Universitatea Petrol- Gaze din Ploiesti

Facultatea Inginerie Mecanica si Electrica

Specializarea Inginerie Economica in domeniul mecanic

Capacităţile motrice-Notiuni privind formele de manifestare ale

capacitatilor motrice

Student,

Dumitru Petre Adrian

Anul II, Gr.10582

2020

1
 CUPRINS

Capitolul 1EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ……………pag 3

Capitolul 2 DEZVOLTAREA FIZICA ……………………………………………………………..pag 4

2.2 EXERCIŢII LIBERE…………………………………………………………..pag 8

2.2.1 COMPLEXE DE EXERCIŢII LIBERE …………………………………….pag 9

2.3 EXERCIŢII CU PARTENER………………………………………………….pag 10

2.3.1 COMPLEXE DE EXERCIŢII CU PARTENER ……………………...........pag.10

Capitolul 3 DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ …………………………………………pag.12

Concluzii ……………………………………………………………………………………………pag.13

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….pag.15

2
 Capitolul 1.EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SUPERIOR

Sistemul de educaţie fizică şi sport din România funcţionează după ″Legea educaţiei
fizice şi sportului nr.69⁄2000″, iar în articolul 2, aliniatul 1 se specifică faptul că ″educaţia fizică
şi sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat.″

Sistemul de educaţie fizică şi sport din România cuprinde instituţii organizatorice,

activităţile desfăşurate de acestea, precum şi specialitşti ai domeniului. Aceste instituţii sunt:

 Ministerul Tineretului şi Sportului;

 Ministerul Educației Naționale;
 Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret;
 Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;
 Federaţiile Sportului Școlar şi Universitar;
 Direcţiile Judeţene pentru Sport;
 Asociaţiile şi Cluburile Sportive Școlare.

Specialiştii care acţionează în cadrul domeniului sunt: profesori de educaţie fizică şi

sport, antrenori, instructori, medici, kinetoterapeuţi. Dar nu trebuie uitaţi nici managerii de
cluburi, directorii sportivi, conducătorii federaţiilor sportive care răspund de organizarea şi buna
desfăşurare a activităţilor sportive.

Educaţia fizică şi sportul şcolar şi universitar sunt activităţi desfăşurate sub directa
îndrumare a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Educaţia fizică şcolară
este o disciplină obligatorie, prevăzută în planul de învăţământ, cu un număr de ore diferenţiat,
conform curriculumului stabilit. Activitatea sportivă din instituţiile de învăţământ se organizează

3
în cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare, structuri sportive înfiinţate în condiţiile
prezentei legi, a căror activitate este coordonată de Federaţia Sportului Şcolar, respectiv de
Federaţia Sportului Universitar.

Capitolul 2 Dezvoltarea fizica

Termenul de dezvoltare fizică generală a suportat numeroase modificări de-a lungul

timpului în funcţie de ponderea acordată sensului acestuia: obiectiv al educaţiei fizice sau mijloc
de realizare a acestui obiectiv, purtând denumiri ca : exerciţii formative, exerciţii de bază pentru
pregătirea aparatului locomotor, exerciţii de pregătire fizică generală, exerciţii de bază pentru
pregătirea aparatului locomotor, exerciţii de dezvoltare corectă şi armonioasă, exerciţii de
dezvoltare fizică. Termenul de dezvoltare fizică generală este, considerăm, cel mai potrivit,
deoarece se referă atât la aspectul somatic, cât şi la cel funcţional: indicii somatici (morfologici)
se referă la înălţime, greutate, perimetre, diametre, lungimea segmentelor – sunt indici care se
văd cu ochiul liber –, iar indicii funcţionali (fiziologici) se referă la frecvenţa cardiacă,
respiratorie, capacitate vitală, tensiune arterială – sunt indici care nu se văd, dar care constituie
motorul întregului organism (Cârstea Gh., 1999).

