CIUCASU GEORGE

LUPASC ALEXANDRU

Fotbalul este un sport colectiv, dinamic, care necesita

implicarea mai multor grupe musculare, atat a membrelor cat si a
trunchiului.

Principalele grupe de muschi implicate

in efort:
Muschii spatelui
Termenul erector spinae se refera la un
grup de muschi ce inconjoara coloana
vertebrala. Au originea in procesele
transverse si spinoase a vertebrelor
toracice si lombare si insertia pe
procesele transverse si spinoase a
vertebrelor toracice si cervicale si pe
coaste. Executa actiuni de extensie si
flexie laterala a gatului si a coloanei
vertebrale.

Muschii peretelui abdominal

Rectus abdominus cu origine pe
osul pubis si insertie pe coaste si
stern executa flexia coloanei
vertebrale si comprimarea
abdomenului.
Muschii interni oblici cu origine pe
creasta iliaca si isertia pe coastele
inferioare, precum si muschii
externi oblici cu punct de origine
cutia toracica si insertie pe creasta
iliaca, comprima abdomenul.

1
3
4

1. rectus abdominis
2. externi oblici
3. interni oblici
4. transversus abdominis

Muschii gluteali
Gluteus maximus, gluteus minimus, gluteus medius au rol
de abductie si rotatie laterala a articulatiei soldului.

maximus

medius

minimus

Muschii coapsei
Qvadricepsul cuprinde partru muschi (rectus femoris, vastus
medialis, vastus lateralis, vastus intermedius) si este un puternic
extensor al articulatiei genunchiului. Rectus femoris realizeaza si
flexia articulatiei soldului.
Muschii biceps femural, semitendinos, semimembranos, sunt
puternici flexori ai articulatiei genunchiului si ajuta la extensia
articulatiei soldului.
Adductia coapsei este realizata de un grup de muschi adductori.
Adductorii sunt si slabi rotatori si flexori ai coapsei. Fiind des
utilizati in jocul de fotbal, accidentarile la nivelul acestor muschi
sunt frecvente.

Actiunea muschilor in timpul executarii procedeelor din fotbal

Alergare
Alergarea este o parte integrala a jocului de
fotbal. Fotbalistii alearga in medie 10-13 km
intr-un singur meci. Alergarea este un act
complex ce foloseste muschii coapselor,
muschii gambelor, solduri si fese, dar si muschii
din partea superioara a corpului (muschii
spatelui si abdominali). In momentul alergarii
cu minge (dribling), se realizeaza pasi mai mici
iar sportivul trebuie sa fie pregatit sa schimbe
directia si viteza. Muschii membrelor inferioare
joaca deasemenea un rol important in timpul
alergarii si anume de a mentine echilibrul, si de
a contrabalansa rotatia trunchiului in
momentul rotirii pelvisului.

actiunea de
contrabalansare
realizata de brate

actiunea muschilor in functie de fazele alergarii

Lovirea mingii
Exista multe metode de lovire a mingii in jocul de fotbal. Sut din alergare, de
pe loc, voleibalare, pase de pe loc si din deplasare etc. Sportivii experimentati
pot chiar sa induca mingii un efect de rotatie , situatie in care miscarea devine
si mai complexa. Actiunea de lovire a mingii poate fi impartita in patru
momente.
In prima faza, piciorul de lovire este extins rapid prin actiunea muschilor
gluteali iar pelvisul se roteste spre inapoi. Genunchiul este in flexie iar
muschiul tibial anterior realizeaza flexia dorsala a gleznei. Aceste actiuni sunt
limitate de adductori care de multe ori sufera intinderi. Cu cat lovirea (sutul)
va fi mai puternic, cu atat adductorii se contracta mai mult.
In faza a doua, muschiul iliopsoas se contracta iar prin flexia coapsei pe bazin
piciorul este adus spre inainte si pelvisul se roteste pe aceeasi directie.
In faza a treia, muschii biceps femural, semimembranos si semitendinos
actioneaza pentru a decelera miscarea coapsei iar qvadricepsul realizeaza
extensie rapida din articulatia genunchiului. Pozitia gleznei in timpul lovirii
depinde de tipul de sut realizat. In plus, adductorii se vor contracta pentru a
trage piciorul catre corp.

Faza a patra incepe dupa ce mingea a

pierdut contactul cu piciorul. Gamba si
coapsa vor continua deplasarea
datorita inertiei segmentelor ce au
realizat miscarea. Acest lucru
determina o intindere a muschilor
opusa acestei miscari.
Muschii piciorului suport se comporta
similar momentului de sustinere din
alergare , totusi actioneaza mai mult
pentru stabilizarea corpului in timpul
actiunii piciorului de lovire. Piciorul de
suport este de obicei abdus si rotat.
Actiunea bratelor este din nou
necesara pentru a mentine echilibrul si
pentru a contrabalansa piciorul de
lovire, oferind astfel mai mult control si
viteza.

