MARCO POLO

Primul mare călător din Europa care, ajungând

până în Orientul îndepărtat descoperă europenilor vastul
continent al Asiei şi multe dintre popoarele care trăiau
acolo. Marco Polo era un italian, dintr-o familie de
negustori bogaţi, născut în cetatea Veneţiei, aflată
undeva la subsuoara de răsărit a cizmei italiene,
sprijinită în Marea Adriatică. Dacă veţi privi o hartă,
aproape că nici n-o veţi zări. Corăbiile care plecau din
republica veneţiană, în urmă cu sute de ani, străbăteau
cutezătoare Marea Adriatică, Mediterană, ajungeau în
Marea Neagră, iar către apus ieşeau în largul Canalului
Mânecii, de unde aduceau mari bogăţii pentru
veneţieni. Gustul pentru bogăţie, negoţ şi călătorie al
veneţienilor era cunoscut în toată lumea. Rafinamentul,
cutezanţa lor, de asemenea. Marco Polo a apucat alt
drum: spre Asia!
Marco Polo s-a născut în jurul anului 1254 în
Veneţia si a trait pana la 8 ianuarie 1324 si a fost un
navigator veneţian, care s-a făcut cunoscut prin
relatările sale despre o călătorie în China.
În relatarile sale mentioneaza ca data de plecare in lunga calatorie catre China anul 1271.
A pornit la drum împreună cu tatăl şi cu unchiul său. Acolo a câştigat rapid încrederea
conducătorului mongolez Kublai Khan care domnea pe atunci peste Peking, executând în
misiunea sa călătorii de afaceri. 1295 a fost anul reîntoarcerii la Veneţia, dar a fost trimis în 1298
în închisoarea de război genoveză. În închisoare, l-a rugat pe scriitorul Rusticello să noteze
trăirile lui Marco din China.
Când a fost eliberat, a descoperit că relatările sale din călătorie “Il milione” au cunoscut o
răspândire rapidă.
Acum aproape 700 de ani, în vremea în care a trăit Marco Polo (1254-1324) europenii
cunoşteau foarte puţine pământuri în afara continentului lor. America avea să fie descoperită abia
peste 200 de ani, în 1492, iar despre Asia îndepărtată, mai răsunau, încă, doar unele amintiri ale
cuceritorilor lui Alexandru cel Mare, care ajunsese până la fluviul Indus. Neştiinţa naşte monştri.
Astfel se credea că undeva, foarte departe în răsărit, se află Paradisul, dar pentru a ajunge acolo,
trebuie să străbaţi ţinuturi populate de monştri înspăimântători cu cap de animal şi corp de om,
sau invers!
Călătorii răzleţi, care s-au avântat spre ţinuturile Asiei, din acel timp, au început să
vorbească apoi despre armata fără număr a tartarilor (tătari), mereu setoşi de sânge, care
înfulecau cu lăcomie carne de câine şi chiar de om. Un călător italian, un călugăr, Carpini, trimis
în solie la mongolii care stăpâneau Asia, vorbeşte despre drumurile pe care le străbăteau călări,
presărate cu cranii de oameni şi de animale.
Nu erau îmbietoare drumurile spre Asia la vremea aceea, dar era îmbietor gustul pentru
bogăţie, pentru comerţ, gustul de aventură. Mânaţi de dorinţa de a aduce în Veneţia mărfuri
scumpe din Orient, mătăsuri, mirodenii, doi negustori, Niccolo, tatăl lui Marco Polo, şi Matteo,

1
unchiul său, au făcut o călătorie de aproape 15 ani în Asia. Se pare că nu le-a mers chiar aşa de
rău, de vreme ce, cum au sosit la Veneţia, au plănuit o altă călătorie şi mai mare, spre acele
ţinuturi îndepărtate.
