Petru cel Mare.

Un tânar, un vlajgan de peste doi metri, pe care Rusia și-l

amintește și acum. Pentru că el a fost Tarul la a carui maretie au ravnit
conducatorii care i-au urmat. La inceput a împărțit tronul cu fratele sau la doar
10 ani, când nici macar nu era în stare să domnească, sub regența surorii
vitrege, Sofia. Și-a văzut rudele ucise în urma uneltirilor altor rude dar, prin
voia sorții a reușit în cele din urmă să conducă singur. Și a privit spre vest.
Spre vechea Europă. Ajuns la putere incearca sa transforme Rusia cu
sprijinul monarhiilor batranului continent. Calatoreste, priveste cu atentie in
jur, contrariază sau trezeste admiratia capetelor incoronate, într-un periplu
diplomatic, numit Marea Ambasadă. Petru, pe atunci nu cel mare, se prezinta
lumii civilizate, pentru ca mai apoi, să incerce să aducă civilizatia in lumea
rusă. Impreună cu 250 de boieri, pleacă din Moscova pe 10 martie 1697. Să
lași în urmă Rusia, sa vezi Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga,
Veneția și Londra, nu era putin lucru si nu era deloc usor de acceptat de catre
cei pe care îi lăsase acasă. Era secolul al 17 lea, si pentru Rusia a fost
momentul unor mari schimbări. Dupa un an si jumătate se intoarce in tara
pentru că avea de inabusit o rascoala a pedestrasilor. Învinge răsculații și
pune treburile in ordine. Schimbă calendarul, hotaraste ca barbatii sa-si taie
barbile, cu exceptia membrilor bisericii, iar functionarii si nobilii se trezesc cu
restrictii vestimentare și obligati sa im brace haine europene. In rest isi
urmează telul, intr-o lume fara reguli si cu granite mereu in miscare.
Cucereste portul Azov, pe care il pierde mai tarziu, ii infrange pe suedezi si
castiga teritoriile de la Marea Baltica. Reformează armata, infiinteaza scolile
primare, ridică o noua capitala, Sankt Petersburg, reorganizează armata,
creează o flotă. Este fără îndoială un om al istoriei și un om al vremii sale,
despre care mai tarziu s-a spus ca a lasat si un testament. Testamentul lui
Petru cel Mare, document care a bantuit Europa secolelor trecute si care este
pomenit si astăzi. De fapt, o poveste...

Eu le las instructiunile urmatoare pe care le recomănduiesc la a lor luare

aminte ca să le pazeasca cu statornicie. A ține nația ruseasca necurmat în
stare de razboi, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la razboi …
Razboiul să ajute păcii, in interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în
înflorire.
Cam asta ar fi lăsat cu limbă de moarte Petru cel Mare urmașilor săi.
Fragmentul cuprinde mai multe îndemnuri, face referire la Suedia, Anglia,
Polonia, Franța, Germania și la vecinii apropiați ai Rusiei. Marea Neagră și
Marea Baltică sunt pomenite și ele. Un adevărat testament politic, cu 11
puncte care apare pentru prima data în 1757 cand este adus la Paris de
ambasadorul Frantei la Sankt Petersburg si predat Regelui Ludovic al XV-lea.
Adevărat sau fals, stîrnește vâlva. Este folosit mai târziu de Napoleon
Bonaparte cand pornește campania împotriva Rusiei, pentru a demonstra
intențiile de expansiune ale acesteia. Reapare in Războiul Crimeei, în
Războiul Ruso-Turc, dar și în timpul celor două războie mondiale. Dar să
revenim la Napoleon. În 1812 Charles-Louis Lesur scrie lucrarea „Progresul
puterii rusești, de la originea sa până la începutul secolului al XIX-lea”, și care
pleacă de la așa zisul testament. Un secol mai târziu, istoricul polonez Michał
Sokolnicki descoperă în arhivele Ministerului Afacerilor Externe francez un
document din 1797 ce aparține stramoșului său generalul Michał
Sokolnicki și spune ca acesta dezvăluie planul lui Petru cel Mare de a
îngenunchea Europa. Totodată, precizează că predecesorul său a preluat
informațiile care circulau în epocă și că nu ar fi putut inventa o astfel de
poveste. Prea multe variabile, prea multe surse, prea multe legende. Un lucru
este însă clar. Testamentul lui Petru cel Mare arată clar politica pe care a
urmat-o Imperiul Țarist până în 1812. Ba mai mult, reprezintă politica urmată
de conducătorii spațiului rusesc până în secolul nostru. Autentiticitatea
acestui document nu a fost niciodată dovedită, istoricii îl consideră un fals,
dar, mersul istoric al Rusiei îl readuce constant în actualitate. Mai mult, îl
readuce în actualitatea secolului 21, cand razboiul împotriva Ucrainei este
numit operatiune militara specială, iar Putin speră să tragă foloase învrajbind
țările Europei în pragul iernii. Un șantaj ca în presupusul testament al lui
Petru cel Mare, care poate a fost scris chiar de inamicii Imperiului Tarist.