Conducator stiintific:Elena Chesov

A elaborat:Andronic Iuliana,gr.M1413

Chisinau 2017
Definitie clinica:
Osteogeneza imperfecta (OI)
sau maladia Lobstein este o
boala ereditara rara a tesutului
conjunctiv, caracterizata prin
fragilitate osoasa

Initial s-a numit boala

oamenilor de sticla " sau " boala
oaselor de sticla ", iar de-a
lungul timpului a avut mai
multe denumiri: fragilitate
osoasa, osteopsatiroza
idiopatica,maladia Vrolik.

OI este,in general, o anomalie

de productie a
colagenului, principala proteina
fibroasa din os.
 Colagenul:
Cea mai raspindita proteina;
Este o proteina extracelulara,fibrilara;
Este componentul major al tesutului conjnuctiv si osos;
Deasemenea este prezent in piele,tendoane, sclerotica
ochiului,in dentina(constituentul principal al dintilor,
impreuna cu smaltul).

Rolul:
in tesutul conjuctiv ofera rezistenta;
in os formeaza carcasa organica a mineralizarii;
este o proteina fixatoare da Ca.
Istoric
Cel mai vechi caz cunoscut
deosteogeneza imperfecta
este al unui copil , partial
mumificat din Egiptul
antic acum adapostit de un
muzeu britanic.

Boala a fost denumita dupa

JohannLobstein (1777-
1835), chirurg.
 Frecventa bolii:
OI este o boala rara, prevalenta
sa fiind estimata la 1/10 000 -
1/15 000 de nasteri
fiind intalnita la toate rasele si
grupurile etnice si la ambele
sexe.
Aceasta estimare nu include
formele moderate de boala care
pot trece inaparente.
In Romania, cazurile ating un
numar de 2.600 de pacienti.
Aspecte genetice:
OI este o boala ereditara, cu
transmitere autozomal dominanta
Afectiunea este data de un defect in
functionarea a 2 gene care codifica
colagenul I, adica gena COL1A1 pe
cromozomul 17 sau gena COL1A2 pe
cromozomul 7.
Locus: 17q21.31-q22(cromozomul 17)
7q22.1(cromozomul 7)
COL1A1:marime:18360 baze
Masa moleculara:138941 Da
 In multe cazuri OI nu
este mostenita, dar este
data de o mutatie genica
survenita doar la copil
(mutatie de novo). In
acest caz nici unul din
parinti nu este
afectat.Aceasta mutatie
devine insa ereditara si
va fi transmisa la
descendenti dupa
modelul autozomal
dominant
 Genetica
Heterogenitatea clinica este
explicata cel putin in parte prin
heterogenitatea alelica si de
locus: fenotipul variaza in
functie de tipul de lant al
procolagenului I care este afectat
si de localizarea mutatiei la
nivelul fiecarui locus. Au fost
descrise peste 200 de mutatii
diferite ce afecteaza genele
pentru colagen
 Functiile genei:COL1A1
La nivel molecular La nivel celular La nivelul
organismului
Codifica polipetidul Secreta proteina colagen Intareste dentina si
COL1A1 tip 1 normala asigura dezvoltarea
normala a dintelui

Dezvoltarea normala a
tesutului osos.

