Discriminarea de gen în sport

Student masterand : Macovei Mircea

Pentru mulți oameni discriminarea este o realitate cu care se confruntă zilnic. O societate
în care diferențierea restrictivă dintre persoane este permisă sau tolerată este o societate în care
oamenii sunt privați de a-și exercita în mod liber întregul potențial pentru ei dar și pentru
societate. Cu toate că e o problem cu care ne confruntăm în ultimele secole și pe care încercăm
s-o eradicăm, discriminarea este prezentă în majoritatea domeniilor de activitate, înclusiv în
sport. Fiind denumit ,,sportul alb” acesta se luptă cu aproape toate formele de discriminare.

Sportul joacă un rol important în viața noastră de zi cu zi, având un impact major asupra
vieții oricui, fie el fizic, mental sau spiritual. A devenit partea principală a timpului liber a
oamenilor, deoarece e important să rămânem în formă și sănătoși. Atenția acordată de sport în
mass-media, suma de bani cheltuiți pentru aceasta, dependența companiilor de afaceri pentru
publicitatea lor, implicarea statului în combaterea violenței, divergența tinerilor și contribuția sa
la sănătate și prestigiul național, dependența indirectă a mijloacelor de trai a oamenilor,
rezonanța emoțională și simbolică a sportului pentru unitatea națională, pacea și integritatea
internațională a societății umane fac din sport o activitate foarte importantă. Nici o altă activitate
nu a servit o implicare atât de mare a oamenilor din întreaga lume.

Pe scurt, în societățile moderne, sportul a devenit o identificare importantă a indivizilor

cu colectivitățile de care aparțin; adică în formarea și exprimarea echilibrului lor „noi-
sentimente” și „noi-eu”. Prin identificarea lor cu o echipă sportivă, oamenii își pot exprima
identificarea cu orașul pe care îl reprezintă sau cu grupurile etice din care fac parte. Mai ales, de
la sfârșitul „Războiului Rece”, care a văzut dispariția multor modele mai vechi de muncă și
integrare socială, au apărut noi forme de tipar social, muncă și integrare la nivel global.
Exemplu, fosta Uniune Sovietică s-ar fi prăbușit, Iugoslavia ar fi putut fi implicată în războiul
civil; națiunile din Europa de Vest ar putea sau nu să fie pe cale să formeze un stat federal, dar,
în mijlocul tuturor acestor probleme provocatoare de anxietate, Moscova Dynamo, Rangers,
Celtic, Gemenii Minnesota, Toronto Blues, Arsenal, Juventus, FC Barcelona, trăiește!

Sportul nu este văzut ca performanță fizică, ci poate fi considerat o practică culturală

experimentată de un individ. În cuvintele lui Arnold (1992), sportul este:

„O practică umană valorizată cultural” organizată de propriile reguli care, la fel ca alte
forme de activitate culturală, constituie „sursa posibilităților noastre” și înțelegerea „ceea
ce este să fii o persoană”. 
  Învățământ superior și sport

Dezvoltarea sportului modern ca entitate globală a fost legată extern de educație. Sportul modern
își are originea în institutele educaționale, în special în Marea Britanie, la mijlocul până la
sfârșitul sec. XIX și a fost adaptat la nivel mondial ca parte integrantă a sistemului lor
educațional. În cadrul acestor instituții, sportul a fost văzut inițial ca un dispozitiv pentru
construirea și demonstrarea „caracterului”, făcându-l o activitate extrașcolară importantă în școli
și colegii.

,,Se interzice discriminarea de orice fel precum …genul…” 

 (Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - articolul 21-) 

 Discriminarea de gen în sport

Decalajul salarial este una dintre cele mai grave probleme de discriminare de gen în sport și
poate fi verificată prin nenumărate exemple. În clasamentul celor „100 de sportivi cu cea mai
mare plată din lume”, există doar o femeie, Serena Williams. Un alt exemplu, în baschet, există o
mare diferență de remunerare între NBA și WNBA. WNBA are 34 de jocuri în sezonul său, în
timp ce NBA are 82. Cu toate acestea, cel mai bine plătit jucător din WNBA face aproximativ o
cincime din cel mai puțin plătit jucător din NBA.

