Unitatea de învăţare

3 Primitive grafice

Cuprins

3.1 Primitive liniare ................................................... 2

3.1.1 Punctul (point) ................................................. 2
3.1.2 Segmentul de dreaptă (line) ............................ 4
3.1.3 Dreapta (xline) ................................................. 5
3.1.4 Semidreapta (ray) ............................................ 6
3.1.5 Multilinia (mline) ............................................. 6
3.1.6 Polilinia (pline) ............................................... 12
3.1.7 Poligonul (polygon) ........................................ 13
3.1.8 Dreptunghiul (rectang) .................................. 14
3.2 Primitive curbilinii ............................................. 15
3.2.1 Cercul (circle) ................................................. 15
3.2.2 Arcul de cerc (arc) .......................................... 17
3.2.3 Elipsa şi arcul de elipsă (ellipse) .................... 20
3.2.4 Arcul de elipsă ............................................... 21
3.2.5 Curbe spline (spline) ...................................... 22
3.3 Text în desene Autocad ..................................... 24
3.3.1 Textul (text, dtext, mtext) .............................. 24
Test de autoevaluare ........................................................... 27
Răspunsurile testelor de autoevaluare ................................. 29
Bibliografie/webografie ....................................................... 29

Obiective
Prezentarea primitivelor grafice ce se pot genera în Autocad

Competenţe
Dezvoltarea capacităţii de a desena toate primitivele grafice
2D (simple sau complexe) din Autocad

1
Pentru desenarea primitivelor grafice 2D, se pot folosi meniul Draw, sau
bara de instrumente cu acelaşi nume – vezi figura 3-1. Fireşte, este posibilă
şi lansarea comenzilor de desenare din zona de comenzi. Se mai face
menţiunea că bara de instrumente DRAW poate apărea şi altfel dispusă în
fereastra AutoCAD (ca poziţie şi dimensiune).

Fig. 3-1 - Generarea de primitive grafice

3.1 Primitive liniare

3.1.1 Punctul (point)

În figura 3-2 (a. şi b.) sunt sugerate 2 modalităţi de lansare a comenzii de
desenare de punct(e). A treia o constituie lansarea din zona de comenzi.

2
 a. b.
Fig. 3-2 - Desenarea de puncte

Pentru cazul folosirii meniului Draw, Single Point, respectiv Multiple Point,
vor determina respectiv, desenarea unui singur punct, sau a unei succesiuni
de puncte. În principiu pentru desenarea unui punct sunt necesare
coordonatele acestuia, sau se poate utiliza metoda interactivă, executarea
unui clic pe spaţiul de desenare.
Modul de vizualizare a punctelor este controlat cu ajutorul câmpului
Format ⇒ Point Style… (vezi figura 3-3).

Din figura 3-3.b rezultă clar că se poate alege una din cele 20 de moduri de
reprezentare a unui punct, precum şi dimensiunea simbolului ales,
dimensiune precizată în valori absolute (UD), sau ca procent din
dimensiunea (exprimată în UD) verticală a zonei vizibile de desenare.

3
 a. b.

C.
Fig. 3-3 - Formatarea punctelor

3.1.2 Segmentul de dreaptă (line)

În figura 3-4 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de
desenare de segmente de dreaptă (line). Se poate observa că pentru
desenarea unui segment de dreaptă sunt necesare coordonatele a două
puncte, sau se execută „culegerea” cu mouse-ul a două puncte pe spaţiul
vizibil de desenare. Comanda poate continua până când se apasă de două
ori la rând tasta Enter. Chiar dacă se construieşte un contur poligonal cu
comanda line, fiecare segment este o entitate de sine stătătoare.

