Sunteți pe pagina 1din 15

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV

Elev: Popa George Alexandru


Prof. indrumator: Teodorascu Tudose

Galati,
2014

Cuprins
1. Introducere..3
2. Definirea oboselii....3
3. Teoriile producerii oboselii.4
4. Forme ale starii de oboseala5
5. Monitorizarea si prevenirea supraantrenamentului.6
6. Teoria refacerii in activitatea sportiva.7
7. Hidratarea si rehidratarea10
8. Masoterapia.11
9. Concluzii.14
10.Bibliografia15

Introducere
n ultimele decenii, sportul a devenit o activitate care solicit organismul sportivului
uneori pn la limita posibilitilor sale, micornd capacitatea de efort a acestuia.
De aceea, n procesul continuu al activitii sportive, refacerea organismului, n general, i a
capacitii de efort, n special, este o condiie esenial, cu repercusiuni directe asupra acumulrii
fizice i tehnico-tactice, fr de care reuita procesului de instruire nu este deplin.
Refacerea (reechilibrarea biologic) reprezint partea component a procesului de
antrenament care reunete ansamblul mijloacelor naturale sau artificiale, provenite din mediul
intern sau extern, utilizate dirijat i raional, n scopul accelerrii proceselor de restabilire a
homeostaziei organismului la nivelul anterior modificrilor acesteia, prin stresul psiho-fizic
indus de efortul sportiv i,n final, chiar n scopul depirii vechiului nivel funcional.
Din punct de vedere fiziologic, refacerea organismului dup efort este rezultatul unor procese
metabolice anabolizante n cadrul unor corelaii corespunztoare dintre organism i mediu, n
care intervenia activ a medicului i antrenorului capt o importan tot mai mare.
Organismul uman, dup teoria supracompensrii a lui Folbort, poate s-i refac spontan,
pe cale natural, capacitatea de efort, printr-o lung perioad de odihn pasiv. n aceste condiii
au loc intensificri ale tonusului parasimpatic general, cu influen asupra diferitelor sisteme,
aparate i organe, care vizeaz n ansamblu reparaiile subcelulare i celulare, rencrcarea
depozitelor energetice, acumularea de mediatori chimici, hormoni, vitamine etc. Cu alte cuvinte,
n timpul refacerii nu se produce o oprire sau o suspendare a metabolismului, ci acesta este
comutat spre latura anabolic, de refacere i reparaie tisular.

Definirea oboselii
Oboseala este o stare fiziologica, reversibila, a organismului, care apare in urma unui
efort solicitant (volum si intensitate semnificative), manifestat prin diminuarea capacitatii de a
presta efort psiho-fizic.
Fiind o reactie fiziologica neplacuta, de disconfort general sau local, acesta poate sa
diminueze si sa dispara prin odihna.
Specialistii domeniului au avut preocupari in definirea conceptului de oboseala.
Astfel, starea de oboseala poate fi definita, ca:

"diminuare reversibila a capacitatii de performanta fizica si/sau psihica, care


permite continuarea efortului, cu pretul unui supracost energetic considerabil si
al unei scaderi a preciziei motrice" (Weineck, J., 1995);
"ca stare fiziologica reversibila, manifestata prin diminuarea capacitatii de
performanta fizica sau psihica, aparuta dupa un efort solicitant si care dispare
prin odihna" (Bota, C., 2000);

"reactie fiziologica, inhibitie de protectie la nivelul SNC, care urmeaza legic si


logic unei activitati psiho-fiziologice de o anumita durata si intensitate" (Dragan,
I., 2002);
"proces fiziologic reversibil care protejeaza organismul de epuizare totala"
(Gurau, A., 2004).

