Efecte psihologice ale muzicii asupra persoanelor

care practic activiti fizice

Student drd.: Ardelean Viorel Petru

 I. Notiuni introductive

Dupa cum bine cunoastem, orice activitatea fizica este un factor care poate
induce in organismul uman anumite stari de oboseala, extenuare, surmenaj, deoarece
aceasta se realizeaza cu un anumit consum energetic. Aceste stari care pot interveni sunt
influentate de volumul efortului, de intensitatea acestuia, de nivelul la care acesta este
realizat, de locul unde acesta se desfasoara precum si de alti factori. Desigur ca activitatea
fizica poate fi efectuata la diferite niveluri de intensitate si am putea enumera: > activitati
fizice de performanta (profesioniste); > activitati fizice de recreere (intretinere, loisir);
> activitati fizice cotidiene (munca, deplasari la/ de la serviciu, s.a.). Desigur ca fiecare
dintre aceste activitati poate solicita mai mult sau mai putin organismul uman.
Consideram ca este important ca specialistii care sunt implicati sub diverse
forme in indrumarea activitatilor fizice - antrenament sportiv, educatie fizica, programe
de intretinere si relaxare etc - sa caute metodele cele mai eficiente pentru a putea
desfasura toate tipurile de activitati fizice intr-un mod cat mai placut si mai usor pentru
cei implicati in aceste activitati.
In aceasta lucrare dorim sa reflectam asupra laturii psihologice, si a
modalitatilor de imbunatatire a performantelor umane prin aplicarea unor stimuli care pot
ameliora activitatea sportivilor de orice nivel. Mai exact doresc sa raspund la o intrebare
pe care mi-am pus-o de catava vreme si anume: daca muzica poate sa contribuie la
imbunatatirea performantelor sau la diminuarea efectelor pe care le are aparitia oboselii.
Psihicul este elementul central in receptia muzicii, bazindu-se pe prelucrarea
la nivelul creierului a informatiilor transmise corect, deformat sau excelent de catre
ureche, iar procesele mentale sunt de o varietate extrema incepind cu reprezentari, de
regula complexe (evocari dar si constructii imaginare), preponderent vizuale si cuplate cu
procese afective.
Soma (corpul) este afectata de transmiterea psihosomatica a efectelor
psihologice ale muzicii prin intermediul releelor cortico-subcortico-neurovegetative si a
hormonilor si, prin aceasta, muzica produce modificari cu caracter reglator asupra
organelor si aparatelor (atenuarea unor functii cu rol nociv si stimularea altora benefice)
(Nanu, M., 2010).
Muzica se adreseaza si ea fiintei, intr-un mod nemijlocit, spre deosebire de alte
arte, care vorbesc prin intermediul formelor. Lumea sunetelor poseda o inteligibilitate
imediata, caci elementele care o compun pot induce stari variate, trecand prin exaltatiile
bucuriei, apasarile melancolieisi modulatia infinit de tandra a dorului, practic toate
aspectele fundamentale si derivate ale manifestarii sensibilitatii umane. Kayserling (citat
de Athanasiu, A., 2003) vorbea despre caracterul muzicoid al vietii : orice viata, fie ea
individuala sau colectiva, isi gaseste imaginea sa exacta in muzica (Athanasiu, A.,
2003).
Placuta, trista, sau romantica, muzica ne incanta sufletul si, in acelasi
timp, ne vindeca. Psihologii demonstreaza ca o sonata claisca ne poate scoate din
depresie. Muzica nu este doar o forma de distractie. Mai mult decat un mod de a ne
incanta estetic, ea are, se pare, si rol terapeutic.Cel putin asa ne arata diferite experimente
din toata lumea.

