Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilizarea constrângerilor
Obtinerea schitelor complet definite din punct de vedere geometric se face prin aplicarea
constrangerilor asupra obiectelor componente ale unui contur desenat in prealabil.
Constrangerile sunt de doua tipuri: geometrice (Geometric constrains) si dimensionale
(Dimensional constrains).
Constrangerile geometrice determina aplicarea unor conditii de pozitie reciproca a elementelor
componente ale schitei (ex.: Perpendicular, Tangent, Collinear, Symmetric, Coincident, Parallel,
Smooth (G2), Concentric, Equal), sau conditii de pozitie a acestora fata de sistemul de coordonate
curent (Fix, Horizontal, Vertical)
Constrangerile dimensionale determina aplicarea pe elementele schitei a unor cote (Horizontal,
Vertical, Aligned, Radius, Diameter, Angular) care sunt gestionate de programul AutoCAD ca
parametri.
Acestor parametri li se aloca nume unice (d1, d2, d3, …). Ei pot fi definiti atat ca dimensiuni (cote
plasate pe schita) cat si ca relatii intre ei utilizand (fx: d2=d1/2). De asemenea, se pot utiliza cote
plasate pe desen pentru a fi convertite in constrangeri dimensionale.
Pasul 1
Pentru afisarea constrangerilor aplicate, in Tab-ul Parametric, apasati pe butoanele Show all din
Panel-ul Geometric si, respectiv, in Panel-ul Dimensional.
CURS5 – Grafică asistată de calculator
Utilizarea constrângerilor
Se lanseaza in executie comanda Pline, apasand pe butonul acesteia aflat in Panel-ul Draw.
In partea dreapta a zonei grafice, se deseneaza un contur aproximativ, asemanator cu cel de
culoare verde.
Pasul 3
Din Tab-ul Parametric, veti aplica schitei incepute constrangeri geometrice, astfel: de mai jos:
– pentru segmentul de jos, constrangerea Horizontal –
– pentru segmentul din stanga, constrangerea Vertical –
– pentru segmentul de sus, constrangerea Parallel si se indica segmentul orizontal –
– pentru cele doua segmente din dreapta, constrangerea Perpendicular –
Se observa ca, fata de desenul initial, dupa aplicarea constrangerilor geometrice, conturul si-a
modificat forma.
CURS5 – Grafică asistată de calculator
Utilizarea constrângerilor
Pasul 4
Din Panel-ul Dimensional, se aplica urmatoarele constrangeri dimensionale:
– pentru segmentul de jos, constrangerea Linear (Horizontal), cu valoarea 170 (d5)
– pentru segmentul din stanga, constrangerea Linear (Vertical), cu valoarea 150 (d6)
– pentru segmentul oblic din dreapta-sus, constrangerea Aligned, cu valoarea 90 (d7)
– pentru segmentul de sus, constrangerea Linear (Horizontal), cu valoarea d5
Constrangerile dimensionale adaugate sunt gestionate de programul AutoCAD ca parametri. Fiecare parametru
primeste un nume (d1, d2, d3, …, d8) unic si poate avea o valoare explicita sau poate fi definit ca functie de alti
parametri din desen (ex: fx:d8=d5, confera parametrului d8 valoarea 170). De mentionat faptul ca dependenta lui
d8 prin functia alocata, face ca el sa se modifice daca se aloca alta valoare lui d5.
In acest moment, schita este complet constransa. Se poate spune ca nu mai are nici un grad de libertate.
Daca vom adauga, pentru segmentul oblic din dreapta-jos o constrangere de tip Aligned, vom fi anuntati ca schita
este “supra-constransa” iar aceasta noua cota va fi considerata informativa si va fi scrisa intre paranteze:
(d9=120).
Pentru aplicarea automata a constrangerilor geometrice, se poate activa modul Infer Constrains – , din bara de
stare. Programul va aplica aceste constrangeri automat pentru elementele care sunt desenate orizontal, vertical,
perpendicular pe alte obiecte, si va aloca, de asemenea, punctelor de End ale segmentelor constrangeri de tip
Coincident – .
Cotele plasate ca si constrangeri dimensionale sunt gestionate ca parametri, aceste cote pot fi vizualizare tabelar,
prin accesarea butonului “fx Parameters Manager” din Panel-ul Manage.
Parametrii definiti in desen pot fi modificati, obtinandu-se astfel piese de forme asemanatoare dar cu alte
dimendiuni (familii de piese).
CURS5 – Grafică asistată de calculator
Pentru desenarea segmentelor de dreapta plasate la unghiuri cunoscute fata de axele sistemului de
coordonate, se poate utiliza functia Polar Tracking. Aceasta functie se activeaza apasand pe
butonul Polar Tracking , din bara de stare sau pe tasta functionala F10. Setarile specifice se fac in
Tab-ul Polar Tracking din fereastra Drafting Settings.
Pasul 1
Apasati pe sageata din dreapta butonul Polar Tracking si alegeti optiunea Tracking
Settings pentru a deschide fereastra Drafting Settings si tab-ul Polar Tracking. Verificati
activarea functiei Polar Tracking. Setati ca activ unghiul de 45 de grade in lista Polar Angle
Settings si remarcati faptul ca se pot crea si alte valori unghiulare aditionale, acestea fiind urmarite
ca valori singulare, nu ca increment (multiplu) cum se va proceda in cazul optiunii Increment Angle.
Activati functia Additional angle:, apasati butonul New si introduceti valoarea de 30 de grade.
CURS5 – Grafică asistată de calculator
Utilizand, functia Polar Tracking (90°) in combinatie cu functia Object Snap Tracking pentru
preluarea pozitiei verticale a punctului corespondent din proiectia initiala, trasam linia verticala din
partea dreapta.
In menu-ul shortcut, selectam, pe rand, optiunea Arc, apoi optiunea Second Pt a
comenzii Polyline si indicam punctul de varf al arcului utilizand metoda Object Snap
Tracking pentru preluarea pozitiei orizontale a Midpoint-ului liniei de jos si a Endpoint-ului din
dreapta-sus al proiectiei initiale.
Specificam punctul de End al arcului prin metoda Object Snap Tracking pentru preluarea pozitiei
orizontale a Endpoint-ului liniei de jos si a Endpoint-ului din dreapta (vezi punctul indicat in
imaginea de mai jos) al proiectiei initiale.
Din menu-ul shortcut, selectam, pe rand, optiunile Line si Close, ale comenzii Polyline, inchizand,
astfel conturul.
CURS5 – Grafică asistată de calculator