DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR MOTRICE PRIN JOCURI

SPORTIVE

prof. Berteşteanu Adriana

Grădiniţa cu Program Prelungit Dumbrava Minunată,Slobozia

Jocul constituie principalul mijloc de angrenare a copilului preşcolar intr-o activitate

complexă, specifică acestei vârste. Prin intermediul lui se realizează dezvoltarea motrică şi
psihică a copilului, se pun bazele conduitei în colectiv şi se contribuie la formarea trăsăturilor de
caracter.Dintre variatele genuri de jocuri, cele de mişcare sunt, în general, preferate de copii.
Jocurile de mişcare au la bază acţiuni motrice mai simple sau mai complexe, a căror execuţie
este dirijată parţial de reguli. Astfel, prin intermediul lor se consolidează priceperile şi
deprinderile motrice de bază, ca mersul, alergarea, aruncarea, prinderea, săritura, precum şi cele
utilitare: căţărarea, echilibrul, târârea, tracţiunea, împingerea, transportul, escaladarea. De
asemenea, jocul dezvoltă calităţile motrice –viteza, forţa, îndemânarea, rezistenţa şi implicit
ritmul şi coordonarea în condiţiile unei stări emoţionale pozitive, într-un climat de veselie şi
optimism. Corect organizate şi conduse, jocurile de mişcare pot preîntampina apariţia şi
manifestarea unor trăsături negative ca: sentimentul de izolare, irascibilitatea, egoismul,
îngâmfarea, încăpăţănarea etc.
In activitatea cu preşcolarii se folosesc frecvent jocurile însoţite de melodii sau texte,
acestea sporind eficacitatea muncii educative. Jocurile de mişcare au o tema precisă, reguli
simple, organizare strictă şi se desfăşoară pe un spaţiu relativ redus.Jocurile de mişcare cu reguli
trebuie să fie accesibile grupei de vârstă căreia i se adresează. La grupa mică, jocurile de mişcare
au reguli simple, la grupele mari şi clasele primare au reguli mai complexe.Valoarea educativă a
jocurilor este data de, bogăţia de idei a jocului, de puterea de atracţie pe care o exercită
acestea,  de intensitatea emoţiei, a efortului intelectual de voinţă, spiritului de organizare al
fiecăruia dintre participanţii la joc.
Pe de altă parte, fără o bună organizare a colectivului de copii nu este posibilă desfăşurarea cu
succes a jocului, prin aceasta deprinzând copiii să acţioneze în colectiv şi făcându-i să trăiască
viaţa colectivului.Jocurile de mişcare cu reguli dezvoltă la copii comportarea disciplinată; de
exemplu, ei învaţă că nu au voie să arunce cu mingea până nu le vine rândul, că trebuie să fugă
numai până la punctul stabilit, că trebuie să asculte de conducatorul jocului etc. Aşadar, regula
jocului constituie unul dintre mijloacele prin care copiilor le este controlată şi corectată
comportarea.
 Regulile jocului stabilesc relaţiile dintre jucători în timpul jocului. Oricare încălcare a
acestor reguli de către unii jucători produce nemulţumirea îndreptăţită a celorlalţi. Copilul învaţă
astfel să ţină seama nu  numai de dorinţele personale, ci şi de condiţiile comune şi regulile
generale.Respectarea regulilor jocului de mişcare ajută la dezvoltarea curajului, a stăpânirii de
sine, a perseverenţei, a chibzuinţei. Jocurile de mişcare cu reguli dezvoltă şi atenţia copiilor.In
timpul jocului, copilul trebuie să urmăreasca atât activitatea sa, cât şi a celorlalţi copii. Succesul
personal al copilului depinde deseori de o hotărâre sau de o reacţie promptă, de un cuvânt spus la
timp, de executarea unei mişcări, de observarea unui obiect ascuns. Jocurile de mişcare dau
copilului posibilitatea să capete impresii noi, îi dezvoltă gândirea şi imaginaţia. Jocurile de
mişcare cu reguli trebuie executate vesel, vioi, fără prisos de zgomote şi agitaţie. Cel mai
important lucru este să se stimuleze interesul copiilor pentru joc.Reuşita jocului depinde adesea
de priceperea educatoarei de a amenaja terenul şi de a organiza jucătorii. Educatoarea va urmări
ca jocurile să se desfăşoare atât in interior, cât şi în exterior, în aer liber, unde copiii au spaţiu
suficient şi pot să fie mai vioi.

,,URSUL DOARME’’
Jucători – colectivul unei clase
Loc – sală, teren de joc, curte
Toţi jucătorii, mai puţin unul, formează un cerc ţinându-se de mâini. Jucătorul rămas,
,,ursul”, stă in mijlocul cercului, în poziţia ghemuit cu capul între mâini. In timp ce cercul se
învârteşte, copiii cântă :
,,Ursul doarme, ursul doarme,
A uitat bietul de foame
De el poţi scăpa uşor,
Dacă eşti prevăzător.’’
După ultima silabă, mai accentuata, toţi copiii fug şi se răspândesc pe teren, iar ursul se
ridică şi-i urmăreşte, cautând să prindă pe unul dintre ei.
Reguli şi indicaţii metodice :
jucătorii nu au voie să fugă până nu se pronunţă ultima silaba.
Terenul de joc se delimitează.
ursul se schimbă după 2-3 jocuri.

