MINISTERUL EDUCATIEI CULTURII TINERETULUI SI SPORTULUI LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ARAD

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU OBTINEREA COMPETENTELOR

COORDONATOR PROF: ALEXANDRU TULESCU

ABSOLVENTA: BARA EMANUELA

- ARAD -

- 2011 1

MINISTERUL EDUCATIEI CULTURII TINERETULUI SI SPORTULUI LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ARAD

COORDONATOR PROF: ALEXANDRU TULESCU

ABSOLVENTA: BARA EMANUELA

- ARAD -

- 2011 2

CUPRINS INTRODUCERE.4 CAP I: ANTRENAMENTUL SPORTIV: DEFINITIE SI COMPONENTE...5 CAP II: CONTINUTUL ANTRENAMENTULUI IN DIFERITE STADII DE PREGATIRE
SPORTIVA...7 2.1. Generalitati privind caracterul stadial al antrenamentului sportiv...7 2.2. Continutul antrenamentului in stadiul 1. Antrenamentul de baza orientat in functie de specificul ramurii de sport.7 2.2.1. Obiective generale comune ale stadiului 1 si metodologia realizariiacestora..8 2.2.2. Obiectivele si metodologia realizarii componentelor antrenamentului..10 2.3. Continutul antrenamentului in stadiul al II-lea. Antrenamentul constructiv specializat ( A.C.S.) ...14 2.3.1.Obiectivele generale, sarcinile si particularitatile stadiului al II-lea al antrenamentului14 2.3.2. Obiectivele diferentiate ale stadiului al doilea al antrenamentului.15 2.4. Continutul antrenamentului in stadiul al III-lea . antrenamentul orientat spre inalta performanta (A.O.I.P.).17 2.5. Continutul antrenamentului in stadiul al IV-lea. (A.M.P.)18

CAP III : PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV19 CAP IV : LOCUL PREGATIRII FIZICE MULTILATERALE IN ANTRENAMENTUL SPORTIVILOR DE PERFORMANTA...24

CONCLUZII...26 BIBLEOGRAFIE27

INTRODUCERE

Preul succesului este munca grea, dedicarea la antrenament i determinarea, chiar dac vom ctiga sau pierde, vom sti ca am dat tot ce e mai bun din noi pentru a reusi! Vince Lombardi

Antrenamentul sportiv este un proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-tactice si psihice intense, in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice. Antrenamentul sportiv ne ajuta sa ajungem la performanta. Prin el devenim dintr-un simplu om de rand intr-un invingator celebru.

CAPITOLUL I ANTRENAMENTUL SPORTIV: DEFINITIE SI COMPONENTE

Una dintre definitiile date antrenamentului sportiv este cea inclusa in Dictionarul terminologic, conform careia antrenamentul sportiv este un proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-tactice si psihice intense, in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice. Notiunea de antrenament este sinonima cu cea de pregatire sportiva. Conceptul de antrenament are in subordine bazele antrenamentului (ansamblul legilor si principiilor care fundamenteaza si conditioneaza antrenamentul sportiv) stabilite de teoria antrenamentului sportiv (sistem de principii si metode care compun si structureaza antrenamentul sportiv), conform principiilor antrenamentului (idei de baza, de ordin pedagogic, psihologic, fiziologic, igienic si altele care structureaza efectuarea si conducerea procesului de antrenament). In consecinta, antrenamentul sportiv are mai multe componente: - pedagogica prin procesul didactic cu care opereaza; - biologica prin efectele obiective in planul dezvoltarii functionale si al nivelului adaptiv al organismului uman; - psihologica prin implicatiile caracteriale, morale emotionale ale personalitatii sportivului;

- sociologica prin raporturile si modul lui de integrare si omogenizare in mediul social, economic si cultural;

- igienica prin conditiile specifice de alimentatie, odihna si de mediu ambiant in care sportivul se antreneaza si se reface;

- etica prin idealurile de fair-play, de angajare totala si onesta in pregatire si in concurs; - estetica prin frumusetea si rafinamentul gestului motric, prin complexitatea si armonia actiunilor motrice, prin spectacolul provocat de procesul sportiv.

CAPITOLUL II CONTINUTUL ANTRENAMENTULUI IN DIFERITE STADII DE PREGATIRE SPORTIVA

2.1. Generalitati privind caracterul stadial al antrenamentului sportiv

Antrenamentul sportiv este un proces indelungat, desfasurati pe mai multi ani, durata care impune proiectarea si programarea sa riguroasa, trepte sau stadii. Acestea trebuie sa corespunda caracteristicilor de varsta si unei dinamici ascendente, dictata de procesele de adaptare diferentiate dupa continutul fiecarei ramuri de sport. Ca urmare, procesele de desfasurare fizica, psihica si motorica proprii fiecarei varste, pe de o parte, si cerintele impuse pentru cresterea capacitatii de performanta, pe de alta parte, sunt factori determinanti in stabilirea continutului si a duratelor stadiilor antrenamentului. Precizarea stadiilor este necesara pregatirii in perspectiva, deoarece obiectivele ce se doresc a fi indeplinite trebuie sistematizate pornind de la obiective mari, cu caracter general, la obiective mai reduse proprii stadiilor, obiective de macrociclu, de mezociclu si unitate de antrenament sau de lectie. Antrenamentul sportiv se desfasoara pe durata a patru stadii in care incarcaturile de antrenament, adica volumul, intensitatea, complexitatea eforturilor si metodele de refacere au pondere diferita. Continuitatea are rol fundamental in tot parcursul antrenamentului si ca urmare, trecerea de la un stadiu la altul se realizeaza treptat.