Consecintele mutatiilor = perturbari in ansanblarea lanturilor

procolagenului
= mutatia din regiunea 3 = efecte grave (efect de pozitie)
=mutatii lant procolagen 1 = mai severe (efect de lant)
= substitutia Gli cu alt aminoacid (efect de dimensiune)
 In general se pot deosebi doua tipuri majore de
mutatii implicate in etiologia osteogenezei
imperfecta:
1.mutatii ce determina reducerea productiei de colagen
tip I
2. mutatii care determina sinteza unor molecule
anormale structural.
Reducerea cantitatii de colagen I sintetizata este
consecinta unor mutatii care au un efect sever asupra
proteinei codificate. Sunt implicate in special mutatii
cu aparitia unor codoni stop prematuri, mici deletii
sau insertii ce determina decalarea cadrului de lectura
sau mutatii ale situsurilor de matisare.
Etiologia si patogeneza:
dereglari endocrine si metabolice de natura inascuta
sau dobindita;
maladiile si traumele care de regula afecteaza zonele
de crestere;
stari patologice ale fatului care duc la dereglarea
functiilor si care intensifica sau inhiba dezvoltarea si
cresterea;
dereglarea sau disfunctia a schimbului de proteine
sau substante minerale;
scaderea functiei osteoblastilor;
marirea activitatii osteoclastilor;
dereglarea congenitala a osteogenezei.
 Semne clinice:
Fracturi spontane sau la
traumatisme minore, cu
deformariale oaselor;
Curbarea bratelor, a gambelor
sau a coloanei
vertebrale(scolioza sau cifoza),
deformari ale scheletului;
Statura mica;
Dentinogeneza imperfecta;
Astenie importanta
 Sclere albastre;
Surditate progresiva, post-
pubertala;
Laxitatea ligamentara si
alte anomalii ale tesutului
conjunctiv;
Sugarii si copiii cu OI au un
facies de forma
triunghiulara, craniul este
relativ mare n comparatie
cu corpul;
Intelectul este n general
normal
 10% dintre pacienti
prezinta fracturi chiar de
la nastere, 25% din cazuri
prezinta fracturi n
primul an de viata, iar
50% dintre pacienti au
fracturi n perioada
prescolara;
riscul de fractura scade n
adolescenta.
 Alte probleme asociate:
deformarile osoase, cifo-
scolioza, hernii, prolaps
de valva mitrala(toate
cauzate de deficienta
structurala a tesutului
conjunctiv, cu fragilitate
osoasa importanta,
hiperlaxitate conjunctiva
generalizata )
Forme clinice:
In 1979, Sillence a propus o clasificare a OI n
4 categorii, bazate pe criterii clinice. Cu unele
modificri minore, aceasta clasificare este inca
utilizata. Nu este posibil ntotdeauna sa se
determine din ce categorie face parte boala
unui individ
Tipul 1
fragilitate osoasa mai putin
severa, sclere albastre pe toata
durata vietii, pierderea
timpurie a auzului. Tipul I a
fost subdivizat in tipul I A
fara dentinogeneza
imperfecta si tipul I B cu
dentinogeneza imperfecta;
Tipul 2
fragilitate osoasa
excesiva ce determina
moartea in perioada
neonatala;
Tipul 3
fragilitate osoasa
marcata, multiple
fracturi, deformarea
severa a oaselor lungi,
retard sever de crestere.
Sclerele, albastre la
nastere, devin albe odata
cu varsta, iar
dentinogeneza
imperfecta se intalneste
in 80% din cazuri
Tipul 4
osteoporoza, fragilitate
osoasa si deformari ale
oaselor lungi de
intensitate variabila,
sclere albe. Tipul IV a fost
subdivizat in IV A fara
dentinogeneza imperfecta
si tipul IV B cu
dentinogeneza
imperfecta;
 S-au mai descris:
=tipul V :
prezinta severitate similara cu cea a tipului IV de boala
dar cu predispozitie pentru formare de calus
hiperplazic.
=tipul VI :
este similar tipului II si IV, dar cu histologie
distincta,incluzind formare de os hiperosteoid prin
defect de mineralizare.
=tipul VII :
este descris izolat si este clinic similar cu tipul II si IV
Stabilirea diagnosticului.Metode
de diagnostic
Osteogeneza imperfecta poate fi
uneori dificil de
diagnosticat.Formele severe sunt
diagnosticate intrauterin prin
examen ecografic cu observarea
fracturilor sau imediat postnatal
datorita fracturilor frecvente la
manipularea fireasca a nou
nascutului.
Formele moderate sunt adesea
tarziu diagnosticate prin
acumularea unui numar mare de
fracturi cu deformari evidente ale
oaselor si retard statural.
 Examinarile radiografice ale
oaselor lungi evidentiaza
fracturile,calusurile
vicioase postfractura si
osteoporoza.
Diagnosticul molecular
confirma diagnosticul
clinic si elucideaza tipul de
OI, facilitand astfel
diagnosticul prenatal
pentru o viitoare sarcina;
Sfat genetic:
Gena care determina OI are transmitere autozomal
dominanta,astfel daca un parinte este afectat,exista 50%
sanse pentru fiecare descendent sa fie afectat (model
transmitere pentru OI tip I, II, IV si V)

In multe cazuri ,OI nu este mostenita dar este data de o

mutatie genica survenita doar la copil mutatie de novo
In acestcaz nici unul din parinti nu este afectat (valabil
pentru 60% din pacientii cu forme moderate de OI tip I si
tip IV). Aceasta mutatie devine insa ereditara si va fi
transmisa la descendenti dupa modelul autozomal
dominant.
 100% din cazurile cu forma letala OI tip
II si o mica parte din cei cu OI tip III se
produc prin mutatii de novo. Riscul
parintilor acestor pacienti de a mai avea
copii afectati este de aproximativ
5%,considerand posibilitatea
mozaicismului germinal.