Acoperirea mediatică a femeilor este, de asemenea, o problemă serioasă a discriminării de gen în

sport. Potrivit Centrului Tucker pentru Cercetări privind fetele și femeile în sport, deși
aproximativ 40% dintre participanții la sport și activități fizice sunt femei, sporturile feminine
primesc doar 4% din toate acoperirile media sportive. În plus, poveștile sportive destinate doar
femeilor au însumat doar 3.5% din toate poveștile despre sport într-un studiu al celor patru ziare
importante (USA Today, Boston Globe, Orange Country Resister și știrile din Dallas Morning)
Problema nu este doar acoperirea mai redusă de către mass-media ci și conținutul poveștilor lor.
Acoperirea mass-media sexualizează adesea sportul feminin.
În cele din urmă, stereotipurile despre femeile sportive nu numai că reprezintă o problemă, ci
dăunează și performanțelor lor. „Oricât de dură ar fi o femeie sportivă, organismul ei nu este
făcut pentru a susține un anumit șoc” - a declarat Boron Pierre de Coubertin care a fondat
olimpiadele moderne. Aceasta implică faptul că femeile sunt prea slabe pentru sport.

Cu siguranță sunt femei care iau parte la multe sporturi deși sunt uneori provocate în diverse
moduri. Au fost momente în care puține dintre ele au luptat și pentru drepturile lor. Unele demne
de remarcat au fost - Helene Madison din SUA, prima femeie înotătoare care a câștigat la 100m
liber într-un minut la Jocurile Olimpice din 1932, Maria-Teresa de Filippis din Italia, prima
femeie care a concurat într-o cursă auto a Marelui Premiu al Europei în 1932 , și Tegla Loroupe
din Kenya, care în 1958 a devenit prima femeie din Africa care a câștigat un maraton major.
Aceste realizări au fost realizate în fața numeroaselor bariere bazate pe discriminarea de gen.

 Mass-media, sport și cultura de masă

Arena a devenit una globală, iar publicul a crescut enorm. Mass-media a transformat sportul într-
un fenomen global, nu există aproape niciun loc în care sportul să lipsească în lume. Mass-media
a determinat creșterea audienței evenimentelor sportive, care s-a transformat foarte repede în noi
oportunități pentru sport, de a genera profituri. Când cultura de masă a determinat creșterea
publicului la evenimentele sportive, sportul a devenit atât comercializat, cât și profesionalizat, ca
rezultat apărând noi profesii: antrenor, medic, maseur, manager etc. Mass-media declanșează
schimbări în sport care fac ca acesta să fie tot mai atractiv. Acest lucru este valabil mai ales în
cazul televiziunii, deoarece atrage atenția unui număr mare de oameni, iubitori de sport.
Societățile moderne sunt fascinate de sport și, în special de sportivii care devin vedete ale culturii
de masă. Sunt admirați, respectați și au o înaltă poziție socială. Mass-media prezintă nu numai
viața lor atletică, ci și despre viața lor privată.

Mass-media contribuie la transformarea sportului într-un fenomen democratic, deoarece, practic

toată lumea, indiferent de sex, vârstă, bunăstare, educație și locul de reședință, poate urmări
evenimente sportive precum Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale etc. Datorită mass-
media, publicul poate afla despre reglementările care guvernează un anumit sport. Mass-media
creează conexiuni între comunitățile sociale care diferă între ele.

 Sportul ca alternativă funcțională la religie

Ar putea părea puțin ciudat, dar Sportul și religia sunt conectate. Există anumite lucruri pe care
sportul le învață cu siguranță la fel ca religia, dar într-un mod diferit. De fapt, ambele au
simboluri. Fiecare sport are fani la nivel mondial, la fel ca adepții care se bazează pe zeii lor.
Există o legătură emoțională nespusă între oameni și religie atât în sport cât și în religie. Cu toate
acestea, în majoritatea lumii contemporane, religia și sportul ocupă tărâmuri conceptuale
separate, dar complementare.
Potrivit câtorva cercetători, olimpiadele au apărut în Grecia în 776 î.Hr. ca o modalitate de a
onora zeul vremii și al cerului, Zeus. Zeus, în panteonul zeilor greci, era același cu Jupiter în
societatea romană și era văzut ca cel mai important zeu. În vechea cultură maya din America
Centrală, preoții prezidau jocurile cu mingi pe terenurile de joc adiacente locurilor lor sacre.

