Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste Economice şi Inginereşti

REFERAT
DISCIPLINA: EDUCAŢIA FIZICĂ
TEMA: ŞAHUL

A realizat: Gricenco Dana

Specialitatea: Afaceri internaţionale (2AI)
Profesor: Piscunov Nicolae

Cahul 2017
CUPRINS
ASPECTE ITRODUCTIVE. ISTORICUL ŞAHULUI ............................................................ 3
I.TABLA DE ŞAH. NOTAŢIA EI ŞI AŞEZAREA FIGURILOR .......................................... 5
1.1 REGULILE DE JOC ........................................................................................................ 6
1.2 MUTĂRI .......................................................................................................................... 7
1.3 MUTĂRI SPECIALE ...................................................................................................... 8
II.CEI MAI BUNI JUCĂTORI DE ŞAH DIN TOATE TIMPURILE ..................................... 9
2.1 GARRY KASPAROV ................................................................................................... 10
2.2 ANATOLY KARPOV ................................................................................................... 11
2.3 EMANUEL LASKER .................................................................................................... 12
III.CURIOZITĂŢI DESPRE ŞAH .......................................................................................... 13
CONCLUZIE .......................................................................................................................... 15
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 16

2
 ASPECTE ITRODUCTIVE. ISTORICUL ŞAHULUI
Există mai multe versiuni despre originea șahului, cele mai răspândite dintre ele consideră ca țară de
origine India, Persia și China. Perioada în care a apărut jocul de șah se apreciază că a avut loc între secolul
III și VI. Despre descoperirea jocului sunt nenumărate legende, printre care una dintre cele mai renumite
este legenda cu boabele de grâu. Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul
s-a răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea și invaziei islamice în Orientul Apropiat, Africa de Nord,
Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. În evul mediu șahul era considerat de nobili un joc de elită, fapt
pentru care biserica a dezaprobat jocul timp de câteva secole. Prin secolul XVI se vor modifica regulile de
joc, astfel se poate vorbi că în acest timp a apărut şahul modern. În acest timp şahul era un joc răspândit în
Spania, Franța, și Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni mondiali de șah. În prezent
există programe de șah pentru computer care au câștigat partide de șah contra unor campioni mondiali.
Cuvintele „șah” și „mat” sunt de origine persană și înseamnă respectiv „rege” și „moarte” adică
„regele a murit”.Totuși, patria șahului este India, unde cu mai bine de 2000 de ani în urmă, atunci când a
apărut,jocul se numea „ciaturanga”.
Într-un străvechi manuscris găsim o frumoasă legendă privind invenția șahului.Cică trăia odată în
India un tânăr împărat cu numele de Behub, un mare și cumplit despot. Adânc îndurerat de cruzimea
împăratului, înțeleptul Nasir a hotărât să-l facă pe crâncenul suveran să-și dea seama de tirania și
fărădelegile sale. În acest scop Nasir a inventat șahul, un joc în care până și cel din urmă pion (țăran) avea o
extremă importanță pentru apărarea și salvarea regelui său, iar lipsa unui pion putea duce la pierderea
partidei, adică la pierirea regelui. Însușind noul joc, pe cât de ingenios pe atât de atrăgător, Behub, după mai
multe reflecții a înțeles că trebuie să-și schimbe atitudinea față de oamenii simpli, și în scurt timp și-a cucerit
atașamentul şi dragostea poporului său. Drept răsplată pentru jocul care-l făcuse atât de înțelept, Behub i-a
propus lui Nasir să-i ceară orice, chiar și o jumătate din împărăție. Făcând o plecăciune adâncă în fața
domnitorului, Nasir a spus:”Precum vezi, tu, stăpâne, tabla de șah are numai 64 de pătrate, dacă vrei într-
adevăr să mă răsplătești din plin, poruncește-le sclavilor tăi să aducă din hambare boabe de grâu și să pună
pe primul pătrat un bob, pe al 2-lea două, pe al 3-lea patru,pe al 4-lea opt ș.a.m.d, dublând de fiecare dată
numărul boabelor.” Ofensat de această rugăminte ,care i s-a părut neserioasă, împăratul i-a propus să i se
ceară altceva, mai de preț, dar înțeleptul ținea morțiș să i se facă voia și împăratul, vrând nevrând, a poruncit
sclavilor să-i satisfacă dorința.
În curând,împăratului i s-a înfățișat vistiernicul statului și i-a spus că,încercând să facă acele socoteli,ca să
afle cât grâu i se cuvine lui Nasir și ajungând abia la jumătate, a atins o cifră atât de mare, încât în toată țara
nu se va găsi nici o treime din numărul de boabe, cerut de inventatorul șahului. Astfel, împăratul a putut să
se convingă o dată în plus de înțelepciunea și istețimea supusului său,om simplu,din popor.
Cam prin secolul VI al erei noastre jocul s-a răspândit și în Iran,unde se numea Ciatrang, regulile lui
deosebindu-se cu mult de cele ale șahului de astăzi. Iar după cucerirea Iranului de către Arabi (anii 640-