4
 b.
Command: line ↵
Specify first point: 20,30 ↵
Specify next point or [Undo]: 40,70 ↵
a.
Specify next point or [Undo]: ↵
c.
Fig. 3-4 - Desenarea de linii

3.1.3 Dreapta (xline)

În figura 3-5 sunt trecute în revistă cele trei metode de lansare a comenzii
de desenare de drepte (xline). Este vorba de o entitate de tip liniar
nemărginită în ambele sensuri. Rolul unei astfel de entităţi este de a
permite alinieri (între proiecţii), sau de a construi verticale (Ver), orizontale
(Hor), drepte înclinate cu un anumit unghi (Angle), bisectoare (Bisect) sau
drepte aflate la o anumită distanţă de un anumit obiect de tip liniar
(Offset).

b.
a. Command: xline ↵
Specify a point or
Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]:.......
c.
Fig. 3-5 – Desenarea unei liniii de construcţie

5
3.1.4 Semidreapta (ray)
În figura 3-6 apar [doar] cele două metode de lansare a comenzii de
desenare de semidrepte (ray), adică o entitate ce porneşte dintr-un punct
(start point) şi trecând printr-un al doilea (through point) defineşte o
semidreaptă (deci nesfârşită în sensul definit de cele două puncte).
Dacă la al doilea prompter Specify through point se specifică un
al treilea punct, se construieşte o a doua semidreaptă definită de primul
punct (start point) şi de cel de-al treilea, ş.a.m.d, rezultând o reţea de raze
ce converg în aşa-numitul start point.

a.
b.
Command: ray ↵
Specify start point: 20,40 ↵
Specify through point: ↵
Specify through point: ↵
c.
Fig. 3-6 – Desenarea unei semidrepte (ray)

Explicaţii suplimentare la clasă

3.1.5 Multilinia (mline)

Figura 3-7 face referire la cele trei modalităţi de lansare a comenzii de
desenare de multilinii. Multilinia este de fapt o entitate complexă, în
componenţa căreia intră mai multe segmente paralele. Implicit este vorba
despre două astfel de segmente (o aplicaţie ar fi deci desenarea de
elemente de zidărie de exemplu), dar este posibil să se creeze multilinii cu
o structură oricât de complexă, care să conţină mai multe trasee paralele,
eventual trasate cu diferite tipuri de linie (asupra acestei noţiuni se va
reveni cu detalii ulterior), cu diferite culori sau grosimi de linie (şi asupra
acestui aspect se va reveni) şi cu diverse modalităţi de începere şi/sau
terminare a multiliniei.

6
 a.

Command: mline ↵
Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style =
STANDARD
Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: j ↵
Enter justification type [Top/Zero/Bottom] <top>:
Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style =
STANDARD
Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: s ↵
Enter mline scale <20.00>: ↵
Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style =
STANDARD
Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: 20,40 ↵
Specify next point: 50,60 ↵
Specify next point or [Undo]: ↵
b.
Fig. 3-7 – Desenarea de multilinii

În figura 3-8 se dau explicaţii [vizuale] despre semnificaţiile opţiunilor de

aliniere (justification) a multiliniilor faţă de punctele precizate (culese).
Opţiunea Scale (scară) defineşte un factor [de scalare] care înmulţeşte
valorile distanţelor dintre liniile ce formează multilinia. Aceste elemente
sunt atribute ale aşa-numitelor stiluri de multilinie. Un stil [de multilinie] se
defineşte cu ajutorul câmpului Format ⇒ Multilinie Style… (vezi
figura 3-9). Un stil odată definit, poate fi folosit pentru desenarea unei
multilinii cu ajutorul opţiunii STyle din prompterul comenzii mline.

7
 Fig. 3-8 - Opţiuni de aliniere pentru multilinii

Fig. 3-9 - Stiluri de multilinie

Acţionarea câmpului Format ⇒ Multilinie Style… conduce la casetele de

dialog din figura 3-10.a, şi b. În rezumat, cu ajutorul acestora, se definesc,
se încarcă sau se redenumesc noi stiluri de multilinii (Multiline Style), se
setează numărul de linii din componenţa multiliniei, distanţele dintre
acestea, culoarea şi tipul de linie cu care vor fi desenate (Elements) şi se
stabileşte modul de închidere al multiliniilor, precum şi umplerea sau nu cu
culoare (Caps).