Teoriile producerii oboselii


Oboseala este o stare de "natura multifactoriala" (Bratila, F., 2002), care provoaca
diminuarea capacitatii de performanta. Argumentele aduse in sprijinul elucidarii cat mai exacte a
mecanismelor oboselii sunt multiple, deoarece aceasta stare trebuie abordata ca un proces
complex, prin prisma faptului ca organismul uman functioneaza se comporta ca un sistem
cibernetic, complex, deschis, evolutiv cu capacitate de reglare si autoreglare. Preocuparile legate
de mecanismele oboselii au determinat crearea unor teorii.

Teoria epuizarii materialului energetic (Schiff)


Schiff sustine ca oboseala apare atunci cand substantele energetice care sustin contractia
musculara sunt consumate, respectiv, muschiul (ca si un motor) ramane fara combustibil.
Cantitatea de ATP, fosfogen, glicogen se micsoreaza treptat si cand s-a epuizat muschiul nu se
mai contracta.
Teoria aceasta s-a dovedit a fi incompleta, deoarece un muschi care a "lucrat" sub un
curent de o anumita intensitate, si care la instalarea oboselii apare epuizat, isi poate relua
contractia daca va fi stimulat de un curent mai puternic decat cel initial. Concluzia este ca
muschiul nu s-ar fi contractat din nou, daca substantele energetice s-ar fi consumat in totalitate.
Se poate aprecia faptul ca, oboseala apare categoric inainte de consumarea substantelor care
asigura contractia musculara.

Teoria intoxicarii cu produsele metabolismului muscular (Hill si Pflger)


Este cunoscut faptul, ca efortul fizic produce si substante toxice, care nu sunt eliminate in
totalitate, astfel ca, treptat, aceste substante se diminueaza capacitatea de a sustine efortul. Cand
toxinele ating o cantitate mare, contractia musculara inceteaza.
Autorii acestei teorii au sustinut ca daca un muschi epuizat este spalat cu ser fiziologic,
acesta isi revine si se contracta din nou - spalarea a eliminat substantele toxice. Ei au demonstrat,
de asemenea, si faptul ca un muschi tratat cu acid lactic oboseste, fara a fi supus efortului (se stie
ca in timpul efortului muscular se produce acid lactic). De asemenea, s-a dovedit experimental
faptul ca muschiul oboseste inainte ca substantele toxice, produse de metabolismul muscular, sa
4

se acumuleze in cantitati mari. Teoria, desi acceptata de multi specialisti, nu a fundamentat


aparitia oboselii.

Teoria aprovizionarii insuficiente cu oxigen (Verwon)


Conform acestei teorii oboseala apare ca urmare a lucrului in conditiile lipsei sau unei cantitati
reduse de oxigen; teoria este incompleta deoarece muschiul este capabil sa lucreze si in deficit
sau lipsa de oxigen
In abordarea corecta a tuturor starilor organismului uman, se apreciaza legatura stransa
dintre toate componentele corpului, ca elemente ale aceluiasi sistem deschis, aflate permanent in
schimb de substante, energie si informatii. Organismul uman, ca sistem cu reglare automata, are
o suma de masuri, care intra in actiune pentru a stabili si restabili functionalitatea si echilibrul
sau. In cazul instalarii oboselii aceasta se produce treptat, mecanismele organismului intervenind
pentru echilibrarea sistemului uman, fapt ce conduce la intarzierea instalarii oboselii.

Forme ale starii de oboseala


In situatia in care oboseala se instaleaza in urma unui efort sportiv care nu depaseste
limitele capacitatii functionale a organismului, se apreciaza faptul ca oboseala are o forma
fiziologica, manifestarea ei fiind la nivel muscular (periferic) sau la nivel neuro-psihic (central).
Daca limitele functionale ale organismului sunt depasite, oboseala se apreciaza ca forma
patologica, manifestata atat la nivel periferic, cat si central.
Starea de oboseala se apreciaza in functie de unele aspecte de ordin cantitativ si calitativ al
manifestarii sale.
Bugard, citat de Bota, C., (2000) ordoneaza stadiile care se instaleaza la un organism
obosit, astfel:
- stadiul I - oboseala cu raspuns armonios - este specific sportivilor;
- stadiul II - oboseala cu raspuns oscilant - se manifesta cand refacerea este incompleta;
- stadiul III - oboseala cu raspuns discordant - cand starii fizice de oboseala i se adauga si
oboseala psihica, uneori si o stare de boala;
- stadiul IV - cu epuizare - stare patologica, care cuprinde pe langa sfera sistemului muscular si
pe cea neuro-vegetativa, metabolica si endocrina.