3
650), Ciatrangul a pătruns și în Arabia, unde a cunoscut o largă răspîndire, denumirea fiindu-i modificată în
Șatranj.
Arabii s-au preocupat intens de studierea teoriei acestui joc,lăsându-ne drept moștenire un mare
număr de manuscrise referitoare la el (culegeri de probleme,partide și diverse considerații teoretice).
În anul 711 arabii au trecut Gibraltarul și în cîțiva ani au cucerit Spania, ajungând la Pirinei. Astfel
Șatranjul, forma arabă, a ajuns în Spania, iar în secolele XI-XIII s-a răspândit în toată Europa Occidentală,
perfecționându-se mereu și cunoscând diverse variații. Spre sfârșitul sec XV aproape pretutindeni în locul
Șatranjului a apărut șahul contemporan.
În epoca Renașterii au fost stabilite și legalizate definitiv regulile de joc. În continuare șahul a
cunoscut o perioadă de mare înflorire, iar apariția tiparului i-a sporit și mai mult popularitatea, făcându-l
accesibil maselor largi.
Pe parcursul evoluției sale șahul a fost îndrăgit de mulți oameni iluștri - Lenin, Tolstoi, Turghenev,
Pușkin, Repin, Mendeleev, Benjamin Franklin.

4
I.TABLA DE ŞAH. NOTAŢIA EI ŞI AŞEZAREA FIGURILOR
Jocul de şah se joacă între doi adversari, care mută piesele alternativ pe o tablă pătrată numită ,,tablă
de şah” (eşicher). Partida este începută de jucătorul cu piesele albe. Un jucător este la mutare după ce
adversarul său şi-a efectuat mutarea.
Scopul fiecărui jucător este să atace regele adversarului în aşa fel încât acesta să nu mai aibă nici o
mutare regulamentară care să împiedice capturarea regelui la următoarea mutare. Jucătorul care a realizat
acest lucru se spune că şi-a făcut mat adversarul şi a câştigat partida.
Dacă poziţia este de aşa natură încât nici unul din jucători nu poate să dea mat, partida este remiză.
Tabla de şah este alcătuită din 64 (8 x 8) de pătrăţele-numite câmpuri, 32 câmpuri deschise la
culoare (câmpuri albe) şi 32 câmpuri închise la culoare (câmpuri negre), dispuse alternativ. Tabla de şah se
aşează între cei doi jucători astfel încât câmpul din dreapta jucătorilor să fie alb.
La începutul partidei un jucător are 16 piese deschise la culoare (piesele albe), celălalt jucător are 16
piese închise la culoare (piesele negre).

5
1.1 REGULILE DE JOC
Regulile oficiale ale jocului sunt întreținute de Federația Internațională de Șah sau FIDE. Jocul se
desfășoară pe tabla de șah. La început fiecare jucător are 16 piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai, 2 nebuni,
un rege și o regină. Unul dintre jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii mută pe
rând, respectând anumite reguli, prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese albe. Scopul
jocului este obținerea matului. Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea.

