Tema și viziunea despre lume într-un text aparținând perioadei pașoptiste

Vei avea în vedere:

a) evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-un curent
cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
b) prezentarea a două secvențe narative/lirice relevante pentru tema și viziunea despre lume din
textul studiat;
c) ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului narativ/liric/dramatic studiat,
semnificative pentru tema și viziunea despre lume;
d) susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul
narativ studiat.
Alexandru Lăpușneanul
de Costache Negruzzi

Costache Negruzzi este un reprezentant de seama al perioadei pasoptiste a literaturii romane, ce se

remarca, indeosebi, prin scrierile sale in proza. Capodopera sa literara este opera ,,Alexandru
Lapusneanul”, apreciata atat pentru tematica abordata, cat si pentru calitatile artistice, ce il
consacreaza pe Negruzzi ca intemeietor al nuvelei istorice romanesti.
NUVELA este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, care prezinta un conflict
puternic, redat intr-o maniera obiectiva, intre personaje bine conturate, a caror importanta este
accentuata.

a) Inceputurile romantismului romanesc se leaga de perioada pașoptistă (1830-1860), o

perioada de efervescenta culturala. Aceasta are ca moment cultural de referință apariția revistei
„Dacia literară”, în 1840, care militează pentru unirea spirituală a românilor din cele trei provincii.
În „Dacia literară” a apărut pentru prima oară nuvela „Alexandru Lăpușneanul” de Costache
Negruzzi. Aceasta este prima nuvelă romantica de factura istorică, ce se prezintă ca un text cu
caracter exemplar, fiind inspirată din trecutul istoric al patriei și valorificand atat opera lăsată de
cronicari, cat si procedeul specific romantismului, antiteza.
b) Este inspirată de a doua domnie a lui vodă Lăpușneanul, consemnată atat în ,,Letopisetul
Țării Moldovei’’ de Grigore Ureche Ureche, cat si al celui scris de Miron Costin. În Letopisețul lui
Ureche sunt relatate împrejurările sosirii lui Alexandru Lăpușneanul, în 1564, în cea de-a doua
domnie, pe tronul Moldovei, multe elemente regasindu-se în nuvelă. Negruzzi nu inventează
personaje, dar se abate de la adevărul istoric, mai exact modifică destinul unora dintre ele.
Schimbând cursul vieții lui Moțoc, autorul dorește să imprime textului nota de tragism.
Titlul este alcatuit din doua substantive proprii si il desemneaza pe protagonist.
Tema nuvelei este de inspirație istorică, iar viziunea despre lume este parțial obiectivă,
deoarece naratorul își expune adesea opiniile sale. Episoadele și secvențele care ilustrează tema pot
fi urmărite pe parcursul celor patru părți ale nuvelei.
Partea I, „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, prezintă venirea în Moldova a domnitorului
Alexandru Lăpușneanul, care este susținut de un corp de oaste turcească, dovadă că el este impus de
către Imperiul Otoman. Tomșa fuge în Polonia, iar boierii vin să-l întâmpine pe noul domn, la
Tecuci, având în frunte pe Spancioc, Stroici, Veveriță, Moțoc. I se spune lui vodă că țara nu-l
dorește, dar el este îndârjit să rămână: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!”. Boierii se retrag,
rămâne doar Moțoc, pe care vodă îl cunoaște ca trădător, din prima sa domnie. Moțoc îi cade în
genunchi și-i cere ierterare, iar vodă îi promite că nu va pieri ucis de mâna sa.
Partea a doua are ca motto „Ai să dai samă, Doamnă” și ilustrează evenimentele
sângeroase din timpul domniei. Domnitorul arde cetățile de apărare ale Moldovei, sub pretextul că
în ele se ascund boierii trădători, apoi, din porunca lui, încep execuțiile. Fără nicio judecată, boierii
sunt trimiși la moarte și averile sunt confiscate, rămân pe drumuri văduvele și copiii. O jupâneasă
văduvă ține calea doamnei Ruxanda, soția lui Lăpușneanul, și îi spune că în fața lui Dumnezeu ea
este vinovată pentru moartea atâtor vieți, pentru că nu încearcă să-și oprească soțul și la judecata de
apoi ea va da seamă. Speriată de cele auzite, doamna Ruxanda îl roagă pe vodă să nu mai verse