8
 a.

b.

Fig. 3-10 - Controlul tipurilor de multilinie

9
În figura 3-11 apare un traseu desenat cu un tip de multilinie, altul decât
cel standard.

Fig. 3-11 - Exemplu de multilinie

Multilinia este formată din 4 trasee, dintre care unul este desenat cu linie
întreruptă.
O altă problemă care poate să apară în cazul multiliniilor este comportarea
acestora la intersectarea cu alte multilinii sau chiar la auto-intersectare.
Procesul poate fi controlat (după desenarea multiliniilor) cu ajutorul
comenzii mledit (sau a câmpului Modify ⇒ Object ⇒ Multiline…) –vezi
figura 3-12.

a.

10
 b.
Fig. 3-12 - Controlul intersecţiilor de multilinii

Cu ajutorul casetei de dialog Multiline Edit Tools, se pot controla

intersecţiile [de multilinii] sau se pot introduce noi noduri (vertex-uri), sau
încă, se pot realiza întreruperi în traseele multiliniei (inserarea unei ferestre
într-un element de zidărie de exemplu).
Elemente de detaliu privind modul de lucru cu multilinii se vor da la
activităţile aplicative.

În figura 3-13 se poate vedea cum, folosind zona din caseta de

dialog Multiline Edit Tools, se poate controla intersecţia a două multilinii.

Fig. 3-13 - Exemple de intersecţii de multilinii

11
 3.1.6 Polilinia (pline)
Este o entitate complexă, în componenţa căreia pot intra segmente de
dreaptă şi arc de cerc, ambele putând primi atribut de grosime de linie, ba
chiar de grosime variabilă.
Desenarea unei polilinii se poate face folosind câmpul Draw ⇒ Polyline,
bara de instrumente Draw, sau zona de comenzi, aşa cum se poate vedea
în figura 3-14.

b.
a.
Command: pline ↵
Specify start point: 20,20 ↵
Current line-width is 0.0000
Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: 40,60↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: a↵
Specify endpoint of arc or
[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Secondpt/Undo/Width]:r↵
Specify radius of arc: 24↵
Specify endpoint of arc or [Angle]: a↵
Specify included angle: 90↵
Specify direction of chord for arc <63>: 45↵
Specify endpoint of arc or
[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Secondpt/Undo/Width]:↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: 100,120↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: w↵
Specify starting width <0.0000>: 2↵
Specify ending width <2.0000>: 4↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: ↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: ↵
c.
Fig. 3-14 – Desenarea unei polilinii

În figura 3-15 se poate vedea rezultatul secvenţei din figura 3-14.c. Este
vorba despre o polilinie ce conţine un arc de cerc cu raza 24, cu
deschiderea de 900, a cărui coardă subîntinsă face cu axa x unghiul de 450.

12
După cum se poate vedea tot din figura 3-14.c, dar şi din figura 3-15,
ultimul segment are grosime variabilă (2 UD la început şi 4 UD la sfârşit).

Fig. 3-15 – Exemplu de polinie cu grosime variabilă

Polilinia este o entitate care permite multiple opţiuni de editare, aşa cum
se va vedea mai târziu.

Explicaţii suplimentare la clasă

3.1.7 Poligonul (polygon)

Este tot o entitate complexă formată din segmente de dreaptă (este de
fapt o polilinie închisă). Rezultatul este un poligon regulat, cu un număr de
laturi cuprins între 3 (triunghiul echilateral) şi 1024 (practic un cerc).
Poligoanele se pot construi în principiu prin înscriere în, sau circumscriere
la un cerc căruia i se precizează centrul şi raza, fie prin precizarea unei
laturi (opţiunea Edge).
În figura 3-16 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de
desenare de poligoane, varianta c. producând un poligon cu 5 laturi, cu
centrul în punctul de coordonate 100,100 şi înscris într-un cerc de rază
24 UD.

13
 a.

b.

