EXAMEN BTEF

Calități motrice de baza

Viteza indemanarea forța rezistența mobilitatea

Calități motrice specifice

Deprinderi / calități diferența

Deprinderi / priceperi
Deprinderile devin automatisme
Priceperea nu devine automatism

deprinderi de bază (mers, alergare, aruncare-prindere, săritură)

deprinderi utilitar-aplicative (căţărare, escaladare, tractiune ,echilibru,

târârea, ridicarea, manevrarea şi transport de greutăţi)

1. Formele particulare ale miscarii 

 miscarea fizica
 miscarea chimica
 miscarea biologica
 miscarea constiintei
 miscarea sociala’
 miscarea cibernetica
 miscarea cosmica
2. Termenul de miscare reprezinta expresia care indica totalitatea actelor si
actiunilor motrice realizate de om pentru a intretine relatiile cu mediul natural si
social.
3. Ce reprezinta motricitatea
Motricitatea umana ,,insuşire a fiinţei umane, înnăscută sau dobândită, de a
reacţiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni, sub forma
unei mişcări, la baza sa stând o serie de factori neuro-endocrino-metabolici şi
musculari care condiţionează deplasarea în spaţiu a corpului omenesc sau a
segmentelor sale.
1. Cele 3 aspecte (structural, functional, evolutiv)
STRUCTURAL - Anatomia functionala ne permite tuturor sa intelegem modul
in care sunt organizate diferitele sisteme ale organismului, cu rol specific si
asigurand functiile de nutritie, relatie si reproducere.
Functia motrica este asigurata de 3 tipuri de muschi: cardiac, neted (indeplinesc f
de nutritie) si striat.
FUNCTIONAL - subsistemul nutritiv (resp, circ, dig, excr),
EVOLUTIV - organismul uman este alcatuit dintr-un ansamblu de structuri si
functii, a caror ierarhizare se realizeaza treptat, incepand de la stadiul de ou
fecundat.

5. Definitia motricitatii (de cate feluri e si la ce se refera)
proprietatea unor organe cu musculatură netedă sau striată de a efectua
mişcări de contracţie şi relaxare′′ prin interm SNC

Motricitatea FINA si GLOBALA

MOTRICITATEA GLOBALA cuprinde miscarile realizate cu toate segmentele
corpului, la care participa marile grupe musculare deplasarile si posturile (mers,
alergare, inot), schimbari de pozitie (stand, asezat).

MOTRICITATEA FINA cuprinde miscari fine, care solicita mare precizie. In mod
normal, motricitatea fina este condusa de vedere. Prima abilitate la nivelul
comportamentului motor fin este prinderea.

6. Act, actiune si activitate motrica (elem. componente)

ACTUL MOTRIC act voluntar prin care se executa o mișcare realizată de Mușchii
scheletici sub acțiunea SNC poate indica și actele reflexe instinctuale sau
automatizate. se prezinta ca un simplu fapt de comportare realizat de muschii
scheletici care pun in miscare un ansamblu de elemente articulare
ACTIUNEA MOTRICA reprezinta un ansamblu de acte mortice astfel structurate
incat realizeaza un tot unitar in scopul rezolvarii unor sarcini imediate care pot fi
izolate sau inglobate in cadrul unei activitati mortice.
ACTIVITATEA MOTRICA este un ansamblu de actiuni motrice, incadrate intr-un
sistem de idei, reguli si forme de organizare, in vederea obtinerii unui efect
complex de adaptare a organismului si de perfectionare a dinamicii acestuia.
. 
CAPACITATEA MOTRICA reprezinta ansamblul tuturor posibilitatilor motrice
innascute si dobandite prin care putem realiza eforturi diferite ca structura si
dozare
. Capacitatea motrică reprezintă potențialul uman dinamic
PREGATIREA FIZICA reprezinta un proces al dezvoltarii multilaterale a
capacitatilor fizice ce nu sunt specific pentru proba de sport data, dar, intr-o masura
sau alta, conditioneaza succesul activitatii sportive.
CONDITIA FIZICA reprezinta capacitatea organismului de a raspunde la cerintele
mediului inconjurator (generala si specifica).