În șah, figură sau piesă majoră reprezintă orice piesă cu excepția pionului. Piesele majore se împart în două
grupe: piese grele (turnul și regina) și piese ușoare (nebunul și calul). Pentru analiza cantitativă a unei
poziții, există o convenție care atribuie fiecărei piese câte un punctaj. Astfel regina primește 7-12 puncte,
fiecare turn câte 4-6, fiecare nebun câte 3-4, fiecare cal câte 3-4 și fiecare pion cîte un punct.

6
1.2 MUTĂRI
Fiecare piesă de șah are propriul mod de a fi mutată. Căsuțele marcate în diagramele de mai jos
cu X reprezintă mișcările posibile ale piesei prezentate, doar dacă între poziția inițială și cea finală nu există
alte piese (inclusiv piese proprii); calul nu este restricționat de această cerință - de altfel, pentru acesta
pozițiile inițială și finală nu sunt de-a lungul unei direcții specifice. Dacă o piesă a adversarului se găsește pe
poziția finală a mutării, atunci acea piesa este capturată. Singura excepție o face pionul care poate captura
numai deplasându-se pe diagonală, în față.

7
1.3 MUTĂRI SPECIALE
O singură dată în decursul unei partide, fiecărui rege i se permite o mutare specială numită rocadă.
Rocada constă în mutarea regelui două câmpuri spre tură, apoi mutarea turei de partea opusă regelui.
Rocada poate fi mică, când mutarea se face cu tura mai apropiată regelui, sau mare cînd mutarea este făcută
cu tura mai îndepărtată. Această mutare specială este permisă doar cînd se îndeplinesc anumite condiții:

 niciuna din piesele implicate nu au fost mutate în prealabil;

 nu trebuie să existe nici o altă piesă între cele două;
 regele nu trebuie să fie în șah și nici să treacă peste câmpuri atacate de adversar. Ca și în
orice altă mutare, regele nu are voie să intre în șah, după rocadă, în câmpul în care ajunge.

En passant (în trecere) este mișcarea specială în care un pion

este capturat de un alt pion oponent, imediat după ce primul s-a deplasat
două pătrate din poziția de start (până în dreptul pionului oponent) și care
ar fi putut oricum să fie capturat dacă s-ar fi deplasat doar un pătrat.
Poziția rezultată după această mutare e similară cu poziția mutării și
capturii normale a pionului. Mutarea en passant trebuie făcută imediat
după mutarea pionului, în caz contrar se pierde dreptul de a o mai face.
Promovarea se realizează în momentul în care un pion
avansează până la ultima linie accesibilă lui (a opta pentru alb, prima
pentru negru). În acea poziție, jucătorul are obligația de a schimba imediat
pionul cu o piesă la alegere dintre regină, tură, cal sau nebun de aceeași
culoare. În majoritatea cazurilor pionul este schimbat cu regina și cu tura.

8
 II.CEI MAI BUNI JUCĂTORI DE ŞAH DIN TOATE
TIMPURILE
Conform clasamentului actual al Federaţiei Internaţionale de Şah (FIDE), Magnus Carlsen este
cel mai puternic şahist din lume. Dar punctajul său de 2810 Elo nu este cel mai mare din toate timpurile.
Acest record îi aparţine lui Garry Kasparov, care în iulie 1999 a avut 2851 de puncte Elo, conform listei
FIDE. Rating obţinut de Kasparov este cu 38 de puncte mai mare decât cel avut de oricare alt jucător de şah
din istorie.
De-a lungul timpului alţi doi şahişti au avut un punctaj Elo peste cel pe care îl deţine în prezent
campionul mondial Magnus Carlsen.