 Succesul sportiv și rasismul

https://www.biography.com/athlete/jesse-owens

Rasismul reprezintă un grup de atitudini, practici și acțiuni care își au sursa în convingerea că

diferențele sociale și culturale se explică prin diferențe biologice inclusiv ereditare dintre rasele
umane.

Una dintre primele dovezi ale rasismului l-a împlicat pe Jesse Owens la Jocurile Olimpice de la
Berlin din 1936, care a fost unul dintre primii negri care s-a remarcat; de asemenea, a șocat
lumea, câștigând 4 medalii de aur la olimpiadă. La acea vreme, partidul nazist al lui Hitler era la
putere. El a folosit jocurile în scopuri propagandistice pentru a arăta superioritatea poporului
german.. Hitler i-a felicitat pe câștigătorii germani, dar nu și pe Owens.

Prin sport, mulți sportivi au reușit să fie recunoscuți în întreaga lume și au escaladat barierele
rasiale. Succesul sportiv nu numai că îi ajută pe acești sportivi să-și schimbe viața, ci să arate și
faptul că nicio rasă nu este superioară alteia, că puterea cuiva depinde de propriile abilități
mentale și fizice și nu de rasa lor. Un exemplu în acest sens e faptul că sportivii negri au jucat
baschet și fotbal american ca simbol al puterii și al dominației. Pentru ei, baschetul și fotbalul
erau mai mult decât sporturi, vocea lor era să încurajeze comunitatea negrilor în anii 1970.
Campania de eliminare a rasismului, discriminării și intoleranței din fotbal a devenit o prioritate
majoră pentru UEFA în ultimii ani: NU LA RACISM.

Uneori, ne pierdem atât de mult în strălucirea sportului, încât uităm de celelalte aspecte legate
de acesta, care sunt la fel de importante, luând în considerare.
STUDIU DE CAZ

„Mă voi diferenția mereu!” spunea marea tenismenă Serena Williams, despre discriminarea în
sport.

Se pare că Serena Williams nu își va lua curând rămas bun de la rolul nedeclarat de portavoce a
sportivilor discriminați: femei sau bărbați de culoare. În orice caz, jurnaliștii vorbesc cu ea
despre inegalitatea în sport mai des decât despre clasamentul competițiilor actuale. Un exemplu
recent în acest sens este un interviu pe care Serena l-a oferit la emisiunea Kelly Clarkson Show.

La întrebarea prezentatorului dacă Serena consideră că poziția femeilor și a bărbaților în tenis

este egală, aceasta a răspuns negativ. „Voi fi mereu diferită, chiar și prin faptul că sunt eu”, a
spus ea. – De fiecare dată când îmi exprim nemulțumirea, risc să primesc o amendă. Poate chiar
pentru un joc întreg. Nici nu trebuie să înjur prea mult pentru asta – mare nebunie”.

Se pare că Serena nu poate uita incidentul care a avut loc la finala feminină de la US Open din
2018, incident care a costat-o pierderea finalei. Apoi, sportiva s-a certat cu arbitrul Carlos
Ramos, care i-a dat un avertisment de joc și a fost amendată pentru joc în favoarea rivalei sale,
Naomi Osaka.