2.2. Continutul antrenamentului in stadiul 1. Antrenamentul de baza orientat in functie de specificul ramurii de sport.
Etapa initiala a pregatirii sportive incepe imediat dupa procesul de selectie, dureaza aproximativ trei ani si se incheie inainte de declansarea proceselor de pubertate. Obiectivul cu cel mai mare grad de generalitate al stadiului il constituie crearea [remiselor generale pentru dezvoltarea pe termen lung a capacitatii de performanta, actionandu-se in urmatoarele directii : - dezvoltarea disponibilitatilor geneale de efort si specifice sportului in care se realizeaza initierea ; 7

- dezvoltarea coordonrii fine a miscarilor, in paralel cu invatarea si consolidarea tehnicii ramurii de sport ; - obisnuirea cu participarea in competitie.

2.2.1.

Obiective

generale

comune

ale

stadiului

si

metodologia

realizariiacestora A. Dezvoltarea motricitatii generale si specifice ramurii de sport pentru

care au fost selectionati copii.

Studierea diferitelor forme si tipuri de invatare, indiferent daca acestea sunt inteligente, perceptiv motrice, motrice sau inteligent motrice, au condus la concluzia ca cel care stapaneste un numar mare de deprinderi si cunostinte are si posibilitatea de a rezolve numeroase tipuri de probleme cu caracter general si specifice unor activitati. In invatarea specifica sportului s-a emis concluzia ca cel care stapaneste un numar mare de deprinderi si perceperi motrice sunt capabili sa rezolve si numeroase situatii problematica din competitii si antrenamente. O alta concluzie subliniaza ca importanta este si posibilitatea de a stabili relatii variate intre deprinderile invatate, de a le combina si recombina in forme originale eficiente. In acest context in primul stadiu al antrenamentului trebuie programate urmatoarele actiuni si structuri motrice : mers in forme variate si conditii variate ; alergari de diferite tipuri si in conditii variate ; jocuri de miscare al caror continut si structura sa cuprinda actiuni variate pregatitoare sau inrudite cu sportul in care se specializeaza sportivul ; jocuri folosind sarituri variate si ocolirea unor obstacole ; elemente din gimnastica de baza si acrobatica ; exercitii pentru dezvoltarea atentiei, vederii periferice si a memoriei motorice orientarii spatiale, etc. ; Efortul v-a fi orientat in cadrul exercitiilor de mai sus, in directia cresterii rezistentei, a coordonarii si implicit, a dezvoltarii aparatelor si sistemelor ce conditioneaza invatarea initiala, creand o baza a pregatirii eficiente cu deosebire in perspectiva. 8

Capacitatea de efort se dezvolta fara a depasi limitele functionale si psihice, fara a provoca dorinta de incetare a activitatii. Efortul trebuie sa fie accesibil, exercitiile interesante si stimulative. Intreaga activitate trebuie sa duca la formarea unei atitudini favorabile, bazata pe bucuria si placerea de a veni la antrenament, de dragoste fata de sportul practicat.

B. Stimularea proceselor de crestere si dezvoltare fizica si, de asemenea, influientarea treptata a grupelor musculare prioritar solicitate in sportul practicat.
Cresterea copiilor si adolescentilor este caracterizata de modificari ale proportiilor corpului, produse in diferite etape de varsta. Aceste modificari influienteaza capacitatea de performanta. La 5 7 ani cresc mult membrele superioare si cele inferioare, comparativ cu trunchiul. La 5 ani inaltimea corpului este de doua ori si jumatate mai mare decat la nastere, iar greutatea de cinci ori. La 6 10 ani, cresterea si dezvoltarea fizica sunt mai rapide si mai uniforme ca la varstele anterioare. Masa musculara creste lent si valorile fortei sunt mai scazute, creste insa mobilitatea articulara, fapt ce favorizeaza miscarile ample, invatarea tehnicii conform modelelor consacrate si implicit cresterea expresivitatii. La 10 11 ani, caracteristicile fizice si psihice sunt favorabile achizitionarii unor structuri motrice corecte, fapt care implica invatarea tehnicii in detaliu sau consolidarea acestora in cazul specializarii timpurii 5 7 ani. Intre 12 14 ani, intervine pubertatea iar dezvoltarea fizica este accentuat caracterizata de dismorfism sexual si dezechilibrarea proportiilor segmentelor corpului. Dezvoltarea armonioasa a corpului presupune influientarea grupelor muscuare si indeosebi a grupelor de muschi care sunt mai solicitate si determina randamentul intr-o ramura de sport. Cu alte cuvinte, in centrul preocuparilor trebuie sa stea atat armonia dezvoltarii fizice, cat si dezvoltarea acelor grupe de muschi ce determina un randament crescut in ramura de sport practicata.