ŞAHIŞTI CELEBRI

„Neoficiali”, dar larg acceptaţi şi recunoscuţi:

* Legall de Kermeur (1730-1747)

* Francois-André Philidor (1747-1795) Campionii mondiali în versiunea FIDE (1993-
* Alexandre Deschapelles (1800-1820) 2006)
* Louis de la Bourdonnais (1821-1840)
* Howard Staunton (1843-1851) * Anatoli Karpov (1993-1999)
* Adolf Anderssen (1851-1858) * Alexander Khalifman (1999-2000)
* Paul Morphy (1858-1862) * Vishwanathan Anand (2000-2002)
* Adolf Anderssen (1862-1866) * Ruslan Ponomariov (2002-2004)
* Wilhelm Steinitz (1866-1886) * Rustam Kasimdzhanov (2004-2005)
* Veselin Topalov (2005-2006)
Declaraţi oficial campioni:
* Wilhelm Steinitz (1886-1894) Campionii mondiali în versiunea clasicã
* Emanuel Lasker (1894-1921)
* José Raúl Capablanca (1921-1927) * Gari Kasparov (1993-2000)
* Aleksandr Alehin (1927-1935) * Vladimir Kramnik (2000-2006)
* Max Euwe (1935-1937)
* Aleksandr Alehin (1937-1946) Campionii mondiali în versiunea unificatã
* Mihail Botvinnik (1948-1957)
* Vasili Smîslov (1957-1958) * Vladimir Kramnik (2006-2007)
* Mihail Botvinnik (1958-1960) * Viswanathan Anand (2007-prezent)
* Mihail Tal (1960-1961)
* Mihail Botvinnik (1961-1963)
* Tigran Petrosian (1963-1969)
* Boris Spasski (1969-1972)
* Robert Fischer (1972-1975)
* Anatoly Karpov (1975-1985)
* Garri Kasparov (1985-1993)

9
2.1 GARRY KASPAROV
Considerat cel mai mare jucător de șah din toate timpurile, Kasparov a fost timp de aproape 20 de
ani – din 1986 până în 2005 – numărul 1 mondial în clasamentul șahiștilor, un record de neântrecut. Retras
din lumea sportului, Garry Kasparov s-a remarcat ca scriitor și activist politic, cunoscut în Rusia și apoi în
întreaga lume ca opozant al regimului Putin.
Timp de 45 de ani, din 1927 pînă în 1972, școala sovietică de șah – devenită prin succesele sale
legendară – a dat lumii toți campionii mondiali la șah (cu o singură excepție). 44 de victorii în 45 de ani.
Șirul a fost întrerupt în anul de grație 1972, cu meciul istoric dintre Bobby Fischer și Boris Spaaski.
Supremația rușilor s-a încheiat atunci, dar succesul lor în șah a continuat. Au mai dat și alți campioni
mondiali, șahiști faimoși în întreaga lume, dar niciunul mai cunoscut decât cel care a luat primul său titlu
mondial în 1985: Garry Kasparov, maestru al șahului la 22 de ani. Kasparov s-a remarcat atunci printr-o
victorie incredibilă împotriva lui Anatoli Karpov, campionul en titre considerat, la vremea respectivă, cel
mai puternic șahist din lume. Kasparov i-a furat însă ambele titluri.