Intre oboseala si epuizare este o diferenta cantitativa, prin care fenomenele de oboseala
dispar dupa maximum 24 de ore, pe cand procesele de refacere dupa epuizare impun un minim
de 4-7 zile cu o terapie medicala complementara.
Dupa eforturi semnificative, care scad marcant rezervele energetice de la nivelul
aparatelor si sistemelor organismului, se instaleaza repausul anabolic. Daca printr-un efort se
depasesc posibilitatile functionale ale organismului se creaza premisele intrarii intr-o faza de
"dissinergism functional" (Bratila, F., 2002), ce poate conduce la oboseala patologica.
Weineck, J., (1995) ordoneaza formele manifestate ale oboselii in oboseala acuta
(periferica si centrala) si oboseala cronica (locala si generala).
Bratila, F., (2002) citandu-l pe Stegemann, numeste oboseala: oboseala acuta (periferica
si centrala), oboseala locala si generala (asociate cu supraantrenamentul) si oboseala neuromusculara.

Monitorizarea si prevenirea supraantrenamentului


Monitorizarea refacerii trebuie realizata activ, zilnic (prin jurnalul de antrenament, dieta,
stretching si utilizarea saunei, a bailor alternative si altor tehnici de relaxare) si saptamanal (o zi
de refacere activa pe saptamana, masaj de trei ori pe saptamana si managementul timpului).
Sportivul trebuie sa-si construiasca diagramele de monitorizare zilnica, in timp ce
antrenorul trebuie sa utilizeze metode simple de verificare a starii de refacere a sportivului dupa
pregatire.
Prin atitudinea constiincioasa si optimista in timpul pregatirii si reactia pozitiva la
pregatire se reflecta proportionalitatea incarcaturii de antrenament cu rata de refacere a
sportivului.
Acest feedback se poate manifesta prin simpla comunicare directa antrenor - sportiv.
Antrenorul trebuie sa programeze etape in vederea ajutarii sportivului pentru rezolvarea
problemelor emotionale inainte ca acestea sa devina factori negativi in performanta.
Indicatorul refacerii il reprezinta starea de sanatate a sportivului. "Simptome" ale starii de
sanatate sunt: disponibilitatea, dorinta de depasire a propriilor performante, apetitul, calitatea
somnului, echilibrul emotional (Profile of Mood States [POMS], in Dishmann 1992).
Variatia cu un kilogram in plus sau minus (sau peste 3%) in 24 ore si frecventa cardiaca
(daca este masurata in repaus si se constata o diferenta mai mare de 8 batai/min. intre frecventa
cardiaca in repaus culcat, in supinatie si ortostatic reprezinta semn al unei slabe refaceri) sunt
semne ale refacerii normale.