Handbal
Cristina Neagu a atins unul din cele mai sensibile subiecte ale momentului din sport, mai exact
discriminarea rasială, care se resfrânge şi în lumea handbalului, unde evoluează la nivel înalt
foarte multe jucătoare de culoare.
“Nu, nu am trecut niciodată printr-o astfel de situaţie, dar cred că nimeni nu ar trebui să treacă
prin aşa ceva. Indiferent de culoarea pielii, de sex sau de mediul din care vii, suntem toţi oameni
şi când vorbim de sport... ne uneşte pasiunea pentru sport şi nimeni nu ar trebui să fie
discriminat. Din păcate, în continuare trăim vremuri ciudate din punctul ăsta de vedere, sperăm
că uşor uşor timpurile se vor schimba aşa cum s-au schimbat în ultimii ani. În continuare apar
astfel de probleme. Ţine cumva de natura omului şi nu este normal. Nu am trecut prin asta, nici
nu-mi doresc. Nimeni nu merită să treacă prin asta”, a declarat Cristina Neagu, pentru
Eurosport.

Discriminarea între jucătorii de tenis a atins un nou episod pentru jucătorii prezenți în
carantină, în Australia, în așteptarea primului turneu de Mare Slem al anului. Aceasta
redeschide o rană mai veche, diferențele care se fac între jucătorii de tenis. 

Jucătorii care vor participa la primul turneu de Mare Slem al anului au fost nevoiți să stea în
carantină 14 zile obligatorii, costurile pentru ca aceștia și însoțitorii lor fiind de 31 de milioane
de dolari. Diferența s-a făcut între condițiile oferite pentru jucători. Acestea nu au fost egale
pentru toți, chiar și în interiorul aceluiași hotel, camerele având mărime și facilități diferite.  
Astfel, un grup de 6 jucători și partenerii de antrenament au fost plasați la Adelaide, într-o bulă
separată, în hoteluri de lux, de 5 stele, și au avut posibilitatea să se antreneze 5 ore pe zi. Este
vorba despre primii 3 clasați la feminin (Simona Halep, Naomi Osaka, Serena Williams, care a
înlocuit-o pe Ashleigh Barty, liderul mondial), respectiv la masculin (Novak Djokovic, Rafael
Nadal, Dominic Thiem). 

Tenisul este un sport costisitor. Jucătorii sunt nevoiți să plătească mulți bani pentru
membrii staff-ului (antrenor, fizioterapeut), avion, cazare. Turneele sunt împărțite în funcție de
importanța lor.
Astfel, turneele cele mai importante, care oferă cei mai mulți bani, sunt organizate de
ATP (Asociația de Tenis Profesionist), la masculin, respectiv WTA (Asociația Feminină de
Tenis), la feminin, și sunt denumite turnee de Mare Slam, unde câștigătorul primește 2000 de
puncte (Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, US Open), Masters, învingătorul este
recompensat cu 1000 de puncte (Cincinnati, Indian Wells, Madrid, Miami, Monte-Carlo,
Montreal, Paris, Roma, Shanghai), turneele de categoria 500 de puncte, câștigate de învingători
și, ultima categorie, turneele de 250 de puncte. Înainte, turneele feminine aveau alte denumiri, de
curând au adoptat denumirea turneelor din circuitul masculin. 

Jucătorii care participă la turneele organizate de ATP și WTA sunt, de regulă, cei clasați
în primii 100 din lume și, datorită premiilor mari pe care le câștigă chiar și cei care sunt eliminați
în primele tururi, nu au probleme financiare. Problema apare la jucătorii clasați de la locul 100 în
jos, care, de regulă, participă la turneele organizate de ITF (Federația Internațională de
Tenis), așa-numitele Features, care oferă premii în bani mult mai mici, iar mulți dintre cei
eliminați în primele tururi se retrag din tenis, deoarece nu au bani pentru cheltuielile aferente
tenisului, enumerate mai sus. 

Să luăm exemplu jucătorii români. Din păcate, Federația Română de Tenis plătește foarte
puțin pentru juniorii talentați, care au șansa să confirme și să urce în clasament. Singura șansă
pentru români este, fie să aibă o familie potentă financiar, gen Simona Halep, fie să crească în
străinătate, gen Adrian Voinea, care a fugit în Italia cu doar 200 de dolari în buzunar, la câteva
luni după Revoluția din decembrie 1989, sau Andrei Pavel, care a trăit o perioadă în Germania. 