Garik Kimovich Weinstein s-a născut în 1963 la Baku, capitala RSS Azerbaidjan, în familia lui
Kim Moiseievic Weinstein, evreu rus, și Klara Gasparian, de origine armeană, amândoi pasionați de șah.
Copilul a început să fie interesat de joc când a dat peste o problemă studiată de părinții săi și le-a propus o
soluție.
Tatăl băiatului a murit de leucemie cînd Garry avea șapte ani, cinci ani mai târziu, băiatul a
adoptat numele de familie al mamei sale, Gasparian, în varianta sa rusificată de Kasparov. La zece ani el a
început să se antreneze la școala de șah a campionului Mihail Botvinnik sub cunoscutul antrenor Vladimir
Makogonov. Trei ani mai târziu, tânărul câștiga campionatul de juniori în Uniunea Sovietică, cu un scor de 7
puncte din 9. Un an mai târziu și-a apărat trofeul și a obținut incredibilul scor de 8, 5/9.
În 1978, la vârsta de 15 ani, a participat la un turneu la Minsk. A obținut, spre uimirea tuturor,
locul întâi și a câștigat titlul de maestru la șah. Kasparov a declarat de atunci în repetate rânduri că turneul de
la Minsk a fost punctul de cotitură din viața sa, momentul în care s-a decis să urmeze o carieră în șah.
În același an, adolescentul s-a calificat pentru prima dată la campionatul sovietic la șah. Era un alt
record: Kasparov devenise, prin simpla calificare, cel mai tânăr jucător din istoria campionatului. Un an mai
târziu, prin victoria la un turneu important din Iugoslavia, Kasparov a intrat în grupul privilegiat al primilor
15 șahiști ai lumii. În 1980 cîștiga campionatul mondial de juniori de la Dortmund și intra, ca rezervă, în
echipa sovietică trimisă la Olimpiada de șah de la Valleta. Tot atunci a devenit și mare maestru. La 19 ani
ajungea al doilea cel mai mare jucător din lume, după Anatoli Karpov, pe care îl depășește un an mai târziu.
A bătut atunci încă un record-devenea cel mai tânăr jucător de șah deținător al locului întâi, record pe care-l
va deține până în 1996.
În 1984, anul în care a jucat finala campionatului mondial împotriva lui Karpov, Garry Kasparov
și-a făcut debutul în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Urmau marile surprize rusești din 1985: victoria
lui Kasparov împotriva singurului adversar pe care trebuia să-l mai învingă, Karpov, și alegerea lui
10
Gorbaciov în funcția de Secretar General al PCUS. Au urmat anii de glorie ai lui Kasparov și cei de sfârșit
ai Uniunii Sovietice.
Garry Kasparov s-a retras din șahul profesionist în 2005 și s-a implicat de atunci în activismul
politic din Rusia.