2
 II. Solicitarile psihice ale sporturilor

Manualele metodice prezinta, cu suficiente detalii, caracteristicile si cerintele

diferitelor sporturi si modalitatile prin care sportivii pot atinge performantele superioare
printr-o pregatire asidua. Multe dintre aceste cerinte au determinat norme sau probe de
selectie si constituie criterii pentru stabilirea continutului mijloacelor de pregatire
specifica in fiecare proba sau ramura sportiva.
Ca si definitie, prin solicitare psihica intelegem masura in care intregul
sistem psihocomportamental este mobilizat pentru rezolvarea unei situatii, care se
prezinta ca sarcina sau obligatie. Complexitatea si durata sarcinii va determina gradul de
solicitare a diferitelor subsisteme psihice fig. 1. (Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F.,
2008). Sarcinile se vor adresa selectiv proceselor psihice si relatiilor de
interinfluentare a acestora. Ele conditioneaza structura programului intern sau psihic al
activitatii. Scopurile sunt actionale pentru ca se refera la ce va face practic
sportivul, din punct de vedere comportamental motric si inteligent motric, creator. Ele
sunt praxiologice, urmarind eficienta maxima, uneori sfidand regula economico
comportamentala a maximului de profit cu minimum de efort.

Fig. 1. Sportivul este supus in timpul antrenamentului la solicitari variate.

II.1 Factorii solicitarii psihice

Pentru inceput dorim sa enumeram factorii solicitarii psihice :
a) subiectul solicitat;
b) situatia solicitanta;
c) continutul solicitarii;
d) modalitati de reactie si adaptare la solicitari.
a) Subiectul solicitat.
In domeniul nostru acest subiect este sportivul. El ar putea fi si antrenorul,
managerul echipei sau arbitrul, dar noi dorim sa abordam acum doar sportivul.

3
 Sportivul este considerat ca fiind in situatie, intr-un spatiu psihologic in
care trebuie sa se miste si in care intalneste bariere pe care trebuie sa le depaseasca. El va
fi privit in intreaga lui capacitate reala si/ sau potentiala biologica si psihologica.
Deci putem afirma ca sportivul dispune de patru dimensiuni care ii
potenteaza capacitatea de a invinge dificultatile:
caracteristicile sistemului psihic integral: somatic, psihic,
comunicational-social;
gradul pregatirii specific sportive, experienta
actional-motrica; starile psihice actuale sau momentane;
capacitatile sau deprinderile de
autoreglare.

b) Situatia solicitanta
Spatiul de actiune al sportivului este antrenamentul, concursul deplasarile,
cantonamentele, conditiile materiale si organizatorice ale acestora, relatiile cu altii
colegi, antrenor, manageri, ziaristi, arbitri, adversari, membrii familiei, prieteni si foarte
important, spatiul subiectiv-intern al aspiratiilor, idealul de viata sportiva, al exigentelor
fata de sine. Sportivul trebuie sa realizeze un echilibru bun intre personalitatea proprie si
situatia solicitanta/ ambianta solicitanta.
Efectele solicitarilor se vor exprima sub forma pozitiva sau negativa .
Ectele pozitive tin de insusi procesul dezvoltarii si adaptarii, ca proces evolutiv; iar cele
negative privesc consumul sau costul , dezadaptarile, oboseala sau surmenajul. Ambele
forme au aspecte somatice-functionale si psihice-comportamentale (Epuran, M.,
Holdevici, I., Tonita, F., 2008).

c) Continutul solicitarilor
Daca analizam fiecare dintre situatiile solicitante si variantele lor vom afla un
numar extrem de mare de conditii sau factori solicitanti care se adreseaza simultan sau
succesiv, previzibil sau imprevizibil, intregului sistem psihocomportamental al
sportivului. Pentru factorii previzibili sportivul va folosi mecanisme de anticipare,
exersate direct sau mental, iar pentru cele imprevizibile, capacitatea sa de adaptare si
decizie creatoare.
Dintre tipurile de solicitari la care este supus sportivul putem enumera
(dupa Epuran, M., Holdevici I.):
efort fizic mare : viteza, forta, rezistenta, anduranta, estetica, exactitate si combinate:
forta-viteza, etc; efort aerob, anaerob, mixt;
efort psihic mare : implicarea subsistemelor informationale, cognitive, decizionale,
afective, volitive, motivationale, autoreglatorii, etc.;
regulamentul : cu restrictii de executie, de spatiu, de miscare, de timp, de comunicare
etc. si care pot fi nepotrivite pentru un anumit tip de sportiv ;
sistemul competitional : serii eliminatorii, turneu, probe cu handicap ;
adversarii : mai mult sau mai putin acceptati, convenabili sau inconvenabili;