,,DE-A PRINSELEA’’
Jucători –colectivul unei clase
Loc –sală, teren de joc, curte
Un jucător, urmăritorul, caută să atingă pe unul dintre jucătorii răspândiţi pe teren.
Aceştia pot fugi în toate direcţiile, dar numai în limitele unui sector dinainte stabilit. Cel prins
ajunge urmăritor.
Variante :
cel urmărit nu poate fi prins, dacă ia poziţia ghemuit în clipa în care poate fi atins.
Cel urmărit nu poate fi prins, dacă se opreşte faţă în faţă cu alt jucator şi se prind de mâini.
Reguli şi indicaţii metodice : poziţiile de scăpare de la cele două variante se menţin atâta
timp cât urmăritorul este în apropiere. Jucătorul prins îşi strigă numele pentru că devine
urmăritor.

,,DE-A VULPEA ŞCHIOAPĂ’’

Intr-un colţ al sălii de gimnastică sau al terenului se trasează un cerc care reprezintă
vizuina vulpii. La o distanţă de 20 de paşi de vizuina se desenează un dreptunghi- curtea. Se
alege un jucător mai rapid, căruia i se încredinţează rolul vulpii. Ceilalţi reprezintă puii. Vulpea
intră in vizuină, iar puii din curte încearcă să se apropie de ea. Pe drum îi strigă : ,,Vulpe
schioapă,/Vulpe şchioapă,/Nu ne prinzi. ‘’
In încercarea de a se apropia cât mai mult de vulpe, sunt văzuti aproape şi atunci iese
din vizuină. In afara vizuinii are voie să facă doar trei paşi, restul distanţei, parcurgând-o în
sărituri într-un picior, într-un picior încercând să prindă vreun pui,dar puii speriaţi fug spre curte.
Cel ajuns de vulpe şi atins înainte de a ajunge în dreptunghi, devine ajutorul ei. In momentul în
care puii se află în siguranţă în curte, vulpea intră în vizuină şi jocul se reia. Ultimul jucător
prins, preia rolul vulpii.
,,ŞOARECELE ŞI PISICA’’
Folosit la preşcolari, dezvoltă viteza şi îndemânarea.
Toti jucătorii, în afară de doi, se prind de mâini, formând un cerc. Cei doi reprezintă
pisica şi şoarecele. Şoarecele aleargă în jurul cercului, pătrunde în interior pe sub mâinile
celorlalţi, apoi iese din nou afară. Pisica îl urmăreşte, încercând să-i dea leapşa. In momentul în
care reuseşte, rolurile se inversează. In timpul jocului, copiii îi inlesnesc ,,şoarecelui ‘’ intrarea şi
ieşirea din cerc, în schimb, ,,pisicii’’ îi fac greutăţi. La un moment dat, rolurile lor sunt preluate
de alţi jucători.

,,CINCI CERCULEŢE’’
Sunt desenate câte un cerc în colţurile imaginare ale unui pătrat. Cel de-al cincilea se
trasează în locul de intretăiere a diagonalelor. Patru jucători se aşează în cercurile marginale, iar
unul, în centru. Cei patru schimbă prin alergare locurile, în timp ce jucătorul plasat în cercul
central încearcă să ocupe unul din cercurile rămase libere. Cel care reuşeste să pună un picior în
cerc devine stăpânul lui.

,,PRINDE-MĂ !’’
Jucătorii se împart în două echipe egale ca număr şi se aşează faţă în faţă pe perechi.
Intre cele două şiruri se află un interval de 15-20 m.
Prima echipă începe jocul. Unul dintre membrii ei se îndreaptă spre adversar, care-l
întâmpină cu palmele întinse înainte. Atancantul se plimbă prin faţa adversarilor pregătiţi să facă
faţă unei acţiuni rapide. La un moment dat, atacantul loveşte palma unui adversar şi aleargă rapid
spre propria echipă. In spatele lui, urmăritorul încearcă să-l prindă spre propria echipă. In spatele
lui, urmăritorul încearcă să-l prindă. Dacă atacantul reuseşte să-şi ocupe locul iniţial urmăritorul
devine prizonier. In continuare, un jucător din prima echipă va provoca un adversar din echipa a
doua şi jocul se reia. Căştigă echipa care într-un timp limitat are cei mai mulţi prizonieri.

,,CURSA DE UN MINUT’’
Jocul poartă această denumire întrucât unul din jucători aleargă după ceilalţi timp de un
minut. Jucătorul atins se aşează ghemuit. După un minut se stabileşte numărul jucătorilor
eliminaţi, apoi jocul se reia. De data aceasta, se stabileşte un alt urmăritor iar jucătorii eliminaţi
intră în joc.
Câştigă cine prinde mai mulţi adversari într-un minut.
Acest joc reprezintă un mare avantaj prin mobilizarea întregului colectiv în alergarea de
viteză în diferite direcţii.

BIBLIOGRAFIE

1. Leucea Ilica, Laurențiu, Didactica educației fizice pentru învățământul primar și preșcolar,
Editura Universității “ Aurel Vlaicu “, Arad, 2007, p.38-63;
2. Dragomir, Șt., Barta, A., Educație fizică, îndumător pentru școli normale, Editura Didactică și
Pedagogică, R-A, București, 1996, p.45-89.