Unitatea de învăţare Autocad.

Produs de grafică

2 vector. Mediul şi tehnici de

lucru

Cuprins

Convenţii .................................................................................. 2
2.1 Autocad – prezentare generală ......................................... 2
2.2 Mediul de lucru Autocad: sistem de coordonate
general, unităţi de desenare ................................................... 5
2.3 Lansare comenzi, opţiuni .................................................. 6
2.3.1 Lansarea comenzilor din zona de comenzi ............... 6
2.3.2 Lansarea de comenzi din meniu ............................... 8
2.3.3 Lansarea de comenzi folosind butoanele
de pe barele de instrumente .............................................. 9
2.4 Sisteme de coordonate (cartezian, polar,
coordonate relative) ................................................................ 9
2.5 Controlul primar al procesului de desenare
(snap, grid, ortho) .................................................................. 10
2.5.1 Modurile Snap şi Grid .............................................. 10
2.5.2Modul Ortho ............................................................. 12
2.6 Moduri osnap .................................................................. 13
2.7 Procedee de selecţie ....................................................... 17
2.8 „Grip-uri”.......................................................................... 20
2.9 Vizualizarea desenelor (zoom, pan) ................................ 21
2.9.1 Focalizările (zoom) ................................................... 22
2.9.2 Panoramările (pan) .................................................. 23
Test de autoevaluare ............................................................. 25
Răspunsurile testului de autoevaluare .................................. 26
Bibliografie/webografie ......................................................... 26

1
 Obiective
Prezentarea mediul de lucru Autocad, sistem de coordonate, a
noţiunilor de unitate de desenare, spaţiu model, spaţiu hârtie, ecran
virtual. Prezentarea tehnicilor de lucru: lansare de comenzi, moduri
OSNAP, selecţie, grip-uri, vizualizarea desenelor.
Competenţe
Cunoaşterea modului de funcţionare a spaţiului de lucru în Autocad

Convenţii
Pe parcursul lucrării se vor folosi o serie de convenţii de scriere, explicate mai jos:
1. În secvenţele de lucru, redate între două linii orizontale, prompterele AutoCAD
sunt scrise cu caracter Courier New 10 puncte, bold. Intervenţiile
utilizatorului sunt scrise cu caracter Amano 12 puncte, iar explicaţiile
suplimentare sunt scrise cu caracter Tahoma italic 10 puncte, aşa cum se poate
vedea şi în exemplul de mai jos:
Command: _dimlinear
Specify first extension line origin or <select object>: culegere punct 1, folosind modul
OSNAP Endpoint;

2. Caracterul  simbolizează apăsarea tastei ENTER;

3. Simbolul indică efectuarea unui „clic” cu butonul stâng al mouse-ului;

4. Simbolul indică efectuarea unui „clic” cu butonul drept al mouse-ului;

Pictograma (însoţită de textul Explicaţii suplimentare la clasă), indică faptul

că textul din lucrare va fi completat cu exemplificări suplimentare în cadrul unor lucrări
practice;
Apariţia celor trei puncte pe o linie de comandă [în exemple] simbolizează continuarea
secvenţei pe linia următoare.

2.1 Autocad – prezentare generală

Diversitatea largă a aplicaţiilor grafice asistate şi a graficii interactive (de la simpla
desenare automată, proiectarea şi fabricarea asistată de calculator, prelucrarea
imaginilor şi sinteza lor până la teledetecţie) a condus la elaborarea unui mare număr
de produse care oferă beneficiarului o gamă întinsă de facilităţi dintr-un domeniu
anume al graficii interactive (produse specializate), pentru care se realizează

