UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ

BUCUREȘTI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

REFERAT

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR
CONF. UNIV. DR. ULAREANU MARIUS

STUDENT
DINU CATALIN MARIAN

ANUL l, SEM. 1
ISTORIA SAHULUI

2
 Istoria șahului poate fi urmărită în trecut cu aproape 1500 de ani în urmă, deși cele mai
vechi origini sunt nesigure .
Există mai multe versiuni despre originea șahului, cele mai răspândite dintre ele con-
sideră ca țară de origine India, Persia și China. Perioada în care a apărut jocul de șah se
apreciază că a avut loc între secolul III și secolul VI. Despre descoperirea jocului sunt
nenumărate legende, printre care una dintre cele mai renumite este legenda cu boabele de
grâu. Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a
răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea și invaziei islamice în Orientul Apropiat,
Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. În evul mediu șahul era considerat
de nobili un joc de elită, fapt pentru care biserica a dezaprobat (interzis) jocul timp de câteva
secole. Prin secolul XVI se vor modifica regulile de joc, astfel se poate vorbi că în acest timp
a apărut șahul modern. În acest timp șahul era un joc răspândit în Spania, Franța, și Anglia
ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni mondiali de șah. În prezent există
programe de șah pentru computer care au câștigat partide de șah contra unor campioni mon-
diali.

Cuvintele „șah” și „mat” sunt de origine persană și înseamnă respectiv „rege’ și

„moarte„,adică „regele a murit”. Totuși, patria șahului este India, unde cu mai bine de 2000 de
ani în urmă, atunci cînd a apărut, jocul se numea „ciaturanga”.

Într-un străvechi manuscris găsim o frumoasă legendă privind invenția șahului. Cică
trăia odată în India un tînăr împărat cu numele de Behub, un mare și cumplit despot. Adânc
îndurerat de cruzimea împăratului, înțeleptul Nasir a hotărît să-l facă pe crâncenul suveran să-
și dea seama de tirania și fărădelegile sale. În acest scop Nasir a inventat șahul, un joc în care
pînă și cel din urmă pion (țăran) avea o extremă importanță pentru apărarea și salvarea regelui
său, iar lipsa unui pion putea duce la pierderea partidei, adică la pierirea regelui.
Însușind noul joc, pe cât de ingenios pe atât de atrăgător, Behub, după mai multe re-
flecții a înțeles că trebuie să-și schimbe atitudinea față de oamenii simpli, de rînd, și în scurt
timp și-a cucerit atașamentul și dragostea poporului său. Drept răsplată pentru jocul care-l fă-
cuse atît de înțelept, Behub i-a propus lui Nasir să-i ceară orice, chiar și o jumătate din îm-
părăție. Făcînd o plecăciune adîncă în fața domnitorului, Nasir a spus: ”Precum vezi, tu,
stăpîne, tabla de șah are numai 64 de pătrate, dacă vrei într-adevăr să mă răsplătești din plin,
poruncește-le sclavilor tăi să aducă din hambare boabe de grîu și să pună pe primul pătrat un

3
bob, pe al 2-lea două, pe al 3-lea patru, pe al 4-lea opt, ș.a.m.d, dublînd de fiecare dată
numărul boabelor.” Ofensat de această rugăminte, care i s-a părut neserioasă, împăratul i-a
propus să i se ceară altceva, mai de preț, dar înțeleptul ținea morțiș să i se facă voia și îm-
păratul, vrând nevrând, a poruncit sclavilor să-i satisfacă dorința.
În curînd, împăratului i s-a înfățișat vistiernicul statului și i-a spus că, încercînd să facă
acele socoteli, ca să afle cât grîu i se cuvine lui Nasir și ajungînd abia la jumătate, a atins o
cifră atît de mare,încît în toată țara nu se va găsi nici o treime din numărul de boabe, cerut de
inventatorul șahului. Astfel,împăratul a putut să se convingă o dată în plus de înțelepciunea și
istețimea supusului său, om simplu, din popor.
Prin secolul VI al erei noastre jocul s-a răspîndit și în Iran, unde se numea Ciatrang,
regulile lui deosebindu-se cu mult de cele ale șahului de astăzi. Iar după cucerirea Iranului de
către Arabi (anii 640-650), Ciatrangul a pătruns și în Arabia, unde a cunoscut o largă
răspîndire, denumirea fiindu-i modificată în Șatranj. Arabii s-au preocupat intens de studierea
teoriei acestui joc, lăsîndu-ne drept moștenire un mare număr de manuscrise referitoare la el
(culegeri de probleme,partide și diverse considerații teoretice).
În anul 711 arabii au trecut Gibraltarul și în cîțiva ani au cucerit Spania, ajungînd la
Pirinei. Astfel Șatranjul, forma arabă, a ajuns în Spania, iar în secolele XI-XIII s-a răspîndit în
toată Europa Occidentală, perfecționîndu-se mereu și cunoscînd diverse variații. Spre sfîrșitul
sec XV aproape pretutindeni în locul Șatranjului a apărut șahul contemporan.
În epoca Renașterii au fost stabilite și legalizate definitiv regulile de joc. În continuare
șahul a cunoscut o perioadă de mare înflorire, iar apariția tiparului i-a sporit și mai mult popu-
laritatea, făcându-l accesibil maselor largi. "Era romantică a șahului" a fost stilul predominant
de șah de la sfârșitul secolului al XV-lea până în anii 1880. Jocurile de șah din această pe-
rioadă au pus accent mai mult pe manevre tactice rapide, decât pe planuri strategice pe termen
lung. Era romantică a jocului a fost urmată de erele Științifică, Hipermodernă și Noul di-
namism.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a început turneul de șah modern, iar primul
Campionat Mondial de Șah a avut loc în 1886. În secolul al XX-lea s-au înregistrat mari pro-
grese în teoria șahului și s-a înființat Federația Mondială de Șah (FIDE). Dezvoltările din sec-
olul XXI includ utilizarea computerelor pentru analiză, care a apărut în anii 1970, odată cu
primele jocuri programate de șah de pe piață. Jocurile online au apărut la mijlocul anilor 1990.
"Era romantică a șahului" a fost stilul predominant de șah de la sfârșitul secolului al XV-lea
până în anii 1880. Jocurile de șah din această perioadă au pus accent mai mult pe manevre
tactice rapide, decât pe planuri strategice pe termen lung.

4
 Șahul rămâne o distracție extrem de populară în rândul populației în general. Un son-
daj realizat în 2012 a constatat că "jucătorii de șah constituie acum una dintre cele mai mari
comunități din lume: 605 de milioane de adulți joacă șah în mod regulat". Șahul este jucat cel
puțin o dată pe an de 12% din britanici, 15% din americani, 23% din germani, 43% din ruși și
70% din indieni.