2.2 ANATOLY KARPOV

Anatoly Karpov a fost Campion Mondial din 1975
pînă în 1985, şi mai apoi din 1993 până în 1999 şi încă mai joacă
şah profesional şi astăzi. Are la activ peste 160 de turnee
câştigate. Karpov a învăţat să joace şah la vârsta de 4 ani, şi a
urmat cursurile Şcolii de Şah a lui Botvinnik la vârsta de 12 ani.
La 15 ani era un Maestru Sovietic, cel mai tânăr de până atunci.
În 1974 a surprins pe toată lumea, învingându-i pe Korchnoi şi
Spassky, pentru a-l provoca pe Fischer pentru titlul mondial.
Karpov a devenit Campion Monial. Karpov şi-a aparăt în 1984
titlul în faţa lui Garry Kasparov, într-un meci care a avut 48 de
jocuri (5 victorii, 3 înfrângeri şi 40 de egaluri). Meciul a fost
oprit pentru sănătatea jucătorilor (Karpov a slăbit 10 kg în 5 luni).

11
2.3 EMANUEL LASKER
Emanuel Lasker a dominat lumea şahului şi a petrecut 27
de ani ca şi Campion Mondial, cea mai lungă perioadă din istorie. A
contribuit foarte mult la trasformarea şahului dintr-un hobby, într-o
meserie, acesta cerând foarte mulţi bani pentru apariţiile sale.
În 1894 el a devenit Campion Mondial la Șah, învingându-l
pe Wilhelm Steinitz cu 10 victorii, 4 remize și 5 înfrângeri. El a
menținut acest titlu timp de 27 de ani, un record ce nu a fost întrecut
nici până acum. Cele mai de seamă turnee ale sale au fost la Londra,
1899, Sankt Petersburg, 1896 - 1914 și New York, 1924. În 1921 el
va pierde titlul în favoarea lui José Raúl Capablanca. Lasker s-a oferit
să se retragă, oferindu-i titlul lui Capablanca, însă acesta a vrut să îl
învingă pe Lasker într-un meci oficial.
În 1933, evreul Lasker și soția sa Martha Kohn au trebuit să plece din Germania, din pricina
naziștilor. Au plecat în Anglia, apoi au locuit pentru o scurtă perioadă în Uniunea Sovietică, în cele din urmă
hotărându-se să se stabilească la New York.
Lasker este cunoscut pentru metoda sa "psihologică" de joc, în care el lua în considerație calitățile
subiective ale adversarului său, comparându-le cu necesitățile obiective ale poziției sale pe tabla de șah.
Richard Reti sublinia faptul că Lasker ar fi făcut chiar și mișcări de ordin inferior, dacă știa în vreun fel că
aceste mișcări îi vor crea o stare de disconfort adversarului, oricât de mică, lucru dezmințit de Lasker.
Cu toate acestea, în 1914, la Sankt Petersburg, într-un faimos meci contra lui José Raúl
Capablanca, pe care acesta trebuia să-l caștige cu orice preț, Lasker a ales o deschidere care este considerată
de mulți șahisti inofensivă - atât timp cât adversarul juca ofensiv. Capablanca, încurajat de turneu să joace
într-un mod sigur, a eșuat în a lua măsuri ofensive împotriva mișcării lui Lasker, justificîndu-i acestuia
strategia, Lasker va câștiga meciul.
Un alt meci istoric este meciul Lasker - Bauer, Amsterdam, 1889, în care Lasker și-a sacrificat
ambii nebuni, într-o manevră ce avea să fie repetată și în alte jocuri de aici încolo. Unele variații de
deschidere îi poartă numele, cum ar fi apărarea Lasker (1.d4 d5 2.c4 e6 3.Nc3 Nf6 4.Bg5 Be7 5.e3 O-O
6.Nf3 h6 7.Bh4 Ne4), introdusă alături de gambitul damei. În 1895 el a introdus o linie care stopa efectiv
popularul gambit Evans într-un meci de turneu (1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bc4 Bc5 4.b4 Bxb4 5.c3 Ba5 6.d4 d6
7.0-0 Bb6 8.dxe5 dxe5 9.Qxd8+ Nxd8 10.Nxe5 Be6). Liniile curbe ale lui Lasker, combinate cu un joc
agresiv din partea albului și conform lui Reuben Fine, pozițiile simplificate la care ajungea în final Lasker
sunt din punct de vedere psihologic demoralizatoare pentru adversar.