2.2.2. Obiectivele si metodologia realizarii componentelor antrenamentului

A. Dezvoltarea calitatilor motrice.

Rezistenta In ciuda particularitatilor de crestere si dezvoltare, copii si adolescentii prezinta in eforturile de rezistenta aceleasi caracteristici de adaptare ca si adultii. Din punctul de vedere al medicinei sportive, antrenamentul de rezistenta influienteaza in cea mai mare masura sanatatea generala, imunitatea generala si capacitatea de performanta. Rezistenta la oboseala este conditia esentiala pentru realizarea componentelor antrenamentului. Pentru insusirea tehnicii si dezvoltarea coordonarii este necesar un numar mare de repetari care nu poate fi realizat fara o buna rezistenta. Rezistenta constituie fundmentul dezvoltarii componentelor antrenamentului. Instrumentul pentru dezvoltarea rezistentei nu trebuie combinat cu cel de viteza sau forta maxima, nu trebuie sa solicite limitele maximale de efort, deoarece are repercusiuni asupra sanatatii si duce la consumarea timpurie a rezervei de performanta. Antrenamentul trebuie axat in mare masura pe rezistenta generala si, cu multa prudenta, pe rezistenta specifica. Forta. Eforturile pentru dezvoltarea fortei au rol important in dezvoltarea capacitatii de performanta, in mentinerea sanatatii si stimularea proceselor de crestere si dezvoltare fizica. In procesul de dezvoltare a fortei, exercitiile folosite trebuie sa duca treptat la adaptarea structurii oaselor, orientarea liniilor de forta, ingrosarea straturilor corticale ale oaselor, dar fara tractiuni si permisiuni in exces care sa aiba efecte negative asupra starii de sanatate. Recomandari, privind dezvoltarea fortei la copii : - dupa lectiile cu componente de forta, se vor acorda perioade de refacere completa ; - incarcaturile vor creste treptat, cea mai recomandata este greutatea propriului corp cu punctele de sprijin care sa localizeze eficient miscarea ; - trebuie evitate eforturile unilaterale, centrate pe o singura grupa de muschi ; - sa se evite eforturile cu greutati deasupra capului in timpul proceselor de crestere ; - evitarea eforturilor statice de lunga durata. Viteza.

10

Rapiditatea cu care se efectueaza miscarile este determinata decisiv de calitatea sistemului nervos si a fibrelor musculare. Viteza maxima este atinsa de baieti intre 18 si 20 de ani si de fete intre 15 si 17 ani. Principalele procedee de antrenament sunt repetarile si interva lele cu pauze suficient de lungi pentru refacere. Coordonarea. Dezvoltarea capacitatii coordonative constituie punctul nodal al antrenamentului copiilor si al celorlalte categorii de sportivi. Pentru coordonare, nu se lucreaza niciodata prea mult sau prea devreme. Coordonarea se dezvoltamult intre 7 si 14 ani. Coordonarea, ca si viteza si celelalte capacitati motrice, este determinata in mod decisiv de maturizarea sistemului nervos si calitatea acestuia. Aceasta calitate complexa sta la baza formarii deprinderilor motrice, determinandu-le eficienta, dar si capacitatea de a combina procedeele invatate. Mobilitatea si supletea. Calitatea sistemului articular si musculo-ligamentar influienteaza amplitudinea, precizia si cursivitatea miscarilor. Atat mobilitatea articulara, cat si supletea muschilor, tendoanelor, ligamentelor si fasciilor determina eficienta efectuarii procedeelor tehnice. Mobilitatea coloanei vertebrale, a marilor articulatii are efecte directe asupra cursivitatii si asupra expresivitatii muschilor. Mobilitatea si supletease dezvolta la varste fragede, cu prudenta, penreu a evita influientarea nefavorabila a stabilitatii articulare. Pregatirea se intensifica dupa 7 ani, cu mare atentie in timpul perioadelor de crestere. Metodele pentru dezvoltarea mobilitatiisi supletei vor cuprinde repetari cu miscari active si pasive, evitandu-se aparitia durerii intense care poate deveni factor limitativ.

B. Initierea si insusirea tehnicii ramurii de sport.

11

Invatarea elementelor si a procedeelor tehnice constituie obiectivul permanent in cuprinsul tuturor substructurilor acestui stadiu. Invatarea elementelor si a procedeelor tehnice constituie componenta antrenamentului cunoscuta sub denumirea de pregatire tehnica. Dupa varsta de 7 ani, datorita avansarii proceselor de maturizare,de dezvoltare a capacitatilor cognitive si acelei de efort atat la fete, cat si la baieti, invatarea tehnicii progreseaza foarte rapid. Antrenamentul in stadiul 1 este multilateral. De imbinarea componentelor sale depinde dezvoltarea ulterioara a capacitatii de performanta si, mai ales, nivelul acesteia la varsta consacrarii sportive. Complexele de deprinderi tehnice trebuie sa fie rationalizate si standardizate in functie de cerintele pregatirii si de cele de participare la competiti. In acest context, pe masura ce se dezvolta capacitatea cognitiva a copiilor, se poate promova problematizarea si, cu precadere, invatarea de tip euristic,ale caror rezultate conditioneaza maiestria comportamentului sportivului in competitii.

