OSTEOGENEZA IMPERFECTA

Definitie clinica
Osteogeneza imperfecta (OI) sau maladia Lobstein este o boala ereditara rara a tesutului conjunctiv, caracterizata prin fragilitate osoasa. Initial s-a numit boala oamenilor de sticla " sau " boala oaselor de sticla ", iar de-a lungul timpului a avut mai multe denumiri: fragilitate osoasa, osteopsatiroza idiopatica, maladia Vrolik.
OI este in general o anomalie de productie a colagenului, principala proteina fibroasa din os.

Cel mai vechi caz cunoscut de osteogeneza imperfecta este al unui copil , partial mumificat din Egiptul antic acum adapostit de un muzeu britanic.

Boala a fost denumita dupa Johann Lobstein (1777-1835), chirurg.

Frecventa bolii
OI este o boala rara, prevalenta sa fiind estimata la 1/10 000 1/15 000 de nasteri fiind intalnita la toate rasele si grupurile etnice si la ambele sexe.
Aceasta estimare nu include formele moderate de boala care pot trece inaparente.

In Romania, cazurile ating un numar de 2.600 de pacienti.

Aspecte genetice

OI este o boala ereditara, cu transmitere autozomal dominanta.

Afectiunea este data de un defect in functionarea a 2 gene care codifica colagenul I, adica gena COL1A1 pe cromozomul 17 sau gena COL1A2 pe cromozomul 7. In multe cazuri OI nu este mostenita, dar este data de o mutatie genica survenita doar la copil (mutatie de novo). In acest caz nici unul din parinti nu este afectat. Aceasta mutatie devine insa ereditara si va fi transmisa la descendenti dupa modelul autozomal dominant.

Semne clinice
Fracturi spontane sau la traumatisme minore, cu deformari ale oaselor
Curbarea bratelor, a gambelor sau a coloanei vertebrale(scolioza sau cifoza), deformari ale scheletului Statura mica Dentinogeneza imperfecta Astenie importanta

Sclere albastre
Surditate progresiva, post-pubertala Laxitatea ligamentara si alte anomalii ale tesutului conjunctiv Sugarii si copiii cu OI au un facies de forma triunghiulara, craniul este relativ mare n comparatie cu corpul. Intelectul este n general normal.

10% dintre pacienti prezinta fracturi chiar de la nastere, 25% din cazuri prezinta fracturi n primul an de viata, iar 50% dintre pacienti au fracturi n perioada prescolara; riscul de fractura scade n adolescenta. Alte probleme asociate:deformarile osoase, cifo-scolioza, hernii, prolaps de valva mitrala(toate cauzate de deficienta structurala a tesutului conjunctiv, cu fragilitate osoasa importanta, hiperlaxitate conjunctiva generalizata ).

Forme clinice
In 1979, Sillence a propus o clasificare a OI n 4 categorii, bazate pe criterii clinice. Cu unele modificri minore, aceasta clasificare este inca utilizata. Nu este posibil ntotdeauna sa se determine din ce categorie face parte boala unui individ.

- tipul I : fragilitate osoasa mai putin severa, sclere albastre pe toata durata vietii, pierderea timpurie a auzului. Tipul I a fost subdivizat in tipul I A -fara dentinogeneza imperfecta si tipul I B cu dentinogeneza imperfecta; - tipul II : fragilitate osoasa excesiva ce determina moartea in perioada neonatala; - tipul III : fragilitate osoasa marcata, multiple fracturi, deformarea severa a oaselor lungi, retard sever de crestere. Sclerele, albastre la nastere, devin albe odata cu varsta, iar dentinogeneza imperfecta se intalneste in 80% din cazuri; - tipul IV : osteoporoza, fragilitate osoasa si deformari ale oaselor lungi de intensitate variabila, sclere albe. Tipul IV a fost subdivizat in IV A fara dentinogeneza imperfecta si tipul IV B cu dentinogeneza imperfecta

 S-au mai descris :

- tipul V : prezinta severitate similara cu cea a tipului IV de boala dar cu predispozitie pentru formare de calus hiperplazic. - tipul VI : este similar tipului II si IV, dar cu histologie distincta, incluzind formare de os hiperosteoid prin defect de mineralizare. - tipul VII : este descris izolat si este clinic similar cu tipul II si IV.

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic

Osteogeneza imperfecta poate fi uneori dificil de diagnosticat. Formele severe sunt diagnosticate intrauterin prin examen ecografic cu observarea fracturilor sau imediat postnatal datorita fracturilor frecvente la manipularea fireasca a nou nascutului.
Formele moderate sunt adesea tarziu diagnosticate prin acumularea unui numar mare de fracturi cu deformari evidente ale oaselor si retard statural.