12
 III.CURIOZITĂŢI DESPRE ŞAH
Popularitatea şi interesul pentru şah vin tocmai din faptul că este unul dintre cele mai vechi jocuri.
Mulţi cercetători susţin că acesta ar proveni din India, asemănându-l cu un joc la fel de vechi originar din
acea zona, numit Chaturanga, care se traduce literar prin expresia “patru divizii ale armatei”. Cu toate
acestea unii cred că originile şahului se află în China secolului 2 î.Hr, iar noţiunea de şah-mat de fapt
provine de la o expresie persană care s-ar putea tarduce prin “regele este învins”.Şahul este un joc atât de
pierdut în originile sale, încât nimeni nu ştie cu certitudine momentul şi locul unde acesta a fost creat.
Şahul nu are vârstă
Cei mai mulţi jucători pasionaţi de şah au devenit maestrii la vârste fragede. Jose Capablanca,
campion mondial de şah a început să joace de la vârsta de 4 ani, avându-l ca model pe tatăl său, Anatoli
Karpov, care de asemenea a învăţat regulile şi
mutările de la o vârstă neânsemnată şi a devenit
apoi mare maestru şi campion mondial. Cel mai
mare titlu care poate fi primit la campionatul de
şah este cel de maestru internaţional. Bobby
Fischer a primit acest titlu la vârsta de 14 ani, iar
Judit Polgar la vârsta de 15 ani.Desigur, jocul de
şah nu este atât popular numai printre cei tineri.
Gyorgy Negyesy, care a murit în 1992, chiar
înainte de aniversarea celor 99 de ani a fost cel
care a deţinut cel mai mult titlul de mare maestru.
Timpul nu are limită când e vorba de şah
Un joc de şah poate dura câteva minute sau ore, în funcţie de calificarea jucătorilor sau, de ce nu,
de dispoziţia acestora. Este de necrezut, dar au existat jocuri în care a fost necesară o singură mutare. Unul
dintre aceste celebre jocuri este cel dintre Rogoff şi Huber, care a avut loc în 1972, în Iugoslavia. Cel mai
lung joc de şah înregistrat vreodata a fost cel jucat între Nikolic şi Arsovic, în Iugoslavia, în 1989. Acest joc
a implicat 269 de mutări şi a durat peste 20 de ore, însă a fost remiză.
Un joc unde oricine poate atinge performanţe
Nu numai bărbaţii, dar şi femeile câştigă cu
regularitate campionate mondiale şi titluri internaţionale.
În anul 1977, Nona Gaprindashvili a fost prima femeie
care a câştigat un campionat de şah, iar în anul 1978 a
primit titlul de mare maestru. Maia Chiburdanidze a
obţinut titlul de campioană internaţională în 1978, la vîrsta
de doar 17 ani şi a rămas astfel cea mai tânără jucătoare cu

13
titlu de maestru. Edith Price avea 76 de ani cînd a câştigat campionatul de şah din Anglia, în anul 1946.
Jocul care ne face să dorim mereu mai mult
Nefiind mulţumiţi cu un joc normal de şah, unii jucători îşi stabilesc singuri tot felul de provocări.
În 1960 George Koltanowski a jucat 56 de jocuri consecutive, în 1977 cehoslovacul Vlastimil Hort a jucat
împotriva a 550 de adversari dintre care 201 simultan şi a reuşit să câştige toate jocurile. Este renumit şi
pentru faptul că a jucat legat la ochi. Dimitrije Bjelica a jucat 312 jocuri simultan, din care a câştigat 219.
Desigur, nu toată lumea câştigă. În anul 1910, comandantul austriac Josef Krejcik a jucat simultan 25 de
jocuri şi le-a pierdut pe toate.
Şahul de lux
Printre seturile de şah simple şi practice se pot întîlni şi cele cu adevărat deosebite, lucrate manual
de cei mai buni sculptori, din cel mai fin lemn şi chiar placate cu aur. În 1170 a fost descoperit un set unic de
şah, cu piesele sculptate din colţi de morsa, fiecare reprezentând câte o stare specifică războiului, variind de
la furie la depresie. Artistul Salvador Dali, renumit pentru lucrările sale suprarealiste a conceput un set de
şah unicat, în care şi-a reprodus propriile degete. Acesta a înlocuit piesele tradiţionale cu degete de argint.

