DEFICIENTA DE AUZ

IONITA(NEGUT)AMALIA VASILICA

TEMA:Deficienta de auz

Concept cheie: Deficienţa de auz = deficienţa senzorială, reprezentând diminuarea sau

pierderea totală sau parţială a auzului, din diferite cauze.

Hipoacuzia = deficienţă de auz care presupune scăderea acuităţii auditive între 0-90 dB.
Afectează aproximativ 1% din populaţie influenţând viaţa de zi cu zi a persoanelor, atât
în planul şcolarizării, al exercitării profesiei, cât şi al relaţionarii cu ceilalţi oameni.
Majoritatea hipoacuziilor pot fi compensate cu succes folosind un aparat auditiv.

Surditatea = deficienţă senzorială totală constând în pierderea totală a auzului - peste

90 dB. Poate afecta doar o ureche sau ambele urechi ale unei persoane.

Mutitate= lipsa capacităț ii de a vorbi manifestată de o persoană, consecinţă a

deficienţei de auz. Se deosebeşte de mutismul electiv ( în acest caz vorbirea este
nerealizată intenţionat, fiind vorba de un refuz verbal al subiectului, deşi facultaţile
verbale ale acestuia sunt intacte).

Surdocecitatea= Este o deficienţă gravă, multisenzorială (cuprinde atât deficienţe de

vedere cât şi de auz), de cele mai multe ori asociată şi cu alte tipuri de deficienţe.
Cauzează dificultăţi majore în sfera comunicării, a accesului la informaţie, orientare şi
mobilitate.

Definitie: Deficiența de auz face parte din sfera deficiențelor senzoriale si reprezinta
diminuarea sau pierderea totala sau partiala a auzului. Conform datelor statistice, unul
din zece oameni sufera intr-o masura mai mica sau mai mare de o deficienta de auz.
Acest handicap reprezinta consecinta unor malformatii sau dereglari anatomo-fiziologice
ale structurilor analizatorului auditiv. Prin instalarea unui deficit auditiv, atat activitatea

Idei ancora: - deficiente de transmisie - se instaleaza din cauza unor malformatii ale
urechii, afectiuni ale timpanului, blocarea canalului auditiv sau din cauza unor afectiuni
ale urechii (otita, infectii, mastoidite etc.);
- deficiente de perceptie - sunt cauzate de leziuni ale urechii interne, ale nervului auditiv
sau centrilor nervosi;
- deficiente mixte - includ atat elemente ale deficientelor de transmisie cat si elemente
ale deficientelor de perceptie (afectiuni de tipul otosclerozei, sechele operatorii etc.).
Concluzie: Trebuie sa se faca inceperea timpurie a educatiei odata cu depistarea si
diagnosticarea tulburarii de auz. Colaborarea dintre familie, medic, surdolog, protezist si
implicarea familiei in formarea comunicarii si dezvoltarii psihofizice a copilului.
Formarea capacitatii de receptie a vorbirii prin protezare individualizata si labiolectura
asociata cu articulatii si comunicare verbala orala concreta.
Elaborarea unei metodologii complexe de demutizare bazata pe imbinarea
invatarii globale, spontane, naturale a limbii (calea materna, cu invatarea organizata si
dirijata in raport cu potentialul psihic si psihomotric al copilului.)
Studierea posibilitatilor de adaptare si introducere a copilului intr-un mediu vorbitor in
vederea integrarii ulterioare sub diferite forme in invatamantul obisnuit.

Bibliografie: :Loredana Banica-Curs domeniul psihopedagogiei speciale,PIPP Spiru

Haret,Bucuresti,2019

Alois Ghergut-Sinteze de psihopedagogie speciala,ghid pentru concursuri si examene

de obtinere a gradelor didactice, Editura Polirom,Iasi,2007.