Exercițiul fizic Acțiune fizică , făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii

sau perfecționării unor deprinderi sau abilități.
1. 5 activitati corporale si ce reprezinta fiecare in parte
(definitie+activitate gimmica, ludica etc) 
ACTIVITĂŢILE CORPORALE COMPENSATORII – au functie de recuperare a
capacităţii fizice şi motrice a celor care manifestă diferite disfuncţii provenite din
accidentări, din disfuncţii profesionale sau din fond genetic.
ACTIVITĂŢILE CORPORALE RECREATIVE efectuate în timpul liber, funcţiile
de divertisment, destindere, odihnă activă, recreere, refacere psihică şi formare.
ACTIVITĂŢILE CORPORALE AGONISTICE sunt o trecere de la joc la sport şi,
în acelaşi timp, la întrecerea cu sine pe care o realizează activităţile gimnice cu
orientare spre auto - dezvoltarea armonioasă şi autoperfecţionare.
ACTIVITĂŢILE CORPORALE GIMNICE sunt orientate spre autoperfecţionare,
efectuate de regulă benevol şi cuprinse în: gimnastica de bază, gimnastica aerobică,
jogging, cu funcţii de autodezvoltare şi sanogenetice.
ACTIVITĂŢILE CORPORALE LUDICE, DE JOC aparţin atât copilăriei, cât şi
vârstelor ulterioare, constituind un complex de mijloace care satisfac nevoile de
mişcare ale fiinţei umane sub formele cele mai variate: de la jocuri de simulare
(mimica) sau ameţeală (ilinix), la cele cu caracter de luptă (agon) sau şansă (alea).
Educație fizică: Gimnice, Agonistice, ludice, recreative.
Sport: agonistice, ludice, recreative, gimnice
Kinetoterapie: Agonistice, ludice, recreative, compensatorii
1. Schema (kinetologia umana) 
KINETOLOGIE (studiul miscarii organismelor vii) 
- KINETOLOGIE UMANA (studiul miscarii umane) 
– NOTIUNI CARE O DEFINESC (motricitate, motilitate, act, actiune, voluntara,
involuntara, constienta, automatizata) 
- SISTEMUL STIINTEI ACTIVITATILOR CORPORALE (studiul activitatilor
corporale) 
- KINETOTERAPIE (profilaxie, terapie, recuperare).
De enumerat ce preia, adaptează si completeaza kinetoterapia 
obiectul de studiu: ex fizic
sarcini: normative, tehnica, cong
probleme: teoria, metodica
izvoare  
metodele de cercetare: ale sportului si ed fizice sunt preluate de kt (observatia,
Ancheta, testul, experimental)
I. I.Ce preia kinetoterapia (de enumerat) din teorema exercitiului
fizic si sport (idealul, functiile, actiune motrica, recreativa etc) - aspecte
comune si care le diferentiaza.
PREIA: - Idealul educatiei fizice si sportului
- Functiile ed fizice si a sportului: de perfectionare a dezvoltarii fizice, a
capacitatii mortice, f. igienica sau sanogenetica, educativa, recreativa, de
emulatie.
- Obiectivele: generale sau specifice
ASPECTE COMUNE
- mentinerea unei stari optime de sanatate;
- favorizarea proceselor de crestere si dezvoltarea fizica armonioasa;
- dezvoltarea calitatilor mortice de baza si a celor specific;
- formarea corecta a unui sistem de deprinderi si priceperi mortice.
ASPECTE CARE LE DIFERENTIAZA
- educarea/ reeducarea/ recuperarea/ dezvoltarea şi menţinerea celor reduse,
abolite sau incorect realizate, ca urmare a unor tulburări sau sechele împiedică sau
îngreuiază procesul de adaptare/ readaptare şi integrare socio-profesională.
1. 10.Influentele Ex. fizic (de enumerat influentele pozitive si
negative)
- NEGATIVE = infertilitate, atac de cord, scaderea imunitatii,
osteoporoza
- POZITIVE = reduce depresia si anxietatea, cresterea capacitatii
pulmonare, cresterea rezistentei, remodelarea corpului, intarirea
componentelor aparatului locomotor, dezvoltarea abilitatii, rapiditatii si
fortei
11. definitie a ex. fizic
acţiunea motrică voluntară, deliberat concepută şi sistematic repetată în cadrul
unui proces educativ organizat în scopul realizării unor obiective instructiv-
educative concrete în legătură cu formarea şi perfecţionarea priceperilor,
deprinderilor şi calităţilor motrice, cu educarea multilaterală a personalităţii"