C. Pregatirea treptata pentru a participa in competitii si folosirea acestora ca mijloace de pregatire.

Obisnuirea cu participarea in concursuri constituie o preocupare importanta a antrenorilor si a specialistilor care se ocupa de pregatirea incepatorilor. Competitiile reprezinta forma de organizare care ofera conditiile necesare desfasurarii intrecerilor in ramura de sport in care evolueaza copiii. Participarea la competitii constituie esenta si, in acelasi timp, scopul intregului proces de pregatire. Calendarul competitional se intocmeste astfel incat cresterea dificultatii concursurilor sa fie gradata. Nu se vor introduce incepatorii in concursurile care le deasesc nivelul de pregatire sau cuprind participanti de varste superioare, deoarece infrangerile suferite pot avea efecte negative asupra spiritului de competitor al sportivului. Utilizarea intrecerii si a concursurilorin conditii reglementare, in timpul lectiilor constituie o practica al carei rol este esential in pregatire. Organizarea lectiilor sub forma de concurs, cu arbitri calificati, contribuie in mare masura la pregatirea integrala a sportivilor, la verificarea nivelului de antrenare, la invatarea de scheme tehnico-tactice,etc.

12

Participarea treptata in competitii are efecte favorabile asupra dezvoltarii gandirii, in general si asupra celei tactice, in special, motiv pentru care antrenorii vor crea situatii problematice in lectii care sa constituie, duparezolvarea lor, instrumente aplicabile in intreceri, in conditii mereu schimbatoare.

D. Educarea comportamentului social in toate imprejurarile vietii sportive si in afara acesteia, a dragostei pentru culorile clubului si a dorintei de afirmare sportiva.
Odata intrat in viata sportiva, incepatorul face cunostinta cu un nou mediu social, reglementat prin norme scrise si nescrise.acestea au un efect educativ special, deosebit de eficient in procesul socializarii tanarului. Astfel, alaturi de familie, scoala si prieteni,grupul sportiv devine un factor educativ cu efecte importande in procesul formariipersonalitatii tanarului. Dragostea fata de echipa si fata de culorile clubului se dezvolta treptat, pe masura ce sportivul constata ca este inconjurat cu grija de antrenori si oficiali, iar trairile oferite de faptul ca el reprezinta o organizatie duc la cresterea spiritului de responsabilitate , la dezvoltarea uno sentimente superioare ce devin ulterior pasiuni. Sportivul este supus unor influiente educationale multiple care vin din interiorul echipei, din activitatea pe care o desfasoara, presarata de mai multe ori cu asperitati, ale unei munci indarjite care dezvolta dorinta de autodepasire si formeaza spiritul de competitor.

E. Programrea antrenamentului in functie de structura anului scolar si de obiectivele stadiului I.

Structura anului scolar, perioadele de verificare si perioadele de vacante, influienteaza intensitatea pregatirii. Stadiul I(ABO) se desfasoara pe patru etapeale caror prioritati sunt urmatoarele : - Etapa I sau a dezvoltarii coordonarii generale, a rezistentei generale, a fortei in regim de rezistenta, dezzvoltarea mobilitatii si a supletei, initieri in tehnica de baza ;

13

- Etapa a II-a sau a continuarii,initierii si aprofundarii tehnicii, a invatarii unor actiuni motrice ajutatoare, conform cerintelor ramurilor de sport in care se produce initierea ; - Etapa a III-a sau a dezvoltarii capacitatii coordinative generale si specifice, a vitezei si a fortei in regim de viteza ; - Etapa a IV-a sau a folosirii elementelor tehnice in conditii de concurs, a deprinderii tacticii elementare, a pregatirii integrale.

2.3. Continutul antrenamentului in stadiul al II-lea. Antrenamentul constructiv specializat ( A.C.S.) 2.3.1.Obiectivele generale, sarcinile si particularitatile stadiului al II-lea al antrenamentului.
Acest stadiu este considerat stadiu de dezvoltare a capacitatii de performanta sau de antrenament constructiv , deoarece sunt abordate la nivel superior toate componentele antrenamentului, impuse de inceperea si aprofundarea specializarii. Obiectivele generale sunt : formarea capacitatii de coordonare fina a miscarilor, specifica ramurii de sport ; dezvoltarea capacitatii tehnico-tactice ; dezvoltarea vitezei si a fortei in regim de rezistenta specifica ramurii de sport ; dezvoltarea proceselor si a fenomenelor psihice care conditioneaza randamentul in ramura de sport ; dezvoltarea capacitatii de competitor si cresterea experientei competitionale. Stadiul al II-lea dureaza aproximativ trei ani, fiind strans legat de stadiul anterior si incepe aproximativ in acelasi timp cu declansarea proceselor pubertare. Ideea centrala a acestui stadiu este data de unitatea dintre continutul antrenamentului si continutul competitiei, adica modelarea antrenamentului dupa continutul si forma de desfasurare a competitiei. In stadiul al doilea se construieste capacitatea de performanta dar nu trebuie fortat rezultatul in competitie..

14

Competitiile trebuie organizate in concordanta cu varsta si categoria de clasificare a sportivilor, accentul cazand pe viteza si pe efectuarea procedeelor tehnice cu indici superiori de coordonare. Un rol important il au concursurile in dezvoltarea motivatiei si dezvoltarea asiritului de competitor.