Dezvoltarea fizică reprezintă astfel rezultatul acţionării directe asupra organismului, prin
intermediul exerciţiilor fizice simple şi compuse ce pot fi precis localizate la nivelul segmentelor,
articulaţiilor, grupelor musculare, stimulând şi perfecţionând indicii morfologici şi funcţionali ai
acestuia. Exerciţiile de dezvoltare fizică generală vizează următoarele obiective:

 asigurarea suportului fizic şi psihic pentru desfăşurarea diferitelor activităţi;

 realizarea încălzirii generale a organismului;
 dezvoltare fizică armonioasă (armonie între indicii somatici şi funcţionali);
 formarea şi menţinerea reflexului de postură (ţinuta corect a corpului);
 prevenirea instalării deficienţelor fizice;
 dezvoltarea aptitudinilor condiţionale şi coordinative (îndemânare);
 formarea priceperii de a alterna încordarea cu relaxarea;
 îmbună tăţirea tonicităţii, troficităţii şi elasticităţii musculare şi mobilităţii
articulare;
 formarea bazelor generale ale mişcării;
 educare a simţului estetic, a controlului şi acţiunii gesturilor.

4
Realizarea acestor obiective duce în final la optimizarea stării de sănătate a populaţiei.

Exerciţiile de dezvoltare fizică prezintă următoarele caracteristici:

o sunt accesibile, oferind posibilităţi multiple de combinare;

o sunt variate din punctul de vedere al influen ţei asupra corpului uman;
o sunt exerci ţii create ce permit modificarea structurii mişcărilor şi a efortului
solicitat;
o exerci ţiile de dezvoltare fizică general ă sunt mişcări analitice ce influenţează
capacitatea de contracţie şi relaxare a aparatului locomotor, mărind mobilitatea
articula-ţiilor, supleţea şi elasticitatea musculaturii segmentelor;
o exerciţiile de dezvoltare fizică general ă ajută la perfec ţionarea proceselor
nervoase care dirijează aparatul locomotor, conducând la stăpânirea mişcărilor
corpului şi a segmentelor sale într-o acţiune coordonată;
o exerciţiile de dezvoltare fizică generală, acţionând asupra tonicităţii şi troficităţii
musculare măresc capacitatea sistemului cardiovascular, respirator, întărind
reflexul de atitudine corectă;
o exerciţiile de dezvoltare fizică generală permit dirijarea segmentelor corpului,
asigurând executarea mişcărilor cu precizie, amplitudine şi ritm corespunzător;
o executate sistematic, obişnuiesc executanţii cu alternarea încordării cu relaxarea,
având o influenţă multilaterală asupra organismului;
o exerciţiile de dezvoltare fizică generală influenţează favorabil latura psihică a
executanţilor, solicitând concentrarea atenţiei, dezvoltarea spiritului de
observaţie, de disciplină, de ordine, memorie motrică;
o exerciţiile de dezvoltare fizică generală constituie conţinutul de bază al
gimnasticii aplicate în alte domenii;
o exerciţiile de dezvoltare fizică generală permit gradarea precisă a efortului (atât
din punct de vedere al volumului, cât şi al complexităţii), în funcţie de vârstă, sex,
nivel de pregătire.

5
În executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică, dozarea efortului se realizează prin:

 alegerea adecvată a exerciţiilor;

 numărul de repetări şi pauzele între exerciţii;
 modificarea tempoului de execuţie
 schimbarea poziţiilor iniţiale.
Folosirea sistematică a exerciţiilor de dezvoltare fizică generală are următoarele
influenţe (efecte) asupra organismului:

 prelucrarea selectivă şi calitativă a musculaturii şi a articulaţiilor, realizând

încălzirea generală a organismului;
 dezvoltarea forţei şi vitezei de contracţie musculară precum şi dezvoltarea
mobilităţii articulare şi a elasticităţii musculare;
 formarea priceperii de a dirija mişcările segmentelor corpului şi de a
alterna încordarea cu relaxarea musculară;
 formarea ţinutei corecte, prevenirea şi corectarea atitudinilor deficiente;
 educarea simţului estetic;
 crearea condiţiilor iniţiale practicării diferitelor ramuri sportive.