Teoria refacerii in activitatea sportiva


Refacerea mijloc al activitii de educaie fizic
n organismul celor care practic activitatea de educaie fizic, efortul depus este suportabil i
redus, comparative cu uzura care se creeaz n corpul sportivilor, n antrenamente i competiie.
n lecia de educaie fizic refacerea este natural i se declaneaz spontan, imediat dup
ncetarea unui efort susinut, respectiv la ncheierea unei repetri, a unui exerciiu, a unei serii de
repetrii, la partea de ncheiere organizat.
Refacerea component a antrenamentului sportive
Refacerea este un proces complex, metodic, pedagogic, medical urmrit n toate structurile
planificrii, ncepndcu cele din lecia de antrenament (pauzele dintre eforturi), continund cu
refacerea sptmnal, de etap, anual(planificat n perioada de tranziie) i chiar refacere post
ciclu olimpic.
Conceptul de refacere
Conform Drgan, I., (2002), refacerea se constituie ntr-o form indirect a pregtirii energetice
(bateriile energetice)ale organismului, srcit de combustibil, fie prin consumuri energetice
exagerate, induse de efort, fie prin pierdericrescute de ageni biologici.
Ca parte a procesului de antrenament sau activitii de educaie fizic, refacerea reunete o serie
de msuri didactice i mijloace aplicate pentru restabilirea sau accelerarea restabilirii echilibrului
biologic al organismului.Sinonimele conceptului de refacere sunt: reechilibrare, recondiionare,
regenerare biologic.Conform Dicionarului explicativ al limbii romne, refacerea este aciunea
de a (se) reface i rezultatele ei.A reface nseamn:- a face din nou ceva n parte distrus;- a se
reface (un esut, un organism);- a se regenera, a se aduce din nou la starea n care a fost nainte;a se ntrema, a se nsntoi.
Principiile refacerii
Refacerea este un proces care se adreseaz sportivilor sntoi, care au prestat un efort
psiho-fizic solicitant, ce a afectat unii parametrii funcionali sau biochimici.
Refacerea se adreseaz sportivilor care sunt obosii fizic i psihic,n urma efortului
sportiv de antrenament sau de competiie.
Refacerea este un proces natural, care se declaneaz spontan, imediat dup ncetarea sau
reducereaparametrilor efortului;

Tipuri
n funcie de modul de realizare:
refacerea spontan, natural, realizat fr intervenie extern; esena acestei forme de
refacere const nreconstituirea rezervelor energetice consumate n timpul prestaiei
sportive. Principalul mijloc de refacerespontan (natural) este odihna, prin repaus (pauz
de efort) i somn.
refacerea dirijat completeaz i accelereaz refacerea natural, fiind necesar n
condiiile unei prestaiisportive de mare intensitate i pauze insuficiente ntre eforturi.
Prin aceast form de refacere se intervineraional i specific orientat, cu mijloace
naturale i/sau artificiale, n scopul restabilirii echilibruluihomeostazic, anterior efortului
i al depirii acestuia prin trecerea n faza de supracompensaie funcional
n funcie de momentul n care se aplic mijloacele de refacere:
intra-efort, respectiv pe parcursul prestaiei sportive:
- de antrenament: n pauzele dintre repetrile exerciiilor care solicit eforturi de tip
condiional (vitez, for,rezisten), tip coordinativ (capaciti coordinative), de tip
intermediar (mobilitate, suplee); n pauzele dintreserii (de repetri), n pauzele dintre
exerciii, n pauzele dintre prile leciei de antrenament;
- de concurs: n pauzele dintre reprize, seturi, game-uri, serii-tururi (de calificare), probe
(atletism-decatlon/heptatlon).
post-efort, respectiv dup antrenament sau competiie sportiv.
n funcie de structura i durata perioadelor de pregtire, refacerea poate fi:
zilnic (dup fiecare lecie de antrenament);sptmnal (dup un microciclu);
de etap (mezociclu);
dup o perioad competiional (n biciclu de pregtire);
anual (dup un ciclu anual);dup un ciclu olimpic (dup 4 ani de pregtire sportiv).

ODIHNA PASIV
Somnul este o necesitate care urmeaz activitilor zilnice, mai mult sau mai puin
solicitante. Fiziologic,aceast stare const n suprimarea contiinei i parial a sensibilitii,
paralel cu diminuarea funciilor vegetative. Somnulare rol asupra ntregului organism, efectele
sale fiind prezente n toate sistemele i organele corpului omenesc. Un somnsntos se instaleaz