14
 CONCLUZIE
Şahul este un joc pentru oamenii de toate vârstele. Este posibil de a învăţa să joci la orice vârstă în
şah, spre deosebire de multe alte sporturi, nu trebuie sa te retragi vreodată. Vârsta nu este de asemenea un
impediment când cauţi un adversar – tânărul poate juca cu cel bătrân si cel bătrân poate juca cu tânărul.
Teoria şahistă este complicată şi mulţi jucători memorează diferite variante de deschidere. Şahul
îmbunătăţeşte concentrarea. În timpul jocului eşti focalizat doar spre un singur ţel – să dai şah-mat şi să
devii victorios. Şahul dezvoltă gîndirea logică, cere înţelegerea unei strategii logice. De exemplu vei şti că
este important să-ţi scoţi piesele în joc la început, să-ţi ţii regele în siguranţă tot timpul, să nu faci mari
pierderi în poziţia proprie şi să nu risipeşti piesele pe gratis. Şahul promovează imaginaţia şi creativitatea.
Jocul respectiv încurajează să fii inventiv. Există încă un număr infinit de combinaţii frumoase care să fie
construite. Şahul dezvoltă independenţa. Jucătorii sunt forţaţi să ia decizii importante influenţaţi doar de
propria judecată. Şahul dezvoltă capacitatea de prezicere şi de previziune a consecinţelor acţiunilor. Jocul
învaţă a privi în ambele direcţii înainte de a trece strada. De asemenea, şahul inspiră automotivaţia,
încurajează căutarea celei mai bune mişcări, a celui mai bun plan, a celei mai frumoase continuări din
nesfârşite posibilităţi, cît şi încurajează scopul continuu spre progres, totdeauna conducând spre aprinderea
flăcării victoriei.
Şahul arată că succesul recompensează multă muncă. Cu cât exersezi mai mult cu atât mai bun
devii. Trebuie să fii pregătit să pierzi şi să înveţi din greşeli. Unul dintre cei mai mari şahişti care a fost
vreodată Casablanca afirma:” Poţi învăţa mai mult din jocul tău pierdut decât din meciul câştigat. Trebuie să
pierzi sute de meciuri înainte să devii un jucător bun.” Şahul implică un număr infinit de calcule, începând
de la numararea atacanţilor şi apărătorilor în situaţia unui simplu schimb, până la calcularea continuării
lungimii jocului. Sunt milioane de bibliografii şahiste pentru fiecare aspect al jocului. Poţi chiar să-ţi faci
propria ta bibliotecă şahistă. În viaţă este important să ştii cum să găseşti, organizezi şi să foloseşti cantităţile
nelimitate de informaţii astfel că şahul oferă exemplu şi posibilitate de a face acest lucru.
În marea enciclopedie sovietică şahul este definit ca: “ o artă care apare sub forma unui joc.”
Şahul este test de răbdare, nervi, puterea voinţei şi concentrare, îmbogăţind capacitatea de interacţiune cu
alţi oameni, cât şi testând sportivitatea în mediu competitiv.
Şahul îmbunătăţeşte munca şi rezultatele şcolare. Numeroase studii dovedesc că elevii obţin un
nivel de citire şi matematică mai ridicat şi capacitate mai mare de învăţare ca rezultat al practicării şahului.
Pentru aceste motive menţionate mai sus şi încă mai multe, copiii care joacă şah se descurcă la şcoala mai
bine şi de aceea au o şansă mai mare de reuşită în viaţă.
Şahul este distractiv. Acesta nu se aseamănă cu alte jocuri care se joacă pe tablă. Nici un joc de
şah nu se repetă vreodată, ceea ce înseamnă că tu creezi tot mai multe ideei noi cu fiecare joc. Niciodată nu
te plictiseşte, totdeauna ai aşa multe lucruri la care să aştepţi de la un joc. În fiecare joc tu eşti generalul unei
armate şi singur decizi destinul soldaţilor tăi. Poti să-i sacrifici, să-i negociezi, să-i fixezi, să-i grupezi, să-i
pierzi, să-i aperi sau să le ordoni să spargă bariere, să înconjoare regele inamic.
15
 BIBLIOGRAFIE

1) https://iulianpalitu.wordpress.com/2013/01/15/istoria-aparitiei-celui-mai-inteligent-joc-din-lume-
istoria-sahului/
2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_%C8%99ahului
3) https://www.chess.com/ro/learn-how-to-play-chess
4) http://adevarul.ro/news/bucuresti/aleea-Sahistilor-imbogatita-biografii-sahisti-celebri-
1_525d1bd3c7b855ff563cfbfd/index.html
5) http://www.scoalasah.ro/curiozitati-din-lumea-sahului
6) https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuel_Lasker
7) http://csbotosani.ro/curiozitati-despre/
8) https://iulianceausescu.wordpress.com/2009/06/07/de-ce-ar-trebui-sa-joci-sah-care-sunt-beneficiile/

16