Saltul si lovirea mingii cu capul

Saltul se poate realiza de pe loc sau din
alergare si are o importanta majora in fotbal.
Actiunea incepe prin flexia genunchilor,
aplecarea usoara a trunchiului spre inainte,
iar bratele duse usor inapoi. Corpul
actioneaza ca un resort iar impulsul se
realizeaza prin intinderea succesiva a tuturor
segmentelor corpului. Se realizeaza
contractia rapida a muschilor erector spinae,
gluteali, qvadriceps si flexorilor plantari
pentru a produce extensia trunchiului,
bazinului, genunchilor si flexia plantara a
gleznei. Bratele sunt deasemenea miscate
spre inainte si in sus prin flexia la nivelul
umarului si extensia la nivelul cotului. In
faza de zbor o actiune de contractie
puternica a muschilor abdominali si a
flexorilor coapsei, poate duce la accidentari.

muschi principali si secundari

care participa la realizarea
saltului

Aterizarea este la fel de importanta ca

saltul in sine, iar greutatea corpului
trebuie controlata in momentul
contactului cu solul. Practic, este o
actiune opusa a saltului iar muschii ce au
contribuit in saritura vor actiona acum
pentru a controla miscarea articulara si
pentru absorbtia socului.
Scopul principal in momentul saltului
este de obicei lovirea mingii cu capul.
Acest act implica o combinatie de
miscari. Flexia capului este cea mai
puternica insa mai poate fi combinata cu
rotatie sau flexie laterala pentru a
controla traiectoria mingii.

actiunea de flexie a
capului in momentul
lovirii mingii

Aruncarea mingii
Aruncarile sunt de obicei realizate printr-o alergare
usoara si oprire pe doua picioare. Din pozitie stand,
erector spinae, muschii gluteici si muschiul biceps
femural se contracta pentru a realiza flexia coloanei
si a bazinului. Mingea este tinuta cu ambele maini
iar mainile tinute deasupra capului. Se realizeaza o
flexie maxima la nivelul umerilor si coatelor iar prin
actiunea muschilor antagonisti se acumuleaza
energie potentiala. Cand incepe miscarea,
antagonistii devin muschii principali carea
realizeaza actiunea. Coatele se intind iar contractia
muschilor abdominali si iliopsoas determina flexia
coloanei.
Flexia dorsala la nivelul gleznelor este controlata de
actiunea muschilor gastrocnemici si soleari.

Accidentari in fotbal
Fiind un joc dinamic, de viteza in care contactul fizic apare fie intentionat fie
accidental, fotbalul creaza circumstante favorabile accidentarilor. Majoritatea
acestora sunt relativ minore dar intalnim si accidentari serioase provocate de
intrarile prin alunecare sau de ciocnirea a doi jucatori.
Cum este de asteptat, intr-un sport ce are in prim plan lovirea mingii cu piciorul,
accidentarile la cele mai dese apar la membrele inferioare. Entorsele sunt
intalnite frecvent si se datoreaza realizarii incorecte a contactului cu solul in
timpul alergarii, schimbarilor de directie, calcarii unui adversar, determinand
glezna sa se roteasca puternic peste limita mobilitatii.
Tendonul lui Achile este vulnerabil in doua situatii des intalnite. Acest tendon
trebuie sa raspunda imediat miscarilor musculoscheletale, iar daca nu este
destul de puternic sau insuficient flexibil, fibrele acestuia se intind peste limita
normala. Al doilea tip de accidentare poate aparea cand sportivul este lovit din
spate de catre adversar la nivelul acestui tendon. Trauma rezultata poate
provoca daune fibrelor tendonului.
Ligamentele incrucisate ale genunchiului sunt predispuse la accidentari, atunci
cand, in urma unui impact (ex: intrarea prin alunecare), articulatia este fortata
lateral si nu este capabila sa absoarba socul.

In partea superioara a corpului accidentarile sunt mai rar

intalnite. Coliziunile din timpul jocului pot provoca
daune ale articulatiei acromioclaviculare. Portarii sunt
cei mai predispusi la acest risc datorita plonjoanelor
efectuate pentru recuperarea mingii.
Accidentarile la cap pot aparea in urma lovirii a doi
jucatori si pot duce la contuzii si distrugerea dintilor.
Intinderile si rupturile musculare sunt deasemenea
frecvent intalnite mai ales la nivelul adductorilor. Fapt ce
se datoreaza frecventei mari a suturilor, paselor, in care
actiunea acestor muschi este esentiala.
Pot aparea fracturi la nivelul tibiei si fibulei prin
coliziune sau prin executarea periculoasa a alunecarilor.

Bibliografie
1. Science and soccer by Thomes Reilly, A. Mark Williams
2. http://www.faqs.org/sports-science/Sc-Sp/Soccer-Injuries.html
3. http://answers.wikia.com/wiki/What_muscles_are_used_in_a_soccer_throw_in
4.https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=wi&ei=rL0pU5CXEKu7ygPf34CYBw&ved=0CA
QQqi4oAg
5. http://anatomie.romedic.ro/gamba
6. http://medlive.hotnews.ro/vitmatina-video-ce-muschi-folosim-cand-alergam.html
7. http://www.fitnessuncovered.co.uk/exercise/hurdle-jumps