Un rol important în folosirea eficientă a exerciţiilor de dezvoltare fizică generală îl are poziţia de
plecare (iniţială), aleasă în funcţie de scopul, structura şi conţinutul exerciţiului. Poziţiile de
plecare urmăresc:

o asigurarea condiţiilor optime de execuţie;

o uşurarea execuţiei;
o îngreunarea execuţiei;
o izolarea anumitor articulaţii sau segmente în timpul execuţiei;
o angrenează în efort simultan mai multe segmente.

Sistematizarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală Exerciţiile de dezvoltare fizică generală,

datorită conţinutului lor foarte variat, au fost sistematizate în scop didactic în funcţie de mai
multe criterii:

1. Criteriul formelor de practicare:

 exerciţii libere (fără obiecte);

6
  exerciţii cu partener;
 exerciţii cu şi la aparate speciale (bănci, scară fixă, helcometru, bancă cu cărucior rulant,
banca curbată, exerciţii cu scripeţi);
 exerciţii cu obiecte portative (bastoane, mingi medicinale, de cauciuc, cercuri, corzi,
eşarfe, măciuci, gantere, sandouri, extensoare).

2. Criteriul segmentar şi articular:

 exerciţii pentru cap;

 exerciţii pentru braţe;
 exerciţii pentru trunchi;
 exerciţii pentru picioare;
 exerciţii pentru articulaţia scapulo-humerală;
 exerciţii pentru coloana vertebrală;
 exerciţii pentru articulaţia coxo-femurală;
 exerciţii pentru articulaţia mâinii şi gleznei.

3. Criteriul activităţii musculare:

 exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare;

 exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi mobilităţii articulare;
 exerciţii cu caracter de relaxare.

4. Criteriul poziţiilor de plecare:

 exerciţii din stând;

 exerciţii din pe genunchi;
 exerciţii din aşezat;
 exerciţii din culcat;
 exerciţii din atârnat.

5. După modul cum se execută, pot fi:

 individuale;
 pe perechi;
 în grup;
 pe loc;
 din deplasare.

7
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală constituie mijloace eficiente pentru realizarea unei
încălziri adecvate a corpului şi segmentelor sale, asigurând dezvoltarea calităţilor condiţionale,
coordinative şi crearea suportului fizic practicării diferitelor ramuri sportive. Vom prezenta, în
continuare, sistematizarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală după criteriul activităţii
musculare, coroborat cu criteriul formelor de practicare.

2.2 EXERCIŢII LIBERE

Exerciţiile libere sunt cele mai accesibile mijloace de dezvoltare fizică generală, oferind o
gamă mare de combinare a diferitelor mişcări ale segmentelor corpului. Ele pot fi executate cu
uşurinţă de oricine şi practicate în sală, în clasă, în aer liber, de pe loc şi din deplasare (mişcări
segmentare combinate, cu variante de mers şi alergare), îngreuierea în mişcare fiind dată de
greutatea propriului corp sau a segmentelor acestuia şi de complexitatea exerciţiilor. Având o
structură simplă, ele sunt învăţate rapid şi pot fi executate şi fără supravegherea profesorului. În
conţinutul lor, sunt cuprinse:

 exerciţii cu structuri simple;

 exerciţii cu structuri complexe.

Mişcarea simplă este mişcarea în care intră în acţiune un singur segment sau grupă
musculară. Exemplu: P.I. Stând:

1. Ridicarea braţului drept înainte

2. Revenire
3. Ridicarea braţului stâng lateral
4. Revenire

Mişcarea compusă este mişcarea în care intră în acţiune două sau mai multe segmente.