4
 arbitrii si arbitrajul : acceptati sau nu, suspectati de nereguli sau de incorectitudine;
terenul, localitatea, zona : unde se poate modifica: ecosistemul, fusul orar,
altitudinea, organizarea, ambianta socio-culturala;
presiunile sociale : tara, clubul, conducerea, antrenorul, echipa, colegii, familia,
prietenii, presa, spectatorii;
solicitarile de natura socio afectiva : neconcordanta intre cerintele sociale, scolare,
profesionale, familiale si statutul de sportiv.

d) Modalitati de refacere psihica

Metode de pregatire psihica a sportivului:
In care avem ca obiectiv cresterea capacitatii psihice a acestuiasi rezistenta la factorii
perturbatori ai comportamentului. Realizarea in bune conditii a acestei etape va duce la
prevenirea sau atenuarea deteriorarilor ulterioare (mijloace de pregatire adresate
motivatiei optime, constientizarii sarcinilor, modelarii actiunilor, s.a.).
Metode din sfera asistentei psihologice si psihoigienice:
Acestea sunt considerate elemente de profilaxie, si constau in formarea capacitatii
sportivului de autoconducere, autoreglare si autoprotectie. Aici accentu cade pe relatia :
antrenor- psiholog- sportiv.
Metode de autoreglare:
Detin un loc important in refacerea psihica deoarece sportivul trebuie sa dobandeasca
pricepere si obisnuinta de a-si orienta si conduce comportamentul in conformitate cu
cerintele activitatii. In ultima perioada s-au perfectionat tehnicile de relaxare, tehnicile
antrenamentului autogen, psihoton, alfagenic, sofrologic.
Metodele reglarii psihice:
Se realizeaza prin factori externi de natura psihoprofilactica, cuprinzand diferite forme de
sugestie (ex. hipnoza, somnul provocat, muzicoterapie). Acestea pot fi aplicate individual
sau in grup. Evident cazurile speciale de surmenaj sau reactiile psihice profund
dezorganizate vor fi tratate special folosindu-se psihoterapia de incurajare, de sustinere,
reeducare etc.

5
 Fig. 2. Teste de laborator referitoare la efectele psihice ale muzicii asupra sportivului

III. Efectele psihologice ale muzicii

Muzica audiata are ca element constant structura ei initiala, modelata de

natura interpretarii, conditiile de auditie (nu numai acustica, ci si calitatile tehnice ale
inregistrarii, zgomote perturbante etc.).
Urmeaza procesele ideational-afective extrem de variate, de la senzatia de
placere extrema prezenta si pina la evocarea unei stari afective caleidoscopice sau fixe,
dominante (tristete, elan, duiosie etc.). In esenta, procesele mentale generate de muzica
au un grad inalt de stabilitate, datorita structurii mentale si biografiei ambele fixate,
alaturi de influentele educationale, in personalitatea subiectului insa conditiile
conjuncturale de ascultare a muzicii, dela dispozitia de moment si pina la locul auditiei,
interesul pentru muzica respectiva etc. creaza o varietate a rezultantei psihologice a
ascultarii muzicii (http://mariananu.wordpress.com).
Dupa autori ca Spintge si Droh, (1992), Segenwald (1995) si J.
Verdeau-Pailles si colab. (1995), putem grupa efectele psihologice globale ale muzicii in
urmatoarele categorii (cu interferente frecvente), detaliind - prin exemplificari:

1. Relaxarea psihica, avind urmatoarele variante cu implicatii comportamentale:

catharsis (scaderea marcata a tensiunii emotionale), incluzind defularea si
posibila aparitie a extazului;
sedare (favorizind instalarea somnului, in unele cazuri);
euforie (generata, uneori compensator fata de disparitia rapida a continutului
afectiv negativ).