Singura soluție pentru eliminarea diferențelor dintre jucătorii de tenis este ca ITF (Federația
Internațională de Tenis) să impună, la condițiile de licențiere pentru turneele organizate de
aceasta, un barem minim mărit substanțial pentru premiile pe care le oferă în bani, începând de la
primele tururi.
Altfel, din păcate, în România și în lume foarte mulți tineri jucători talentați, care provin din
familii sărace sau nu au posibilitatea să crească într-o țară cu o economie puternică se vor retrage
din tenis, din cauza dificultăților financiare.

CONCLUZII

Diferenţele dintre bărbaţi şi femei, sub diferitele lor aspecte, reprezintă o problematică
mereu actuală. Condiţia femeii şi egalitatea de gen sunt probleme incluse în sfera preocupărilor
guvernelor şi societăţilor civile din foarte multe ţări care s-au angajat să aplice o serie de măsuri
menite să elimine discriminarea de gen de pe piaţa muncii şi nu numai.România este parte la o
serie de tratate internaţionale referitoare la egalitatea între femei şi bărbaţi, adoptate de
Organizaţia Naţiunilor Unite. Printre acestea se numără Convenţia ONU asupra drepturilor
politice ale femeii, Convenţia ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de
femei, Carta socială europeană, precum şi o serie de documente ale Organizaţiei Internaţionale a
Muncii, care prevăd adoptarea de măsuri pentru respectarea drepturilor femeii şi a principiului
egalităţii de şanse  între femei şi bărbaţi.

Cauzele posibile ale discriminării de gen sunt: valorile, credinţe şi atitudini profund înrădăcinate
ce reprezintă germenii discriminării de gen; lipsa educaţiei, a deschiderii spre valorile moderne;
educaţia religioasă; lipsa legislaţiei în societatea românească pentru împiedicarea manifestării
fenomenului;1
Admiţând că femeia diferă de bărbat printr-un plus de sensibilitate, tandreţe, dragoste şi
impulsul natural matern, se consideră că, treptat, ea tinde să piardă din aceste calităţi în favoarea
unor trăsături socotite „masculine”: forţă, dominanţă etc. Deoarece aceste transformări vin în
contradicţie cu prescripţiile sociale, situaţia generează inadaptare, alterarea relaţiilor sociale etc.

Consider că femeia s-a ,,defeminizat!” Ea caută, prin tot ceea ce face, să îl egalizeze pe
bărbat… pornind de la vestimentaţie, aspectul exterior, de la modul de a fi, de a gândi, de la
cultivarea forţei fizice… deci toate exigenţele astea pe care şi le autoimpune… de fapt duc în
acelaşi timp la defeminizare. Pierdem în planul sensibilităţii, a tandreţii, a înţelegerii pentru a
câştiga în planul forţei, al puterii de orice fel: economică, fizică… etc.

1
sih.uaic.ro/anale-psih/wp-content/uploads/sites/10/2021/01/3.-Discriminare-de-gen-la-locul-de-muncă.-Forme-
şi-niveluri-ale-discriminării-în-Romania.pdf
 În toate domeniile se petrece acest lucru dar observăm că și în sport. Premiile sunt oferite
pe criteriul masculin-feminin, ceea ce nu cred că este correct având în vedere că și femeile depun
același effort pe teren.

Dacă vorbim despre tenis observăm că cei mai tari jucători sunt plătiți bine, dar cei ce
sunt după locul 100, foarte mulți tineri jucători talentați, care provin din familii sărace sau nu au
posibilitatea să crească într-o țară cu o economie puternică, tind să se retragă din tenis, din cauza
dificultăților financiare. În ceea ce privește soluția viabilă pentru diferențele din tenis este aceea
de a egalaiza premiile oferite femeilor cu cele ale bărbaților.

BIBLIOGRAFIE

sih.uaic.ro/anale-psih/wp-content/uploads/sites/10/2021/01/3.-Discriminare-de-gen-la-locul-de-muncă.-
Forme-şi-niveluri-ale-discriminării-în-Romania.pdf