Marco Polo si

cartea sa

Buciuceanu Ina gr.402

Marco Polo (1254 - 1324) a
fost un comerciant,
explorator și scriitor,
născut în
Veneția .Călătoriile sale
sunt înregistrate în Cartea
minunilor lumii, cunoscută
și ca Călătoriile lui Marco
Polo, o carte care a descris
europenilor bogăția și
mărimea mare a Chinei, a
capitalei Peking și a altor
orașe și țări asiatice.
CARACTERUL ŞI CONŢINUTUL „CĂRŢII" LUI MARCO
POLO:
Negustorii din Europa apuseană care plecau în Asia primeau de
obicei şi misiuni speciale,diplomatice sau de spionaj,din partea
guvernelor lor sau a bisericii de la Roma,însă principala lor
preocupare o constituia negoţul.Ei căutau să afle ce mărfuri
preţuite în Europa pot cumpara în condiţiile cele mai avantajoase
în diferitele ţări asiatice şi ce mărfuri europene, unde şi căror
pături ale populaţiei locale le pot vinde in modul cel mai rentabil.
Pe negustori îi interesau în primul rînd problemele care făceau
parte din categoria denumită în secolul al XlV-lea „Practica
comerţului“fiind un îndreptar-ghid italian pentru ţările
Asiei,intocmit în secolul al XlV-lea de Francesco Bălăucei Pegolotti.
In baza acestor indreptari s-a dezvoltat mai tîrziu acea ramură a
geografiei care a constituit în sec. al XlX-lea în ţările vest-europene
denumirea de „geografie comercială",,geografie a negoţului" sau
„geografie economică“.
Dar printre primele cărţi vest-europene de acest tip trebuie
considerată,prin conţinutul ei esenţial,cartea venetianului Marco
Polo,care a călătorit în China.
Prima versiune a cărţii,a fost scrisa in 1298 la închisoarea din
Genova, avea titlul „Carte despre societatea lumii“.

Cartea lui Marco Polo se deosebeşte fundamental de compiile seci

de mai tîrziu prin faptul că este alcătuită,nu după materiale
rare,ci,în cea mai mare parte,pe baza observaţiilor personale
şi,mici excepţii,pe baza povestirilor oamenilor întîlniţi.

Călătoria propriu-zisă este descrisă numai în primul „Prolog" şi în

câteva capitole ale cartii.In cea mai mare parte cuprinde descrieri
ale diferitelor ţări,regiuni şi oraşe din Asia,ale averilor şi vieţii
locuitorilor şi ale curţii lui Hubilai,marele han al mongolilor şi
împărat al Chinei.
ITINERARIILE PROBABILE URMATE DE NICCOLÓ ŞI
MAFFEO POLO ÎN CHINA:
Este incontestabil că Marco Polo a folosit nu numai materialele pe care
le-a strîns el însuşi,dar şi pe cele adunate de tatăl şi unchiul sau.Tatăl
său Niccolo şi unchiul său Maffeo n-au traversat Asia o singură dată,ci
de trei ori,din care de două ori de la apus la răsărit şi o dată în direcţie
inversă.
,, Niccolo polo si Maffeo Polo’’
 Niccoló şi Maffeo au plecat din Veneţia în jurul anului 1254 şi,
după ce au stat şase ani la Constantinopol,au pornit de acolo
în scopuri comerciale spre Crimeea de Sud, de unde, în 1261,au
trecut pe Volga. De pe cursul mijlociu al Volgăi, fraţii Polo au
pornit spre sud-est prin teritoriul Hoardei de aur, au străbătut
stepele de dincolo de marea Caspică, iar apoi, prin platoul
pustiu Ustiurt au trecut în Horezm, spre oraşul Urghenci.
 Ei şi-au continuat apoi
Fraţii au mers cu solul
drumul în direcţia sud-est,
în sus pe valea fluviului
Amu-Daria, până la
vărsarea Zeravşanului şi în
sus pe Zeravşan, până la
Buhara.Acolo s-au întâlnit
cu un sol al „ilhanului”
Hulagu,cuceritorul
Iranului,care se îndrepta
spre marele han Hubilai şi
care a propus veneţienilor să
meargă împreună cu el.
spre nord şi nord-est
timp de un an
întreg.Pe valea
Zeravşanului ei au
urcat până la
Samarkand,au trecut
în valea fluviului Sîr-
Daria şi pe această
vale au coborât până
în oraşul Otrar.
De aici drumul lor a continuat de-a lungul Tian-Şanului
apusean, în valea râului Ili. Mai departe, spre răsărit, ei au
mers, fie în sus pe valea râului Ili, fie prin Poarta Ţungariei, pe
lângă lacul Alakol (la răsărit de Balhaş). Apoi au înaintat de-a
lungul regiunii premontane a Tian-Şanului răsăritean şi au
ajuns în oaza Hami, popas important pe ramura nordică a
Marelui drum al mătăsii din China spre Asia centrală.