rapid i devine curnd profund. Somnul este fundamental pentru refacerea sportiv dup efort
fizic i psihic.
Durata somnului
Somnul trebuie s fie de 8-10 ore, ntre ora 22-23, pn dimineaa la ora 7-8; s-a constatat
faptul c somnul este mai reconfortant, dac ncepe nainte de ora 24. Pentru sportivi este indicat
somnul care ncepe laora 22. Durata optim de somn (DOS) este de 8 ore. Durata somnului este
determinat i de factorii biologici, mai exactgenetici i de ora la care indivizii s-au nscut,
devenind matinali sau nocturni: unii sportivi se pot trezi, foarte uor iodihnii, dimineaa n zori
(matinalii), pe cnd alii au nevoie de un somn prelungit dimineaa (nocturnii) pentru a ficomplet
refcui. De aceea i momentul de nviorare practicat la unele loturi de sportivi, n cantonamente,
trebuie individualizat conform orologiului biologic al fiecrui sportiv. Copiii sportivi, aflai n
plin dezvoltare, trebuie s adoarm cel mai trziu, la ora 22, deoarece hormonul de cretere este
secretat n organism ntre orele 22-24, n condiiileunui organism linitit. n perioada cu
antrenamente sau competiii, intense, solicitante mai ales cele desfurate n formaturneelor,
pentru refacere, sportivul trebuie s se odihneasc 1-2 ore dup amiaza, chiar fr s doarm,
dac nu se acomodeaz cu somnul din timpul zilei.
Efectele somnului
Un somn sntos se caracterizeaz prin adormire rapid i nivel adecvat de profunzime. Somnul,
mijloc natural, esenialde refacere, nu poate fi suplinit de nici un alt mijloc de regenerare. n
timpul somnului:- hormonul de cretere (somatotrop sau HGH), este activat, cea mai propice
eliberare ntre ora 2 i 4 (dimineaa),accentundu-se refacerea i regenerarea esuturilor, a
celulelor cerebrale;- rezervele energetice sunt refcute (teoria modern a alimentaiei susine
asimilarea substanelor nutritive, n timpulsomnului);- creierul este eliberat de sarcini inutile: n
scoara cerebral se propag unele procese inhibitoare cu caracter protector,care ndeprteaz
produsele metabolice acumulate, n scopul protejrii scoarei de suprasarcini;- irigare sanguin
eficient a organismului.
ODIHNA ACTIV
In antrenamentul sportiv modern se apeleaz din ce n ce mai des al mijloacele active ale
refacerii. Un mijloc simplu i accesibil al refacerii este odihna activ, care dac este corect
dirijat produce o refacere eficient.Scopul acestei intervenii este de a completa refacerea
natural,mijlocul este exerciiul fizic, iar obiectivele urmrite constau, n:
- accelerarea revenirii parametrilor funcionali la valorile de repaus;
- degradarea, eliminarea substanelor reziduale acide i a altor deeuri metabolice, produse n
timpul efortului sportiv.
Mijloace ale odihnei active
Activitile practicate n scopul accelerrii refacerii sunt bazate pe exerciii fizice de intensitate
moderat. Serecomand ca acestea s fie agreate de sportiv, s-l atrag, ntr-un efort plcut i
9