criterii de clasificare a exerciţiilor fizice

După sistemul suedez Ling -după criteriul anatomic
Ex.pt cap brațe trunchi picioare
După modul in care se lucrează la aparate
Cu aparate /la aparate
După natura efectelor care le produce pregătitoare specifice de concurs
După natura obiectivelor pt dezvoltarea călit motrice,capacit de efort
Pt învățarea deprinderilor,capacit motrice
După structura sociala individuale, de grup

1. De enumerat caracteristicile ex. fizice

 Intentie deliberat conceputa
 Gest motric cu structura proprie
 Pentru a obtine efectele scontate, ex fizic trebuie repetat sistematic, dupa
reguli metodice precise
 Influentele ex fizic se rasfrang atat asupra sferei biologice, cat si asupra celei
spirituale a omului care-l practica
 Efectuarea exercitiului fizic presupune intotdeauna depunerea unui efort
fizic si psihic.

Funcțiile ed fizice si sportului

funcţia de perfecţionare care duce la dezvoltare armonioasa superioara
morfologic funcțional și somatic.
funcţia de perfecționare a capacităţii motrice
funcţia igienică cu care se ameliorează/corectează in timp deficiente fizioligice
Funcția educativa modelează personalitatea psihic intelectual moral estetic tehnic
de integrare.
Funcția recreative( trăiri pozitive emoții timp liber
Funcția de emulație ( autodepășire competiție )