2
permanent prin succesiune de variante, noi facilităţi, versatilitate, compatibilitate,
posibilitatea folosirii în sisteme deschise, portabilitate etc.
Unele din cele mai răspândite sisteme grafice sunt cele din domeniul ingineriei asistate
de calculator (CAE), proiectării asistate (CAD) şi fabricării asistate (CAM). Dintre
acestea, între care există o largă zonă comună de procedee (mai ales cele de modelare
geometrică), sistemul CAD oferă facilităţi pentru crearea interactivă de modele
geometrice ale ansamblelor şi subansamblelor ce se proiectează, referitoare în special
la desenul tehnic (vederi, secţiuni, haşuri, cotări automate, scalări, colorări,
reprezentări în perspectivă şi în spaţiu) şi la calculele inginereşti (de dimensionare, de
rezistenţa materialelor, consum de materiale etc.).
Dintre multele sisteme CAD, unul de mare eficienţă - care în prezent este mult utilizat
şi în ţara noastră - este sistemul AutoCAD, ce face obiectul acestei prezentări.
În cele ce urmează se va încerca realizarea unei succinte prezentări a pachetului
standard AutoCAD, în aşa fel încât cititorul să fie pus la curent cu principalele facilităţi
(în special din domeniul 2D) ale produsului AutoCAD. Precizăm că expozeul ce va urma
este departe de a fi exhaustiv. De altfel nici nu ar fi ca într-o lucrare de iniţiere în
grafica interactivă să fie cuprinse şi elementele de detalii (să spunem doar că
documentaţia AutoCAD standard cuprinde aproape 1.000 de pagini!). În plus, nici nu se
urmăreşte extinderea expunerii deoarece scopul este acela de a facilita celor interesaţi
un prim contact cu un produs CAD foarte răspândit (aşa cum este AutoCAD-ul).
Adevăratele performanţe în domeniu nu vor putea fi atinse decât prin multă muncă şi
permanent exerciţiu.
Desigur, AutoCAD-ul nu este singurul produs CAD de pe piaţă (şi nici cel mai puternic!);
suntem însă siguri că un utilizator exersat bine în AutoCad va putea face uşor trecerea
la orice alt produs din domeniul CAD -CAM -CAE. Recomandăm deci cititorilor ca
această carte să constituie doar prima treaptă a scării pe care cei interesanţi să se
specializeze în grafica asistată vor trebui să o urce cât mai sus.
AutoCAD este un produs "software" destinat a realiza desenarea asistată de calculator
("computer aided drafting"). Prin facilităţile pe care le oferă, prin concepţia deschisă a
produsului ca şi prin marea varietate a programelor de aplicaţie cu care intră în relaţie,
AutoCAD poate să constituie nucleul unui "software" de proiectare asistată de
calculator (PAC-CAD). Prin utilizarea limbajelor de programare AutoLISP, Visual LISP, C,
AutoCAD devine un sistem elastic şi deschis cu posibilităţi foarte largi de dezvoltare
(definirea de noi comenzi AutoCAD, scrierea de programe de desenare etc.). Prima
lansare pe piaţă - a pachetului AutoCAD a avut loc în luna decembrie a anului 1982. În
momentul actual este disponibilă pe piaţa românească versiunea AutoCAD 2002
(versiunea 16). Pentru ultima [versiune], cerinţele minime hardware sunt prezentate în
Tabelul 1-1. În principiu acestea sunt în funcţie de versiunea AutoCAD.
Diversitatea largă a aplicaţiilor grafice asistate şi a graficii interactive (de la simpla
desenare automată, proiectarea şi fabricarea asistată de calculator, prelucrarea

3
imaginilor şi sinteza lor până la teledetecţie) a condus la elaborarea unui mare număr
de produse care oferă beneficiarului o gamă întinsă de facilităţi dintr-un domeniu
anume al graficii interactive (produse specializate), pentru care se realizează
permanent prin succesiune de variante, noi facilităţi, versatilitate, compatibilitate,
posibilitatea folosirii în sisteme deschise, portabilitate etc.
Unele din cele mai răspândite sisteme grafice sunt cele din domeniul ingineriei asistate
de calculator (CAE), proiectării asistate (CAD) şi fabricării asistate (CAM). Dintre
acestea, între care există o largă zonă comună de procedee (mai ales cele de modelare
geometrică), sistemul CAD oferă facilităţi pentru crearea interactivă de modele
geometrice ale ansamblelor şi subansamblelor ce se proiectează, referitoare în special
la desenul tehnic (vederi, secţiuni, haşuri, cotări automate, scalări, colorări,
reprezentări în perspectivă şi în spaţiu) şi la calculele inginereşti (de dimensionare, de
rezistenţa materialelor, consum de materiale etc.).
Dintre multele sisteme CAD, unul de mare eficienţă - care în prezent este mult utilizat
şi în ţara noastră - este sistemul AutoCAD, ce face obiectul acestei prezentări.
În cele ce urmează se va încerca realizarea unei succinte prezentări a pachetului
standard AutoCAD, în aşa fel încât cititorul să fie pus la curent cu principalele facilităţi
(în special din domeniul 2D) ale produsului AutoCAD. Precizăm că expozeul ce va urma
este departe de a fi exhaustiv. De altfel nici nu ar fi ca într-o lucrare de iniţiere în
grafica interactivă să fie cuprinse şi elementele de detalii (să spunem doar că
documentaţia AutoCAD standard cuprinde aproape 1.000 de pagini!). În plus, nici nu se
urmăreşte extinderea expunerii deoarece scopul este acela de a facilita celor interesaţi
un prim contact cu un produs CAD foarte răspândit (aşa cum este AutoCAD-ul).
Adevăratele performanţe în domeniu nu vor putea fi atinse decât prin multă muncă şi
permanent exerciţiu.
Desigur, AutoCAD-ul nu este singurul produs CAD de pe piaţă (şi nici cel mai puternic!);
suntem însă siguri că un utilizator exersat bine în AutoCad va putea face uşor trecerea
la orice alt produs din domeniul CAD -CAM -CAE. Recomandăm deci cititorilor ca
această carte să constituie doar prima treaptă a scării pe care cei interesanţi să se
specializeze în grafica asistată vor trebui să o urce cât mai sus.
AutoCAD este un produs "software" destinat a realiza desenarea asistată de calculator
("computer aided drafting"). Prin facilităţile pe care le oferă, prin concepţia deschisă a
produsului ca şi prin marea varietate a programelor de aplicaţie cu care intră în relaţie,
AutoCAD poate să constituie nucleul unui "software" de proiectare asistată de
calculator (PAC-CAD). Prin utilizarea limbajelor de programare AutoLISP, Visual LISP, C,
AutoCAD devine un sistem elastic şi deschis cu posibilităţi foarte largi de dezvoltare
(definirea de noi comenzi AutoCAD, scrierea de programe de desenare etc.). Prima
lansare pe piaţă - a pachetului AutoCAD a avut loc în luna decembrie a anului 1982. În
momentul actual este disponibilă pe piaţa românească versiunea AutoCAD 2002