lejer. Aceste mijloace se aplic ntreeforturile repetate, imediat dup terminarea antrenamentului
sau n edin special de refacere. Dintre mijloacele active,care se pot aplica la locul
antrenamentului nominalizm: exerciii de gimnastic articular, de ntindere i
relaxare,(stretching), mersul linititor cu exerciii de respiraie ampl i controlat, alergarea
uoar, not, schi fond, etc. Mijloacele de refacere utilizate intra-efort(n timpul
antrenamentului) urmresc s dea o tent de odihn, pentru casportivul s continue efortul cu
potenialul refcut. Antrenorul i sportivul trebuie s opteze pentru acele mijloace alerefacerii
active, prin care sistemele funcionale ale organismului i revin rapid i eficient la o stare optim
de funcionare.
Post-efort(dup antrenament)n mod deosebit la sfritul sau n mijlocul ciclului sptmnal
(dac este necesar), se practic odihna activ (30-60 de minute); acestea se concretizeaz ntr-o
activitate diferit, de cea specific.Astfel, plimbrile, alergarea uoar, notul, jocurile sportive,
precum, baschet, handbal, volei, fotbal pe teren redus (frmiz) devin activiti agreate de
sportivi pentru refacere. Odihna activ este absolut necesar n etapa de tranziie,n care,la nici o
ramur sportiv nu mai este indicat repausul total (pe timp ndelungat). Prin practicarea unor
exerciii sausporturi nespecifice se activeaz scoara cerebral pe alte suprafee de excitaie, fapt
ce ajut la refacerea zonei care a fostsolicitat intens prin antrenamente.
Exemple care satisfac odihna activ, n cteva discipline sportive, pot fi, pentru:
atletism not, schi fond, patinaj, jocuri sportive;
box, judo, lupte not, fotbal (pe teren redus), handbal, alergri;
canotaj, caiac-canoe schi fond, alergri, jocuri sportive;
jocuri sportive not, patinaj, schi;
nataie, polo alegri, schi fond, baschet.

Hidratarea si rehidratarea
Refacerea post-efort prin diet, trebuie s nceap cu reechilibrarea hidroelectrolitic, adic
refacerea cantitii delichide i de minerale necesare unei bune funcionri a corpului.
Apa este elementul cel mai necesar, care particip laschimburile celulare, respiraie, circulaia
sanguin, eliminarea reziduurilor metabolice, fapt pentru care este principalasurs de lichide.
Cantitatea de lichid necesar fiecrui individ depinde de metabolismul, modul de alimentaie,
activitateadepus i temperatura mediului ambiant. Necesarul zilnic de ap este de 40 ml/kg corp
n 24 de ore pentru aduli i pnla 150 ml/kg corp n 24 ore la copii.
Apa conine aer i sruri minerale. Nevoia hidric ine cont de faptul c o calorie arde cu 1 cm
3de ap. Valoareaapei este dat de faptul c este proaspt, limpede, inodor, suficient de
aerat(25-50 cm3 de gaz), CO2, uor srat (180-300 mg sruri minerale pe litru). Apa nu are
calorii, dar susine reaciile chimice din organism: pentru 1 calorie estenecesar 1 cm3 de ap.
Pentru 100 cal produse de proteine, este necesar o cantitate de 350 ml ap, iar pentru 100
cal produse de lipide sau glucide este necesar o cantitate de 50 ml ap.

10

Efortul fizic este urmat de oboseal. Intensitatea i durata efortului sunt principalii factori care
determingradul de oboseal. Cauza principal se afl n consumul glucidelor din organism, care
se pot epuiza n eforturile delung durat: maraton, tenis de cmp, hochei, fotbal etc.
Antrenamentul sistematic ntrzie apariia oboselii, princrearea unor mecanisme de adaptare a
organismului, care va folosi drept combustibil grsimile, economisindglucidele din muchi i
ficat. Dar performana sportiv este influenat i de ali factori, ntre care mediul n care
sedesfoar efortul.
Rehidratarea organismului intra-efort este necesar i benefic n toate competiiile care au o
durat mai mare de60 de minute. n intervalele dintre antrenamente i, respectiv, post-antrenament,
rehidratarea are o importan deosebit.Administrarea de soluii preparate se va face n funcie de
pierderile survenite, de durata antrenamentului, de naturaantrenamentului (volum, intensitate), de
capacitatea de refacere a fiecrui sportiv, de condiiile de mediu, de loc etc.Pentru pregtirea
hidric a organismului, autorii francezi recomand ntre prnz i nceputul competiiei, o aa
numitraie de ateptare,care const din consumarea la fiecare or sau la 1, a cte 250ml suc
proaspt de fructe,cldu, ndulcit cu miere, n aa fel nct sportivul s ingereze circa 750ml din
aceast compoziie, nainte de concurs.Ultima doz se va lua cu cel puin 30 de minute naintea
nceperii competiiei. Refacerea substratului energetic, nurma prestaiei sportive, se realizeaz
ncepnd cu pauzele dintre eforturi. Astfel, se red organismului apa, glucidelei srurile
minerale, n special potasiu i sodiu, pierdute n timpul efortului. n caz de apariie a senzaiei de
sete, n pauzele mici se va da sportivilor s consume: ceai cldu, bine ndulcit i aromatizat cu
lmie, ap mineral alcalin vitaminizat, sau suc natural de fructe, ndulcit cu glucoz i puin
srat. Dac pauza dureaz mai mult de 10-15 minute,atunci se poate consuma un pahar de 200250 ml lichide.