1. Clasificarea ex. fizice

 După ponderea exerciţiilor asupra dezvoltării unor segmente sau grupe
musculare (criteriul anatomic): ex pt brate, picioare, trunchi, umeri, ceafa
 Dupa modul in care se lucreaza cu aparatele
 Dupa influenta asupra dezvoltarii calitatilor mortice: ex pt educarea vitezei
 Dupa caracterul succesiunii miscarilor: ciclice
 Dupa natura efortului fizic: static, dinamic
 Dupa intensitatea efortului fizic: maximala, medi
IN KINETOTERAPIE
 Din punct de vedere al structurii si formei: analitice, globale
 Dupa gradul de codificare: trasee aplicative
 Dupa natura efectelor pe care le induc: specifice, pregatitoare, de concurs
 Dupa tipul de incarcatura aditionala: cu partener, haltere, cu saci de nisip
 Dupa componentele antrenamentului sportiv
 Dupa sisteme biologice solicitate: neuromuscular
 Dupa natura obiectivelor
 Dupa functiile indeplinite
 Dupa structura sociala de efectuare
 Dupa gradul de constrangere: ex libere
1. Continutul si forma (la ce se refera)
 Conţinutul exerciţiului fizic este dat de totalitatea elementelor care îl
compun şi îi determină influenţele asupra organismului. (elem. care definesc
continutul ex fizic sunt - efortul fizic, psihic si miscarile corpului sau
segmentelor acestuia)
 Forma exerciţiului fizic este dată de: 
- modul particular în care se succed mişcările componente; 
- de legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuării acţiunii
motrice respective; 
- relaţiile de timp şi spaţiu în care sunt încadrate mişcările care îl compun. 
Elem care definesc forma ex fizic sunt - pozitia corpului, amplitudinea
miscarilor, tempoul si ritmul de executare a miscarilor, directia de efectuare a
miscarilor.
1. Principiile specifice kinetoterapiei
 In primul rand, sa nu faci rau
 ritm care sa nu deranjeze
 S pozitii de lucru confortabile care faciliteze miscarile
 Gradarea si dozarea exacta a efortului ușor greu
 Evitarea suprasolicitării cardiace
 Amplitudinea nu trebuie apreciata subiectiv
 Intervalele dintre contractie si relaxare tb sa tina seama de capacitatea de
refacere a placii neuromotorii
 Niciun exercitiu nu trebuie sa se execute in limite nedefinite
 Fiecare sedinta de tratament trebuie sa reprezinte o veriga
1. Ce este efortul fizic
 Rezultatul multiplelor solicitări (musculare, cardiorespiratorii, psihice etc.)
la care este supus organismul uman în timpul prestării unor activităţi de
natura diferită.
1. Curba lui Folbort
 Intotdeauna după efort şi odihnă urmează o perioadă numită
SUPRACOMPENSARE – exaltare - perioadă în care organismul îşi pune în
acţiune toate resursele de care dispune pentru sporirea indicilor
morfofuncţionali, care însă nu este prea lungă, existând tendinţa căderii
indicilor organismului chiar sub valorile iniţiale, urmând apoi o perioadă de
revenire la normal.
 1. Parametrii de baza ai efortului fizic (volum, intensitate, complexitate)
 Volumul reprezintă cantitatea de lucru mecanic exprimată în număr de
repetări, distanţe parcurse, acțiuni complexe, kilograme ridicate, timp de
lucru, durata execuţiei etc.
 Intensitatea reprezintă relaţia dintre cantitatea lucrului efectuat şi timpul
necesar, referindu-se la aspectul calitativ al efortului.
 Complexitatea efortului, reprezintă „numărul acțiunilor motrice efectuate
simultan în timpul unei activități și de originalitatea configurației topologice
a elementelor”.
RELATIA DINTRE ELE
 Cu cât volumul, intensitatea şi complexitatea sunt mai mari, cu atât mai mari
sunt consumurile energetice şi stresul asupra sistemului nervos central şi a
psihicului pacientului, iar acesta va obosi mai repede.
1. Curba efortului in cazul sedintei de recuperare
 Curba efortului trebuie să urmeze un sens ascendent începând din partea
pregătitoare şi continuând cu partea fundamentală, unde va interveni un
platou (se încearcă menţinerea efortului la acelaşi nivel), după care ea
trebuie să înregistreze un sens descendent, pentru ca la încheierea şedinţei de
exercitare, organismul să se găsească cu indicii marilor funcţiuni apropiaţi
de valorile înregistrate la începere.
1. IX. Invatarea motrica (+tipuri)