4
(versiunea 16). Pentru ultima [versiune], cerinţele minime hardware sunt prezentate în
Tabelul 1-1. În principiu acestea sunt în funcţie de versiunea AutoCAD.

2.2 Mediul de lucru Autocad: sistem de coordonate general, unităţi de

desenare

În figura 2-1 este prezentată fereastra în care rulează AutoCAD, versiunea 2013.
Structura acesteia este evident modificabilă (ca a oricărei aplicaţii Windows) şi sunt
uşor identificabile zonele „clasice” ale unei ferestre.
Elementele specifice sunt:
 cursorul care se poate deplasa pe spaţiul vizibil de desenare;
 zona de comenzi, de unde se pot lansa, la prompter Command acţiuni AutoCAD;
 zona de butoane, de unde se pot lansa comenzi;
 butonul pentru alegerea tipului de interfaţă de lucru;
 simbolul sistemului general de axe.

Fig. 2-1 - Mediul de lucru Autocad

Sistemul general de axe, abia amintit, este un sistem cartezian drept, care în condiţii
implicite are axele OX şi OY în planul desenului, cu orientările din figura 2-1.
Coordonatele cursorului – afişate în bara de stare – sunt exprimate în raport cu acest
sistem, iar valorile se numesc în context AutoCAD, unităţi de desenare (UD).
Unitatea de desenare nu corespunde unei anumite lungimi exprimabile în mm, cm, m,
sau orice altă unitate de măsură pentru lungime. Într-un anumit context, UD pot fi mm,

5
în altul km. Ceea ce contează este ca utilizatorul să fie consecvent când asociază
mental, o anumită unitate de măsură pentru lungime unităţii de desenare.
Pentru desenele inginereşti, se va „gândi” UD ca fiind mm, fără ca această asociere să
fie obligatorie.
Se mai face precizarea că pe ecran mărimea unei UD nu este fixă (constantă), ci
depinde de factorul de mărire (zoom) cu care este vizualizat desenul sau o zonă a
acestuia.

2.3 Lansare comenzi, opţiuni

Apelând numai la dispozitivele „clasice” de lucru (tastatură, mouse), există trei
modalităţi de lansare a comenzilor. O a patra metodă face apel la aşa-numita tabletă
digitizoare, un dispozitiv periferic specific aplicaţiilor de tip CAD (Comuter Aided
Design).
Cele trei modalităţi de lansare a comenzilor vor fi prezentate în ordinea cronologică a
introducerii lor în mediul de lucru AutoCAD.

2.3.1 Lansarea comenzilor din zona de comenzi

Orice comandă se lansează prin scrierea în zona de comenzi (vezi figura1-1), imediat
după prompterul Command:(şi numai astfel!), a numelui comenzii, sau a prescurtării
acestui nume (dacă ea există – deşi trebuie făcută precizarea că se pot defini
prescurtări pentru orice comandă, sau chiar se pot redefini prescurtări deja existente).
Pentru majoritatea covârşitoare a comenzilor, lansarea înseamnă declanşarea unui
dialog între utilizator şi AutoCAD, dialog materializat prin prompterele de răspuns
furnizate de sistem, respectiv răspunsurile pe care utilizatorul le dă la rândul său.
Pentru exemplificare, mai jos este redată o comandă simplă, de desenare a unui arc de
cerc prin precizarea punctului de început, a celeilalte extremităţi şi respectiv a direcţiei
la care „pleacă” arcul tangent.
Se face precizarea că numerotarea rândurilor nu face parte din procedura de lansare
de comenzi şi are exclusiv rolul de a descrie procesul de generare de comenzi.