Masoterapia
Masajul se constituie ca o suit de prelucrri mecanice manuale desfurate la suprafaa
organismului, care sesucced ntr-o anumit ordine, n funcie de regiune, scopul terapeutic i
starea general i local a organismului (Sidenco,E., L., 2003).
Masajul raportat la efort:
Masajul pre-efort
Masajul nainte de antrenament sau concurs are ca scop activarea resurselor energetice,
stimularea funcieirespiratorii a organismului sportivului.Manevrele aplicate asupra musculaturii:
netezirea (efleurajul) ritmic i puternic;
friciunile energice, profunde;
frmntatul n cut, cu priz mare;
tapotamentul ritmic i energic.
Manevrele asupra articulaiilor i a tendoanelor sunt de presiuni progresiv-viguroase, urmate
de traciunii tensiuni.

11

Masajul intra-efort
Masajul n timpul antrenamentului i al concursului are ca scop refacerea capacitii de efort a
sportivului. Dup cteva minute de la ncetarea exerciiului sau a reprizei, seriei, setului, acordate
pentru revenirea funciilor cardio-respiratorii la valorile bazale se aplic manevre, precum:
neteziri blnde, lungi, de-a lungul fibrelor musculare;
friciuni combinate cu vibraii, rulat i cernut.
Contracturile sau durerile musculare, instalate la un membru sau la o parte a trunchiului, sunt
combtute prin masajul membrului fr afectare, deoarece prin reflexul de simetrie, efectele
favorabile se vor reflecta i asupramembrului cu problem.
Masajul post-efort
Completeaz i accelereaz refacerea sportivilor. Dup antrenament sau concurs, toate manevrele
de masaj carese aplic au scop de refacere a organismului obosit fizic i psihic.Manevrele
utilizate sunt: netezirile (efleuraj) lungi, lente, superficiale; friciunile, presiunile i vibraiile uoare; rulatul i cernutul uor iniial, urmat de manevre profunde i energice.

Influenele masajului n refacere


Masajul, ca metod de intervenie n procesul de refacere a organismului sportivului, induce
efecte acceleratoare pozitive, prin:
Influene asupra sistemul locomotor activate, prin:
efleuraj care induce efecte de relaxare, de contracturare a musculaturii;
friciuni, frmntat, tapotament care activeaz circulaia sngelui n muchi, ce
aduce ageni nutritivi i sprijin eliminarea cataboliilor nocivi, rezultai din
activitatea muscular (acid lactic, peroxizi lipidici, acid uric); aceleai manevre
stimuleaz capacitatea de elasticitate i contractilitate a fibrelor musculare.
Ca atare la nivelul muchilor se manifest:
creterea excitabilitii, contractibilitii i conductibilitii muchilor;
ameliorarea elasticitii, supleei musculare;
relaxarea muscular, reducerea tonusului muscular;
stimularea impulsului motor i creterea capacitii de contracie;
activarea circulaiei prin lrgirea reelei capilare;
intensificarea proceselor metabolice, prin refacerea rezervelor de glicogen i
producerea energiei necesare susineriiefortului fizic.

