COMPONENTELE

ANTRENAMENTULUI SPORTIV

PIRAMIDA FACTORILOR PREGATIRII SPORTIVE

Relatiile dintre factorii pregatirii se ordoneaza de la fizic la tehnic, apoi la

tactic si la psihologic.

I. PREGATIREA FIZICA

Reprezinta un sistem de masuri, mijloace si metode prin care se asigura

dezvoltarea indicilor morfologici, a capacitatii functionale , a calitatilor
motrice de baza si specifice diferitelor ramuri de sport.

CAPACITATEA DE EFORT

Se constituie ca o rezultanta a interactiunii functionale dintre organ si sistem,

avand la baza potentialul energetic specific din care rezulta un lucru
mecanic.

In functie de tipul de activitate motrica, putem vorbi despre:

capacitatea de efort anaeroba (alactacida si lactacida);

capacitatea de efort mixta;

capacitatea de efort aeroba.

a. Capacitatea anaeroba

Reprezinta posibilitateaorganismului de a sustine un efort fizic intens,

respectiv de a obtine un debit energetic maxim prin cele doua sisteme
energetice anaerobe:

sistemul fosfagenelor;

glicoliza anaeroba.

Dezvoltarea puterii maxime anaerobe alactacide urmareste interventia

asupra factorului biologic, respectiv rezervele energetice, cele functionale,
factorii dimensionali, capacitatile functionale.

1
 Privind metodologia de pregatire, se recomanda eforturi maximale, cu o
durata de 15-20sec. pentru ameliorarea sistemului fosfagen si mentinerea
unui timp cat mai indelungat a vitezei maxime si a intensitatii crescute.

O mare importanta se va acorda pauzei (intre repetari si serii), a carei durata

trebuie sa permita:

Resinteza rezervelor de oxigen ale muschilor (10-60sec);

Resinteza fosfocreatinei (care se face pe cale aeroba);

Plata datoriei de oxigen alactacide (3-5min);

Metabolizarea lactatului format.

Puterea maxima glicolitica este caracteristica eforturilor a caror durata se

situeaza sub 90sec, fiind limitata de cantitatea de enzime care asigura
transformarea glicogenului in acid lactic.

Pentru dezvoltarea proceselor anaerobe lactacide se recomanda exercitii

repetate (10-20 rep), intense cu durata de 30sec-2min., pauza de 60sec-4min
(raportul efort pauza este de 1:2).

b. Capacitatea aeroba

Reprezinta posibilitatile organismului de a presta un efort submaximal

moderat si de a-l mentine un timp cat mai indelungat (metabolism glucidic si
lipidic).

In eforturile aerobe, factorul limitator este conditionat de factorii

dimensionali si functionali ai plamanilor, ai sangelui, al inimii, ai arborelui
vascular si de capacitatea de utilizare a oxigenului de catre tesuturi.

c. Pragul aerob anaerob

Reprezinta momentul cresterii bruste a acidului lactic din sange in timpul

unui efort aerob, a carui intensitate creste progresiv. Aceasta crestere a
pragului lactic, determinata de antrenamente sistematice, este rezultatul a
mai multor factori:

o eliminare mai buna a lactatului produs in muschi;

2
 o concentratie mai buna a enzimelor musculare oxidative;

o solicitare preferentiala a mecanismelor oxidative.

Privind metodologia de antrenament, pentru dezvoltarea puterii aerobe

eforturile au o durata cuprinsa intre 2-10min, iar pentru dezvoltarea
capacitatii aerobe se recomanda eforturi de cel putin 10min, cu o intensitate
moderata, ce poate ajunge la 160 pulsatii/min in finalul efortului, iar pauza
activa va asigura refacerea incompleta la o frecventa de 120-140
pulsatii/min.

PREGATIREA FIZICA GENERALA

Se concepe diferentiat, in functie de particularitatile ramurii de sport.
Functia principala pe care o are acest tip de pregatire este de a asigura
transferul pozitiv al antrenamentului spre zona specifica, constituind de
asemenea suportul pentru continutul ulterior al pregatirii.