Command: polygon ↵
Enter number of sides <4>: 5 ↵
Specify center of polygon or [Edge]: 100,100↵
Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about
circle] <I>:↵
Specify radius of circle: 24↵
c.
Fig. 3-16 – Desenarea unui poligon

3.1.8 Dreptunghiul (rectang)

Este tot o entitate complexă, de tip polilinie. Desenarea unui dreptunghi se
poate face lansând comanda într-unul din cele 3 modalităţi, aşa cum se
poate vedea în figura 3-17.
De precizat că dreptunghiurile pot fi desenate direct cu colţurile racordate
(Fillet), sau teşite (Chamfer). De altfel în figura 3-17.c, se construieşte un
dreptunghi cu colţurile racordate cu raza 10 UD.
Se mai face precizarea că dreptunghiurile se pot desena cu linie a cărei
grosime este precizată de utilizator prin intermediul opţiunii Width.
Opţiunile Elevation şi Thickness pot da atribute 3D dreptunghiurilor
obţinute.

14
 b.

a.

Command: rectang ↵
Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]:f↵
Specify fillet radius for rectangles <0.0000>: 10↵
Specify first corner point or … [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]:
20,20↵
Specify other corner point or [Dimensions]: 60,100↵
c.
Fig. 3-17 – Desenarea unui dreptunghi

3.2 Primitive curbilinii

3.2.1 Cercul (circle)

Cele trei modalităţi de lansare a comenzii de desenare de cercuri apar în
figura 3-18.
Există 6 metode de a genera un cerc (vezi figura 3-18.a):
2 prin precizarea centrului şi a razei – Center, Radius;
3 prin precizarea centrului şi a diametrului Center, Diameter;
4 prin precizarea a două puncte diametral opuse – 2 Points;
5 prin precizarea a trei puncte necoliniare – 3 Points;
6 prin precizarea a două obiecte la care cercul va fi tangent şi a
razei- Tan, Tan Radius;
7 prin precizarea a trei obiecte la care cercul va fi tangent – Tan, Tan,
Tan.

15
În figura 3-18 c este redată secvenţa cu ajutorul căreia se desenează un
cerc de rază 30 UD şi tangent la două segmente de dreaptă – vezi
figura 3-19.

a.

b.

Command: c ↵
CIRCLE Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan
radius)]: t↵
Specify point on object for first tangent of circle: selecţie linia
1- vezi figura 3-19
Specify point on object for second tangent of circle: selecţie
linia 2 - vezi figura 3-19
Specify radius of circle: 30↵
c.
Fig. 3-18 – Desenarea de cercuri

16
 Fig. 3-19 – Cerc tangent la două entități

3.2.2 Arcul de cerc (arc)

În figura 3-20 sunt prezentate modalităţile de lansare a comenzii de
desenare de arce de cerc. Se poate observa (figura 3-20.a) că există 11
procedee de a desena arce de cerc, dar o analiză atentă pune în evidenţă
că unele procedee diferă numai prin ordinea în care sunt precizate
elementele geometrice (3 la număr) necesare generării unui arc de cerc.

a.

17
 b.
Command: arc ↵
Specify start point of arc or [Center]: 20,20 ↵
Specify second point of arc or [Center/End]: c ↵
Specify center point of arc: 40,30 ↵
Specify end point of arc or [Angle/chord Length]: a ↵
Specify included angle: 100 ↵

c.
Fig. 3-20 - Desenarea unui arc de cerc

Secvenţa din figura 3-20.c permite desenarea unui arc de cerc prin
precizarea punctului de start (20,20), a centrului (40,30) şi a unghiului la
centru subîntins. Se recomandă testarea exemplului şi urmărirea sensului
de desenare a arcului.
În figura 3-21 se prezintă 10 modalităţi de desenare de arce de cerc (mai
puţin modalitatea Continue). Se recomandă încercarea de a le realiza pe
toate.

18
 Fig. 3-21 – Modalităţi de desenare de arcuri

Cifrele 1, 2 şi 3 indică ordinea de culegere a punctelor.