La nivelul articulaiilor se manifest:


activarea circulaiei i nutriiei; resorbia infiltraiilor patologice din esuturile periarticulare;
combaterea aderenelor sau a depozitelor patologice periarticulare.

12

La nivelul oaselor se manifest:


efecte circulatorii i trofice, n mod indirect, prin intermediul esuturilor moi care
leacoper i n care se ramific reeaua vascular i nervoas comun.

Influene asupra sistemul circulator (sistemul venos, capilar i limfatic) activate, prin:
efleuraj i presiuni care activeaz circulaia venoas de ntoarcere;efleuraj dinamic i friciuni ce activeaz circulaia limfatic;efleuraj i friciuni care produc vasodilataie local.

Ca atare circulaia sngelui va induce:


accelerarea circulaiei sngelui i limfei (debitul vascular crete de 1,2-2 ori.);
ndeprtarea stazelor i congestiilor din esuturi i organe;
facilitarea circulaiei arteriale, cu reducerea muncii cordului;
stimularea reflex a organelor hematopoetice, cu efect n creterea uoar a numrului de
globule roii i albe, ct i acantitii de hemoglobin;
eliberarea substanelor vasodilatatoare (histamina, serotonina).
Influene reflexele
activate prin receptorii din piele care transmit, pe cale reflex, informaiile (mecanice)
spre centrii nervoi, unde se elaboreaz rspunsuri spre organe i esuturi:
efleuraj aplicat blnd, prin manevre lungi, simultane sau mn-dup-mn, induce
calmarea sistemuluinervos central i relaxarea muscular;
efleuraj i friciuni superficiale efectuate cu ghea diminueaz senzaiile dureroase, prin
vasoconstricie periferic, reducerea temperaturii locale, respectiv prin anestezie local.
Ca atare i la nivelul sistemului nervos efectele se manifest, prin:
stimularea sau ncetinirea activitii organelor i esuturilor, mrirea sau diminuarea
sensibilitii, conductibilitii ireactivitii nervilor;
producerea unor reacii complexe, de tip senzitiv, motor i trofic i efecte subiective,
manifestate prin bun dispoziie, plus de dinamism sau relaxare, destindere, calmare.

13

Concluzii
Mi-am ales aceasta tema deoarece consider ca este foarte important sa cunoastem cat mai
multe despre stadiile oboselii si despre mijloacele de refacere dupa efort pentru ca legatura
stransa intre efort si refacere in procesul de pregatire sportiva, privete nu numai creterea
ncrcturii ci i a repausului fr de care nu se pot realize exigenele de volum i intensitate ale
antrenamentului.
Pe lng restabilirea constantelor fiziologice, biochimice, refacerea
vizeazatingerea nivelului de supracompensaie, dar aceste deziderate nu se pot realiza dectn
cadrul sistemului raional efort - repaus i constituie condiia esenial
pentrucreterea eficacitii antrenamentului.
Dac se acord atenie doar parametrilor ncrcturii sau dac procesele
derefacere post efort sunt insuficiente este inevitabil o diminuare a rezervelor energetice ale
organismului sportivului, ceea ce conduce la o scdere a capacitii deperforman. n acest
sens, trebuie avut n vedere decalajul temporal dintre efort irefacere precum i
evaluarea influenei exerciiului prealabil asupra efortului ulterior.Privit n acest mod, refacerea
reprezint o rezerv de performan, dar i o surs desntate i reconfortare dup efort.

14

Bibliografie
Sabu, E. Refacere-Recuperare Kinetoterapie n activitatea
sportiv, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti,2006
Bota, C. -Fiziologie general. Aplicaii la efortul fizic, Editura
Medical, Bucureti, 2000
Dragan, I. - Medicina sportiva, Editura Medicala, Bucuresti, 2002
Sidenco, E. L.- Masajul n kinetoterapie, Editura Fundaiei Romnia
de mine, Bucuresti, 2003

Webografie

www.scribd.com
www.regielive.ro
www.wikipedia.ro
www.dexonline.ro

15