Exemplu: P.I. Stând depărtat:

1. Îndoirea uşoară a picioarelor, cu ridicarea braţelor înainte

2. Revenire
3. Ridicare pe vârfuri, cu ridicarea braţelor lateral.
4. Revenire

8
2.2.1 COMPLEXE DE EXERCIŢII LIBERE

Exercițiul nr.1 P.I. Stând: Conform fig 1

1. ridicare pe vârfuri cu ridicarea braţelor prin înainte, sus

2. coborârea braţelor lateral
3. ducerea braţelor înainte, coborâre pe toată talpa
4. revenire cu coborârea braţelor jos

Fig.1

Exercițiul nr.2 P.I. Stând: Conform Fig. 2

1. îndoirea picioarelor cu ridicarea braţelor înainte

2. revenire
3. fandare laterală stânga simultan cu ridicarea braţelor lateral
4. revenire
5. 5-8. idem partea dreaptă

9
 Fig 2

2.3 EXERCIŢII CU PARTENER

Exerciţiile cu partener sunt exerciţii atractive, ce ocupă un loc deosebit în cadrul

mijloacelor de care dispune gimnastica de bază. Efectuarea acestor exerciţii impune participarea
a doi executanţi, ceea ce presupune un anumit nivel de coordonare a mişcărilor, având un
puternic caracter educativ-formativ, orientat spre colaborare, ajutor direct, favorizând spiritul de
întrecere (emulaţie). În lecţie, exerciţiile cu partener vor fi folosite numai la clasele mai mari
(clasa a VII-a), deoarece elevii trebuie să posede o bună pregătire fizică, pentru a evita
accidentările. În funcţie de obiectivul urmărit, partenerul poate fi:

 element de îngreunare (de dozare a efortului);

 element de uşurare;
 ajutor direct;
 adversar;
 obstacol;
 punct de sprijin( localizare precisă a mişcărilor).

Exerciţiile cu partener pot fi executate pe loc sau din deplasare, acţiunile partenerilor pot
fi identice, desfăşurându-se simultan sau alternativ. Ele au o eficienţă crescută, dată de spiritul de
întrecere ce-i animă pe executanţi, de dorinţa de a-şi compara posibilităţile cu cele ale
partenerului. În efectuarea acestor exerciţii, prizele (apucările) sunt variate: apucat de mâini (sus,
jos, lateral, încrucişat), de coate, de talie, de glezne, fiind alese în funcţie de exerciţiul utilizat.

2.3.1 Complex de exerciţii cu partener

Exercițiul nr.1 P.I. Stând depărtat faţă-n faţă, braţele înainte, sprijin pe palme:

10
Conform Fig.3

1. îndoirea braţului drept, cu opunere de rezistenţă

2. revenire
3. îndoirea braţului stâng, cu opunere de rezistenţă
4. revenire

Fig.3

Exercițiul nr.2 P.I. Stând spate-n spate, de mâini jos apucat:

Conform Fig.4
1. fandare înainte cu piciorul drept
2. revenire
3. fandare înainte cu piciorul stâng
4. revenire

Fig.4

Exercițiul nr.3 P.I. Stând umăr la umăr, cu faţa în aceeaşi direcţie, braţele dinspre interior jos, cel
exterior sus de mâini apucat:

Conform Fig.4

11
1. fandare laterală (spre exterior, cu îndoirea trunchiului spre interior)
2. revenire

3-4. idem

1-2 5-8. idem, în partea opusă

Capitolul 3 DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ

Mişcarea înseamnă viaţă. Acest postulat, unanim acceptat, reprezintă expresia

fundamentală pentru existenţa vieţii. Fie că vorbim despre plante, de animale sau oameni,
mişcarea reprezintă cheia evolutivă a întregii planete. Plecând de la mare la mic, observăm că
mişcarea este un fenomen care a determinat apariţia Universului şi a legiilor fiinţării sale, este
cea care a dus şi continuă să creeze noi planete, cu sau fără viaţă. Implicit, mişcarea este esenţa
creării Pământului şi a astrului său natural, Luna. Evidenţele mişcării Lunii sunt acceptate de
întreaga omenire şi se concretizează prin apariţia unor fenomene naturale pe Terra (de exemplu,
mareea) şi modificări comportamentale în rândul animalelor sau oamenilor. De asemenea,
apariţia continentelor este rezultatul scindării – mişcării scoarţei Pamântului. Plecând de la
exterior la interior, admitem că mişcarea este condiţie pentru supravieţuire.