Unele cazuri de OI tip III si OI tipVII

sunt caracterizate de o ereditate
autozomal recesiva
-riscul
unor parinti sanatosi de a mai avea un
copil afectat fiind de 25%
Diagnostic prenatal:
Diagnosticul prenatal este in special ecografic.
Descoperirea unei rupturi sau deformari la nivelul
membrelor poate duce la stabilirea diagnosticului la
fat,fie existand un risc prin antecedentel efamiliale, fie
ntamplator, fara un risc particular.

Testarea prenatala este posibila pentru sarcinile cu risc

prin analiza sintezei de colagen din celulele fetale
obtinute prin punctia de vilozitati coriale la 12
saptamani de gestatie.
 Analiza biochimica a colagenului din amniocite nu
este eficienta pentru ca amniocitele nu produc colagen
de tip I
Diagnosticul prenatal in sarcinile cu risc poate fi
efectuat prin analiza mutationala a genelor COL1A1 sau
COL1A2 daca mutatia s-a identificat la o ruda afectata.
 Evolutie si prognostic:
Speranta de viata este normala in cazul formelor
moderate de OI, dar este scurtata in formele cu
cifoscolioza severa si modificari ale toracelui cu
insuficienta cardiopulmonara.Pacientii cu forme
severe nu supravietuiesc perioadei neonatale.
OI poate antrena o incapacitate fizica necesitand
utilizarea scaunului rulant.
 Fertilitatea este normala dar sarcina poate fi
complicata la pacientele cu OI tip III datorita staturii
mici, pelvisului mic si nasterea necesita sectiune
cezariana.
O persoana afectata poate prezenta unele simptome
enumerate, nu obligatoriu toate si mai ales nu toate
deodata. Multi bolnavi prezinta manifestari atenuate
sau nu au semne vizibile. OI se exprima ntr-o maniera
individuala de la un bolnav la altul si ramane
imprevizibila.
Tratament,ingrijire si urmarire
OI nu are, in acest moment, un tratament
curativ.Astfel, toate eforturile sunt indreptate spre
tratamente si masuri atente de ingrijire care pot evita
sau reduce consecintele si complicatiile acestei boli.

Managementul pacientilor cu OI necesita o

echipa multidisciplinara(ortoped, fizioterapeut,
pediatru, orl-ist,neurolog, stomatolog,
genetician, psiholog) si implica terapia
suportiva pentru minimalizarea fracturilor,reducerea
dizabilitatii si mentinerea starii de sanatate.
 Tratamentele chirugicale permit conservarea osoasa si
pot preveni fracturile. Mijloacele sunt diverse: punerea
unei brose, cui interosos, cui telescopic .
 Terapia cu
biofosfonati(Pamidronat, Acid
Zoledronic) este eficienta in
cresterea masei si a duritatii
osoase cu reducerea fracturilor si
imbunatatirea histomorfometriei
osoase dar trebuie utilizata cu
precautie.

Tratamentul cu hormon de
crestere pare a imbunatati rata de
crestere liniara si formarea osoasa.

Balneoterapia in piscina permite

conservarea osoasa, evitand
fracturile.
Viata cotidiana:
In ciuda manifestarilor
bolii, pacientii cu OI pot avea o buna incadrare in
societate.

Pentru ca intelectul nu este afectat pot urma un

program scolar normal dar, in formele severe in care
locomotia este afectata necesita facilitati speciale
pentru deplasare.

Multi pacienti au o viata independenta, o familie si

copii.
Bibliografie:
www.genecards.org
http://emedicine.medscape.com
http://ghr.nlm.nih.gov
http://www.scribd.com
http://doctorsgates.blogspot.ro
http://www.netterimages.com/
http://ethandesai.blogspot.ro