 Învățarea motrică este foarte importantă printre tipurile de învățare, și stă la
baza formării numeroaselor acte comportamentale. (reactiile de raspuns sunt
legate de componentele senzoriale de origine kinestezica sau proprioceptive)
 TIPURI: Învățare senzori-motrică (perceptiv-motrică), se referă la
modificarea comportamentului la condițiile perceptive noi, prin intermediul
cărora se urmărește formarea noilor coordonări senzori-motrice și
îmbunătățirea preciziei sau fineței. 
- Învățare motrică, se referă la reacțiile de răspuns pe care le are individual             
- Învățare inteligent-motrică (cognitiv-motrică)
1. Deprinderi motrice (definitie, tipuri, ce reprezinta deprinderea si
deprinderile mortice)
 Deprinderile motrice sunt actiuni umane insusite pe parcursul vietii
individuale, prin exersare constienta si sitematica. (d. intelectuale, d.
senzoriale, d. de munca, d. artistice, d. diverse)
 Deprinderile motrice: Deprinderile motrice se fundamenteaza pe baza unui
stereotip dinamic, care rezultă din exersare, sau pe bază functională unde
sunt reunite verigile aferente și efectorii reflexelor
 Deprinderea este denumită ca fiind o achizitie care reprezintă adaptarea la
mediul extern. Rezultat al consolidării prin repetare și învățare al anumitor
operații.
1. Clasificarea deprinderilor mortice
 In functie de finalitatea folosirii: deprinderi de baza si utilitar- aplicative;
specifice diverselor activitati.
 In functie de aria de automatizare: deprinderi elementare si complexe
 In functie de participarea SN la formarea si valorificarea lor: propriu-zise;
perceptiv-motrice; inteligent-motrice.
a. 1 = d. motrice grosiere (mers, alergare, saritura), fine (tir-declansarea
focului) si intermediare (tir cu arcul, scrima)
b. 2 = d. motrice discrete (lovirea mingii cu piciorul, aruncarea mingii), seriale
(ex din gimnastica) si continue (inotul, alergarea)
c. 3 = d. motrice inchise (bowling, tir cu arcul) si deschise (joc. Sportive,
sporturile de lupta)
1. Caracteristicile deprinderilor (5)
 Sunt componente ale activitatii voluntare
 Sunt rezultatul repetarilor multiple a unui lant de acte mortice
 Se perfectioneaza treptat si neuniform
 Desi sunt miscari automatizate, ele se pot perfectiona in continuare
 Sunt ireversibile, miscarile componente inlantuindu-se intr-un singur sens si
in aceeasi succesiune.
 Odata consolidate se executa cu indici crescuti de stabilitate, precizie,
coordonare, cursivitate, rapiditate.
A. Ce este specific fiecarei etape
 PRIMA ETAPĂ, caracterizată prin mişcări inutile şi lipsa de coordonare si
mare consum de energie. Comenzi imprecise in zona selectionata. Este
denumita etapa miscarilor grosolane, nediferentiate.
 A DOUA ETAPĂ a formării deprinderilor motrice este cea a mişcărilor
conforme cu scopul acţiunii, dar realizate prin încărcări puternice (contracţii
excesive).
 A TREIA ETAPĂ, denumită şi de diferenţiere fină, corespunde elaborării
propriu-zise a deprinderii motrice, care devine un bun câştigat.
 A PATRA ETAPĂ, este etapa de automatizare a deprinderii motrice. ″Prin
automatizarea actelor/ acţiunilor motrice, se înţelege desfăşurarea diferitelor
mişcări/ gesturi/ deprinderi motrice fără oglindirea lor în conştiinţă″.
A. Ce reprezinta priceperile (elementare, superioare)
 Priceperile elementare reprezintă prima fază a învăţării unei acţiuni şi
priceperi complexe, superioare, care constau din valorificarea deplină a
întregului complex de activităţi motrice şi intelectaule ale unui subiect. Ele
sunt definite ca modalitati de actiune in care se organizeaza un raspuns
motric pe baza cunostiintelor si a unor capacitati motrice, in conditiile
initiale ale invatarii.
 Priceperile superioare sunt caracterizate de o mare complexitate structural-
funcţională, înglobând cunoştinţe teoretice, experienţă personală, deprinderi
diferite, toate putând fi actualizate, mobilizate şi selectate pentru rezolvarea
unor situaţii de asemenea complexe şi schimbătoare. Ele sunt definite ca si
comportamente de tip superior, constand in actiuni eficiente, intreprinse in
conditii schimbatoare si chiar dificile, comportament de tip inteligent, care
are la baza invatarea anterioara.