PREGATIREA FIZICA SPECIFICA

Are un continut orientat spre dezvoltarea capacitatii de efort specifice

ramurii de sport si a calitatilor motrice combinate, care determina un
randament specific superior. In unele ramuri de sport, performanta este strict
determinata de nivelul de dezvoltare a unei calitati motrice (haltere, probele
de alergare din atletism, ciclism) sau al un ui complex de calitati motrice
(jocuri sportive, sporturi de lupta).

Intre cele doua tipuri de pregatire fizica exista o stransa relatie, ambele
conditionand obtinerea performantei. Mijloacele de realizare sunt variate,
fiind aplicate in diferite conditii de mediu (antrenament la altitudine, pe nisip
etc) si executate la diferite aparate, instalatii (Sali de fitness, simulatoare), pe
fondul unei refaceri adecvate (alimentatie, vitaminizare etc).

3
 II. PREGATIREA TEHNICA

Tehnica reprezinta un sistem de structuri motrice specifice fiecarei ramuri de

sport, efectuate rational si eficient, in vederea obtinerii unui randament
maxim in competitii.

Pregatirea tehnica reuneste ansamblul de masuri, mijloace si metode folosite

in invatarea elementelor si a procedeelor tehnice specifice unei ramuri de
sport.

COMPONENTELE TEHNICII

1. ELEMENTUL TEHNIC are o structura motrica fundamentala, care sta la

baza practicarii unei ramuri de sport. De exemplu, pasa din bacshet, aruncarea la
poarta din handbal, lovitura de atac din volei, saritura in lungime din atletism etc.
sunt structuri motrice fundamentale, care stau la baza practicarii ramurilor de sport
respective.

2. PROCEDEUL TEHNIC desemneaza o structura motrica concreta sau modul

particular de efectuare a elementului tehnic.De exemplu, aruncarea la poarta cu pas
incrucisat in handbal, saritura in lungime cu un pas si jumatate in atletism etc. Sunt
procedee concrete, concepute in vederea efectuarii cu eficienta maxima a actiunilor
caracteristice sporturilor respective.

3. STILUL constituie modul particular (amprenta personala) de efectuare a unui

procedeu tehnic. Stilul se manifesta la sportivii de inalta clasa si are drept rezultat
efectuarea eficienta a unui procedeu. Unele stiluri au fost transformate de
specialisti in procedee tehnice, purtand denumirea creatorilor lor (ex. saritura
Marian Dragulescu).

4. MECANISMUL DE BAZA al procedeului tehnic reprezinta succesiunea

logica de acte motrice, obiectiv necesare pentru efectuarea eficienta a acestuia.
Acesta trebuie inteles ca un sistem de factori (spatiali, temporali, dinamici si
energetici) aflai in stransa corelatie, care determina o eficienta sporita.

4
 INVATAREA PROCEDEELOR TEHNICE

INVATAREA PERCEPTIV-MOTRICA sau senzorio-motrica consta in

modificarea comportamentului in functie de conditiile concrete din
antrenamente si concursuri.

INVATAREA MOTRICA are ca rezultat formarea deprinderilor pe baza

componentelor senzoriale, kinestezice sau proprioceptive. In cadrul acesteia,
sfarsitul unei miscari devine semnal pentru declansarea miscarii urmatoare.

INVATAREA INTELIGENT-MOTRICA este caracteristica procesului de

insusire a tehnicii ramurilor de sport euristice (box, lupte, jocuri sportive
etc), in care adversarul este inventiv si opozitiv, actiunile desfasurandu-se in
conditii imprevizibile.

ETAPELE INVATARII TEHNICII SPORTIVE

1. Etapa informarii si a formarii reprezentarii miscarii, in care sportivul isi

creaza o imagine despre procedeul ce urmeaza sa fie invatat. Informatiile pot
fi:

- verbale;

- vizuale;

- tactil-kinestezice.

2. Etapa miscarilor grosiere sau insuficient diferentiate caracterizeaza

primele executii practice ale procedeului tehnic, respectiv in care informatia
principala primita de sportiv este constituita din indicatiile verbale ale
antrenorului.

3. Etapa coordonarii fine si a consolidarii procedeelor tehnice are ca trasaturi

esentiale: efectuarea corecta a miscarii, executarea cu indici crescuti de
forta, viteza, in conditii de rezistenta, precum si executia fluenta, cu ritm,
precizie si amplitudine corespunzatoare.