sânge. El se supără, dar îi promite că va primi un leac de frică.
Partea a treia are ca motto „Capul lui Moțoc vrem...”, motto-ul este replica personajului
colectiv, poporul, adunat în fața palatului domnesc. Vodă merge la biserică în zi de sărbătoare și
cheamă pe toți boierii la curte, unde el dă o masă de împăcare. Cei mai tineri, Spancioc și Stroici,
nu cred în vorbele lui mincinoase și nu se duc, fug în Polonia, fiind urmăriți de către lefegii trimiși
de Lăpușneanul. La graniță trimit vorbă domnitorului că se vor mai vedea „înainte de a nu muri”.
La palat ospățul începe cu bucate și cu băutură și când boierii urează viață lungă domnitorului,
năvălesc ostașii, aduși de căpitanul de lefegii, și îi ucid fără milă. În vremea aceasta, în fața
palatului se adună poporul răsculat. Vodă iese în întâmpinarea oamenilor, dar, prevăzător, îl ia
alături pe Moțoc, pe care îl salvase de la măcel. Printr-un slijitor îi întreabă pe oameni ce vor, iar
aceștia luați prin surprindere și văzându-l pe Moțoc, spun: „Capul lui Moțoc vrem!”. Vornicul
Moțoc se roagă de vodă să-l cruțe și să-i ucidă pe oameni cu tunurile, dar Lăpușneanu refuză, îl
abandonează mulțimii, care îl linșează.
Partea a patra are ca motto „De mă voi scula, pre multi am să popesc și eu...” și prezintă
sfârșitul lui Vodă Lăpușneanul. El zace în cetatea Hotinului, bolnav de lingoare, și cere să fie
călugărit, ca să poată muri în pace. Își revine, dar văzându-se în straie monahale, înțelege că nu mai
poate fi domn al Moldovei și amenință cu moartea pe cei care au uneltit împotriva sa, inclusiv pe
nevastă și pe fiul său. Doamna Ruxanda își otrăvește soțul, convinsă de mitropolitul Teofan, precum
și de Spancioc și de Stroici, întorși în mare taină în țară. Vodă se stinge vegheat de dușmanii săi,
Spancioc și Stroici, pe când Ruxanda, deși este cuprinsă de remușcări, pleacă împreună cu
mitropolitul Teofan să-l înscăuneze ca domn pe fiul ei.
c) Conflictul principal al nuvelei scoate în evidență relația dintre vodă și boierii săi, pe care
urmărește să se răzbune. Lăpușneanul îi cunoaște bine pe boieri și știe că între aceștia sunt și
patrioți, oameni ce-și iubesc țara, ca Spancioc și Stroici, și mai ales de ei vrea să scape. Dar cei doi
intuiesc gândul domnitorului și fug în Polonia, salvându-și viața. Un conflict mascat de o relație
de alinață aparentă este între vodă și vornicul Moțoc, pe care vodă îl folosește cu abilitate ca
element mediator, dar așteaptă un moment prielnic pentru a se descotorosi de el.
Tehnica narativă este cea a înlănțuirii, episoadele se succed cronologic și sunt legate între
ele prin scurte secvențe narative de trecere.
Tehnica de construcție a personajului evidențiază influența romantismului, deoarece
Alexandru Lăpușneanul apare în antiteză cu doamna Ruxanda, soția sa. Vodă este ,,crud’’ și
,,cumplit’’, după cum îl caracterizează direct mitropolitul Teofan, pe când doamna Ruxanda este
,,bună’’ și ,,blândă’’.
Finalul sintetizează întreaga domnie a voievodului: „care lăsă o pată de sânge în istoria
Moldovei”.
d) În opinia mea, nuvela Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi aduce în prim-plan
un personaj romantic, realizat exemplar, construit în antiteză cu doamna Ruxanda. Pe de-o parte,
sunt remarcate în text elemente romantice nu numai la nivelul de construcție a personajului, dar și la
nivelul subiectului, deoarece tema este istorică și momentul ales este unul controversat. Pe de altă
parte, în text sunt remarcate elemente aparținând realismului, cum ar fi: narațiunea la persoana a III-
a, veridicitatea, folosirea tehnicii detaliului semnificativ pentru a ilustra perioada istorica
(vestimentația personajelor, descrierea interioarelor).
În concluzie, opera este un text exemplar pentru literatura română, întrucât este prima
nuvelă istorică românească, publicată în primul număr al revistei „Dacia literară”. G. Călinescu
consideră că dacă limba română ar fi beneficiat de avantajele unei limbi de largă circulație, această
nuvelă ar fi fost la fel de faimoasă ca Hamlet de William Shakespeare.