2. Stimularea psihica:
cresterea randamentului cognitiv (memorie+ideatie);
euforie (aici se incadeaza si muzica rock si corespondentele creatoare de euforie
in mod facil, prin dezinhibitia produsa de ritmica pregnanta, intensitatea brutala sonora si
asperitatea timbrala a instrumentelor electrice sau electronice folosite);
cresterea increderii in sine;
stimularea vointei si initiativei.
3. Comunicarea interumana, avind un caracter intraverbal, bogat in elemente
sugestive, fapt constant in special in cazul executiilor colective ale unor piese muzicale
(exemplu in cvartet), dar si un caracter verbal (muzica vocala) ce expliciteaza si
accentueaza, cu ajutorul textului, ideile si sentimentele vehiculate de muzica
instrumentala. In cazul participarii active la muzica, de ex. cintatul in cor, comunicarea
este maxima.
4. Scaderea pragului durerii si modificarea excitabilitatii psihomotorii
Inca din antichitate, efectul analgezic al muzicii era utilizat in practica medicala,
existind marturii despre un medic grec Athenaops, care trata lombalgiile si/sau sciatica
prin utilizarea sunetului de flaut, instrument ce intona o melodie ritmica exact ,,deasupra

6
locului durerii, realizind ceea ce s-ar putea numii o veritabila acupunctura muzicala
(citat din B. Luban-Plozza si colab. 1988).

Fig. 3. Exemplificare a realizarii activitatii fizice pe fond muzical.

III.1 Efecte speciale ale muzicii

a) Efectul Mozart: numeroase cercetari au demonstrat ca muzica lui Mozart are efecte
benefice asupra unui ansamblu de de procese psihice in special cognitive gandirea
spatiala si aptitudinile matematice. De asemenea la copii mici in special , efectul mozart
se manifesta si asupra altor performante din sfera psihomotorie, realizand o accelerare a
acestei dezvoltari a copilului concomitent cu cresterea capacitatii de comunicare
(Rapiteanu, C., 2008).

b) Starea alfa: Cercetatorii bulgari Lozanov si Novakov au descoperit ca muzica lenta

baroca, cu 60-67 de batai pe minut, induce o Stare Alfa. Muzica baroca a fost foarte
populara in Europa in anii 1600-1750, cand a murit cel mai celebru reprezentant al ei si
anume Johann Sebastian Bach. Muzica baroca se caracterizeaza mai degraba printr-o
textura bogata si un ritm consistent, decat prin melodicitate sau prin tempouri
contrastante.
Lozanov si Novakov au descoperit ca oamenii care asculta muzica baroca absorb
informatia la fel de eficient ca cei care invata in stare de somn, o descoperire care a dus
rapid la dezvoltarea faimoasei metode a lui Lozanov - Sugestopedia, prin care
informatiile precum fraze dintr-o limba straina sunt furnizate celui care invata la
intervale de 4 secunde, totul pe un fundal cu muzica baroca. Primele rezultate au aratat ca
studentii care invata folosind aceasta metoda invata intre 60 si 500 de cuvinte dintr-o
limba straina pe zi (http://mariananu.wordpress.com).

c) Tehnica japoneza Tamado: pleaca tocmai de la acest principiu. Cuvantul inseamna,

in japoneza, calea sufletului. Adeptii acestui mod de vindecare alternativ cred ca
muzica, in interactiune cu corpul uman, poate avea efecte curative. Tehnica este foarte
originala: se aleg puncte de acupunctura asupra carora se asaza un diapazon.

7
 Vibratiile lui curg de-a lungul traiectelor eroase si prin muschi, acordand
organismul, armonizand energiile sale. Nu este nevoie sa iubesti muzica pentru aceasta,
nici macar sa o auzi. Terapeutii Tamado spun ca ea are efect si asupra persoanelor cu
deficiente de auz. Aceasta pentru ca ea nu mai reprezinta, in cazul acesta, doar o
experienta auditiva si psihologica, ci una profunda a fiecarei fibre din corpul nostru. Poti
sa crezi sau nu acest lucru, dar este limpede ca anumite tipuri de muzica au un efect
pozitiv asupra noastra, pe cand altele ne pot lasa un sentiment apasator
(http://www.psychologies.ro).