A. Caracteristicile priceperilor (5)

 sunt componente neautomatizate ale activităţii motrice voluntare
 aria de manifestare este direct proporţională cu nivelul de dezvoltare a
priceperilor
 sunt dependente de experienţa motrică anterioară
 se consolidează prin folosirea metodologiei active de instruire, mai ales prin
problematizare
 exercită influenţe însemnate asupra proceselor de cunoaştere, favorizând
reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea creatoare.
A. Diferenta dintre deprindere si pricepere
 deprinderile se însușesc în practica vieții, mai ales în copilărie sau în procese
de instruire special organizate
 Priceperile valorifică pe deplin complexul de activități motrice și
intelectuale ale unui subiect, pe când deprinderile motrice sunt automatizate.
Prin exersare, priceperile devin deprinderi
A. XII-XIII  Ce este cresterea/ dezvoltarea
 Creşterea se desfăşoară, mai ales, sub aspect cantitativ, pe baza înmulţirii
celulelor, ţesuturilor, fibrelor musculare etc. si poate fi urmărită prin
măsurători repetate a înălţimii, greutăţii, diametrelor, perimetrelor ş.a.. 
 Dezvoltarea reprezintă aspectul calitativ, dat de raportul dintre vârstă şi
procesele de creştere şi funcţionalitate a organismului omenesc.
A. Cei 2 factori interni/ externi
 Factorii interni care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului sunt:
ereditatea (asigura transmiterea caracterelor la urmasi) şi marile funcţiuni
organice (conditioneaza viata si sanatatea fiecarui individ), coordonate de
sistemul nervos şi endocrin.
 Factorii externi care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului se
pot clasifica în: factori care actioneaza asupra evolutiei intrauterine, factori
care actioneaza in momentul nasterii si factori care actioneaza asupra
evolutiei extrauterine.
A. Legile (de enumerat)
 Legea cresterii inegale si asimetrice a tesuturilor si organelor
 Legea ritmului diferit de crestere si dezvoltare
 Legea schimbarii proportiilor si raporturilor dintre organism si partile
componente
 Legea marilor alternante in crestere si dezvoltare
 Legea cresterii si dezvoltarii diferentiate pe sexe.
A. Examenul somatoscopic, antropometric
SOMATOSCOPIC
 In primul rand trebuie sa examinam global individul (inaltimea, greutatea,
organele si functiile acestora, aspectul morfologic al tegumentelor)
 In al doilea rand se investigheaza caracterele morfologice si functionale
partiale, pe regiunile si segmentele corpului (examinarea partii anterioare a
subiectului, apoi a celei posterioare, apoi din profil, de sus in jos
 In al treilea rand putem folosi probe dinamice simple, adresate intregului
corp, unor regiuni sau segmente (de genul exercitiilor corective si
hipercorective).
         ANTROPOMETRIC
 Examenul antropometric completează examenul somatoscopic cu date care
dau informaţii în legătură cu creşterea şi dezvoltarea celor investigaţi, pe
baza cărora se pot calcula indicii de proporţionalitate.
A. Inaltimea si greutatea
 Inaltimea este influenţată mai mult de ereditate şi mai puţin de factorii de
mediu, de aceea ea reprezintă un factor mai stabil decât greutatea şi variază
în limite mai restrânse (nu scade decât în cazuri foarte rare).
 Greutatea este un indice foarte instabil, care depinde mai puţin de factorii
genetici şi mai mult de influenţele mediului extern (alimentaţie) şi intern
(metabolism), fiind deci un indice sensibil şi semnificativ pentru funcţia
metabolică şi capacitatea organismului de a fixa sau pierde rezervele
nutritive.
A. XIV  Deficientele de crestere si dezvoltare (de enumerat + cateva idei)
B. Insuficienta primara
 Hiposomia este o deficienţă uşoară atunci când creşterea corpului se face
proporţional, când funcţiile organice se desfăşoară normal şi când valorile
înălţimii şi greutăţii rămân mai mici din cauza întârzierii creşterii. 
 Nanosomii sau piticii sunt deficienţi nu numai prin talie foarte mică şi
greutate scăzută, ci mai ales prin caracterele morfologice şi funcţionale care
însoţesc această creştere insuficientă.
 Insuficienta secundara
 Insuficienta ponderala primara - greutatea corpului insuficienta inca din
viata intrauterina.
Insuficienta ponderala secundara - greutatea nu creste in ritumul potrivit,
paralel cu inaltimea, intarzie in crestere sau scade temporar.
Casexia - este o stare de denutritie grava, cu slabirea accentuata a membrelor,
care apare mai ales la fete
Prin exces sau precocitate

 Hipersomia - crestere rapida si prematura.