Provenit din latinescul „movere”, mişcarea desemnează o ieşire din starea de imobilitate,
stabilitate, o schimbare a poziţiei corpului în spaţiu, în raport de unele repere fixe, în sens mai
larg, mişcarea înglobează toate schimbările şi procesele (transformările) care au loc în organism.
La baza educaţiei fizice şi sportive stă mişcarea, ca fenomen fiziologic, ce este un act
motric, realizat prin consumarea unei cantităţi de energie, în vederea deplasării unui segment faţă
de el sau de celelalte părţi ale corpului sau a corpului în raport cu mediul înconjurător, ca funcţie
principală a aparatului locomotor.

Dezvoltarea şi creşterea fizică sunt elemente ale aceluiaşi proces unic de creştere şi
dezvoltare, de acumulări cantitative desfăşurate după o dinamică calitativă specifică, cu
interrelaţii şi interdeterminări care condiţionează ritmul şi expresia somatică a unuia sau altuia
dintre fenomene [Dragnea, A., 1984, pag. 180].

12
 Dezvoltarea şi creşterea omului este un proces continuu, dar intensitatea lor scad o dată
cu derularea perioadei evolutive şi se desfăşoară după o serie de legi biologice, grupate astfel:
legea creşterii inegale şi asimetrice a ţesuturilor şi organelor; legea ritmului diferit de creştere şi
dezvoltare; legea schimbării proporţiilor şi raporturilor dintre organism şi părţile sale
componente; legea 21 marilor alternanţe în creştere şi dezvoltare şi legea creşterii şi dezvoltării
diferenţiate pe sexe.
Atitudinea corpului reprezintă funcţia aparatului locomotor corelat de sistemul nervos ce
se evidenţiază prin relaţii uniforme de echilibru şi stabilitate între segmentele corpului şi corp,
între corp şi mediu. Atitudinea deficientă constă din devierea segmentară sau totală de la
atitudinea normală. Deficienţă fizică reprezintă abaterea de la normal a creşterii somatice şi
dezvoltării organice şi psihice în perioadele de evoluţie.

Concluzii

Efectul mișcării fizice asupra stării de sănătate depinde foarte mult de intensitatea, durata
și frecvența. O parte importanta a beneficiilor efortului fizic se obțin când depașim o anumită
durată (10 minute) de efort fizic constant, efectele fiind optime când ajungem la o durată de 30
de minute pe zi. Pentru a ne menține în formă este ideal să facem mișcare cel puțin de cinci ori
pe săptămână, introducând mișcarea în programul zilnic într-un mod asemanator spălatului pe
dinți sau al dușului.

Există mai multe avantaje cit se poate de importante pe care le aduce activitatea fizică zilnică,
acasă sau la locul de muncă. O activitate fizică moderata, indrumată și executată corect,
practicată zilnic, poate îmbunatăți sănătatea și calitatea vieții dumneavoastră.
Toate sistemele organismului pot beneficia de avantajele mișcării fizice zilnice :

1. Sistemul nervos :
o îmbunătățeste capacitatea de concentrare, echilibrul, creativitatea și performanța
intelectuală
o reduce stresul, anxietatea și frustrarea
2. Sistemul osos :
o întărește oasele și îmbunătățeste puterea musculară și rezistența
o articulațiile devin mai flexibile pentru a permite o mișcare mai usoară
o reduce durerile de spate prin îmbunătățirea mobilității și o postură corectă

