Alexandru Prahoveanu 10.02.

2023

Monarhi absoluți

SOLIMAN MAGNIFICUL

1.S-a născut la 27 aprilie 1945 în Trabzon și a decedat la 7 septembrie

1956.
2. La vârsta de șapte ani, el a fost trimis să studieze științele, istoria,
literatura, teologia și tacticile militare în școlile din Palatul Topkapî din
Constantinopol.
3.  De la vârsta de șaptesprezece ani, tânărul Soliman a fost numit în
funcția de primar al orașului Kaffa (Theodosia), apoi în orașul Sarukhan
(Manisa)
4. Avea 26 de ani când a urcat pe tron în 1520 dpă moartea tatălui său –
Selim. Atunci în viața lui a apărut și Roxolana (Hurrem), care venise în haremul
lui fiind o copilă de 14 ani. Prin urmare diferența de vârstă dintre ei a fost de 12
ani.
5. Unii istorici susțin că sultanul Suleyman l-a admirat pe Alexandru cel
Mare.
6. La 36 de ani Sultanul Suleyman a încălcat tradițiile otomane luînd de
nevastă o sclavă din haremul său – pe Roxolana pe Hurrem de soție.
7. La 42 de ani Suleyman pune la cale asasinarea celui mai bun prieten al
său-Ibrahim,la 59 de ani, decide să-și execute cel mai mare fiu – pe Mustafa, la
62 de ani rămâne văduv, pierzând-o pe Hurrem iar la 68 de ani își execută încă
un fiu –pe Bayezid.
8. A plecat în neființă la 71 de ani, iar moartea sa a fost anunțată abia
după 48 de zile. Moartea sultanului a fost ascunsă prin iscusinţa marelui vizir
care a înfăşurat trupul lui Suleyman în aşternuturi îmbibate cu ulei parfumat, l-a
aşezat pe un pat lângă fereastra cortului şi la sprijinit cu perne, pentru ca oştenii
să-şi vadă conducătorul veghind asupra lor și să nu părăsească câmpul de luptă.
9. A fost cel de-al zecelea sultan al Imperiului Otoman.
10. El coordona politica și economia Imperiului, dar era în același timp și
conducătorul armatei. Fiind în fruntea acesteia, el cucerește pe rând Belgradul și
Rodosul, iar după victoria de la Mohács din 1526, reușește să pună stăpânire pe
o mare parte din teritoriul Regatului Ungariei. În lupta sa pentru cucerirea unor
noi teritorii, reușește să ocupe zone întinse din Persia și Africa de Nord (Algeria
de azi), dominând cu autoritate Orientul Mijlociu. Flota sa controla traficul
maritim din Marea Mediterană, Marea Roșie și Golful Persic.
11. A fost cunoscut sub numele de „Magnificul” în Occident, și sub
numele de Suleiman Kanuni sau „Legiuitorul” în Orient.
12. Istoricul Lord Kinross a spus despre el: „Nu a fost un mare militar, un
om de sabie, ca tatăl și străbunicul său. El a fost diferit de ei, în măsura în care el
a fost, de asemenea, un bun scriitor. El a fost un mare legiuitor și un exponent
mărinimos de justiție”.

