Omletă dulce 

(Bacalbașa, 1935)
Judecând după cărțile de bucate interbelice, omletele dulci par să fi fost
deserturi foarte des întâlnite pe mesele românilor.

Le găsim în diverse variante, în cărțile de bucate semnate de Sanda Marin, Constantin Bacalbașa
sau în cartea “Călăuza vestalei moderne”. Sigur că am încercat și noi în bucătăria noastră o
astfel de rețetă și vă invităm și pe voi să vă satisfaceți această curiozitate urmând rețeta de mai
jos (rezultă circa 1-2 porții):

2 gălbenuşuri
2 albuşuri

20 g zahăr pudră

sare

vanilie

coajă de lămâie/portocală
 rom

fructe de sezon

Opţional - “făină de gluten”, adică făină “cât se

poate cuprinde cu trei degete”
Albușurile se bat spumă cu zahărul pudră. Gălbenușurile se amestecă bine cu sarea și aromele.
Se combină cele două compoziții.
Se încinge o tigaie cu puțin unt și o lingură de ulei vegetal. Se toarnă ouăle și se lasă la foc
potrivit până când se desprind ușor de tigaie. Ideal ar fi să aveți încă o tigaie similară, gresată și
încinsă, în care să răsturnați omleta pentru a continua coacerea și pe cealaltă parte. Atenție - să
nu o ardeți sau  să nu o rumeniți prea tare căci va avea apoi un gust de omletă sărată.
Când e gata transferați în farfurie, stropiți cu rom și flambați. Aceasta este partea spectaculoasă a
rețetei de aceea recomandăm să aprindeți flacăra când sunteți gata să duceți la masă desertul,
pentru a se bucura toată lumea de spectacol (atenție însă, actionați responsabil în jurul focului).
Pentru decorare puteți pune pe deasupra fructe proaspete sau gem sau o puteți servi cu felii de
mere sotate în unt și cu puțin zahăr.
Bacalbașa dă și o variantă de omletă căreia i se pune înghețată în centru, apoi se pliază în două și
se continuă coacerea încă 1-2 minute după aceea, continuând apoi cu flambarea.