IV. Concluzii

Muzicoterapia: utilizarea auditiei si creatiei muzicale in scop terapeutiv

dateaza dupa cum am vazut, inca din antichitate, dar sub o forma empirica si necesitand o
recurgere frecventa la gandirea magica. Rand pe rand filozofi, scriitori, psihologi, medici,
oameni de stiinta, educatori si-au dat seama de ceea ce muzica ar putea sa aduca
oamenilor. Dar numai de cateva decenii , posibilitatea de a actiona tamaduitor asupra
vietii psihosomatice a individului a intrat sub denumirea de muzicoterapie, intr-o era de
exploatare stiintifica.
Actualmente prin muzicoterapie se intelege un ansamblu de metode
psihoterapeutice implicand participarea activa a bolnavului, utilizand complexul: sunet-
fiinta umana in scop diagnostic si de tratament. Este pe de o parte o forma privilegiata de
art-terapie, pe de alta parte o tehnica stiintifica care se bazeaza pe descoperirile de
psihologie, neurofiziologie, electroacustica, etc (Athanasiua, A., 2003).
Dorinta mea este sa demonstrez ca muzica poate influenta in mod pozitiv
procesul de antrenament sporti. Pana acum unii autori au considerat muzica doar un
mijloc eficient de refacere si relaxare a organismului dupa eforturi intense. Studiind unele
materiale din strainatate am vazut ca muzica este utilizata chiar si in procesul de
antrenament propriu zis.
Consider o posibila solutie in problematica prevenirii momentului de aparitie a
fenomenului de oboseala si in prelungirea capacitatii de efort a sportivilor ar putea fi
folosirea muzicii (functionale), cu preponderenta in procesul de pregatire fizica a
sportivilor din diferite ramuri sportive (fiindca este o activitate care solicita un consum
mare de energie fizica si psihica) si de ce nu chiar al persoanelor care practica exercitiul
fizic doar ca forma de relaxare sau intretinere.
Aceast problematic a folosirii muzicii funcionale n procesul de pregtire
fizic a poate fi aprofundat i cercetat cu mare atenie deoarece cred ca poate sa aduc
rezultate foarte interesante i utile n procesul de mbunatire a performanelor sportive
pe o cale ct se poate de curat.
Cele afirmate sunt ntrite i de cercetatorul britanic Costas Karageorghis, care
a realizat mai multe studii pe atlei care s-au antrenat folosind muzica: Dr. Costas
Karageorghis, calls music sports legal drug, capable of increasing performance by 20
percent while reducing an athletes perception of effort by 10 percent (Journal of Sport

8
and Exercise Psychology, 2009). Deci observam ca in urma testelor efectuat de prof.
Karageorghis pe atleti care ascultau muzica motivationala (in casti), performanta acestora
rezistenta s-a imbunatatit cu 20% iar perceptia nivelului de efort (a oboselii) a scazut cu
10 %.
Datele de mai sus sunt incurajatoare si consider ca si procesul de dezvoltare
musculara (forta, rezistenta) poate fi influentat pozitiv daca antrenamentele se vor
desfasura dupa anumite reguli , pe un fond muzical bine ales si structurat in functie de
obiectivele urmarite in antrenament.

Bibliografie:

1. Athanasiua, A. Muzica si medicina , Editura Minerva, Bucuresti, 2003

2. Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F. Psihologia sportului de performanta: teorie si
practica, Editura FEST, Bucuresti, 2008;
3. Laborat. Bio vital, Star international med Secretele unui trup frumos si sanatos,
Editura House of guides, Bucuresti 2006;
4. Nanu, M. Receptia muzicala si variabilele psihosomatice,
http://mariananu.wordpress.com/psihologie/ 2-receptia-muzicala-si-variabilele-
psihosomatice/ accesat la 25.01.2011;
5. Rapiteanu, C. Efectele muzicii in plan psihologic, Revista medicala romana, Vol. LV,
nr. 1, 2008, http://www.medica.ro/reviste_med/download/rmr/2008.1/RMR_Nr-
1_2008_Art-05.pdf, accesat 27.01.2011
6. Internet Muzica o terapie in sine, http://www.psychologies.ro/Dosar-
Psihologie/Sanatate-Forma/Muzica-o-terapie-in-sine-826960?p=2, accesat 27.01.2011.
7. Karageorghis, C. - Journal of Sport and Exercise Psychology, 2009