19
3.2.3 Elipsa şi arcul de elipsă (ellipse)
Declanşarea comenzii de desenare a elipsei se realizează aşa cum se poate
vedea în figura 3-22.

b.

a.

Command: ellipse ↵
Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: 20,20 ↵
Specify other endpoint of axis: 80,40 ↵
Specify distance to other axis or [Rotation]: 20 ↵
c.
Fig. 3-22 – Desenarea unei elipse

În principiu o elipsă se poate desena prin:

• precizarea extremităţilor unei axe şi a uneia din extremităţile celeilalte;
• precizarea extremităţilor unei axe şi a unui unghi de rotire al cercului al
cărui diametru este chiar axa deja definită (rotirea se face în jurul
diametrului şi este urmată de proiecţia cercului rotit pe planul de lucru
– cu un unghi cuprins între 00 şi 89,40);
• precizarea centrului elipsei (mijlocului unei axe) şi a extremităţilor
celor două semiaxe;
• precizarea centrului elipsei (mijlocului unei axe), a extremităţii uneia
din axe şi a unui unghi de rotire.
Opţiunea din figura 3-22.c descrie desenarea unei elipse prin precizarea
unei axe (definită de punctele de coordonate 20,20 şi 80,40) şi a lungimii
celeilalte semiaxe (20 UD).

20
3.2.4 Arcul de elipsă
Se desenează folosind una din metodele prezentate în figura 3-23.

b.

a.

Command: ellipse ↵
Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: a↵
Specify axis endpoint of elliptical arc or [Center]: c↵
Specify center of elliptical arc: 200,150↵
Specify endpoint of axis: 320,150↵
Specify distance to other axis or [Rotation]: 200,190↵
Specify start angle or [Parameter]: 45↵
Specify end angle or [Parameter/Included angle]: 120↵

c.
Fig. 3-23 – Desenarea unui arc de elipsă

Se poate observa că desenarea unui arc de elipsă presupune într-o primă

fază „producerea” unei elipse, după care mai este necesară precizarea

21
unghiului sau parametrului care controlează începutul arcului şi a unghiului
(sau parametrului) care controlează sfârşitul arcului. Se mai poate preciza şi
unghiul (sau parametrul) inclus.
În cazul în care se optează pentru folosirea parametrului în locul unghiului,
trebuie ştiut că se foloseşte ecuaţia vectorială a elipsei:
p (u ) = c + a ⋅ cos(u ) + b ⋅ sin(u ) ,
unde u este parametrul (care variază între 0 şi 3600), c simbolizează centrul
elipsei, iar a şi b sunt cele două semiaxe.
Mai jos este reprodusă secvenţa prin care se produce arcul de elipsă din
figura 3-24. Singura diferenţă faţă de cazul din figura 3-23 este că se
utilizează un parametru şi nu un unghi (deşi valorile sunt aceleaşi).

Command: ellipse↵
Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: a↵
Specify axis endpoint of elliptical arc or [Center]: c↵
Specify center of elliptical arc: 200,150↵
Specify endpoint of axis: 320,150↵
Specify distance to other axis or [Rotation]: 200,190↵
Specify start angle or [Parameter]: p↵
Specify start parameter or [Angle]: 45↵
Specify end parameter or [Angle/Included angle]: 120↵

Fig. 3-24 - Exemplu de desenare a unui arc de elipsă

3.2.5 Curbe spline (spline)

Curbele de acest tip (pentru care termenul a fost preluat fără nici un fel de
adaptare şi în limba română), fac parte din categoria aşa-numitelor curbe
de „formă liberă” (free form curves). Curbele spline construite de AutoCAD
sunt „trasee” ce jalonează un set de puncte în limitele unei distanţe
(numită şi toleranţă). În figura 3-25 este reprezentată cu linie continuă, o
succesiune de arce de curbă spline pentru care toleranţa aleasă este 0 şi
pornind de la aceleaşi puncte s-a trasat cu linie întreruptă o succesiune de
arce de curbă spline pentru care toleranţa aleasă a fost de 10 UD.

22
 Fig. 3-25 - Curbă spline

Se poate observa că deşi toleranţa este diferită de zero pentru unul din
trasee, primul şi ultimul punct sunt „atinse” de arcele de curbă. Aceasta
pentru că s-a optat pentru o succesiune de arce de curbă spline „relaxată”,
când direcţia tangentei la arcul de început şi cel de sfârşit sunt stabilite la
valorile implicite. Comanda spline permite însă şi un control al direcţiilor
tangentelor la primul şi ultimul arc de curbă spline.
Desenarea unei succesiuni de arce de curbe spline se face folosind cele 3
metode de lansare a comenzii prezentate în figura 3-26.
Figura 3-26.c surprinde construcţia unei succesiuni de arce de curbă spline
pentru care se fixează direcţiile tangentelor la primul şi ultimul arc la 300,
respectiv 450. Pentru a se putea reconstitui exemplul se recomandă
desenarea celor 6 puncte (nu este obligatorie obţinerea unei identităţi cu
imaginea), urmată de activarea modului osnap NODE şi de lansarea
comenzii spline.

b.

a.

23
Command: spline ↵
Specify first point or [Object]: selecţie punct 1
Specify next point: selecţie punct 2
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
selecţie punct 3
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
selecţie punct 4
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
selecţie punct 5
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:
selecţie punct 6
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:↵
Specify start tangent: 30 ↵
Specify end tangent: 45 ↵
c.
Fig. 3-26 – Desenarea unei curbe spline

În figura 3-27 apare cu linie întreruptă succesiunea de arce de curbă spline

şi sunt individualizate şi cotate tangentele la primul şi ultimul arc. Cu linie
continuă este reprezentată curba spline „relaxată”, ceea ce corespunde
unor unghiuri de 00 pentru cele două tangente.

Fig. 3-27 – Exemplu de curbă spline

3.3 Text în desene Autocad

3.3.1 Textul (text, dtext, mtext)

De multe ori este necesară inserarea în desenele produse cu AutoCAD-ul a
unor secvenţe de text (indicaţii tehnologice, comentarii etc). Acest lucru
este posibil cu ajutorul comenzilor text, dtext sau mtext.
Există două tipuri de secvenţe de text: text linie şi text paragraf. Pentru
primul tip se vor folosi comenzile text sau dtext (care diferă foarte puţin

24
între ele), iar pentru al doilea tip, se va folosi comanda mtext (de la
multiline text).
Scrierea se face folosind una din metodele descrise în figura 3-28.

a.

b.

Command: dtext ↵
Current text style: "Standard" Text height: 2.5000 ↵
Specify start point of text or [Justify/Style]: s ↵
Enter style name or [?] <Standard>:↵
Current text style: "Standard" Text height: 2.5000↵
Specify start point of text or [Justify/Style]: j ↵
Enter an option
[Align/Fit/Center/Middle/Right/TL/TC/TR/ML/MC/BL/BC/BR]: a ↵
Specify first endpoint of text baseline:precizare punct 1
Specify second endpoint of text baseline: precizare punct 2
Enter text: Text introdus in desen ↵
Enter text: ↵
c.
Fig. 3-28 – Generarea de Text într-un desen

25
Rezultatul secvenţei din figura 3-28.c este prezentat în figura 3-29.

Fig. 3-29 – Exemplu de text

Câmpul Draw ⇒ Text ⇒ Single Line Text corespunde comenzii dtext.

Comanda text se întrebuinţează mai rar. Diferenţele dintre text şi dtext vor
fi explicitate în cadrul activităţilor aplicative. Tot atunci vor fi date explicaţii
legate de opţiunile comenzii dtext aşa cum apar ele în figura 3-28.c.

