Legenda

O legendă străveche pe care mulți copii ar putea să o găsească chiar în cărțile

lor de matematică este despre regele tiranic indian, Shahram, și un om înțelept
din regatul său. Înțeleptul a vrut să-l convingă pe Shahram de importanța
fiecărui locuitor al regatului său. Deci, el a inventat un joc pentru a reprezenta
regatul format din regele însuși, regina sa, turnuri, episcopi, cavaleri și pioni,
toate acestea fiind importante. Regelui i-a plăcut foarte mult jocul și a înțeles că
jocul era la fel ca viața reală. Deci, a ordonat tuturor din regatul său să joace
șah! Șahram i-a oferit omului tot aurul și argintul pe care și-l dorea, dar
înțeleptul nu voia nici o comoară. Împreună cu regele, s-a dus la o tablă de șah
și i-a cerut să pună un bob de grâu pe primul pătrat, două pe al doilea și să-l
dubleze în continuare până când tabla de șah s-a umplut. În primul rând, regele
s-a simțit foarte jignit, dar apoi a poruncit slujitorilor săi să îndeplinească
dorința omului. Cu disperare, servitorii au transmis că o cantitate atât de mare
de grâu nu exista! Regele a înțeles că înțeleptul i-a dat o a doua lecție. La fel ca
pionii din șah, nu trebuie să subestimați niciodată lucrurile mici din viață!
Aceasta este una dintre cele mai populare legende despre istoria șahului. Dar
sigur, mai sunt multe ...

Originea
Originea șahului este ceva care este dezbătut și nu există într-adevăr un consens
asupra originii sau chiar a istoriei șahului, de la vechi la cel prezent. Există mai
multe versiuni despre originea șahului, cele mai răspândite dintre ele consideră
ca țară de origine India, Persia și China. Perioada în care a apărut jocul de șah se
apreciază că a avut loc între secolul III și secolul VI. Despre descoperirea
jocului sunt nenumărate legende, printre care una dintre cele mai renumite este
legenda cu boabele de grâu. Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin
secolul VI în Persia. Jocul a ajuns si in Europa dupa ce Imperiul Musulman a
cucerit Persia. Jocul s-a răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea și
invaziei islamice în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de
Est și Spania. In evul mediu șahul era considerat de nobili un joc de elită,fapt
pentru care biserica a dezaprobat (interzis) jocul timp de câteva secole. Prin
secolul XVI se vor modifica regulile de joc, astfel se poate vorbi că în acest
timp a apărut sahul modern. In acest timp sahul era un joc răspândit în Spania,
Franța, și Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni
mondiali de șah. In prezent există programe de șah pentru computer care au
câștigat partide de șah contra unor campioni mondiali.
Sahul ca teorie.
In secolul al XIII-lea a apărut un manuscris intitulat „Cartea jocurilor” ce se
ocupă de şah, mese regale şi zaruri, acestea fiind elaborate sub patronajul
regelui Alfonso al X-lea. Regulile jocului încep să se mai schimbe şi vedem că
în 1475, în Spania, piesa reginei, care înlocuieşte consilierul sau vizirul arab,
dobândeşte mişcările actuale. Primul tratat despre şah, scris de către Luis
Ramírez de Lucena în anul 1495, se numeşte „Repetición de amores y arte de
ajedrez” şi a fost publicat în regiunea spaniolă Salamanca în anul 1497.Luând
exemplul spaniolului, maestrii precum Pedro Damiano (portughez), Giovanni
Leonardo Di Bona (italian), Greco Gioachino (italian) si Episcopul Ruy López
de Segura (spaniol) au dezvoltat de-a lu ngul timpului diverse strategii în
deschidere şi în finalurile de joc, începând de asemenea să studieze tacticile
simple pentru a mări eficienţa atacurilor.

Evoluția
Epoca modernă a şahului poate fi însă localizată în secolul al XV-lea, unde
piesele au căpătat forma pe care o au în prezent. Până la sfârșitul anilor 15th
secol, șahul s-a schimbat de mai multe ori, a supraviețuit sancțiunilor Bisericii
Creștine, precum și interdicții complete din când în când. Primul regulament
tipărit a fost publicat de Francois Philidor cu titlul „Analyze du jue des echecs”
în 1749, care a fost tradus în mai multe limbi şi a ajutat la răspândirea jocului.
Chiar până în anii 1880, jocul s-a transformat în forma jocului de șah modern.
Jocurile de șah pana in această perioadă au pus accent mai mult pe manevre
tactice rapide, decât pe planuri strategice pe termen lung. Această perioadă este
cunoscută sub numele de „era romantică a șahului”. Șahul și-a câștigat încet
caracterul competitiv și regulile concrete, crescând în popularitate în rândul
oamenilor. Planificarea strategică sau studiul îndelungat al teoriei erau subiecte
destul de subordonate. În prim-plan, au existat probleme precum motivele
tactice rapide și dependența de mișcări intuitive. Şahul a fost transformat în
sport o dată cu desfăşurarea primului campionat de şah care a avut loc la Londra
în anul 1851, câştigat de germanul Adolf Anderssen, împotriva lui Lionel
Kieseritzky (Estonia) în aşa-numitul „joc nemuritor”. Primele turnee de șah au
început să aibă loc și chiar primul Campionat Mondial oficial a fost găzduit în
1886, unde Wilhelm Steinitz a devenit primul campion oficial mondial la șah.
Federatia Internatională de Sah (FIDE) a fost înfiinţată la Paris în anul 1924.
Trei ani mai târziu, lumea a asistat la apariţia primului Campionat Mondial
Feminin de Şah, iar prima câştigătoare a acestuia a fost Vera Menchik.Până la
mijlocul anilor 20th secol, au existat tendințe către jocul de șah romantic, când
jucătorii se bazau pe tactici și joc extrem de dinamic. In orice caz, 20th secolul a
revoluționat șahul cu inventarea bazelor de date, motoare de șah și mai multe
metode pentru pregătiri strategice confortabile și eficiente.

Sahul in prezent.
Dezvoltările din secolul XXI includ utilizarea computerelor pentru analiză, care
a apărut în anii 1970, odată cu primele jocuri programate de șah de pe piață.
Jocurile online au apărut la mijlocul anilor 1990. Șahul rămâne o distracție
extrem de populară în rândul populației în general. Site-urile de șah și jocurile
online au fost inventate astfel încât era romantică să fie finalizată și să înceapă o
nouă eră tehnologică, digitalizată. În anul 1993 Garry Kasparov şi Nigel Short s-
au rupt de FIDE şi au format Asociaţia Profesională de Şah (APC). De atunci
pâna în anul 2006 au existat simultan doi Campioni Mondiali şi două
Campionate Mondiale. În 2006, jucătorul rus Vladimir Kramnik a reuşit să
unifice titlurile învingându-l pe bulgarul Veselin Topalov (Campion Mondial în
versiunea FIDE). Kramnik a pierdut titlul in 2007 în faţa indianului
Viswanathan Anand. Deţinătorul actual al titlului de Campion absolut la şah
este norvegianul Magnus Carlsen. Un sondaj realizat în 2012 a constatat că
"jucătorii de șah constituie acum una dintre cele mai mari comunități din lume:
605 de milioane de adulți joacă șah în mod regulat". Șahul este jucat cel puțin o
dată pe an de 12% din britanici, 15% din americani, 23% din germani, 43% din
ruși și 70% din indieni.