Exemplu
1. Command: arc 
2. Specify start point of arc or [Center]: 4,6 
3. Specify second point of arc or [Center/End]: e 
4. Specify end point of arc: 10,24 
5. Specify center point of arc or [Angle/Direction/Radius]:d 
6. Specify tangent direction for the start point of arc:45 

În Tabelul 2-1, se face o detaliere a celor 6 etape.

6
Tabelul 2-1. Etape ale comenzii arc
1 Se lansează comanda cu numele întreg „arc”
Se specifică coordonatele x şi y ale punctului de început al arcului –
2
4,6
Se specifică faptul că se doreşte continuarea comenzii pe „calea” ce
3
presupune precizarea extremităţii finale a arcului (End)
4 Se specifică coordonatele punctului de sfârşit al arcului – 10,24
Se specifică faptul că se doreşte continuarea comenzii pe „calea” ce
5
presupune precizarea direcţiei la care arcul pleacă tangent
Direcţia se poate preciza fie ca în exemplu, prin scrierea valorii unui
6 unghi (măsurată faţă de sensul pozitiv al axei OX) – în cazul nostru
450, fie interactiv, aşa cum se va vedea mai târziu

Rezultatul acestei secvenţe este prezentat mai jos în figura 2-2.

Fig. 2-2 – Desenarea unui arc de cerc

În structura prompterelor unor comenzi apare aşa-numita opţiune implicită. Aceasta se

prezintă sub forma unei valori, sau şir de caractere între semnele „<” şi „>”. Selectarea
acestei opţiuni se face prin apăsarea tastei Enter. Un astfel de exemplu se poate vedea
mai jos (linia a patra a secvenţei):

Command: polygon 
Enter number of sides <4>: 5
Specify center of polygon or [Edge]: 100,100
Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about circle] <I>:
Specify radius of circle: 24

7
 2.3.2 Lansarea de comenzi din meniu
Pentru a avea acces la meniuri, fie se activează mediul de lucru AutoCAD Classic (figura
2-3):

Fig. 2-3 – Activarea mediului de lucru AutoCAD Classic

Se va exemplifica pe exact aceeaşi comandă. În cazul acesta, se va accesa meniul Draw

 Arc  Start, End, Direction, ca în figura 2-4.

Fig. 2-4 – Desenarea unui arc de cerc

Chiar dacă s-a lansat comanda dintr-un meniu, este obligatorie urmărirea zonei de
comenzi, pentru că tot aici sunt trimise prompterele AutoCAD şi/sau sunt furnizate

8
răspunsurile utilizatorului. Chiar în exemplul de mai sus, coordonatele celor două
puncte (începutul şi sfârşitul arcului) se pot preciza tot în zona de comenzi, exact aşa
cum s-a făcut în cazul în care s-a folosit prima metodă de lansare a comenzilor.

2.3.3 Lansarea de comenzi folosind butoanele de pe barele de instrumente

Lansarea aceleiaşi comenzi se face prin utilizarea butonului , de pe bara de
instrumente Draw (situată în partea stângă a editorului AutoCAD – vezi figura 2-1).
În rest, se vor urmări prompterele din zona de comenzi, la care se va răspunde exact
aşa cum s-a făcut şi până acum.

2.4 Sisteme de coordonate (cartezian, polar, coordonate relative)

Pictograma din imaginea de mai jos (vizibilă şi în figura 1-1), indică orientarea (şi uneori
poziţia) sistemului general de axe. Este vorba de un sistem cartezian drept, care iniţial
are planul XOY coincident cu planul zonei de desenare (această stare se
poate modifica). Precizarea de puncte într-un desen, fie că este vorba
de puncte propriu-zise, fie că este vorba de puncte ca elemente de
construcţie pentru orice primitivă grafică, se raportează la sistemul de
axe curent (sau activ).
În afara sistemului cartezian, se mai pot utiliza în AutoCAD sistemul [de coordonate]
polar (pentru reprezentări 2D), sistemul cilindric şi respectiv cel sferic (pentru
reprezentări 3D).
Având în vedere aria de cuprindere a prezentei lucrări, nu vor fi abordate decât
sistemele de coordonate (axe) general cartezian şi polar.
Precizarea de puncte se poate face în principiu în două moduri: utilizând coordonatele
absolute, respectiv pe cele relative.
Pentru înţelegerea modului de lucru, se vor utiliza următoarele exemple:

- Exemplul 1. Construirea unui segment folosind coordonate absolute

Să se construiască un segment care uneşte punctul de coordonate 4,5 cu cel de
coordonate 20,24, prin utilizarea coordonatelor absolute.
Secvenţa de comenzi este următoarea:
Command: line 
Specify first point: 4,5 
Specify next point or [Undo]: 20,24 
Specify next point or [Undo]: 
- Exemplul 2. Construirea unui segment folosind coordonate relative
Să se construiască acelaşi segment dar utilizând coordonate relative carteziene.
Secvenţa de comenzi este următoarea:

9
Command: line 
Specify first point: 4,5 
Specify next point or [Undo]: @16,19 
Specify next point or [Undo]: 

Caracterul @ indică utilizarea de coordonate relative. În cazul de faţă, secvenţa

@16,19 se poate citi astfel : „punctul se găseşte la 16 UD pe sensul pozitiv al axei OX şi
19 UD pe sensul pozitiv al axei OY”. Raportarea se face la ultimul punct construit, deci
aici e vorba de punctul 4,5.
- Exemplul 3. Construirea unui segment folosind coordonate polare
Să se construiască acelaşi segment dar utilizând coordonate polare.
Succesiunea de comenzi este următoarea:

Command: line 
Specify first point: 4,5 
Specify next point or [Undo]: @24.84<55.44 
Specify next point or [Undo]: 

Secvenţa @24.84<55.44 se citeşte astfel: „Punctul se găseşte la distanţa de 24,84

UD de cel precedent, pe o direcţie ce face 55,440 cu sensul pozitiv al axei OX”. De
19
menţionat că 16 2  19 2  24,84 şi arctan( )  55,44 .
16
Este evident că de fapt coordonatele polare sunt tot o formă de coordonate relative.

2.5 Controlul primar al procesului de desenare (snap, grid, ortho)

2.5.1 Modurile Snap şi Grid

În toate cele trei exemple din § 2.4 punctele au fost „culese” prin precizarea „în clar” a
coordonatelor. Nu este singura posibilitate. Punctele mai pot fi culese şi prin utilizarea
cursorului. Acesta se deplasează pe spaţiul afişat, iar atunci când se doreşte precizarea
unui punct – în contextul unei comenzi care presupune aşa ceva - aceasta se poate
face printr-un simplu clic stânga cu mouse-ul. Se va culege punctul din dreptul
cursorului. Coordonatele cursorului pot fi citite în zona de stare, aşa cum se poate
vedea în figura 2-5.

10
 Fig. 2-5 – Coordonatele poziţiei curente a cursorului

În principiu deplasarea cursorului este cvasi-continuă, în sensul că se poate culege

orice punct, teoretic la nivelul de precizie al rezoluţiei monitorului (ceea ce practic este
greu şi ar presupune o mare măiestrie în utilizarea mouse-ului).
Uneori este de dorit să se „îmblânzească” cursorul, în sensul de a i se permite
deplasarea în cuante (salturi) de o anumită mărime. Acest mod de lucru se numeşte
modul SNAP (în engleză to snap înseamnă – printre altele - a se deplasa, a acţiona
rapid şi exact).
Activarea modului snap se poate face printr-un simplu clic stânga pe butonul SNAP de
pe bara de stare, aşa cum se poate vedea în figura 2-6.
Odată modul SNAP activat (buton apăsat), cursorul se deplasează în cuante, astfel că
nu mai este posibilă culegerea oricărui punct de pe zona de desenare.

Fig. 2-6 – Activarea modului SNAP

Un clic dreapta pe butonul SNAP, va determina deschiderea unei ferestre ca în

figura 2-7.

Fig. 2-7 – Setarea modului SNAP

11
Acţionarea câmpului Settings… va determina deschiderea unei casete de dialog ca cea
din figura 2-8.

Fig. 2-8 – Setările modului SNAP

Explicaţii suplimentare la clasă

2.5.2 Modul Ortho

Modul ORTHO odată activat, va determina deplasarea cursorului numai pe direcţii
paralele cu reţeaua SNAP. Dacă reţeaua SNAP nu este rotită, modul ORTHO presupune
deplasarea numai după direcţii paralele cu axele OX şi respectiv OY. Dacă reţeaua
SNAP este rotită, atunci modul ORTHO îşi schimbă semnificaţia.
Activarea modului ORTHO se face printr-un simplu clic stânga pe butonul ORTHO de pe
bara de stare, ca în figura 2-9.
Modul ORTHO activat se va folosi pentru trasare de direcţii paralele sau
perpendiculare.

12
 Fig. 2-9 – Activarea modului ORTHO

2.6 Moduri osnap

În cursul operaţiilor de desenare şi/sau editare este de foarte multe ori util să se poată
„accesa” puncte speciale ale primitivelor grafice. Aceste puncte pot fi extremităţi de
segmente, mijloace de arce sau segmente, intersecţii ale unor primitive 2D, puncte de
inserare pentru anumite entităţi (text, blocuri), etc. Accesarea precisă (riguros precisă
şi nu în limitele preciziei vizuale) şi rapidă a unor astfel de puncte (dar şi altele ce vor fi
prezentate ulterior) se face cu ajutorul aşa-numitelor moduri OSNAP (de la Object
Snap, prin analogie cu modurile SNAP).
Modurile OSNAP setate se activează printr-un simplu clic stânga pe butonul OSNAP de
pe bara de stare (vezi figura 2-10).