2.3.2. Obiectivele diferentiate ale stadiului al doilea al antrenamentului. A. Continuarea informarii proceselor de crestere si dezvoltare fizica si psihica a sportivilor.
Acest obiectiv implica dezvoltarea la nivel calitativ superior a musculaturii corpului, asociata cu cerintele specializarii. O atentie speciala se va acorda lanturilor musculare ce conditioneaza randamentul in sportul respectiv. Din punct de vedere functional, se va urmari cresterea capacitatii de adaptare la niveluri ridicate si la cote solicitate de participarea in competitii. Cresterea capacitatii de adaaptabilitate presupune modificari structurale metabolice si functionale in organisme, mai precis la nivel celular. Aceste modificari sunt realizate de sinteza proteicade adaptare , care consta in cresterea numarului proteinelor structurale si enzimatice ce catalizeaza caile metabolice in timpul efortului. Scopul oricarui exercitiu este de a crea sinteza proteica de adaptare ca actiune eficienta in antrenamentul constructiv. Aceasta sta la baza capacitatii de performanta.

B. Continuarea pregatirii fizice prin dezvoltarea calitatilor motrice prioritar

solicitate.
Dezvoltarea calitatilor motrice se realizeaza diferentiat, in functie de solicitarile particulare ale ramurilor de sport si, in special, de solicitarile de natura tehnica. Modelul pregatirii fizice se stabileste dupa ce s-au analizat cerintele activitatii competitionale si, cu deosebire, metodologia constructiei capacitatii de performanta. In acest sens, nu trebuie ignorate mijloacele si metodele care asigura o mare capacitate generala de efort si, desigur, de efort specific.

15

C. Largirea pregatirii tehnice prin includerea celor mai noi procedee si combinatii tehnice originale.
Antrenamentul constructiv presupune exersarea procedeelor tehnice pana la efectuarea lor cu virtuozitate in conditii variate. Se continua, astfel, ceea ce s-a inceput astfel in primul stadiu, exersarea procedeelor in mod independent, in conditii standard, cu adversari semiactivi si activi, in conditii ingreunate,in atac si in aparare. La acest stadiu se recomanda organizarea unor intreceri cu note sau puncte, ce au ca tinta executarea cu maiestrie a unor procedee tehnice. La varsta junioratului, corespunzatoare stadiului al doilea, se contureaza predilectia sportivilor pentru unele executii tehnice sau actiuni tactice care trebuie atent incurajate si cultivate.

D. Dezvoltarea gandirii tactice.

In stadiul al doilea se trece de la elementele tactice simple, privind asezarea in teren si actiunea pe posturi, la disciplina respectarii conceptiei de participare in competitii,tradusa prin sarcini in cadrul planurilor tactice. Intervine, de asemenea, specializarea pe posturi,jocuri sportive sau pe grupuri de probe. Dezvoltarea gandirii tactice presupune crearea in antrenamente a situatiilor problematice care trebuie rezolvate de sportivi prin apelarea la cunostintele anterioare sau prin aplicarea unor solutii proprii, originale. Problematica antrenamentului reprezinta una dintre caile de participare constienta la procesul de pregatire. Exercitiile pentru pregatirea tactica trebuie sa se distinga prin faptul ca trezesc interesul sportivilor si solicita centrare asupra sarciniii de efectuat.

E. Dezvoltarea trasaturilor comportamentale de competitor redutabil si cetatean integrat social.

Cresterea semnificativa a activitatii cmpetitionale si a dificultatii concursurilor implica la nivelul juniorilor cultivarea combativitatii, a daruirii de sine si a spiritului de colaborare cu coechipierii. In acelasi timp trebuie sa actioneze corect si cinstit fata de adversari, sa respecte regulamentul de concurs si deciziile arbitrilor. 16

Un sportiv trebuie sa posede deprinderi morale civilizate, sa isi insuseasca si sa respecte regulile de convietuire in grupurile din care face parte.

2.4. Continutul antrenamentului in stadiul al III-lea . antrenamentul orientat spre inalta performanta (A.O.I.P.)
Acest stadiu al antrenamentului are ca scop principal transferul capacitatii construite in stadiul anterior si valorificarea in sportul de mare performanta, prin atingerea valorilor ce duc la consacrarea pe plan international. In stadiul al III-lea volumele si intensitatile efortului cresc considerabil, in paralel cu intensificarea activitatii competitionale. Sarcinile stadiului al treilea sunt urmatoarele : a) Aprofundarea specializarii din punctul de vedere al efortului si pregatirii tehnico-tactice ; b) Cresterea ponderii pregatirii integrale, prin folosirea prioritara a mijloacelor competitionale care asigura volumele si intensitatile mari de antrenament ; c) Periodizarea antrenamentului trebuie sa vizeze cresterea continua a capacitatii de performanta ; d) Asigurarea refacerii capacitatii de efort dupa toate structurile antrenamentului ; e) Dezvoltarea motivatiei, a concentrarii si a echilibrului afectiv ; f) Dezvoltarea capacitatii creative si a spontaneitatii in rezolvarea situatiilor problematice din antrenamente si competitii. Durata stadiului al III-lea este diferita de la o ramura de sport la alta, de regula, 1 2 ani si cuprinde acei sportivi cu perspective de a deveni mari performeri sau de a se consacra pe plan international.