Examinarile radiografice ale oaselor lungi evidentiaza fracturile, calusurile vicioase postfractura si osteoporoza. Diagnosticul molecular confirma diagnosticul clinic si elucideaza tipul de OI, facilitand astfel diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcina.

Sfat genetic
Gena care determina OI are transmitere autozomal dominanta astfel daca un parinte este afectat, exista 50% sanse pentru fiecare descendent sa fie afectat (model transmitere pentru OI tip I, II, IV si V) In multe cazuri ,OI nu este mostenita dar este data de o mutatie genica survenita doar la copil (mutatie de novo). In acest caz nici unul din parinti nu este afectat (valabil pentru 60% din pacientii cu forme moderate de OI tip I si tip IV). Aceasta mutatie devine insa ereditara si va fi transmisa la descendenti dupa modelul autozomal dominant.

100% din cazurile cu forma letala OI tip II si o mica parte din cei cu OI tip III se produc prin mutatii de novo. Riscul parintilor acestor pacienti de a mai avea copii afectati este de aproximativ 5%, considerand posibilitatea mozaicismului germinal.
Unele cazuri de OI tip III si OI tip VII sunt caracterizate de o ereditate autozomal recesiva, riscul unor parinti sanatosi de a mai avea un copil afectat fiind de 25%.

Diagnostic prenatal
Diagnosticul prenatal este in special ecografic. Descoperirea unei rupturi sau deformari la nivelul membrelor poate duce la stabilirea diagnosticului la fat, fie existand un risc prin antecedentele familiale, fie ntamplator, fara un risc particular.

Diagnosticul prenatal in sarcinile cu risc poate fi efectuat prin analiza mutationala a genelor COL1A1 sau COL1A2 daca mutatia s-a identificat la o ruda afectata.

Testarea prenatala este posibila pentru sarcinile cu risc prin analiza sintezei de colagen din celulele fetale obtinute prin punctia de vilozitati coriale la 12 saptamani de gestatie.
Analiza biochimica a colagenului din amniocite nu este eficienta pentru ca amniocitele nu produc colagen de tip I.

Evoluie i prognostic
Speranta de viata este normala in cazul formelor moderate de OI, dar este scurtata in formele cu cifoscolioza severa si modificari ale toracelui cu insuficienta cardiopulmonara.Pacientii cu forme severe nu supravietuiesc perioadei neonatale.
OI poate antrena o incapacitate fizica necesitand utilizarea scaunului rulant.

Fertilitatea este normala dar sarcina poate fi complicata la pacientele cu OI tip III datorita staturii mici, pelvisului mic si nasterea necesita sectiune cezariana.
O persoana afectata poate prezenta unele simptome enumerate, nu obligatoriu toate si mai ales nu toate deodata. Multi bolnavi prezinta manifestari atenuate sau nu au semne vizibile. OI se exprima ntr-o maniera individuala de la un bolnav la altul si ramane imprevizibila.

Posibilitati de tratament, Ingrijire i urmarire

OI nu are, in acest moment, un tratament curativ.Astfel, toate eforturile sunt indreptate spre tratamente si masuri atente de ingrijire care pot evita sau reduce consecintele si complicatiile acestei boli.
Managementul pacientilor cu OI necesita o echipa multidisciplinara (ortoped, fizioterapeut, pediatru, orl-ist, neurolog, stomatolog, genetician, psiholog) si implica terapia suportiva pentru minimalizarea fracturilor, reducerea dizabilitatii si mentinerea starii de sanatate. Tratamentele chirugicale permit conservarea osoasa si pot preveni fracturile. Mijloacele sunt diverse: punerea unei brose, cui interosos, cui telescopic .

Terapia cu biofosfonati (Pamidronat, Acid Zoledronic) este eficienta in cresterea masei si a duritatii osoase cu reducerea fracturilor si imbunatatirea histomorfometriei osoase dar trebuie utilizata cu precautie.
Tratamentul cu hormon de crestere pare a imbunatati rata de crestere liniara si formarea osoasa. Balneoterapia in piscina permite conservarea osoasa, evitand fracturile.

Viata cotidiana
In ciuda manifestarilor bolii, pacientii cu OI pot avea o buna incadrare in societate.
Pentru ca intelectul nu este afectat pot urma un program scolar normal dar, in formele severe in care locomotia este afectata necesita facilitati speciale pentru deplasare.

Multi pacienti au o viata independenta, o familie si copii.

Bibliografie
Maria Puiu - "Esentialul in 101 boli genetice rare", Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2007 pag.183 www.edubolirare.ro http://asromoi.blogspot.ro http://www.scribd.com http://www.contraboli.ro/ http://doctorsgates.blogspot.ro http://emedicine.medscape.com http://www.netterimages.com/ http://ethandesai.blogspot.ro

Va multumesc !