Marco Polo care, în timp ce tatăl său lipsea de acasă, crescuse aproape singur în palatul
părintesc din Veneţia, fiindcă îi murise mama, avea acum deja 17 ani. El va fi luat de tată şi de
unchiul său în temerara expediţie, către Orientul îndepărtat, fapt care îi va schimba total destinul.
Isteţ, dornic de aventură, de cunoaştere, întreprinzător, tânărul Marco Polo se dovedeşte, în
această uriaşă călătorie, nu numai un bun negustor, dar şi un bun observator al locurilor pe care le
străbate, al popoarelor întâlnite în cale, al obiceiurilor acestora. Şi, aşa cum se va arăta până la
urmă, va fi un bun scriitor, un mare povestitor. Cartea lui, în care va povesti cu lux de amănunte
tot ce a văzut şi ce a auzit, se cheamă "Cartea minunilor lumii" şi, datorită ei, oamenii din Europa
iau cunoştinţă, pentru prima dată, pe larg şi adevărat, despre continentul asiatic şi despre
popoarele care trăiesc acolo.
Marco Polo, însoţit de tatăl şi unchiul său, pleacă din Veneţia în anul 1271, străbate
Marea Mediterană, ajunge în Asia Mică, merge pe valea Fluviului Tigru, străbate Persia,
traversează câmpii, munţi, văi, râuri, pustiuri încinse de soarele necruţător, schimbă caravane
după caravane şi ajunge, în sfârşit, în China, la Kai-Ping-Fu, Oraşul Păcii, în apropiere de
Beijing, reşedinţa de vară a marelui han al mongolilor Kubilai-Han (1214-1294), nepotul de fiu al
lui Gensis-Han şi în temeietorul dinastiei Yuan (1280-1368). Această reşedinţă se afla la nord de
Hanbalâk (Beijing). Chiar şi astăzi, cu mijloacele de transport moderne, un asemenea drum este
foarte lung, deosebit de greu şi nu odată, periculos. Cu avionul de pasageri, un sfert de drum,
aproape în linie dreaptă, fără ocolişuri de sol, se face azi în 12-14 ore de zbor! Avionul trebuie să
survoleze Munţii Himalaya, care au vârfurile de peste 8000 m, şi vă închipuiţi că asta nu-i deloc
joacă. Şi totuşi, temerarii noştri călători au învins, la vremea aceea un asemenea drum!
Kubilai-han i-a primit cu cea mai mare cinste pe călători. Marco Polo îl uimeşte pa marele
han cu priceperea sa şi mai ales cu uşurinţa de a învăţa multe limbi ale popoarelor stăpânite de
acesta. Tânărul veneţian începuse să îndeplinească tot mai mult funcţii încredinţate de han. Îi
învaţă pe ostaşii hanului să construiască aruncătoare de pietre (catapulte) folosite în Europa, şi pe
care mongolii nu le cunoşteau. Timp de 17 ani, cât a rămas Marco Polo la curtea lui Kubilai-han,
a străbătut în lung şi în lat China, cunoscând relieful ţării şi obiceiurile oamenilor, pe care apoi le-
a descris în "Cartea minunilor lumii". Copleşiţi de bogăţii şi onoruri, cei trei călători au căpătat cu
greu încuviinţarea marelui han de a se întoarce în Europa. Dar faptul că la un moment dat, s-a ivit
prilejul s-o însoţească pe Cagatra, fiica marelui han, care urma să se căsătorească în Persia, i-a
putut aduce pe cei trei, prin Marea Chinei, Oceanul Indian şi Marea Arabiei, către Bagdad, iar
apoi, pe Marea Mediterană şi cea Adriatică, din nou, la Veneţia.