2.5. Continutul antrenamentului in stadiul al IV-lea. (A.M.P.)

Acest stadiu reprezinta ultima etapa de valorificare a antrenamentului pe termen lung. Continutul si structura acestui stadiu sunt orientate spre atingerea performantelor maxime. 17

Sarcinile acestui stadiu sunt urmatoarele : a) Stabilirea obiectivelor de performanta a conditiilor necesare si angajarea sportivilor pentru indeplinirea conditiilor ; b) Cresterea si valorificarea capacitatii de performanta la niveluri maxime, in fiecare macrociclu ; c) Utilizarea eforturilor complexe de antrenament, folosind mijloacele competitionale. Competitia face parte din pregatire in toate perioadelede tranzitie ; d) Dezvoltarea capacitatii de rezistenta la stres, determinata de numerosi factori ; e) Precizarea la inceput de stadiu sau de transfer, a raporturilor contractuale in care un rol important il are juristul delegat a se ocupa de aceste aspecte ; f) Formarea unor atitudini agregate de factorii sociali si respectarea statutului de vedeta. Sportivul profesionist preia in mare masura sarcinile privind propria pregatire cu precizia ca este obligatorie incadrarea intr-o conceptie agregata atat de antrenor, cat si de sportiv.

CAPITOLUL III

18

PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Pornind de la premisa ca antrenamentul sportiv este inainte de toate un proces didactic cu implicatii multiple, este necesara diferentierea principiilor antrenamentului sportiv in doua categorii: principii generale si principii specifice.

A. Principii generale
Principiile generale sunt denumite ca atare deoarece se intalnesc in toate genurile de activitate sociala, indeosebi in sfera educationala. Aceste principii surprind si sintetizeaza realitatea complexa a antrenamentului sportiv, din punct de vedere al procesului pedagogic prin care se prepara performanta sportiva. Principiile antrenamentului sportiv pot fi formulate dupa o anumita taxonomie a criteriilor, care sa porneasca de la aspectele cele mai generale ale activitatii sportive si de la obiectivele ei, pentru a continua cu continutul, metodele si strategiile adecvate. Asadar, aceasta taxonomie propusa cuprinde patru categorii de principii: a. pricipii privind orientarea pregatirii si dezvoltarii multilaterale a personalitatii si integrarea socio-profesionala b. a sportivului, eficienta maxima si economicitatea, ca si complementaritatea teoriei cu practica; principii privind obiectivele: maximalizarea capacitatii de performanta, dezvoltarea aptitudinilor motrice, cognitive, afective si emotionale, controlul, obiectivarea si evaluarea activitatii si colaborarii dintre antrenor, sportiv si colectivul de asistenta stiintifica; c. d. principii privind continutul: interdisciplinaritatea, rationalizarea si operationalizarea; principii metodico-strategice: individualizarea, constientizarea, motivatia si efortul voluntar, accesibilitatea, interactiunea mijloacelor verbale cu cele neverbale, suprainvatarea, modelarea, simularea, specializarea si autoreglarea sportivului.

B. Principii specifice

19

In aceasta categorie se includ principiile care actioneaza preponderent in antrenamentul sportiv si care sunt utilizate si in alte activitati, generatoare de alte tipuri de performante (balet, muzica, circ etc.). Principiile specifice sunt de esenta biologica pentru ca practica antrenamentului implica inainte de toate cunoasterea si respectarea legilor care guverneza procesele de adaptare (a organismelor vii la excitatii exterioare repetate care se manifesta sub forma solicitarilor fizice). Aplicarea legilor generale ale adaptarii la aspectele specifice antrenamentului sportiv a permis formularea principiilor lui biologice.

Principiul continuitatii
Evidentierea acestui principiu s-a impus pe masura extinderii competitiilor sportive si mai cu seama datorita esalonarii lor pe intregul an calendaristic. Astfel, caracterul ciclic al pregatirii a fost inlocuit cu cel continuu. Unii autori, evoca inca principiul ciclicitatii in acceptiunea de repetare in timp a concursului si a pregatirii, dar viata sportiva internationala a impus corelarea intre pregatire si concurs, adica continuitatea pregatirii ce leaga si conditioneaza concursul urmator. Marirea frecventei concursurilor sportive, sporirea dificultatilor acestora au determinat cresterea rolului procesului pedagogic al antrenamentului sportiv, ameliorandu-i efectele, indeosebi pe plan biologic. Altitudinea performantei sportive a depins tot mai mult de nivelul calitatilor motrice innascute si dobandite ale sportivilor, de numarul deprinderilor motrice, concretizate in elementele si procedeele tehnico-tactice cele mai eficiente. Acest aspect se urmareste in cadrul lectiilor de antrenament sau, mai bine zis, in suita lectiilor care compun un ciclu saptamanal, o etapa, o perioada cu ciclu anual de pregatire. Deci, necesitatea realizarii unei succesiuni permanente a lectiilor de antrenament a izvorat din cunoasterea legilor bio-psiho-pedagogice de formare a deprinderilor motrice si de dezvoltare a calitatilor motrice ale sportivilor. Schimbarile complexe survenite in organism sub influenta exercitiilor fizice, a mijloacelor antrenamentului au un caracter fizic si se mentin un timp limitat. Pornind de la ideea fundamentata stiintific, conform careia mecanismul formarii si perfectionarii deprinderilor motrice, ca si dezvoltarea calitatilor motrice se conduc dupa regulile temporare reflexe, este indispensabil sa se asigure continuitatea antrenamentului sportiv.