Fig. 2-10 – Activarea modurilor OSNAP

Controlul de detaliu al modurilor OSNAP se face prin executarea unui clic dreapta pe
acelaşi buton OSNAP. Acţionarea câmpului Settings… (vezi figura 2-11) va determina
deschiderea casetei de dialog din figura 2-12.

Fig. 2-11 - Activarea setărilor modului OSNAP

Cu ajutorul secţiunii Object Snap se pot activa permanent unul sau mai multe moduri
OSNAP (în figura 2-12, sunt activate modurile Endpoint şi Midpoint - extremitate şi
mijloc de segment sau arc).
Pe figură mai apar şi alte moduri OSNAP (Parallel, Perpendicular, Tangent etc.). Pentru
modul de utilizare a acestor moduri OSNAP, se vor face precizări la lucrările practice.

13
 Fig. 2-12 - Setările modurilor OSNAP

Explicaţii suplimentare la clasă

Activarea permanentă a unui sau unor moduri OSNAP este numai una din modalităţile
de folosire a acestei facilităţi (aşa-zisa utilizare explicită a modurilor OSNAP).
O altă manieră de folosire a modurilor OSNAP este aşa-numita utilizare implicită [a
modurilor OSNAP].
Această manieră de lucru are avantajul major de a evita confuziile atunci când sunt
active simultan mai multe moduri OSNAP şi pe zone restrânse mai multe puncte ar
putea fi accesate. În aceste situaţii modurile OSNAP activate explicit sunt chiar
deranjante.
Activarea modurilor OSNAP implicit se face în unul din următoarele moduri:
- Prin utilizarea barei de instrumente Object Snap (Secţiunea View  Toolbars 
AutoCAD…) – vezi figura 2-13;
- Prin apăsarea butonului SHIFT şi executarea unui clic dreapta oriunde pe zona de
desenare – vezi figura 2-14;
- Prin scrierea în zona de comenzi, în cursul executării unei comenzi de desenare sau
editare, ca răspuns la prompterele AutoCAD a denumirilor prescurtate ale modului
OSNAP dorit – vezi figura 2-15 şi textul însoţitor.

14
Fig. 2-13 – Bara de instrumente Object SNAP

Fig. 2-14 - Moduri OSNAP

15
 Fig. 2-15 -Exemplu

Pornind de la un triunghi oarecare (vezi figura 2-15), să se traseze două mediane (1-2 şi
3-4), apoi să se deseneze segmentul care pleacă din intersecţia acestora (a medianelor)
şi este tangent la cerc, prin utilizarea modurilor OSNAP activate implicit şi cu scrierea
prescurtărilor de moduri în zona de comenzi.
Secvenţa de instrucţiuni ce realizează construcţia este următoarea:
Command: line 
LINE Specify first point: end 
Se aduce cursorul în apropierea
punctului 1, până când centrat pe
of
punct apare simbolul . În acel
moment se face clic stânga.
Specify next point or [Undo]: mid 
Se aduce cursorul în apropierea
punctului 2, până când centrat pe
of
punct apare simbolul . În acel
moment se face clic stânga.
Specify next point or [Undo]:  Se termină comanda line
Command: line 
LINE Specify first point: end 
Se aduce cursorul în apropierea
punctului 3, până când centrat pe
of
punct apare simbolul . În acel
moment se face clic stânga.
Specify next point or [Undo]: mid 
Se aduce cursorul în apropierea
punctului 4, până când centrat pe
of
punct apare simbolul . În acel
moment se face clic stânga.
Specify next point or [Undo]:  Se termină comanda line

16
 Command: line 
LINE Specify first point: int 
of
Specify next point or [Undo]: tan 
To
Specify next point or [Undo]: 
Se aduce cursorul în apropierea
punctului 5, până când centrat pe
punct apare simbolul . În acel
moment se face clic stânga.
Se aduce cursorul în apropierea
punctului 6, până când centrat pe
punct apare simbolul . În acel
moment se face clic stânga.
Se termină comanda line

Explicaţii suplimentare la clasă

2.7 Procedee de selecţie

Una din operaţiile cel mai des executate în cazul desenării în AutoCAD este selecţia.
Toate operaţiile de editare (modificare), presupun o fază de selecţie, care poate să
premeargă sau să urmeze comenzii de editare propriu-zise. În general selecţia urmează
(este de fapt declanşată de) operaţia de editare.
În Autocad există mai multe procedee de selecţie. Iată-le:
1. Selecţia individuală
2. Selecţia individuală multiplă
3. Selecţia de tip „window”
4. Selecţia de tip „crossing window”
5. Selecţia de tip „window polygon”
6. Selecţia de tip „crossing polygon”
7. Selecţia de tip „fence”
8. Selecţia de tip „last”
9. Selecţia de tip „previous”
10. Selecţie totală
Selecţiile sunt declanşate de orice operaţie de editare, sau de comanda specifică
Select.
O secvenţă de lucru care include un proces de selecţie poate arăta astfel:

Command: erase 
Select objects: w 
Specify first corner:  Specify opposite corner: 

17
Secvenţa de mai sus include un proces de selecţie de tip window, în cadrul comenzii
de ştergere de entităţi (erase) şi presupune selectarea cu mouse-ul a două puncte pe
ecran care definesc o fereastră dreptunghiulară de selecţie.
În figurile următoare (2-16…2-21) sunt prezentate câteva procedee de selecţie. Un
obiect odată selectat îşi schimbă aspectul (este desenat cu linie întreruptă).

Fig. 2-16 - Selecţie individuală (unică sau multiplă) – se va selecta numai cercul

Fig. 2-17 - Selecţie de tip window – se vor selecta numai obiectele situate riguros în
interiorul ferestrei

18
Fig. 2-18 - Selecţie de tip crossing window – se vor selecta toate obiectele ce apar în
imagine

Fig. 2-19 - Selecţie de tip window polygon – nu se va selecta dreptunghiul

Fig. 2-20 - Selecţie de tip crossing polygon – se vor selecta toate obiectele

19
Cifrele de la 1 la 6 din figura 1-20 indică ordinea de culegere a punctelor şi este aceeaşi
pentru figura 1-19.

Fig. 2-21 - Selecţie de tip fence – se vor selecta toate obiectele intersectate de conturul
1-2-3

Explicaţii suplimentare la clasă referitoare la celelalte procedee de selecţie

amintite, precum şi despre posibilităţile de deselectare. Se va aborda la clasă şi
problema selectărilor implicite de tip window şi crossing window.

2.8 „Grip-uri”
Traducerea cuvântului din limba engleză „grip” ce se potriveşte cel mai bine
contextului AutoCAd ar fi „mâner”. Cu ajutorul gripurilor (termenul a fost acceptat în
jargonul AutoCAd-iştilor ca atare) se pot „agăţa” primitivele grafice folosind ca reper
puncte speciale ale acestora, cum ar fi extremităţi de segmente, centre de cerc sau arc
de cerc, mijloace de segmente sau de arce, în scopul executării rapide a unor operaţii
de tip rotire, simetrizare, deplasare, scalare, copiere.
Grip-urile devin vizibile când obiectul sau obiectele sunt selectate, dar nu în cadrul unei
anumite comenzi de editare. De fapt grip-urile apar când selecţia precede o anumită
operaţie [de editare].
În funcţie de tipul de obiect selectat, vor apărea grip-uri în anumite puncte speciale ale
acelei entităţi. Un nou clic stânga pe un anumit grip, va determina selectarea acestuia.
În figura 2-22 sunt prezentate câteva obiecte şi grip-urile asociate.

20
 Fig. 2-22 – Utilizarea Grip-urilor

După selectarea unui grip, apăsarea tastei spaţiu va determina defilarea prin zona de
comenzi a rândurilor de mai jos. Tasta spaţiu s-a simbolizat cu caracterul .

** STRETCH **
Specify stretch point or [Base point/Copy/Undo/eXit]: 
** MOVE **
Specify move point or [Base point/Copy/Undo/eXit]: 
** ROTATE **
Specify rotation angle or [Base point/Copy/Undo/Reference/eXit]: 
** SCALE **
Specify scale factor or [Base point/Copy/Undo/Reference/eXit]: 
** MIRROR **
Specify second point or [Base point/Copy/Undo/eXit]:

Dispariţia grip-urilor se poate obţine prin apăsarea de două ori a tastei ESC.
Modul de operare în această situaţie va fi descris la clasă.

Explicaţii suplimentare la clasă

2.9 Vizualizarea desenelor (zoom, pan)

Una din primele nemulţumiri pe care le exprimă proiectanţii la planşetă atunci când
trec la AutoCAD, este legată de faptul că date fiind dimensiunile reduse ale monitorului
(chiar 24” abia „încap” un format A3 la scara 1:1), se pierde vederea de ansamblu a
unui desen de mari dimensiuni.
Operarea cu AutoCAD (sau orice alt soft de acest tip), presupune o permanentă
succesiune de focalizări pe detalii (pentru a putea lucra efectiv) şi vederi generale
(pentru a avea o imagine globală a desenului, a alinierilor între proiecţii etc). Deşi la
început poate părea greoi, cu timpul acest mod de lucru devine natural.