13
 o reduce riscul de osteoporoză și fracturi
3. Sistemul circulator :
o reduce riscul de îmbolnavire a inimii și de accident vascular cerebral
o îmbunătățește circulația sângelui
o ajută la scaderea colesterolului "rău" (LDL) și creșterea colesterolului "bun"
(HDL)
o ajută la reducerea tensiunii arteriale crescute și previne apariția hipertensiunii
arteriale
4. Sistemul digestiv :
o ajută la controlul apetitului
o îmbunătățește digestia și eliminarea deșeurilor
5. Sistemul respirator :
o reduce rata declinului funcției pulmonare
o îmbunătățește capacitatea organismului de a folosi oxigenul

6. Alte beneficii :
o dezvoltarea fizică armonioasa în perioada de creștere
o reduce probabilitatea de apariție a diabetului și a unor tipuri de cancer
o ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase
o îmbunătățește imaginea de sine și sentimentul de încredere
o îmbunătățește sistemul imunitar
o ajută la odihna organismului prin îmbunătățirea calității somnului

Mișcarea fizică este în beneficiul sănătății atât timp cât este facută corect și continuu.

Mișcarea înseamnă viață.

14
 Bibliografie:
1. CÂRSTEA, Gh. (2000)-Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura AN-DA, Bucureşti.

2. CERGHIT, I. (2002) - Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri stiluri şi strategii, Editura
Aramis, Bucureşti.

3. CERGHIT, I. şi colaboratorii (1992), Didactica - Manual pentru clasa a X-a, şcoli normale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.

4. COLIBABA E.D., BOTA, I., (1998), Jocuri sportive-teorie şi metodică, Ed. Aladin, Bucureşti. 5. COLIBABA, E.
D. (2010) - Note de curs, F.E.F.S., Universitatea din Piteşti.

6. COLIBABA, E. D., (2007), Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport, Ed. Universitaria,
Craiova, pg. 96-97.

CONSTANTINESCU, A. (2012) – Îmbunătăţirea calităţii vieţii studenţilor din campusurile universitare prin
activităţi specifice educaţiei fizice şi sportului – Teză de doctorat, Universitatea din Piteşti, Facultatea de Educaţie
Fizică şi Sport.

8. CONSTANTINESCU, A., DULGHERU, M. (2010) Jocul – dreptul fundamental al copilului, Editura

Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti.

9. DRAGNEA, A., şi colaboratorii ( 2006) -Educaţie fizică şi sportTeorie şi didactică , Editura Fest, Bucureşti.

10. DRAGOMIR, P., BARTA, A. (1998) -Educaţie fizică – manual pentru cls. aXI-a, aXII-a,şi a XIIi-a, şcoli
normale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

15
11. DRAGOMIR, P., SCARLATE. (2004) -Educaţie fizică şcolară, Repere noi – mutaţii necesare, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti.

12. DRAGOMIR, Şt., BARTA, A. (1998) -Educaţie Fizică, Manual pentru clasa a IX-a, şcoli normale, reeditare,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

13. DRAGOMIRESCU, G., KUN, S., BOJIN, E. (1973) - Metodica predării educaţiei fizice în grădiniţe, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

14. DRĂGULIN, I.(1990) -Exerciţiul fizic în dezvoltarea armonioasă a copiilor, Editura Sport-Turism, Bucureşti.

15. DUMITRU, M. (2003) -Educaţia fizică şi metodica predării, Editura Ex Ponto, Constanţa. 16. ŞERBĂNOIU,
S., (2002), Lecţia de educaţie fizică, Colecţia activităţi motrice formative, Bucureşti, p. 22.

17. ŞERBĂNOIU, S. (2004) -Metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura Cartea Universitară, Bucureşti. 18.
STĂNESCU M. (2002) -Educaţie fizică pentru preşcolari şi şcolari mici – o abordare psihomotrică, Editura SemnE,
Bucureşti.

18. Conf. univ. dr. GEORGETA NICULESCU(2012) – Gimnastică de bază Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sportului.php-capitolul 1, articolele 4 -6 3
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sportului.php-capitolul 2, articolele 7, 8, 9. 4
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sportului.php-capitolul 3, articolul 10, aliniatul 1. 5
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sportului.php-capitolul 4, articolele 12, 13, aliniatul 1.

16