Explicaţii suplimentare la clasă

În cazul în care este necesară inserarea unui volum mai mare de text, sau
când este mai comod ca un text deja scris să fie preluat în AutoCAD, se va
folosi comanda mtext (Multiline Text). În paragrafele ce urmează vor fi
date explicaţii suplimentare legate de această comandă.
Inserarea unui paragraf de text se face cu ajutorul comenzii mtext. Aceasta
poate fi lansată din zona de comenzi, cu ajutorul câmpului Draw ⇒ Text ⇒
Multiline Text…, sau utilizând butonul de pe bara de instrumente
Draw.
Primul lucru care trebuie făcut, odată lansată comanda, este precizarea
unei ferestre dreptunghiulare care delimitează (cel puţin pe lăţime), zona
ocupată de text – vezi figura 3-30.

Fig. 3-30 – Definirea zonei alocată textului

26
După aceasta, prin utilizarea casetei de dialog Multiline Text Editor, se
poate face scrierea şi se pot controla atribute ale textului cum ar fi:
• Setul de caractere folosit;
• Dimensiunea caracterelor (exprimată tot în UD);
• Stilul caracterelor (aldin, italic, subliniat);
• Culoarea scrisului;
• Opţiuni de aliniere sau rotire a paragrafului (textului);
• Spaţierea rândurilor de text.
Se poate decide chiar preluarea unui text deja existent (în format ASCII)
(butonul Import Text…).
Sunt disponibile şi facilităţi de căutare şi înlocuire de caractere
(Find/Replace).

Explicaţii suplimentare la clasă

Test de autoevaluare

1. Este posibil să se controleze modul de reprezentare a entităţii PUNCT

(POINT):
a. nu
b. da, prin intermediul câmpului FORMAT ⇒ THICKNESS
c. da, prin intermediul câmpului FORMAT ⇒ POINT STYLE

2. Entitatea segment de dreaptă (LINE) poate avea atribut de grosime?

a. nu
b. da
c. da, dacă se lucrează pe LAYERE

3. Entitatea MULTILINIE (MULTILINE) poate avea atribut de grosime?

a. da
b. nu
c. da, dar el referă la segmentele componente

27
4. Pentru desenarea bisectoarei unui unghi, se recomandă folosirea
entităţii:
a. RAY
b. XLINE
c. LINE

5. POLILINIA (PLINE) are în componenţă numai segmente de dreaptă?

a. da
b. nu, poate conţine şi arce de cerc şi de curbe SPLINE
c. nu, poate conţine şi arce de cerc

6. Care este numărul minim de laturi pe care le poate avea figura desenată
cu comanda POLYGON?
a. 4
b. 3
c. 5

7. Opţiunea TAN, TAN, RAD, permite desenarea de cercuri prin precizarea:

a. centrului, a două puncte de tangenţă şi a razei
b. a două segmente la care cercul va fi tangent şi a razei
c. a două entităţi plane la care cercul va fi tangent şi a razei

8. Ce reprezintă LENGTH care apare ca opţiune în desenarea de arce de

cerc?
a. lungimea arcului de cerc
b. lungimea coardei sub-întinse de arcul de cerc
c. mărimea razei arcului de cerc

9. Ce semnifică opţiunea Fit tolerance din prompterul comenzii SPLINE?

a. distanţa minimă dintre două puncte ale curbei [spline]
b. distanţa dintre punctele culese şi traseul curbei
c. distanţa dintre punctele prin care se reprezintă curba [spline]

10. Se poate scrie pe mai multe rânduri într-un desen Autocad?

a. da, numai cu comanda MTEXT
b. nu
c. da, cu comenzile DTEXT sau MTEXT

28
 Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-c, 2-b, 3-c, 4-a, 5-b, 6-b, 7-c, 8-a, 9-b, 10-a

Bibliografie/webografie

1. Lambrescu I., Desenare asistată de calculator, Ed. Univ.

din Ploieşti, Ploieşti 2004.
2. Lambrescu I., Diniţă A., Neacşa A., Stoica D., Infografica –
Indrumar de laborator, Ed. Universităţii Petrol-Gaze din
Ploieşti, 2009, ISBN 973--719-316-2

29