De la Hami ei au mers spre sud, către oaza Şaciu (astăzi

Dunhuan), situată în valea râului Sulehe. Mai departe, spre
răsărit, până la curtea marelui han, ei au urmat aceeaşi cale pe
care au străbătut-o mai târziu împreună cu Marco. Nu s-a
stabilit pe ce drum s-au întors Niccoló şi Maffeo Polo. Ei s-au
înapoiat la Veneţia în 1269.
ITINERARIILE PROBABILE URMATE DE
MARCO POLO ÎN ASIA:
În 1271,neguţătorii Polo,împreună cu Marco,care avea atunci
17 ani,au plecat în Palestina.Cea de-a doua călătorie,în timpul
căreia au străbătut de la apus spre răsărit întreaga Asie,au
început-o în toamna anului 1271,pornind din Aca,de unde au
trecut în oraşul Ayas de pe ţărmul golfului Iskenderun.Apoi,
au traversat partea centrală a Asiei mici şi podişul
Armeniei,de unde au cotit spre sud,în Kurdistan,şi pe valea
Tigrului,prin Mosul şi Bagdad au coborât până la Basra.
 După toate probabilităţile veneţienii s-au îndreptat către nord,
spre Tebriz, iar apoi au traversat Iranul în direcţia sud-
est,prin Kerman, până la Ormuz,sperând să ajungă pe mare în
India,iar de acolo în China.Dar corăbiile pe care le-au văzut la
Ormuz li s-au părut prea şubrede,ei s-au întors la Kerman şi au
străbătut drumul greu direct spre nord,prin deşertul Deşte-Lut
până în oraşul Kaien.De acolo au ajuns în oraşul Balh.

Înaintând spre răsărit,de-a lungul versantului sudic al

munţilor Hinducus ,călătorii au pătruns în Badahşanul Afgan
o regiune muntoasă de mare altitudine şi au ajuns la
poalele Pamirului. În „Cartea” sa,Marco Polo face o descriere
scurtă, dar deosebit de exactă,a Pamirului şi a văii Alai.
Cotind spre nord-est, veneţienii au coborât până în oaza Kaşgar,iar
apoi au ocolit pe la sud deşertul Takla-Makan.Ei au înaintat cu
acest prilej de la o oază la alta de-a lungul versantului nord-vestic
al lanţurilor muntoase ale Tibetului, până la vărsarea râului
Cercen.De acolo au trecut printr-o regiune nisipoasă (Kumtag) şi,
mergând de la un puţ la altul, au ajuns în valea râului Sulehe,în
oaza Şaciu,unde Niccoló şi Maffeo Polo mai fuseseră înainte.
 Din Şaciu,prin ţara tanguţilor,călătorii au ajuns în oraşul
Ganciu,situat pe cursul superior al râului Heihe Edzin-Gol, de-a
lungul porţiunilor apusene ale Marelui zid chinezesc, ajungând
uneori chiar în imediata apropiere a acestui zid.
 Este posibil ca tocmai în această perioadă Marco Polo să fi vizitat
oraşul Karakorum, punctul cel mai nordic pe care l-a atins.Tot ce
spune Marco Polo despre Asia de nord se bazează, nu pe observaţii
personale, ci pe relatările altora.
Marco Polo in China:
 Din Ganciu veneţienii au pornit mai departe, spre
sud-est,prin marea regiune a tanguţilor,unde sunt multe
regate, ajungând în oraşul Sinin.
Ultima porţiune a drumului lui Polo de la oraşul
Sinin până la reşedinţa provizorie a marelui han
„Klemenfu”, care se află la nord de Hanbalîk (Pekin) şi la
răsărit de Kalgan,urma mai întâi valea cursului mijlociu
al fluviului Huang He,iar apoi trecea prin stepă.
Venetienii cerind ajutor de la
localnici:
Împreună cu tatăl şi unchiul său,Marco a stat în China timp de
peste 15 ani (aproximativ în perioada 1275 — 1290). Fiind în
slujba marelui han, el a traversat,de câteva ori China de răsărit în
diferite direcţii.Călătoriile prin China nu prezentau pe atunci
nici un fel de dificultăţi,mai ales pentru curierii lui Hubilai,care
avea un serviciu de comunicaţii excelent organizat.

 După „Cartea” lui Marco Polo se pot stabili relativ precis numai
două din principalele sale itinerarii prin China,ambele
pornind din Hanbalîk.Unul din drumuri cel de răsărit mergea
de-a lungul zonei de litoral drept spre sud prin ţările Katai
(China de nord) şi Manzi (China centrală şi de sud) spre
măreţul oraş Kinsai (Hanciu) şi spre oraşul mare şi de vază
Zeitun,celălalt drum ducea către sud-vest, în Tibetul răsăritean
şi în regiunile învecinate cu acesta.
Marele han Hubilai dăruieşte fraţilor Polo un „paiţzu”
de aur (desen din secolul al
XIV-lea)
DRUMUL LUI MARCO POLO PE MARE ÎN JURUL ASIEI DE
SUD ŞI
ÎNTOARCEREA SA ÎN PATRIE
După ce au petrecut mulţi ani
în slujba lui Hubilai, veneţienii
au hotărât,să se întoarcă în
patrie pe mare, în jurul Asiei
de sud şi prin Iran,din
însărcinarea marelui han, ei
au însoţit două prinţese, una
chineză şi una mongolă, care
urmau să se căsătorească cu
ilhanul(cârmuitorul mongol al
Iranului) şi cu moştenitorul
acestuia, în capitala ilhanilor
Tebriz.
 În jurul anului 1291,flotila chineză a pornit din Zeitun spre sud-
vest, prin marea Cin (Chinei de sud). În timpul acestui drum,
Marco a aflat de Indonezia de 7448 insule risipite prin marea
Cin,el a vizitat însă numai Sumatra,unde călătorii au stat timp de
cinci luni. Ei au debarcat pe ţărmul nordic şi şi-au construit acolo
o fortăreaţă din lemn,pentru că se temeau de insulari, despre
care se spunea că „mănâncă oameni ca fiarele”.