Ajunşi la Veneţia, în anul 1295, după aproape 25 de ani de absenţă, ei şi-au recăpătat, nu
fără dificultăţi, drepturile. Având darul deosebit al povestirii, Marco Polo a fost asaltat de nobilii
şi marii negustori ai oraşului, care cereau mereu noi amănunte despre fantastica lui călătorie. Şi
pentru că Marco Polo vorbea mereu despre milioanele de monezi în aur ale lui Kubilai-han şi
despre milioane de întâmplări, a fost poreclit, în scurt timp "Il Milione" - Milionarul! Ghinion
însă! După un an de la sosire, oraşul Veneţia intră în luptă cu oraşul rival, Genova, şi "Il Milione"
este făcut prizonier! În închisoare, unde rămâne aproape 2 ani, el îi povesteşte unui prieten,
Rusticiano din Pisa, scriitor cunoscut, întâmplările nemaipomenite prin care trecuse, şi acesta le
aşterne pe hârtie. Aşa ia naştere "Cartea minunilor lumii"!
Cauzele întemniţării sale nu ne mai sunt cunoscute astăzi, după mai bine de şapte secole.
Poate a participat la bătălia navală din 7 septembrie 1298, când, lângă coasta Dalmaţiei, flota
genoveză a zdrobit-o pe cea veneţiană, luând numeroşi prizonieri. Însă în ultima frază a
prologului cărţii se menţionează că ea a fost finalizată în 1298.

2
 După încheierea păcii dintre cele două oraşe, Marco Polo se întoarce la Veneţia unde
rămâne până la sfârşitul vieţii. Prodigioasa călătorie a lui Marco Polo şi a rudelor sale în China nu
a fost contestată tinmp de vreme îndelungată, chiar dacă nu puţine au fost nedumeririle
comentatorilor care s-au ocupat de cartea lui Marco.
Încă din timpul vieţii sale şi până astăzi au existat îndoieli despre autenticitatea relatărilor.
Ipoteza că Marco Polo nu ar fi călătorit în China se sprijină pe faptul că în relatările sale de
călătorie nu sunt menţionate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era răspândit în China în acea
perioadă. De asemenea absenţa denumirilor chineze şi mongoleze în operă, cât şi o serie de
neclarităţi susţin această ipoteză. În plus au fost adăugate părţi semnificante din operă mai târziu,
până în secolul XVI.
Cunoscută sub mai multe titluri Diversitatea Lumii , Cartea Minunilor sau Milionul ,
lucrarea veneţianului Marco Polo (1254-1324) este una dintre marile scrieri de călătorie din Evul
Mediu şi prima care dezvăluie Occidentului European lumea imensă şi fabuloasă a Chinei şi a
Asiei.
Marco Polo vorbea dialectul veneţian al limbii italiene, iar pisanul Rusticello pe cel
toscan, italiana cea mai pură şi cea mai melodioasă; era însă un om cult şi a pus pe hârtie istoriile
lui Marco Polo într-o franceză dacă nu perfectă, măcar acceptabilă. Deci manuscrisul original al
Descrierii lumii este în franceza veche şi s-a păstrat la Biblioteca Naţională din Paris, fiind
publicat abia în 1824. Dar, alături de versiunea lui Rusticello, există şi alte manuscrise, mai noi,
din secolele următoare, al XIV-lea şi al XV-lea, în italiană. Marco Polo a fost eliberat din
închisoare în 1299 şi a trăit până în 1324, stingându-se la vârsta de 70 de ani. Cetăţean înstărit şi
de seamă al cetăţii Dogilor, Marco Polo si-a repetat, probabil, de mai multe ori povestirile, care
au fost aşternute pe hârtie şi traduse în numeroase limbi. Se cunosc astăzi cam 80 de manuscrise,
textele lor fiind diferite în ceea ce priveşte amănuntele.
Cartea lui Marco Polo a cunoscut un enorm succes, a fost tradusă în toate limbile
europene şi în multe altele, fiind un îndrumar de bază pentru geografii, călătorii şi negustorii din
perioada Renaşterii. Cristofor Columb a avut şi el un exemplar, din 1485, în versiunea latină, pe
care l-a adnotat.