Isabela I a Castiliei

Isabela I (Spaniola: Isabel I, Ysabel, Galiciana: Sabela I) (n. 22

aprilie 1451 - d. 26 noiembrie 1504) a fost Regina Castiliei și Leonului. Ea și
soțul său Ferdinand al II-lea de Aragon au adus stabilitatea ambelor regate care
au devenit bazele unificării Spaniei. Mai târziu, cei doi au pus bazele fundației
pentru unificarea politică a Spaniei realizată de nepotul lor, Carol Quintul. Ea este
cunoscută la nivel mondial după forma Latină a numelui său, Isabella. Papa
Alexandru al VI-lea i-a numit pe Isabella si pe soțul ei Monarhi Catolici, deci este
de multe ori cunoscută sub numele de Isabel la Católica (Isabela Catolica).

Viata si Domnia

Isabela s-a născut în Madrigal de las Altas Torres, pe 22 aprilie 1451.

Fratele ei Alfonso s-a născut trei ani mai târziu. Când tatăl său, Ioan al II-lea, a
murit în 1454, mult mai vârstnicul ei frate vitreg, Henric al IV-lea, a devenit rege.
Îndată ce a urcat pe tron, el și-a sechestrat frații vitregi în Segovia și pe mama sa
vitregă în Arévalo, în ceea ce era practic pentru familie un exil.

Henric al IV-lea, al cărui mariaj cu Blanca de Navara a fost anulat înainte

să aibă loc, s-a recăsătorit cu scopul de a avea urmași proprii. S-a căsătorit
cu Ioana a Portugaliei. Soția sa a născut-o pe Ioana, numită și Juana la
Beltraneja, prințesă de Castilia. Pe când Isabela avea aproximativ zece ani, a fost
chemată împreună cu fratele ei la curte, pentru a putea fi mai bine supravegheați de
către rege. În cadrul Adunării din Burgos nobilii l-au contestat pe rege; printre alte
chestiuni implicate în dispută, ei au cerut ca Alfonso, fratele Isabelei, să fie numit
moștenitor al tronului. Henric al IV-lea a fost de acord, punând condiția căsătoriei
lui Alfonso cu fiica lui, Ioana. Dar, câteva zile mai târziu el s-a răzgândit.
 Nobilii, controlându-l pe fratele Isabelei, Alfonso, despre care pretindeau că
ar fi adevăratul moștenitor, s-au înfruntat cu armata lui Henric în bătălia de la
Olmedo, din 1467. Rezultatul a fost nedecis. Un an mai târziu, Alfonso a murit la
doar paisprezece ani, și Isabela a devenit speranța nobililor rebeli. Ea însă nu le-a
acceptat pretențiile, susținându-l în schimb pe Henric al IV-lea ca rege, iar acesta,
în schimb, a recunoscut-o ca moștenitoare legitimă, prin Tratatul de los Toros de
Guisando, în detrimentul Ioanei, a cărei paternitate nu era clară. În 1475, Ioana s-a
căsătorit cu unchiul ei, regele Portugaliei, dar căsătoria lor a fost anulată
de papă din cauza relației de rudenie. Henric a încercat să o căsătorească pe Isabela
cu oameni folositori lui, dar ea a refuzat toate propunerile. Ea l-a ales
pe Ferdinand, moștenitorul tronului Aragonului. S-au căsătorit în Valladolid, pe 19
octombrie 1469.