20

Perfectionarile morfofunctionale caracteristice sportivilor nu sunt castigate pentru totdeauna, ci reprezinta modificari reversibile, tocmai datorita capacitatii organismului de a se adapta mereu la conditiile de mediu in continua miscare. Daca efortul nu se mai repeta se creaza o situatie diferita de cea precedenta si organismul va reactiona in conformitate cu noile cerinte. In absenta exercitiilor care au determinat si intretinut perfectionarile caracteristice antrenamentului, organele si sistemele corpului se adapteaza la noile conditii, capacitatea functionala, structura si dimensiunile lor reducandu-se pana la nivelul solicitarii noi, mai scazute, la care sunt supuse. Practica sportiva si cercetarea stiintifica au demonstrat ca perfectionarile dobandite prin antrenament se pierd intr-un timp de 3-4 ori mai scurt decat cel necesar obtinerii lor. Involutia survine chiar si in cazul in care nu se intrerupe antrenamentul, dar scade intensitatea efortului in raport cu cea din etapa precedenta. Suprimarea brusca a eforturilor de catre sportivii de performanta obliga organismul acestora sa treaca rapid intr-o situatie complet noua care impune o solicitare atat de mare a mecanismelor de adaptare, incat adesea pot surveni tulburari sau imbolnaviri. Cercetarea stiintifica fundamentala, cea aplicativa, experienta marilor antrenori demonstraza necesitatea obiectiva a aplicarii cu strictete a principiului continuitatii, ca o conditie fundamentala a perfomantei de talie mondiala.

Principiul solicitarilor optime si a cresterii in trepte a eforturilor

Transpunerea in practica a principiului continuitatii presupune si instituirea unui regim permanent de activitate a sportivului si realizarea unui numar suficient de repetari ale mijloacelor de antrenament. In scopul cresterii nivelului de pregatire a sportivului este necesar ca, pe fondul asigurarii continuitatii activitatii sale, antrenorul si sportivul sa modifice treptat continutul exercitiilor si mijloacelor de antrenament. Dialectica performantei sportive consta in cresterea treptata a eforturilor in antrenament, pana la atingerea nivelurilor maxime, permanent modificabile. Aceasta crestere a eforturilor se bazeaza pe dezvoltarea capacitatii functionale a organismului omenesc, pe puterea lui de adaptare la mediul inconjurator. Cercetarile stiintifice au aratat ca, in cazul in care oirganismul este supus unui excitant care creste dintr-o data, dincolo de limita, se produce o slabire a reactiei, o inhibitie (inhibitie supraliminara sau 21

inhibitie de protectie). Astfel, la un efort slab de volum, intensitate, durata sau structura (sau toate la un loc), organismul sportivului raspunde corespunzator, cu o cheltuila de energie redusa. Pe masura ce intensitatea excitantului creste, adica parametrii efortului din antrenamente isi maresc valorile, se amplifica si cantitatea de energie pe care sportivul o cheltuieste pentru a raspunde adecvat. In momentul in care antrenorul amplifica in mod exagerat efortul si nu primeste un raspuns corespunzator din partea sportivului, inseamna ca s-a depasit gradul de pregatire al acestuia. La efortul nou, supramarit, el nu se mai poate adapta, iar eforturile mari de vointa depuse pentru a respecta totusi indicatiile il expun la o epuizare sau la supraantrenament. In cazul in care organismele se adapteaza in mod progresiv la excitanti din ce in ce mai puternici, pot suporta o excitatie anterior supraputernica (o solicitare neobisnuita pentru organismul sportivului) astfel ca excitantii (antrenamentul) care provocau mai inainte aparitia inhibitiei supraliminare devin accesibili, acestia actionand intocmai ca un excitant puternic sau mediu. Prin urmare, antrenamentul ideal este cel care inregistreaza indici superiori cantitativi si calitativi, atingand valori si solicitand organismul pana la refuz. O conditie de baza a perfectionarii organismului la efort o constituie evitarea aparitiei fenomenului de obisnuinta sau de acomodare. Aceasta se realizeaza prin respectarea principiului cresterii in trepte a efortului. Acest principiu preconizeaza cresterea gradului de solicitare a organismului prin intensificarea efortului cand se utilizeaza aceleasi mijloace sau prin schimbarea acestora, organismul reactionand mai puternic la excitanti cu care nu este obisnuit.

Principiul prioritatii efortului specific competitional

Reactiile de adaptare la diferite exercitii mai au inca o caracteristica principala si anume specificitatea lor. Raspunsul organismului nu este acelasi la toate solicitarile. In functie de particularitatile fiecarui excitant unele organe sunt solicitate mai mult, altele mai putin. Faptul ca gradul de perfectionare morfofunctionala a organismului conditioneaza nivelul performantelor sportive si ca aceste perfectionari depind de efortul depus in antrenamente duc in mod necesar la concluzia ca obtinerea celor mai inalte performante este posibila numai daca solicitarile din antrenament respecta specificul efortului competitional. Avand in vedere faptul ca, in practica sportiva rezistenta, forta si viteza nu exista ca atare, ci numai ca forme concrete de manifestare si ca specificitatea maxima a acestora este cea din timpul competitiei,

22

rezulta ca unul dintre mijloacele otime de antrenament il constituie concursul. De altfel, metodica actuala acorda o pondere tot mai mare concursurilor ca mijloc de pregatire pentru performante.