Din Sumatra flotila s-a îndreptat spre Ceylon, trecând pe

lângă insulele Nicobare şi Andamane. În mod greşit el consideră
Ceylonul (ca şi Java) printre cele mai mari insule din lume, dar
descrie în mod veridic viaţa locuitorilor din Ceylon, zăcămintele
de pietre preţioase şi vestitele locuri de pescuit perle din
strâmtoarea Palk.
Din Ceylon, corăbiile chineze şi-au continuat drumul de-a lungul
Indiei de vest şi al ţărmului sudic al Iranului, prin strâmtoarea
Ormuz, până în golful Persic.

Marco vorbeşte şi despre ţările africane de pe ţărmurile

Oceanului Indian, despre marea ţară „Abasia” (Abisinia, adică
Etiopia),despre insulele Zanghibar şi Madeigascar, situate în
emisfera sudică, în apropiere de ecuator. Dar el confundă Zanzibarul
cu Madagascarul şi ambele insule cu regiunea de litoral a Africii
răsăritene şi de aceea dă multe date greşite despre aceste insule.

Totuşi, Marco Polo a fost primul european care a adus veşti despre
Madagascar.

După o călătorie care a durat peste trei ani, veneţienii au adus

prinţesele în Iran (în jurul anului 1294).
 Iar în 1295 s-au întors în patrie. Nu se ştie din ce cauză Marco Polo a
nimerit (probabil în jurul anului 1297) în închisoarea din Genova, unde şi-
a dictat în 1298 Cartea, în anul 1299 el a fost eliberat şi s-a întors în oraşul
său natal. Aproape toate datele citate de biografi despre viaţa pe care a dus-o
apoi la Veneţia se bazează pe povestiri, dintre care unele datează chiar din
secolul al XVI-lea. S-au păstrat foarte puţine documente din secolul al XIV-lea
despre Marco Polo şi familia sa. S-a dovedit totuşi că Marco Polo şi-a încheiat
viaţa ca un cetăţean înstărit, dar nu foarte bogat, al Veneţiei. El a murit în 1324.
Marco Polo în închisoarea din Genova
(după H. Yule).
ROLUL „CĂRŢII” LUI MARCO POLO ÎN ISTORIA
GEOGRAFIEI:

În „Cartea” lui Marco Polo sunt descrise sau

menţionate nu numai regiunile vizitate de el însuşi sau
de tatăl şi unchiul său, dar şi alte ţări,uneori foarte
îndepărtate. Dacă strângem tot materialul geografic
presărat prin diferitele părţi ale „Cărţii”, ne putem
face o idee, desigur convenţională, despre
cunoştinţele geografice ale veneţianului, despre
„Lumea după Marco Polo”. Tocmai o astfel de hartă a
întocmit Henry Yule, cunoscutul comentator englez al
„Cărţii”; harta este reprodusă aici într-o formă
simplificată.
Lumea dupa Marco Polo:
În secolele XIV—XV, „Cartea” lui Marco Polo a fost unul
dintre îndreptarele folosite pentru întocmirea hărţilor
geografice ale Asiei.Nomenclatura sa geografică este repetată
în mare măsură pe harta catalană a lumii din 1375 şi într-o serie
de alte hărţi cunoscute, printre care planisferul lumii din 1459 al
lui Fra Mauro.

 „Cartea”lui Marco Polo a jucat un rol foarte important în

istoria marilor descoperiri. Hărţile întocmite sub puternica
influenţă a lui Polo au fost folosite de organizatorii şi conducătorii
expediţiilor portugheze şi ai primelor expediţii spaniole din
secolele XV—XVI,iar lucrarea sa a fost o carte de căpătâi pentru
cosmografii şi navigatorii de seamă, printre care şi Columb.
„Cartea” lui Marco Polo face
parte dintre rarele lucrări
medievale opere literare sau
lucrări ştiinţifice care se mai
citesc cu interes şi astăzi. Ea a
intrat în „fondul de aur” al
literaturii universale, a fost
tradusă aproape în toate limbile
europene şi în multe alte limbi,
fiind mereu editată în
majoritatea ţărilor lumii. Cu cât
trece mai mult timp de la
întocmirea primei versiuni a
„Cărţii” (1298), cu atât mai mult
interes trezeşte ea, nu numai la
specialiştii în geografie, istorie,
etnografie şi filologie, dar şi în
rândurile publicului larg.