LUDOVIC AL XIV LEA

1. Franţa a devenit o monarhie absolută după venirea la putere a lui

Ludovic al XIV-lea, care şi-a impus suveranitatea ieşind de sub autoritatea
mamei sale, regina Ana de Austria. Tânărul rege vroia să aibă control absolut
asupra regatului său. El a reuşit să emită decrete şi să dirijeze viaţa oamenilor în
acelaşi mod în care a organizat economia. Societatea era împărţită în trei părţi:
clerul, nobilimea şi restul populaţiei, formată din burghezie, ţărani şi muncitori
urbani.
2. Ludovic al XIV-lea a guvernat timp de 72 de ani şi 4 luni, întrucât a
urmat la tron la 4 ani după moartea tatălui său, Ludovic al XIII-lea.
3. Ca urmare a unei copilării solitare influenţate de o religie formală şi
intransigentă, Ludovic al XIV-lea s-a considerat executor al voinţei lui
Dumnezeu pe pământ şi a domnit în consecinţă. El s-a străduit să controleze
toate activităţile guvernamentale, de la reformele economice până la
reglementarea etichetării instanţelor.
4. Ludovic avea o statură scundă, dar era compensată de demnitate şi
siguranţă înnăscute. Era inteligent, poseda un autocontrol remarcabil, avea mult
farmec şi era binevoitor. El era foarte politicos şi întotdeauna îşi scotea pălăria
în faţa femeilor, chiar şi a cameristelor.
5. Perioada lui Ludovic al XIV-lea este considerată una dintre cele mai
bogate epoci artistice din istoria Franţei. Sub patronajul Regelui-Soare se
înfiinţează Academia pentru Pictură şi Sculptură (1663), Academia de
arhitectură (1671), Academia de Muzică (1672), iar Academia Franceză, creată
în 1635 de cardinalul Richeliu, trece sub control regal în 1671.
6. Pe lângă faptul că era foarte preocupat de economia naţională, Ludovic
al XIV-lea a cheltuit sume mari de bani sprijinind artişti care lucrau sub
îndrumarea lui, pentru a face Franţa tot mai puternică şi ca imagine publică. În
perioada domniei sale, literatura franceză înfloreşte prin operele clasice ale lui
Moliere, Racine şi La Fontaine, toţi aflându-se sub protecţia regală.
7. Absolutismul Regelui Soare şi prosperitatea epocii sale îşi găsesc cea
mai fidelă expresie la Versailles. Marele palat, cu grădinile sale splendide,
arhitectura sofisticată şi designul interior, a fost modalitatea artistică prin care
Ludovic al XIV-lea a înţeles să-şi demonstreze puterea nemărginită. Sala
Oglinzilor, cea mai prestigioasă sală a complexului a devenit reşedinţă regală în
1682, a fost decorată sub atenta îndrumare a regelui, în aşa fel încât să înfăţişeze
grandoarea şi marile succese ale monarhului.
8. Monarhul a promovat spectacolul în palat, apărând foarte des îmbrăcat
ca personajele lui preferate: Apollo, Marte, Soare, prin această ostentaţie putând
să controleze nobilimea. El purta întotdeauna pantofi cu tocuri - nu era foarte
înalt, avea doar 1,63 metri. Pantofii erau foarte scumpi şi exclusivi, creând un
personaj personalizat, aveau arcuri colorate, pietre preţioase, broderii de argint şi
tocuri uşor curbate. Regele era mândru de pantofii sofisticaţi şi nimeni nu putea
să-i copieze.
9. Napoleon spunea despre Ludovic al XIV-lea că a fost nu doar un mare
rege, dar şi singurul rege al Franţei care să merite titlul de monarh. Filosoful
german Leibniz îl considera unul dintre cei mai mari regi din toate timpurile, iar
Voltaire spunea despre anii domniei sale că a fost o epocă memorabilă, „Marele
Secol” al Franţei.
10.Se stinge din viață în anul 1715, după câteva luni de suferință
cumplită, fiind diagnosticat cu cangrenă la picioare.