4. Etapa perfectionarii si a suprainvatarii procedeului tehnic este caracterizata

de efectuarea acestuia in conditii variate, cu indici superiori de eficienta
(coordonare, precizie, ritm, cursivitate etc).
5
 PRIORITATI METODICE PRIVIND INVATAREA TEHNICII

Stabilirea fondului pregatirii tehnice pentru fiecare esalon de instruire

(incepatori, avansati, performanta);

La toate nivele de instruire se va tine seama si de inclinatiile si optiunile

personale ale sportivilor fata de unele executii tehnice;

Indiferent de nivelul de pregatire a sportivilor, insusirea tehnicii se coreleaza

cu cerintele competitiilor;

Cea mai buna cale pentru insusirea si perfectionarea tehnicii este

individualizarea pregatirii;

Exersarea independenta a procedeelor tehnice trebuie continuu dublata cu

repetari efectuate in conditii analoage concursului;

In invatarea tehnicii sportive, apare nevoia stabilirii de catre antrenori a

sistemului de actionare necesar fiecarui procedeu tehnic;

Este necesara evaluarea periodica a pregatirii tehnice cu ajutorul unor probe

si norme de control.

III. PREGATIREA TACTICA

Tactica reuneste un sistem de principii, idei si reguli de abordare a

competitiilor, prin care sportivul isi valorifica toate capacitatile tehnice,
fizice, psihice, in vederea rezolvarii situatiilor problematice (de concurs)
create de adversari, coechipieri si ambianta, pentru obtinerea succesului.

Pregatirea tactica se refera la ansamblul de masuri, mijloace si metode

folosite pentru insusirea tacticii specifice fiecarei ramuri de sport.

COMPONENTELE TACTICII SPORTIVE

1. Conceptia tactica reprezinta un sistem de principii, idei, reguli si reguli si

norme relativ stabile, elaborate in vederea participarii cu succes la competitii.
Cuprinde:

- idei fundamentale si sistemele de actionare, care stau la baza

organizarii, pregatirii si participarii sportivilor la concursuri;
6
 - totalitatea mijloacelor mentale de pregatire a sportivilor, folosite in
vederea intelegerii aprofundate a logicii conceptiei tactice si a
variantelor lor de aplicare;

- sistemele practice de actionare care asigura instruirea potrivit

conceptiei tactice

2. Planul tactic reprezinta ansamblul masurilor stabilite in vederea rezolvarii

problemelor tactice, ridicate de pregatirea si desfasurarea actiunilor de atac
si aparare.

Planul tactic este o particularizare temporara, in concordanta cu o serie de

conditii specifice, ele fiind stabilite in functie de mai multe cerinte:

- cunoasterea de catre antrenor a experientei sportivilor sai;

- obisnuirea sportivilor cu rezolvarea problemelor tactice;

- dezvoltarea creativitatii in solutionarea situatiilor tactice;

- cunoasterea particularitatilor adversarilor;

- aplicarea planului tactic.

Planul tactic se realizeaza in functie de maiestria sportivilor, de simturile lor

specializate, de intuitia jocului, de simtul tempoului.

3. Actiunile tactice sunt instrumente practice de realizare a planului tactic si,

respectiv, a conceptiei tactice. Ele se desfasoara pe mai multe faze, dintre care cele
mai multe fiind de natura psihologica si doar una de natura motrica:

- perceperea si analiza situatiei competitionale care favorizeaza o anumita

actiune tactica sau informarea senzoriala, urmata de prelucrarea datelor;

- rezolvarera mentala, prin elaborarea unei strategii si decizii adecvate;

- aplicarea practica a deciziei;

- analiza efectelor actiunii tactice.

7
4. Sistemul de joc este specific numai jocurilor sportive si se refera la modul de
asezare a sportivilor pe teren, pe compartimente, linii si posturi si la
interactiunea dintre acestea.

Se stabileste in functie de conceptia tactica si de planul tactic, acestea

favorizand realizarea practica a componentelor amintite.

METODICA PREGATIRII TACTICE

Pregatirea tactica reprezinta un ansamblu de masuri organizatorice, de

mijloace si metode folosite in scopul formarii la sportiv a unor
cunostinte, deprinderi si priceperi tactice.

Pregatirea tactica poate fi impartita in patru etape:

invatarea si perfectionarea diferitelor actiuni tehnico-

tacticeelementare, individuale si colective;

stapanirea mai multor combinatii tactice relativ simple, caracteristice

situatiilor tipice ale intrecerii sportive;

dezvoltarea capacitatii de utilizare a deprinderilor tehnico-tactice in

functie de posibilitatile individuale;

dezvoltarea capacitatii de elaborare a planului de atac si de aparare, in

functie de punctele forte sau cele slabe ale adversarului.

Metodele de pregtire tactic se impart in patru grupe:

1. Metode de perfectionare a capacitatii de repartizare a fortelor sau de

variatie a dificultatii, prin dozarea intensitatii, a volumului si a complexitatii
sarcinii;

2. Metode de utilizare oportuna a procedeelor tehnice in timpul intrecerii;

3. Metode de perfectionare a capacitatii de colaborare cu coechipierii;

4. Metode de perfectionare a capacitatii de trecere de la un sistem de actiuni la

altul, in timpul intrecerii sportive

8
 IV. PREGATIREA PSIHOLOGICA

Amploarea pe care a cunoscut-o sportul de performanta a determinat

cresterea insemnatatii factorului psihologic de pregatire, deoarece in
competitie, la valori performantiale apropiate, va castiga sportivul care
prezinta o mobilizare psihica optima.

Psihologia il ajuta pe antrenor in optimizarea relatiei lui cu sportivul,

asigurand:

Cunoasterea mai profunda a sportivului si din punct de vedere psihologic, a

trasaturilor lui de personalitate, privite evolutiv si diferential;

Desprinderea directiilor si a cailor de dirijare si realizare a dezvoltarii si

pregatirii psihice, in conformitate cu scopurile sociale si cu cele specifice
sportului;

Realizarea unei capacitati psihice superioare, conform cerintelor sportului de

performanta (echilibru afectiv, creativitate, vointa, motivatie etc);

Cunoasterea cailor si mecanismelor de realizare a pregatirii integrale, ca

proces de instruire si educare;

Formarea capacitatii de autoreglare si autoeducare.

CONTINUTUL PSIHOLOGIC AL COMPONENTELOR

ANTRENAMENTULUI

Componenta psihologic o regsim n toate componentele

antrenamentului sportiv, astfel exist:

Continutul psihologic al pregatirii fizice;

Continutul psihologic al pregatirii tehnice;

Continutul psihologic al pregatirii tactice;

Continutul psihologic al pregatirii teoretice;

Continutul psihologic al pregatirii psihologice.

9
 V. PREGATIREA ARTISTICA

Reprezinta procesul de educare a expresivitatii si cursivitatii miscarilor

efectuate cu diferite grade de dificultate, cu sau fara fond muzical.

Pentru pregatirea artistica se folosesc mijloace coregrafice, de expresivitate

corporala si stimulare a creativitatii, a caror finalitate se concretizeaza in
deprinderile motrice executate cu un grad ridicat de expresivitate, prin care
se transmit sentimente, atitudini, mesaje.

Din continutul pregatirii artistice fac parte urmatoarele componente:

pregatirea de dans, creatia artistica, educatia muzicala, educatia

plastica, pregatirea expresiva.

VI. PREGATIREA TEORETICO-METODICA

Reuneste ansamblul cunostintelor de specialitate, transmise de antrenori in

vederea aplicarii in practica a unor notiuni, principii, reguli, menite sa
optimizeze randamnetul in antrenamente si competitii.

Componentele pregatirii teoretico-metodice sunt:

Cunostinte referitoare la semnificatiile sociale ale activitatii sportive;

Cunostinte privind momentele marcante ale sportului respectiv, pe

plan national si international;

Cunostinte aferente intelegerii biomecanicii tehnicii sportive, a

legitatilor fiziologice si igienice ale efortului;

Notiuni privind intelegerea tacticii sportive;

Cunostinte menite sa sporeasca ponderea autoeducatiei in procesul

complex al pregatirii psihologice;

Cunoasterea temeinica a regulamentelor competitiilor si a

consecintelor nerespectarii prevederilor acestora;

10