CAPITOLUL IV LOCUL PREGATIRII FIZICE MULTILATERALE IN ANTRENAMENTUL

23

SPORTIVILOR DE PERFORMANTA

Numerosi autori romani si straini considera pregatirea fizica multilaterala ca un principiu de baza al antrenamentului sportiv. Potrivit acestui principiu, orice sportiv, indiferent de disciplina practicata, trebuie sa acorde o atentie deosebita dezvoltarii celor patru calitati fizice de baza (forta, viteza, rezistenta si indemanare) daca doreste sa obtina performante de inalt nivel. Acest principiu mai poate fi mentinut in antrenamentul actualilor sportivi de mare performanta numai daca se constata ca sunt inca valabile cele doua teze fundamentale si anume: a. pregatirea fizica multilaterala este o conditie a obtinerii rezultatelor inalte si b. antrenarea unei calitati motrice se reflecta pozitiv asupra celorlalte calitati. Verificarea primei teze s-a facut prin cercetarea particularitatilor morfofunctionale si motrice ale campionilor actuali din diferite ramuri de sport. Din astfel de cercetari a reiesit ca dezvoltarea fizica multilaterala nu este o conditie a obtinerii performantelor ridicate in sporturile al caror efort competitional necesita o singura cale de eliberare a energiei. Astfel, problema pregatirii fizice multilaterale in sportul de inalta performanta actual trebuie privita intr-un mod diferit decat in deceniile anterioare. Pregatirea fizica multilaterala nu mai poate fi considerata ca o conditie a obtinerii performantelor inalte la toate disciplinele sportive, deoarece, marii campioni din sporturile ale caror efort competitional impune numai efort aerob sau anaerob nu sunt multilateral, ci unilateral dezvoltati, avand perfectionate doar organele, calitatile motrice si capacitatea de efort specifice cerintelor competitionale. De asemenea nu exista dovezi ale transferarii efectelor pozitive dobandite in organele si sistemele solicitate in antrenament si la organele si sistemele care nu au fost solicitate in antrenamentul respectiv. Nici progresul obtinut intr-o calitate motrica nu se reflecta pozitiv asupra altei calitati motrice daca miscarile acesteia nu angreneaza in lucru aceleasi fibre musculare si aceleasi organe ca si calitatea care a fost antrenata. Exista insa numeroase dovezi ca antrenamentul care determina mari perfectionari functionale, structurale si dimensionale in organele limitative ale unei cai de eliberare a energiei poate sa influenteze negativ organele care conditioneaza eliberarea de energie pe cealalta cale. Se poate afirma ca sportivii de mare performanta din disciplinele si probele al caror efort competitional se bazeaza pe o singura cale de eliberare a energiei, iar din punct de vedere motric rezultatele au ca factor limitativ o singura calitate pregatirea fizica multilaterala este contraindicata, nefavorizand obtinerea performantelor maxime, putand 24

chiar sa franeze realizarea lor. Cand efortul competitional are caracter mixt si cerintele tehnico-tactice necesita mai multe calitati motrice, antrenamentul fizic trebuie sa fie multilateral. In ceea ce priveste pregatirea fizica multilaterala in antrenamentul copiilor si juniorilor, teoretic consideratiile care pledeaza pentru specificitatea efortului in antrenament nu isi pierd valabilitatea nici la aceste perioade de varsta.

CONCLUZII
25

Se considera ca intelegerea si aplicarea principiilor antrenamentului sportiv au o insemnatate hotarartoare in obtinerea si mentinerea performantelor sportive la nivel inalt. Aceste principii alcatuiesc punctul de plecare al teoriei si practicii antrenamentului sportiv modern. Parcurgand aceasta lucrare trebuie sa tinem minte cateva lucruri de baza care ne folosesc in viata de zi cu zi. Trebuie sa tinem cont de cele patru etape ale antrenamentului pentru ca doar asa vom ajunge sa facem performanta. Pentru a ajunge un sportiv adevarat trebuie sa trecem prin cativa ani de pregatire.

BIBLEOGRAFIE

26

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

DRAGAN, ION (1989) PRACTICA MEDICINII SPORTIVE, EDITURA MEDICALA, BUCURESTI ; DRAGNEA, ADRIAN (1997) ANTRENAMENTUL SPORTIV, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA BUCURESTI ; DRAGNEA, ADRIAN SI COLAB (2000) TEORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI, EDITURA CARTEA SCOLII, BUCURESTI ; DRAGNEA, ADRIAN ; BOTA, AURA (1999) TEORIA ACTIVITATILOR MOTRICE, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI ; NICU ALEXE (2000) TEORIA SI METODICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV MODERN, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI ; TODEA, TODEA, SEPTIMIU (1990) SEPTIMIU (1990) METODICA EDUCATIEI FIZICE SI TEORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTIVE, EDITURA SPORTIVA,BUCURESTI ; SPORTULUI, ,EDITURA SPORTIVA,BUCURESTI .

27