PETRU CEL MARE

1. Petru cel Mare a fost un suveran minunat pentru Rusia. Pasionat atât de
țara sa, cât și de propria educație, și-a petrecut mare parte din copilărie (închis și
aflat sub amenințarea constată a surorii sale vitrege, Sofia), învățând despre
tactici militare și proiectând nave. 
2. Ca adult, a întreprins mai multe călătorii în Europa, unde a învățat
despre cele mai recente progrese în domeniul științelor și a revenit în Rusia cu
260 de cufere pline cu arme, instrumente științifice și matematice, unelte,
precum și cu un crocodil împăiat. A recrutat un număr mare de experți tehnici și
militari care aveau să împărtășească rușilor cunoștințele lor.
3. Întors acasă omoară streliții, taie bărbile boierilor săi, își obligă prima
soție să se retragă într-o mânăstire și dă un ucaz prin care interzice tuturor
bărbațiilor să-și lase barbă în afară de slujitorii Bisericii. Cei care vor dori să-și
păstreze barba vor fi nevoiți să plătească un bir.
4. După ce s-a războit cu bărbile, Petru începe bătălia cu veșmintele. Dacă
Rusia vrea să meargă repede înainte, nu trebuie să rămână îmbrăcată în
vechiturile de pe vrema lui Boris Godunov. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700
hotărăște ca “boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte
ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai
scurt”. Cei care nu se supun ucazului plătesc amendă. Unii mormăie că
veșmintele astea nu sunt bune pentru clima aspră a Rusiei.
5. Petru știa că înaintea lui un singur prinț rus cutezase să treacă dincolo
de granițele țării, marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la
Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea, și știa și că, pentru
conservatorii ruși, trecerea granițelor înseamnă trădare, dar a ignorat criticile
boierimii și ale clerului, și-a format “Mare Ambasadă” și a plecat într-o călătorie
itinerantă la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneția și Londra.
6. După ce rușii au fost înfrânți de suedezi în Marele Război al Nordului,
Petru a luat măsuri radicale, a dar ordin să se întărească orașele, a refăcut
armata, a construit tunuri și corăbii, a constituit coaliția cu Polonia și
Danemarca, iar în 1701 avut o primă victorie împotriva suedezilor, iar în iunie
1709, în Bătălia de la Poltava, a învins definitiv regatul condus de tânărul rege
Carol al XII-lea.
7. În timpul campaniei, Petru s-a îndrăgostit de o țărancă suedeză, Marta,
o femeie harnică și veselă care îi va dărui 12 copii, dintre care doar doi vor
supraviețui: Anna, viitoare Ducesă de Holstein-Gottorp, și Elisabeta, viitoare
împărăteasă a Rusiei. Tânăra sa iubită a trecut la ortodoxie și a renunțat la
numele Marta, fiind botezată Ecaterina Alekseevna. Cei doi s-au căsătorit oficial
pe 18 februarie 1711, la ora 7 dimineața, într-o capelă privată, iar Alekseevna a
fost încoronată împărăteasă a Rusiei pe 7 mai 1724.
8. În 1703, Petru a luat decizia să fondeze orașul Sankt Petersburg pe care
îl vedea ca pe o “fereastră către Europa” și pe care l-a botezat cu numele
protectorului său, Sfântul Petru. Țarul ura din tot sufletul vechea cetate a țarilor,
Moscova, cu tradițiile ei învechite, cu superstițiile și intrigile de la curte și, mai
ales, cu spiritul ei înapoiat.
9. Pe 7 mai 1717, Petru cel Mare a ajuns pentru prima dată la Paris,
destinație pe care o ocolise în timpul primului său turneu european. Însoțit de
țarina Ecaterina, a vizitat Luvrul, Grădina Tuilerilles, a studiat lucrările de la
Pont-Tournant,  a mers la Domul Invalizilor, apoi a vizitat Berlinul. Când s-au
întors acasă, la Sankt-Petersburg, cei doi știu ce au de făcut pentru a-și
transforma capitala într-un adevărat oraș european, dar Petru cel Mare avea o
mare nemulțumire – fiul său cu Evdokia, țareviciul Aleksei, era complet diferit
de proiecțiile pe care și le făcuse pentru viitorul imperiului
10. Pe 28 ianuarie 1725, la ora șase dimineața, la vârsta de 53 de ani, și
după o domnie de 43 de ani, Petru cel Mare a murit, soția lui, țarina Ecaterina,
fiind numită imediat împărăteasă legitimă a tututor Rusiilor. La numai câteva
zile după decesul țarului a murit și fiica sa în vârstă de șapte ani, Natașa, iar
împărăteasa a hotărât ca tatăl și fiica să fie îngropați în aceeași zi în Catedrala
Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg.