompatibilitatii de Rh sau grupe sanguine dintre parinti. Aceste hipoacuzii in general sunt profunde, cu un prag de auz mai mare de 80-90 dB HL (cu alte cuvinte nu va auzi decat zgomotele foarte puternice, iar fara un ajutor special nu va putea sa vorbeasca). Totusi, acesti copii sunt recuperabili daca sunt protezati foarte devreme si urmeaza un program special de demutizare si logopedie. O alta cauza a hipoacuziei in cazul copiilor poate fi un travaliu prelungit, o greutate mica la nastere, un scor Abgar mic. De asemenea, hipoacuzia poate sa apara si ca urmare a unor boli cum ar fi parotidita epidemica (oreion), meningita, encefalita sau ca urmare a tratamentelor cu unele medicamente ototoxice, cum ar fi Kanamicina, Streptomicinina, Gentamicina. Cauze Hipoacuzia de perceptie: - varsta - diminuarea acuitatii auditive datorita imbatranirii poarta denumirea

de prezbiacuzie - tumori cerebrale un neurinom acustic (tumora benigna a nervului auditiv) - intoxicatie medicamentoasa unele antibiotice, aspirina, diureticele - infectiile parotidita epidemica (oreion), meningita - infectii congenitale toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirus (CMV), herpes, sifilis - anomalii congenitale - traumatismele sonore - zgomotele puternice (peste 90 decibeli) - boala Meniere afectiune a urechii interne ce se manifesta, printre alte, prin scaderea auzului, zgomote in urechi si vertije - variatiile bruste de presiune in timpul zborului, inotului, sau a exercitiilor intense - infectii virale ale urechii interne - labirintita - o leziune a cohleei organul auzului situat in urechea interna - o atingere a fibrelor nervoase ale nervului auditiv sau a cailor auditive centrale (care pleaca de la urechea interna si ajung la encefal) Hipoacuzia de transmisie: - colesteatom - tumora benigna situata in urechea medie cauzata de o infectie - otita medie seroasa - infectie a urechii medii cu efuziune lichidiana - obstructia conductului auditiv extern din cauza unui dop de cerumen (ceara), unei tumori sau a unei colectii purulente antrenate de o infectie - otospongioza dezvoltarea unui os spongios in urechea media, care antreneaza in timp o surditate progresiva - perforarea timpanului Diagnosticul Diagnosticul hipoacuziei se bazeaza pe un examen al urechii, completat de o serie de explorari ale functiei auditive, pentru a evalua gradul pierderii auzului (examen acustic cantitativ). Alte teste indica localizarea, natura si tipul de hipoacuzie in cauza (de transmisie, de receptie nervoasa sau mixta). Primul pas in stabilirea diagnosticului il reprezinta examinarea urechii. Cu ajutorul unui otoscop (instrument pentru vizualizarea conductului auditiv si a timpanului), medicul cauta semne ale unei infectii a urechii. Urmatoarele teste sunt efectuate pentru a determina cauza hipoacuziei: Audiometria - este un procedeu de investigare a functiei auditive, ce determina pragul minim auditiv pentru diferite frecvente, la ambele urechi. Rezultatele sunt apoi comparate cu ceea ce este considerat auz normal. Testele de discriminare sunt efectuate pentru a evalua capacitatea pacientului de

a sesiza deosebirile dintre cuvintele similare. Pacientul trebuie sa distinga intre cuvinte similare monosilabice. In cazul unei hipoacuzii de transmisie, capacitatea de discriminare este normala, spre deosebire de hipoacuzia de perceptie. Timpanometria examen care permite punerea in evidenta a modului in care timpanul reactioneaza la modificarea presiunii in conductul auditiv. Timpanometria consta in introducerea unei sonde dotate cu microfon in urechea pacientului si in modificarea presiunii in canalul auditiv, in timp ce pacientul asculta diferite zgomote. Rezultatele anormale ale timpanometriei indica o hipoacuzie de transmisie. Examenul nu necesita participarea activa a pacientului si este utilizat in mod obisnuit la copii. Proba Rinne este un test ce permite diferentierea dintre hipoacuzia de transmisie si de cea de perceptie. Testul compara auzul pe cale aeriana si cel pe cale osoasa la aceeasi ureche. Pentru a testa auzul pe cale aeriana, diapazonul pus in vibratie este plasat la cativa centimetri de urechea pacientului. Pentru a testa transmisia sunetelor pe cale osoasa, piciorul diapazonului pus in vibratie este amplasat pe osul mastoid. Daca durata de perceptie pe cale aeriana este redusa, in timp ce transmisia osoasa este normala, hipoacuzia este de transmisie. Daca atat transmisia aeriana cat si cea osoasa este redusa, hipoacuzia este de perceptie sau mixta. Pacientii cu hipoacuzie de perceptie necesita investigatii suplimentare pentru a cauta alte afectiuni, precum boala lui Meniere sau tumori cerebrale. Potentialele evocate auditive de trunchi cerebral (PEA) test ce masoara impulsurile nervoase din trunchiul cerebral. Rezultatele sunt anormale la pacientii cu hipoacuzie neurosenzoriala sau cu tumori cerebrale.