21
 2.9.1 Focalizările (zoom)
Pentru a stabili zona dreptunghiulară din desen vizibilă în spaţiul de afişare al ferestrei
AutoCAD, se foloseşte comanda zoom cu opţiunile sale.
Apelarea comenzii zoom se poate face cu ajutorul unuia din butoanele ce pot fi
regăsite pe bara de instrumente Standard – vezi figura 2-23.

Fig. 2-23 – Tipuri de focalizări (zoom)

Comenzi de tip zoom se pot lansa şi din meniul View  Zoom – vezi figura 2-24, sau se
poate lansa pur şi simplu comanda zoom la prompter Command.
Orice metodă s-ar folosi, în zona de comenzi se va dezvolta un dialog de tipul celui ce
urmează:

Command: zoom 
Specify corner of window, enter a scale factor (nX or nXP), or
[All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window] <real time>:

22
 Fig. 2-24 - Moduri de focalizare din meniu

Modurile de operare cu opţiuni ale comenzii zoom se vor detalia la laborator.

Explicaţii suplimentare la clasă

2.9.2 Panoramările (pan)

Dacă toate elementele unui desen nu „încap” în limitele spaţiului de afişare, este
evident că tot ce iese în afara acestui spaţiu [de afişare] nu este vizibil.
În figura 2-25 s-a încercat simularea unei asemenea situaţii, cu observaţia că aici
fereastra AutoCAD a fost considerată transparentă, astfel că se pot vedea complet
cercul, segmentul şi dreptunghiul. În realitate, sunt vizibile numai acele părţi din cerc,
segment şi dreptunghi care se încadrează în spaţiul de afişare. Comanda de
panoramare permite „deplasarea” întregului desen în spatele ferestrei de vizualizare,
ceea ce conduce la aducerea în zona vizibilă a unor zone din desen nevăzute la un
moment dat.

23
 Fig. 2-25 – Panoramarea (PAN)

Panoramarea se face cu ajutorul butonului , sau al meniului View  Pan, aşa cum
se poate vedea în figura 2-26. Fireşte există şi posibilitatea lansării din zona de
comenzi.

Fig. 2-26 – Panoramarea din meniu

Modul de operare al comenzii pan se va detalia la laborator.

Explicaţii suplimentare la clasă

24
 Test de autoevaluare

1. Cu ce unitate de măsură este asociată automat unitatea de desenare:

a. milimetrul
b. ţolul
c. nici una
2. Ce reprezintă notaţia @3,4?
a. o coordonată absolută
b. o coordonată relativă
c. distanţa dintre două segmente de dreaptă
3. Alegerea unei opţiuni de continuare a unei comenzi se face prin:
a. tastarea numelui opţiunii dorite
b. tastarea majusculei (majusculelor) din componenţa numelui comenzii
c. tastarea primei litere din componenţa numelui comenzii
4. Ce legătură există între reţelele SNAP şi GRID?
a. niciuna
b. reţeaua GRID permite vizualizarea reţelei SNAP
c. reţeaua GRID se poate activa numai dacă reţeaua SNAP a fost deja activată
5. Este influenţat modul ORTHO de rotirea reţelei SNAP?
a. nu
b. da, direcţiile ORTHO se rotesc şi ele
c. da, numai dacă modul SNAP este activ
6. Cu ce mod OSNAP se poate selecta punctul din imaginea următoare, aflat în
prelungirea laturii orizontale superioare a dreptunghiului?

a. modul Horizontal
b. modul Extension
c. modul Paralel

25
7. Care este diferenţa dintre modul de selecţie LAST şi PREVIOUS?
a. niciuna
b. LAST determină selecţia ultimului obiect desenat, iar PREVIOUS pe cea a
obiectelor din componenţa ultimului set de selecţie
c. PREVIOUS nu este un mod de selecţie

8. Grip-urile pot fi folosite la:

a. deplasarea, rotirea, scalarea, simetrizarea de obiecte
b. deplasarea, rotirea, scalarea, simetrizarea şi selecţia de obiecte
c. deplasarea, rotirea, scalarea, simetrizarea, selecţia şi focalizarea de obiecte

9. Se poate focaliza cu ajutorul comenzii ZOOM pe un obiect ce nu se află în zona

vizibilă a desenului?
a. nu
b. da, prin opţiunea ZOOM DYNAMIC
c. da, numai dacă cel puţin o porţiune din obiect este vizibilă

Răspunsurile testului de autoevaluare

1-c, 2-b, 3-b, 4-a, 5-b, 6-b, 7-b, 8-c, 9-b

Bibliografie/webografie

1. Lambrescu I., Desenare asistată de calculator, Ed. Univ. din

Ploieşti, Ploieşti 2004.
2. Lambrescu I., Diniţă A., Neacşa A., Stoica D., Infografica –
Indrumar de laborator, Ed. Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti,
2009, ISBN 973--719-316-2

26